| CATEGORII DOCUMENTE |
GHID DE TRANZACTIONARE A OBLIGATIUNILOR
I. Definitie si clasificari
Actiunile si obligatiunile sunt cele mai cunoscute instrumente financiare prezente pe
pietele bursiere. Numite si valori mobiliare primare, actiunile si obligatiunile stau la
baza majoritatii instrumentelor financiare construite si tranzactionate de-a lungul
timpului pe bursele dezvoltate.
In
cunoscut o dezvoltare bazata pe actiuni, valoarea obligatiunilor tranzactionate
ramanand relativ scazuta. Motivele dezvoltarii mai lente a pietei titlurilor cu venit fix
pot fi legate de lipsa tranzactionarii obligatiunilor de stat la bursa (pana in 2008), de
numarul redus de emisiuni si nu in ultimul rand, de evolutia crescatoare a indicilor
bursieri (in anii de crestere a pietelor de capital internationale). In anul 2008,
obligatiunile emise de statul roman au inceput sa fie tranzactionate pe bursa, iar
contextul de piata s-a schimbat simtitor, indicii principali ai BVB consemnand scaderi
insemnate. In aceste conditii, lichiditatea pietei instrumentelor cu venit fix (a
obligatiunilor) a crescut simtitor, interesul investitorilor fiind din ce in ce mai ridicat
pentru acestea.
Din aceste considerente in prezentarea de fata trecem in revista principalele
coordonate ale obligatiunilor, modul in care aceste instrumente se tranzactioneaza si
cum putem sa le evaluam, avantajele si dezavantajele investitei in aceste titluri,
precum si riscurile aferente.
1. Definitie si caracteristici generale
Obligatiunile sunt valori mobiliare emise de catre o persoana juridica pe termen
mediu si lung (peste un an). Posesorii de obligatiuni sunt indreptatiti, in schimbul
sumelor imprumutate, sa incaseze o dobanda la anumite intervale de timp. Mai
exact, daca emitentul (persoana juridica, autoritate locala sau statul) are nevoie de
fonduri pentru finantarea unei investitii sau a dezvoltarii activitatii curente, acesta
poate initia o emisiune de obligatiuni. Astfel, institutia emitenta nu va fi datoare
unui singur creditor, ci mai multor investitori care cumpara astfel de titluri financiare
cu venit fix. Spre deosebire de actiuni, care reprezinta o parte din capitalul social al
unui emitent, obligatiunile sunt fractii dintr-un imprumut. Detinatorii de
obligatiuni au calitatea de creditori si nu de coproprietari, asa cum sunt detinatorii de
actiuni. De asemenea, obligatiunile au o durata de viata limitata si nu confera
drepturi de vot, in timp ce actiunile dau drept de vot in cadrul companiei si sunt
emise pe o perioada de timp nelimitata.
Persoana juridica care emite obligatiunile isi ia un angajament ferm fata de toti
creditorii reprezentati de detinatorii obligatiunilor. Acest angajament ferm se refera
la modalitatea de returnare a fondurilor banesti imprumutate, in anumite conditii de
dobanda si timp. Toate elementele esentiale ale unei emisiuni de obligatiuni sunt
descrise amanuntit in prospectul de oferta, documentul care sta la baza emisiunii
de obligatiuni si luarii deciziei de investitii in astfel de instrumente financiare.
In prospectul de emisiune pot fi gasite toate caracteristicile emisiunii de obligatiuni,
impreuna cu informatii detaliate despre emitent. Valoarea totala imprumutata este
fractionata intr-un numar de parti egale, fiind pus in vanzare un anumit numar de
obligatiuni. Valoarea nominala a unei obligatiuni numita de multe ori si principal
este o valoare conventionala stabilita la momentul emisiunii si reprezinta raportul
intre valoarea totala a imprumutului si numarul total de obligatiuni emise. De
exemplu, emisiunea de obligatiuni a Bancii Comerciale Romane cu scadenta in 2009
avea o valoare totala de 242.827.800 lei si era formata din 2.428.278 obligatiuni,
fiecare obligatiune avand o valoare nominala egala cu 100 lei.
