Functiile creditului

Functiile creditului

Principala trasatura distinctiva a relatiilor de credit consta in finantarea subiectilor economici pe seama disponibilitatilor latente ale economiei, in conditiile rambursabilitatii, perceperii de dobanda si emisiune (cretie) monetara .

Functiile creditului, ca expresie a dezideratelor fundamentale fata de existenta si menirea operationala a relatiilor de credit, sunt:

Functia de mobilizare

Functia de emisiune

Functia de reflectare si stimulare.

Functia de mobilizare, ameliorare si redistribuire.

Formarea disponibilitatilor latente in activitatea agentilor economici, institutiilor, populatiei si concentrarea lor la banci este premisa principala pentru acordarea de credite.

Are loc, de fapt, crearea de catre banca a unei noi puteri de cumparare, pe care detinatorii de moneda pasiva nu au utilizat-o, producandu-se si o "reasezare" a cererii de valori de intrebuintare. Cererea titularilor de disponibilitati, care nu este in conditiile date decat potentiala, este inlocuita cu cererea efectiva a beneficiarilor de credite, diferita material de cea a detinatorilor de depozite monetare, cu implicatii asupra structurii materiale a productiei.

Functia redistributiva a creditului nu poate pune in evidenta dinamica masei monetare in circulatie, intrucat in ea se regaseste si se reflecta doar inlocuirea monedei pasive cu moneda activa, cantitatea de moneda ramanand aceeasi, asa cum, schimband pozitia clepsidrei, cantitatea de nisip cuprinsa in ea ramane neschimbata.

Functia de emisiune

Manifestarea functiei de emisiune a creditului consta in crearea de noi mijloace de plata in economie, a unei mase monetare suplimentare.

Daca fondurile agentilor economici, resursele bugetului administratiei publice si ale populatiei sunt, in fiecare moment limitate, creditul bancar apare ca fiind singura resursa "libera", a carei marime ar putea lua valori in functie de deciziile subiective ale bancilor.

Aceasta aparenta este insa falsa. Emisiunea monetara nu poate fi arbitrara, ci ea trebuie corelata cu realitatile economiei, deoarece supracreditarea, cat si subcreditarea au efecte perturbatoare pentru economie.

Functia de reflectare si stimulare a eficientei activitatii agentilor economici

Eficienta economica a activitatii intreprinderilor se reflecta sensibil in situatia lor financiara, iar aceasta din urma in volumul fondurilor utilizate pentru un nivel dat de activitate, precum si in gradul de asigurare a capacitatii de plata.

Cu cat eficienta economica a unei activitati date este mai ridicata, celelalte conditii fiind invariabile, cu atat necesarul de fonduri este mai redus.

Nivelul de eficienta se regaseste in marimea fondurilor totale necesare, insa, si mai pregnant, in situatia creditelor, intrucat acestea intervin ca resursa marginala de completare, a carei dimensiune este determinata de evolutia fondurilor proprii.

Creditul nu este doar un seismograf al eficientei economice, ci si un instrument de influentare, in directia stimularii activitatii calitativ superioare, prin acordarea de credite fara restrictii agentilor economici cu buna activitate si prin aplicarea de restrictii sau neacordarea de credite celor care se confrunta cu deficiente in gestiunea lor si dificultati in returnarea imprumuturilor.

Prin functiile pe care le indeplineste, creditul genereaza o serie de efecte favorabile, cum ar fi:

sporirea puterii productive a intreprinderii, prin redistribuirea capitalului;

concentrarea capitalului;

reducerea cheltuielilor pe care le presupune circulatia monetara;

adaptarea elastica a cantitatii de moneda in circulatie la necesarul economiei.

Pe langa aceste efecte favorabile creditul presupune si o serie de riscuri. Principalul risc este abuzul de credit, fenomenul supracreditarii economiei generand, inevitabil, procese de deteriorare a puterii de cumparare a banilor, inflatie. Totodata, creditul poate favoriza operatii economice ce atenteaza la lichiditatea bancara, in masura in care bancile au prea putine posibilitati de selectie a clientilor solicitatori de credite sau acestia sunt de rea credinta.

Riscurile creditului pot fi generate de fenomene economice individuale sau de o anumita stare economica conjuncturala.

Pentru prevenirea riscurilor creditarii, bancile trebuie sa detina informatii pertinente asupra situatiei patrimoniale si financiare a debitorilor, asupra naturii operatiunilor economice in care acestia se angajeaza. Totodata, prevenirea riscurilor in creditare mai presupune cunoasterea reputatiei morale a debitorilor, a bonitatii lor, o buna evaluare a evolutiilor viitoare a acestora.