Impozitul general asupra consumului - forme de manifestare si trasaturile acestuia

Impozitul general asupra consumului - forme de manifestare si trasaturile acestuia

Impozitele indirecte se percep cu ocazia vanzarii unor bunuri si al prestarii unor servicii, fiind varsate la bugetul public de catre producatori, comercianti sau prestatori de servicii si suportate de catre consumatorii bunurilor si serviciilor impozabile.

In cazul acestor impozite, prin lege, se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decat suportatorului acestora.

Aportul impozitelor la formarea veniturilor fiscale ale statului difera, de regula, in functie de nivelul de dezvoltare economica, astfel:

in tarile dezvoltate, aportul impozitelor indirecte este mai mic decat cel al impozitelor directe, iar ponderea impozitelor indirecte in totalul incasarilor fiscale cunoaste diferentieri de la o tara la alta;

in tarile in curs de dezvoltare, de regula, ponderea impozitelor indirecte o devanseaza pe cea a impozitelor directe, datorita nivelului mediu scazut al veniturilor si averii realizate si detinute de majoritatea populatiei acestor tari.

In functie de forma lor de manifestare, impozitele indirecte se grupeaza in:

taxe de consumatie;

venituri care provin de la monopolurile fiscale;

taxe vamale;

taxe de timbru si de inregistrare.

Taxele de consumatie reprezinta, in cazul tarilor dezvoltate, cel mai important impozit indirect, iar in tarile in curs de dezvoltare detin o pondere insemnata in totalul incasarilor provenite din impozitele indirecte.

Taxele de consumatie sunt impozite indirecte care se includ in pretul de vanzare al marfurilor fabricate si realizate in interiorul tarii care percepe impozitul.

Se percep taxe de consumatie, de regula, asupra marfurilor de larg consum, care pot diferi ca structura de la o tara la alta. Printre aceste marfuri se regasesc; zaharul, orezul, uleiul, sarea, vinul, berea, ceaiul, cafeaua, carburantii etc.

Taxele de consumatie pot fi:

- taxe generale pe vanzari, cand se percep la vanzarea tuturor marfurilor, indiferent daca acestea sunt bunuri de consum sau mijloace de productie;

- taxe speciale de consumatie, care se aplica numai asupra unor categorii de marfuri sau servicii.

Taxele speciale de consumatie (accizele) sunt asezate asupra unor produse care se consuma in cantitati mari si care nu pot fi inlocuite de cumparatori cu altele, pentru ca in acest fel impozitul sa aiba in mod constant un randament fiscal cat mai ridicat.

In Romania se practica accize pe produse, cum sunt: bauturile alcoolice, vinurile si produsele pe baza de vin, berea, produsele din tutun, produsele petroliere, cafeaua, apele minerale si apele gazoase, confectiile din blanuri naturale, bijuteriile din aur si/sau platina, autoturismele, parfumurile, aparatele video, cuptoarele cu microunde, telefoanele mobile, aparatele pentru aer conditionat.

Taxele generale pe vanzari apar sub forma impozitului pe cifra de afaceri. Acesta a fost introdus dupa primul razboi mondial, fiind asezat asupra cifrei de afaceri (valorii desfacerilor) a unitatilor industriale, comerciale si prestatoare de servicii.

In functie de unitatea economica la care se incaseaza (unitatea producatoare, unitatea comertului cu ridicata sau cu amanuntul), impozitul pe cifra de afaceri apare sub forma de:

impozit cumulativ;

impozit pe cifra de afaceri.

Impozitul cumulativ s-a utilizat o anumita perioada in Olanda, Germania etc. si s-a aplicat marfurilor la toate verigile pe la care au trecut din momentul iesirii lor din productie si pana ajungeau la consumator. Practic, in cazul acestui impozit, cu cat o marfa trecea prin mai multe verigi, cu atat se platea statului un impozit mai mare.

Impozitul pe cifra de afaceri unic (sau impozitul unic) se incaseaza o singura data (indiferent de numarul verigilor prin care trece o marfa pana ajunge la consumator) fie in momentul vanzarii marfii catre producator (si se numeste taxa de productie), fie in stadiul comertului cu ridicata sau cu amanuntul (si se numeste impozit pe circulatie sau impozit pe vanzare).

In functie de baza de calcul, impozitul pe cifra de afaceri apare sub forma de:

impozit pe cifra de afaceri bruta;

impozit pe cifra de afaceri neta.

