Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


Statistica

Bani si banci

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic



Bani si banci

1. Institutia “Banca”



1.1. Banul public si banul privat

Banul public este reprezentat de banii cheltuiti prin intermediul bugetului de stat si aflati la dispozitia guvernului. Deciziile acestuia privind destinatia banilor publici afecteaza intreaga societate, inclusiv persoanele private. Acestea din urma dispun de asa-numitii bani privati, echivalentul contributiei factorilor de productie aflati in proprietate privata la realizarea intregului produs intern brut. Banii privati sunt magia libertatii economice, cheltuirea lor fiind rezultatul deciziilor libere ale agentilor economici privati. Cresterea nivelului general al preturilor micsoreaza masa banilor privati reali, asa cum se intampla si cu banii publici. Dar pozitia agentilor economici fata de inflatie este inegala: in timp ce banii publici sunt supusi unor rectificari bugetare, cauzate de diferite motive, inclusiv de inflatie, banii privati au un statut pasiv, suporta inflatia fara impotrivire.

1.2. Istoria aparitiei bancilor

Originea bancilor nu este clarificata. Dupa unele pareri, primii bancheri s-au ocupat cu schimbul de bani in vremea cand circulau monede metalice de multiple proveniente si valori, astfel incat schimbul avea o importanta economica si sociala. Aparitia bancilor ar coincide cu aparitia monedelor metalice. Alte pareri sustin ca aparitia bancilor ar fi legata de preocuparea concentrarii sub forma de depuneri a disponibilitatilor banesti, altor persoane in cautare de bani. O asemenea ocupatie a existat probabil la egipteni si fenicieni si sigur la greci (“trapezitii”) si romani (“argentarii”). Alte opinii situeaza aparitia bancilor in perioada in care depunatorii de bani, deci titularii de conturi tinute de o persoana fizica sau de o firma, au avut posibilitatea sa efectueze o plata prin simple dispozitii de virare a sumelor din conturile lor in cele ale beneficiarilor. Aceasta usurare considerabila a platilor este opera bancilor zise 'de viramente”, ca si cele din orasele-republici italiene din sec. XII-XIV. Banca din Venetia – se pare prima dintre ele – a fost infiintata in 1171, iar in 1587 a fost recunoscuta oficial ca banca de viramente sub denumirea de Banco di Rialto. Au urmat: bancile din Genua (1407), Amsterdam (1609), Hamburg (1619), Rotterdam (1635)[1].

In sensul modern al cuvantului, bancile au aparut odata cu crearea monedei fiduciare cu emisiunea de bilete de banca. Primele organizatii bancare apar intre secolele XII si XVII (Tabelul nr. 1).

Aparitia primelor organizatii bancare

Tabelul 1

ANUL

DENUMIREA ORGANIZATIEI BANCARE

Banca de Venetia

Banca de Barcelona

Banca de San Giorgio

Banca de Milano

Banca de Amsterdam

Banca de Hamburg

Banca de Stockholm

Banca de Angliei

Sursa: GHEORGHE MANOLESCU, Moneda si credit, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2001, pp. 104 - 105

1.3. Definitie si clasificari

Banca este o institutie specializata care desfasoara o activitate complexa si de un caracter special constand in efectuarea de operatiuni de incasari si plati in numerar, depozitarea si fructificarea disponibilitatilor banesti ale clientilor, efectuarea de decontari si transferuri de sume prin intermediul conturilor bancare la/din ordinul clientilor, mobilizarea si plasarea resurselor banesti disponibile, acordarea de credite, organizarea circulatiei banesti, efectuarea de operatiuni pe piata bancara etc.[3]

Clasificarea bancilor se poate face dupa mai multe criterii:

Clasificarea bancilor

Tabelul 2

1. Dupa modul de constituire a resurselor, natura operatiunilor efectuate si destinatia acestora

BANCA CENTRALA

Autoritate a statului investita cu prerogative legale de reglementare a activitatii bancare dintr-o tara, emisiunea baneasca, influentarea directa si indirecta a costului creditului din tara respectiva, acordarea de imprumuturi statului, asigurarea stabilitatii monedei nationale etc. In evolutia istorica s-a trecut treptat de la conceptul de banca de emisiune la cel de banca centrala determinat si de faptul ca in contemporaneitate rolul bancii centrale este mult mai amplificat decat cel al unei banci de emisiune.