In schimbul sumei de bani pe care investitorii o imprumuta emitentilor de obligatiuni
(prin cumpararea obligatiunilor emise), acestia primesc o dobanda anualizata
exprimata procentual. Acesata poate fi o rata de dobanda fixa, pentru toata perioada
de viata a obligatiunilor, sau variabila, in functie de ratele medii de dobanda de pe
pietele interbancare locale sau internationale (ROBOR, LIBOR, EURIBOR). Rata de
dobanda stabilita de catre emitent la momentul emisiunii si aplicata la valoarea
nominala a obligatiunii permite calcularea cuponului de dobanda care revine
obligatarilor. De exemplu, daca rata anuala a dobanzii stabilita este de 10%,
valoarea nominala a obligatiunilor este de 100 lei, investitorul are in portofoliu o
obligatiune, iar emisiunea este in moneda nationala, cuponul anual de dobanda va fi
de: 100lei x 10% x 1 obligatiune = 10lei. Cuponul de dobanda este in acest caz
suma efectiva pe care o primeste investitorul la fiecare data de plata a dobanzii.
In prospectul de emisiune se gasesc si informatii referitoare la: data emisiunii, care
reprezinta data la care obligatiunile sunt puse la vanzare; datele de plata a
dobanzii, adica datele la care emitentul se obliga sa plateasca dobanda si care sunt
stabilite la intervale de timp anuale, semestriale, etc. Data maturitatii sau data
scadentei, reprezinta ultima zi a duratei de viata a acestor valori mobiliare si
coincide cu data la care toate obligatiile emitentului descrise in prospect se sting prin
restituirea intregii sume imprumutate. Modalitatile de restituire a imprumutului
obligatar pot fi: rambursarea intregului imprumut la scadenta sau rambursarea unor
transe anuale.
2. Clasificari
Exista o gama foarte variata de obligatiuni. Intalnim obligatiuni garantate sau
negarantate; convertibile sau neconvertibile in actiuni; obligatiuni cu dobanda si
obligatiuni zero cupon (emise cu discount sub valoarea nominala si care nu platesc
cupon de dobanda; investitorul castiga primind valoarea nominala integrala la
scadenta, dupa ce a platit o suma mai mica decat aceata la cumpararea
obligatiunilor). In functie de emitentul obligatiunilor, acestea pot fi corporative,
municipale sau de stat. Titlurile emise de stat si tranzactionate la BVB sunt cele cu
scadenta peste un an (numite obligatiuni de stat); titlurile de stat cu scadenta sub un
an se tranzactioneaza exclusiv pe piata monetara.
II. Tranzactionarea obligatiunilor
1. Codificarea obligatiunilor
O informatie foarte importanta pentru investitorii in obligatiuni este modalitatea de
codificare a emisiunilor. Fiecare emisiune de obligatiuni are un cod (numit si
simbol) sub care se tranzactioneaza si care intotdeauna prezinta urmatoarele
informatii: simbolul emitentului si anul scadentei. De exemplu, daca simbolul
emisiunii este IBRD09, vom sti ca este vorba de emisiunea realizata de Banca
Mondiala (simbol IBRD) cu scadenta in anul 2009.
2. Deschiderea unui cont
Daca obligatiunile au fost emise prin oferta publica, atunci avestea sunt listate pe o
piata administrata de BVB. In cazul in care un investitor cumpara obligatiuni in
oferta (la momentul emisiunii), acesta are posibilitatea tranzactionarii titlurilor la
bursa, dupa listare. Pentru a putea tranzactiona obligatiunile detinute, orice
investitor care nu are deschis un cont de investitii va trebui sa se adreseze unei
societati de brokeraj.
Intercapital Invest ofera tuturor investitorilor interesati posibilitatea deschiderii unui
cont de tranzactionare. Deschiderea unui cont este foarte simpla, procedura fiind
similara cu cea pentru deschiderea unui cont de actiuni. Aveti nevoie numai de un
document de identitate (buletin sau pasaport pentru persoanele nerezidente).
Deschiderea de cont presupune semnarea unui contract de investitii in care va fi
stipulat comisionul perceput de Intercapital Invest pentru astfel de tranzactiii.