Impozitul pe cifra de afaceri bruta se determina prin aplicarea cotei de impunere asupra intregii valori a marfurilor vandute, care include si impozitul platit la verigile precedente.
Desi are un randament fiscal ridicat, acest impozit prezinta si unele neajunsuri, cum sunt:

utilizarea lui conduce la o stratificare de impozit, la o aplicare cumulata a acestuia, adica la perceperea de impozit la impozit;

are ca efect concentrarea productiei, unitatile economice integrate evitand plata impozitului la verigile intermediare;

este lipsit de transparenta, adica nu se cunoaste precis cat s-a platit la buget de la producator la consumatorul final, pentru a se solicita restituirea sumelor aferente exporturilor.

Impozitul pe cifra de afaceri neta, se aplica numai asupra diferentei dintre pretul de vanzare si pretul de cumparare, adica numai asupra valorii adaugate de catre fiecare participant la procesul de productie si circulatie al marfii respective. Acest impozit este cunoscut si sub denumirea de taxa pe valoarea adaugata (T.V.A.).

Taxa pe valoarea adaugata se poate calcula prin aplicarea cotei de impozit:

a) fie asupra valorii adaugate in fiecare stadiu pe care il parcurge marfa de la producator la consumator;

b) fie asupra pretului de vanzare, din care se deduce taxa aferenta pretului de vanzare din stadiul anterior.

Principalele caracteristici ale acestui impozit sunt:

a.       are un caracter universal, deoarece se aplica tuturor marfurilor si serviciilor din economie;

b.      este un impozit neutru unic, dar cu plata fractionata, deoarece se calculeaza pe fiecare veriga care intervine in realizarea si valorificarea marfii sau serviciului;

c.       asigura o buna transparenta, deoarece fiecare platitor cunoaste exact care este marimea impozitului si obligatiei de plata ce-i revine;

d.      asigura o eficacitate buna, deoarece este perceputa la fiecare tranzactie cu produse si servicii;

e.       asigura neutralitatea, deoarece fiind o taxa unica, marimea sa ramane independenta de lungimea circuitului economic parcurs de un produs sau serviciu.

Acest impozit se percepe, in prezent, in peste 70 de tari ale lumii. Numarul si nivelul cotelor taxei pe valoarea adaugata difera de la o tara la alta, iar in aceeasi tara poate diferi de la o perioada la alta. Astfel, in Italia, Belgia si Luxemburg se utilizeaza patru cote (cota zero, cota redusa, cota standard si cota majorata), in Grecia, Irlanda, Portugalia si Spania se utilizeaza doua cote (cota redusa si cota standard), iar in Danemarca se aplica o singura cota.

In Uniunea Europeana, prin Directiva nr. 77/388/CEE din 17.05.1977,
s-a fixat nivelul minim al cotei reduse (5%) si al celei standard (15%), fara sa se stabileasca si un plafon al acestor cote.

Monopolurile fiscale sunt instituite de stat asupra productiei si/sau vanzarii unor marfuri ca: tutun, sare, alcool, carti de joc si alte produse specifice. Monopolurile depline se instituie de catre stat atat asupra productiei, cat si asupra comertului cu ridicata sau cu amanuntul asupra unor marfuri. In schimb monopolurile partiale sunt instituite fie numai asupra productiei si comertului cu ridicata, fie numai asupra comertului cu amanuntul.

Taxele vamale pot fi percepute de catre stat asupra importului, exportului si tranzitului de marfuri.

Taxele vamale de export se intalnesc sporadic, deoarece statele sunt interesate in incurajarea exportului de marfuri, deoarece acesta constituie, in majoritatea cazurilor, mijlocul cel mai important de realizare a resurselor valutare.

Taxele vamale de tranzit se instituie asupra marfurilor care fac obiectul comertului exterior, cu ocazia trecerii acestora pe teritoriul unei terte tari.

Taxele vamale de import se instituie asupra importului de marfuri si se calculeaza asupra valorii acestora, in momentul in care ele trec frontiera tarii importatoare.

In Romania, persoanele juridice platesc taxe vamale numai pentru marfurile importate care se calculeaza prin aplicarea cotei procentuale asupra valorii marfurilor in vama.

Taxele reprezinta platile pe care le fac diferite persoane fizice si/sau juridice pentru serviciile efectuate in favoarea lor de anumite institutii publice.

Contributiile reprezinta sumele incasate de anumite institutii de drept public, de la persoanele fizice sau juridice, pentru avantajele reale sau presupuse de care acestea beneficiaza.