BANCI DE EMISIUNE

Banca investita de autoritatea unui stat cu dreptul de a emite bancnote; este banca centrala a fiecarui stat care are si alte atributii, in afara emiterii de bancnote privind reglementarea si controlul activitatii bancare. Fiecare tara are cate o banca de emisiune, cu exceptia S.U.A. care are 12 asemenea banci. In Romania banca centrala si banca de emisiune este Banca Nationala a Romaniei.

BANCI COMERCIALE

Societati bancare care efectueaza operatiuni de depozitare a resurselor disponibile, acorda credite, efectueaza operatiuni specific bancare.

BANCI DE CREDIT IPOTECAR



Banci specializate in acordarea de imprumuturi, indeosebi pe termen lung, garantate cu bunuri imobiliare.

BANCI MUTUALISTE

Banci care au ca scop principal efectuarea de operatiuni pentru populatie.

BANCI UNIVERSALE

Banci care efectueaza toata gama serviciilor bancare si pentru toate categoriile de clienti.

BANCI SPECIALIZATE

Efectueaza numai anumite operatiuni sau numai operatiuni specifice unui anumit sector de activitate economica.

2. Dupa forma de proprietate

BANCI PRIVATE

Capitalul lor apartine unei persoane sau unui grup de persoane. Sunt primele forme de banci care au functionat sub forma de zarafuri si camatari. Principala forma pe care o imbraca bancile private este una de societate pe actiuni al carei capital este impartit intr-un numar de parti cu o anumita valoare nominala, numite actiuni. Influenta asupra managementului bancii se manifesta in planul adunarii actionarilor si depinde de numarul si valoarea actiunilor posedate. Repartizarea profitului se face in functie de numarul de actiuni posedate de fiecare actionar.

BANCI DE STAT

Au ca trasatura definitorie posedarea intregului capital de catre statul pe teritoriul caruia se afla. In cele mai multe cazuri, acestea imbraca forma unor banci specializate. Desi se bucura de o anumita autonomie, rentabilitatea acestora este mai redusa comparativ cu cea a bancilor private, statul fiind nevoit sa intervina cand nu se dovedesc suficient de viabile.

BANCILE MIXTE

Functioneaza sub forma societatilor pe actiuni, in care statul este unul din actionari; caracteristicile acestui tip depind de ponderea actiunilor detinute de stat.

3. Dupa apartenenta nationala

BANCI AUTOHTONE

Caracteristica lor consta in faptul ca capitalul apartine persoanelor fizice sau juridice din statul unde acestea functioneaza. Aceste banci sunt componente ale sistemului bancar national, functionand sub supravegherea Bancii Centrale a statului respectiv.

BANCI MULTINATIONALE

Din aceasta categorie fac parte Organismele Monetare si Financiare Internationale care au ca trasaturi comune urmatoarele elemente:

capitalul este constituit prin subscrierea Bancilor Centrale din tarile membre;

managementul este asigurat de guvernatorii tarilor membre;

acorda asistenta si credite tarilor membre;

supravegheaza functionarea pietelor financiar-bancare internationale.

BANCI MIXTE

Sunt constituite prin aportul de capital a doi sau mai multi parteneri din tari diferite, se supun legislatiei din tara unde isi au sediul. Veniturile bancii se impart intre parteneri in functie de ponderea contributiei fiecaruia la constituirea capitalului bancii. Structura activelor si pasivelor sunt optiuni ale bancii mixte, respectiv rezultatul intelegerii dintre parteneri. Activitatea bancii este supravegheata de Banca Centrala a tarii pe teritoriul careia isi are sediul; functioneaza sub forma societatilor pe actiuni.

Surse: VICTOR TROACA, Lexicon bancar, Editor Tribuna Economica, Bucuresti, 2001, pp. 46-47; MARICICA STOICA, Management bancar, Editura Economica, Bucuresti, 1999, pp. 27-28.

2. Banca centrala

2.1. Scurt istoric

Sistemele bancare moderne sunt alcatuite din doua niveluri: pe primul nivel se situeaza banca centrala in sarcina careia intra conceperea si implementarea politicii monetare, pastrarea rezervelor valutare ale tarii. Banca centrala este supraveghetor si imprumutator de ultima instanta al bancilor comerciale, indeplineste rolul de bancher al statului etc. pe cel de al doilea nivel se situeaza bancile comerciale care indeplinesc activitati de creditare, de investitii, activitati specifice pentru satisfacerea necesitatilor publicului larg s.a.