3. Tranzactionarea
intrumente financiare cu venit fix - una este piata obligatiunilor municipale si a celor
corporative, iar cea de-a doua este cea a obligatiunilor de stat. Diferenta dintre cele
doua este data de decontare. Daca in cazul obligatiunilor municipale si a celor
corporative decontarea se face in a 3-a zi lucratoare (T+3) de la data tranzactiei,
asemeni actiunilor, in cazul obligatiunilor de stat decontarea se face in a 2-a zi
lucratoare (T+2). Decontarea este procesul prin care are loc schimbul de valori
mobiliare si bani intre vanzator si cumparator; prin urmare, un cumparator de
obligatiuni de stat intra in posesia efectiva a acestora in doua zile lucratoare de la
data tranzactiei, iar un cumparator de obligatiuni municipale si corporative in trei zile
lucratoare.
Instrumentele financiare cu venit fix se tranzactioneaza diferit fata de actiuni. Mai
precis, daca in cazul acestora din urma pretul la care cererea se intalneste cu oferta
este exprimat in valoare absoluta, adica in lei pe actiune, pretul la care se efectueaza
tranzactiile cu obligatiuni este exprimat procentual (ca pondere din valoarea
nominala). Pentru o mai buna intelegere a mecanismului vom incepe cu un exemplu.
Presupunem ca in data de 15.01.2009 un investitor intentiona sa cumpere obligatiuni
emise de municipiul
acea data vom presupune ca preturile la bursa erau urmatoarele:
Bid Vol Bid Ask Ask Vol
10 100 100,4000 10.000
10.000 99
Daca un investitor intentiona sa cumpere 10 obligatiuni, platind vanzatorului pretul
de 100,4%, atunci valoarea tranzactiei ar fi fost de 10*100,4%*100 lei = 1004
lei. ('Bid' exprima preturile de cumparare de la bursa, iar 'Ask' preturile de
vanzare).
Suma de 1004 lei nu reprezinta valoarea integrala a tranzactiei. La aceasta suma se
adauga si dobanda acumulata. Principiul este ca legat de faptul ca vanzatorul
obligatiunilor este indreptatit sa primeasca dobanda acumulata de la data ultimei
plati de dobanda de catre emitent pana la data vanzarii. Aceasta este platita de
cumparator, in mod automat, la data efectuarii tranzactiei. Cumparatorul nu iese in
pierdere datorita platii acestei dobanzi acumulate, intrucat la data urmatoarei plati
de dobanda de catre emitent, el va primi cuponul integral, inclusiv pentru perioada in
care nu a detinut obligatiunile.
Prin urmare, pretul afisat in sistemul bursei este un pret net (numit si clean price);
tranzactia se realizeaza la un pret ce include automat si dobanda acumulata, acesta
fiind un pret brut (numit si dirty price).
Ca mod de calcul, pretul efectiv la care se realizeaza tranzactiile (dirty price) este
urmatorul: DP (Dirty Price) = CP (Clean price) + AI (Dobanda acumulata). In
exemplul de mai sus, CP=100 %(CP)+4,39%(AI)=104,79%.
In concluzie, daca o obligatiune se tranzactioneaza la o data diferita de prima zi de
dupa data de referinta pentru plata unui cupon, atunci pentru un cumparator costul
efectiv al unei tranzactii (pretul dirty) este format din cotatia din piata (pretul clean)
si dobanda acumultata.
Pretul dirty, pretul clean si dobanda acumulata sunt disponibile in sistemul de
tranzactionare al Bursei de Valori Bucuresti (BVB) si pot fi solicitate de catre orice
client brokerului sau.
III. Evaluarea obligatiunilor
Valoarea unei obligatiuni este reprezntata de valoarea actualizata (prezenta) a
fluxurilor de numerar viitoare generate de obligatiune, adica de platile de cupoane si
de rambursarea principalului la scadenta.
Randamentul obligatiunii sau YTM-ul (Yield to Maturity) este o rata anualizata care
egalizeaza valoarea actualizata a fluxurilor viitoare cu pretul obligatiunii. Acest
indicator exprima castigul investitorilor din obligatiune. In cazul in care obligatiunea
se tranzactioneaza la un pret diferit de 100%, atunci randamentul acesteia nu mai
este cel nominal, inclus in prospectul de emisiune.
