Continutul resurselor financiare publice si alocarea resurselor financiare ale societatii

Continutul resurselor financiare publice si alocarea resurselor financiare ale societatii

Resursele financiare publice cuprind resursele necesare administratiei de stat centrale si locale, resursele necesare protectiei sociale si asigurarilor sociale de stat, precum si resursele necesare institutiilor si autoritatilor publice cu caracter autonom.

Resursele financiare publice impreuna cu resursele financiare private, apartinand intreprinderilor private, organismelor fara scop lucrativ si populatiei, formeaza resursele financiare ale societatii. Volumul resurselor financiare ale unei societati depinde de marimea produsului intern brut, precum si de posibilitatea apelarii la resursele financiare externe (imprumuturi, ajutoare, donatii etc.)

In cadrul societatii statul preia o parte din resursele financiare existente si le foloseste pentru a produce bunuri si servicii publice. Dat fiind insa caracterul limitat al resurselor financiare, atunci cand statul preia o parte din acestea raman mai putine resurse financiare la dispozitia sectorului privat care sa fie folosite pentru producerea de bunuri si servicii private.

Dupa cum se observa in figura nr. 2 atunci cand statul se hotaraste sa preia la dispozitia sa o parte mai mare din resursele societatii, pentru a oferi mai multe bunuri si servicii publice, mutandu‑se in acest scop din punctul A in punctul B pe frontiera resurselor financiare ale societatii, cantitatea de bunuri si servicii publice pe care o ofera suplimentar (∆Y) nu este gratuita, ci ea are un cost de oportunitate, reprezentat de cantitatea de bunuri si servicii (∆X) care putea fi achizitionata de pe piata de intreprinderi si de populatie cu resursele financiare preluate de stat.

Figura nr. 2

Alocarea resurselor financiare ale societatii pentru
producerea de bunuri publice si bunuri private

Rezulta din cele prezentate anterior ca trebuie acordata o mare atentie modului de alocare a resurselor financiare ale societatii intre sectorul public si cel privat, si ca statul trebuie sa tina cont de costul de oportunitate al resurselor pe care le preia la dispozitia sa.