CONTINUTUL SI ROLUL AMORTISMENTULUI IN ECONOMIA DE PIATA

CONTINUTUL SI ROLUL AMORTISMENTULUI IN ECONOMIA DE PIATA

In procesul utilizarii activele firmelor sufera doua feluri de uzura: o uzura fizica si una morala.

Activele fixe constituie acea parte de productie care se consuma treptat si isi transmit valoarea asupra productiei si serviciilor rezultate, nu dintr-o data, ci in mod treptat, in decursul mai multor cicluri de exploatare, pastrandu-si forma fizica si au o durata de functionare indelungata. Sunt supuse uzurii activele fixe in functiune, dar si cele aflate in rezerva, conservare, reparatii capitale. Cand pierderea valorii este totala activele fixe se inlocuiesc.

Uzura fizica constituie pierderea treptata a valorii mijloacelor de munca ca urmare a intrebuintarii acestora si actiunii factorilor naturali.

Uzura morala este pierderea valorii mijloacelor de munca ca urmare a introducerii progresului tehnic sau a demodarii.

Paralel cu procesul uzurii se impune recuperarea treptata a valorii activelor fixe prin procesul de amortizare.

Amortizarea activelor fixe poate fi privita ca avand trei acceptiuni:

ca proces de recuperare a uzurii;

ca element al costului de productie, care intra in costuri;

ca sursa de inlocuire a activelor fixe (de finantare).

Ex.: ponderea amortizarii pe costuri este diferita pe ramuri de productie.

Cand din resursele obtinute ca urmare a amortizarii activelor fixe nu se efectueaza noi investitii, lichiditatile rezultate se pot utiliza in conformitate cu deciziile financiare luate de catre agentul economic.

4.1. Elemente de calcul necesare in procesul amortizarii activelor fixe

Aceste elemente vizeaza informatii privitoare la trei domenii:

sfera, valoarea si structura activelor fixe amortizabile;

durata normala de functionare a activelor fixe;

existentul de active fixe si rulajul in cursul anului.

Activele fixe se amortizeaza din momentul achizitionarii si pana in momentul recuperarii integrale a valorii acestora (sunt si exceptii: sondele de titei).

a) In evidenta, activele fixe sunt inregistrate la valoarea de inventar care poate fi:

- valoarea initiala sau de origine;

- valoarea de inlocuire sau actualizata

Amortismentul se calculeaza din momentul punerii in functiune a activului fix. Momentul punerii in functiune difera in functie de natura activelor fixe (ex: la activele fixe care nu necesita nici montaj nici probe tehnologice, momentul punerii in functie poate sa coincida cu momentul achizitionarii).

Valoarea initiala a activelor fixe este de fapt volumul cheltuielilor cu investitiile in activele fixe plus cheltuielile ocazionate de transportul, montarea si punerea in functiune a acestora.

Valoarea de inlocuire este data de totalitatea cheltuielilor care s-ar efectua de un agent economic pentru a inlocui un activ fix cu altul, identic sau echivalent. Aceasta valoare se stabileste prin operatiunea de evaluare a activelor fixe.

Valoarea initiala este influentata in timp de deprecierea monedei aferente (inregistrate la acel mijloc fix), iar pentru aceasta este necesara reevaluarea activelor fixe in vederea stabilirii valorii actualizate ramase.

unde:

V_ar = valoarea actualizata ramasa;

V_ia = valoarea de intrare actualizata;

D_r = durata de functionare ramasa;

D_c = durata de functionare consumata.

b) Durata normala de serviciu (D_n) se poate stabili cu anticipatie in functie de mai multi factori:

influenta uzurii morale;

ritmul de depreciere a potentialului tehnic;

posibilitatea de inlocuire rapida a activelor fixe.

Durata normala de functionare a activelor fixe se foloseste pentru calcularea normelor procentuale de amortizare, unde:

, unde N_a= norma de amortizare.

In vederea determinarii duratei normale de functionare, activele fixe sunt grupate in opt categorii.

Daca durata efectiva de functionare este mai mare decat durata normala de functionare, atunci ritmul de amortizare a fost accelerat.

Daca durata efectiva de functionare este mai mica decat durata normala inseamna ca la activul fix s-au efectuat reparatii necorespunzatoare.

Casarea activelor fixe inainte de expirarea duratei normale de functionare impune decizii financiare pentru calculul si recuperarea valorii neamortizate.

unde:

V_na = valoarea neamortizata;

V_i = valoarea de inventar;

V_a = valoarea amortizata

D_c = durata consumata.

Valoarea neamortizata se poate recupera din rezervele constituite, din rezultatele financiare sau se poate inregistra ca pierdere.

De asemenea, conform legii privind amortizarea activelor fixe in Romania, valoarea nerecuperata integral se suporta din sumele rezultate in urma valorificarii activelor fixe, iar diferenta se poate include in mod esalonat pe cheltuieli de exploatare pe o durata de pana la cinci ani cu aprobarea AGA.

c)   Calculul amortismentului anual se face de obicei sub forma unei valori medii, valoarea medie care se determina si au ajutorul urmatoarelor marimi:

V_in = valoarea intrarilor

V_i = valoarea de inventar;

tf = timp de functionare.

V_ie = valoarea iesirilor;

taf = timp de nefunctionare.

, unde A = amortizarea anuala

4.2. Sisteme si metode de calcul a amortizarii activelor fixe

In literatura de specialitate sistemele de amortizare sunt de trei feluri:

- sisteme proportionale;

- sisteme regresive;

- sisteme progresive.

Conform legislatiei privind amortizarea, in legatura cu aceste sisteme se exemplifica urmatoarele metode de amortizare astfel:

Sistemul constant sau liniar face parte din sistemul proportional si se caracterizeaza prin faptul ca impune un amortisment uniform. Se pot folosi doua metode:

a)   metoda liniara prin practicarea normelor analitice de amortizare (la agentii economici cu un patrimoniu mai redus);

b) metoda liniara cu norma unica de amortizare care permite calcularea unei amortizari globale pe principalele categorii de active fixe, calculul fiind asemanator cu determinarea amortizarii anuale.

In tara noastra, sistemul liniar este cel mai des folosit.

Sistemul degresiv de amortizare, care face parte din sistemele regresive. Cea mai cunoscuta metoda utilizata in practica este metoda amortizarii accelerate care presupune doua moduri de calcul:

cu cota constanta asupra valorii ramase

, iar in fiecare an descreste valoarea ramasa neamortizata:

V_r1 = V_i - A₁; V_r2 = V_r1 - A₂; V_r3 = V_r2 - A₃.

o cota variabila descrescatoare (metoda Softy).

Sistemul accelerat este indicat in cazul in care agentul economic urmareste recuperarea valorii activelor fixe folosite, dar acest sistem poate sa intre in contradictie cu politica de dividend a intreprinderii in care interesul conducerii se poate lovi de interesul actionarilor.

Prin metoda Softy, norma de amortizare se determina astfel:

, unde N_f = nr. anilor de functionare.

Sistemul progresiv presupune utilizarea unei norme de amortizare mai mari spre finalul duratei normale de utilizare a activului fix. Se practica in statele dezvoltate in cazul amortizarii cladirilor.