Brokerul Dumneavoastra va va oferi toate informatiile necesare legate de preturile
din piata si nivelul YTM la un anumit moment.
1. Plata cuponului
In situatia in care ati cumparat obligatiuni de la BVB, este important sa va adresati
agentului de plata al emisiunii pentru a-l informa care este contul bancar in care
doriti sa fie platite sumele de bani care vi se cuvin. Daca nu, acestea vor fi trimise
prin mandat postal la adresa Dumneavoastra de domiciliu. Agentul de plata este
mentionat in prospectul de emisiune al ofertei de obligatiuni.
IV. Riscuri aferente investitiilor in obligatiuni
Obligatiunile fac parte din categoria instrumentelor financiare cu riscuri mai reduse,
ele fiind considerate de multe ori cele mai sigure plasamente (cum este cazul
obligatiunilor emise de catre stat). Exista insa anumite riscuri care nu pot fi evitate si
de care un eventual investitor trebuie sa tina cont. Cel mai important este riscul de
dobanda. Intre evolutia ratelor de dobanda si pretul unei obligatiuni exista o relatie
inversa: un investitor in obligatiuni nu va dori sa achizitioneze o obligatiune la un
pret egal cu valoarea nominala, daca ratele de dobanda in piata vor fi mai mari decat
rata cuponului oferita de obligatiunea respectiva, asa cum un investitor nu va
accepta sa vanda o obligatiune la valoarea nominala, in conditiile in care ratele de
dobanda de pe piata in momentul acela sunt mai mici comparativ cu rata cuponului
oferita de obligatiunea respectiva.
Aceasta inseamna ca preturile obligatiunilor evolueaza in sens invers ratelor de
dobanda din piata (atunci cand dobanzile de pe piata bancara si financiara cresc,
preturile obligatiunilor scad la bursa, si invers). Evolutia viitoare a dobanzilor nu
poate fi estimata cu precizie, tot asa cum preturile viitoare ale actiunilor nu pot fi
estimate in mod foarte precis.
Un alt risc la care este expus un investitor in obligatiuni este riscul de lichiditate.
Pe pietele de capital mai putin mature, cum este cazul pietei autohtone, exista un
risc de lichiditate care reprezinta posibilitatea de a nu gasi contraparte pentru o
tranzactie intr-un anumit moment. Riscul de nerambursare a sumei imprumutate
poate aparea in momentul in care emitentul ajunge in incapacitate de plata. Acest
risc este acoperit in cazul obligatiunilor garantate.
V. Avantajele si dezavantajele investitiei in obligatiuni
Principale ratiuni pentru care investitorii cumpara obligatiuni sunt legate de risc,
investitiile in obligatiuni fiind mult mai putin riscante decat cele in actiuni. Investitiile
in actiuni depind de rezultatele financiare ale emitentilor, de contextul de piata sau
de contextul macroeconomic, fiind considerate investitii cu venit variabil. In schimb,
obligatiunile asigura un venit fix pe perioada de viata.
In perioade de crestere economica in care emitentii listati au rezultate financiare in
crestere, trendul de piata este unul ascendent, iar ratele de dobanda sunt mici,
investitorii aleg ca modalitate preponderenta de investire a economiilor actiunile,
acestea putand aduce randamente superioare. In perioade de instabilitate, dominate
de incertitudine economica, investitia in actiuni devine una mult mai riscanta decat in
trecut. Pentru conservarea capitalului, investitorii se orienteaza catre instrumentele
care ofera un venit fix, chiar daca acesta poate fi de multe ori mult mai mic decat cel
oferit de actiuni.
Dezavantajele investitiei in instrumente financiare cu venit fix pe piata de capital
autohtona sunt legate de fluctuatia ratelor dobanzii si de lichiditate redusa in
anumite perioade. Avantajul major al investitiei in obligatiuni este conservarea
capitalului si fructificarea lui la rate de dobanda fixe in perioade de declin economic,
cand investitiile in actiuni devin mai riscante.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1735
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