Denumirea bancilor centrale difera de la tara la tara. Astfel exista:

banci care include in denumirea lor numele tarilor respective (Banca Angliei, Banca Frantei, Banca Italiei etc.);

banci care poarta denumirea de Banca Nationala (Banca Nationala a Romaniei, Banca Nationala a Poloniei, Banca Nationala a Ungariei etc.);

banci care poarta denumirea de Banci de Rezerve (Federal Reserves in S.U.A., India, Australia, Noua Zeelanda s.a.).

Banca Nationala a Romaniei este una dintre cela mai vechi din lume (1880). In prezent, Banca Nationala a Romaniei se bucura, conform statutului sau (Legea nr. 101/1998), de un grad ridicat de independenta. Obiectivul statuat in lege este “asigurarea stabilitatii monedei nationale, pentru a contribui la stabilitatea preturilor”, iar conducerea bancii este aprobata de Parlament.

2.2. Functiile bancii centrale

Bancile centrale indeplinesc, de obicei, sapte functii esentiale[4]:



emisiunea banilor, o chestiune limitata, in general, la bancnote si monede, care permite aparitia fluctuatiilor sezoniere ale cererii de bani gheata;

controlarea crearii de credite, care implica reglementarea lichiditatii in economie, tipic prin operatiunile pietei deschise;

asigurarea de servicii bancare guvernului ca, de exemplu, rezolvarea datoriilor acestuia fata de sectorul privat, emiterea si rascumpararea bancnotelor Trezoreriei si emiterea stocului guvernamental ca registrator a datoriei nationale;

asigurarea de servicii bancare altor banci, cum ar fi mentinerea balantelor banilor gheata ale anumitor banci in privinta operatiunilor de cliring si a obligatiei statuare a principalelor banci de a detine depozite de rezerva raportate la banca centrala, ca masura a responsabilitatii lor;

actionarea, ca imprumutator de ultima instanta, pentru sistemul bancar, ceea ce implica imprumuturile indirecte acordate bancilor prin casele de decontare (balante la cerere) sau legate direct de rezervele de lichiditati, corespunzand, poate, unei evaluari a depozitelor;

actionarea ca supraveghetor general al sistemului bancar, in primul rand, prin oferirea unui ghid neoficial aflat, de obicei, pe linia directivelor guvernului.

2.3. Functionarea Bancii Nationale a Romaniei

Banca Nationala a Romaniei este o institutie de interes public creata ca efect al unei Legi Organice, promulgata la 11/23 aprilie si publicata in Monitorul Oficial la 17/29 aprilie 1880. Legea “pentru infiintarea unei banci de scont si circulatiune sub numele de Banca Nationala a Romaniei” instituia privilegiul executiv al acestei societati anonime – aflata, pe atunci, in proportie de 2/3 in proprietate actionarilor privati – de a emite moneda statului roman.

In 1990 a fost introdusa structura bancara pe doua niveluri, ceea ce a reprezentat inceputul reformei bancare in Romania. In aprilie 1991 au fost adoptate Legea privind activitatea bancara (Legea nr. 33/1991) si Legea privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei (Legea nr. 34/1991). De-a lungul a opt ani de experienta s-a considerat necesar sa se adopte o noua lege bancara – Legea nr. 58/23 martie 1998 si un nou statut al bancii centrale – Legea nr. 101/1 iunie 1998.

In calitate de banca centrala, B.N.R. are ca functii: emiterea numerarului, formularea si conducerea politicii monetare si valutare, administrarea rezervelor oficiale internationale ale statului, supravegherea si reglementarea sistemului de plati. B.N.R. este organul unic de supraveghere bancara, fiind imputernicita de lege sa actioneze ca imprumutator de ultima instanta pentru societatile bancare aflate in dificultate de plati.

B.N.R. poate acorda imprumut statului. Astfel, pentru acoperirea decalajului temporar dintre incasarile si platile din contul general al Trezoreriei Statului, B.N.R. poate acorda imprumuturi pe o durata de pana la 180 de zile, la rata dobanzii de piata. Suma totala a imprumuturilor nu poate depasi 7% din veniturile bugetului de stat in anul precedent, iar soldul imprumutului trebuie sa se situeze la cel mult dublul capitalului si al fondului de rezerva.

Instrumentele de politica monetara ce pot fi folosite de B.N.R. pentru realizarea obiectivelor sale sunt: 1) operatiunile de piata (open-market operations); 2) facilitatile de refinantare si de depozit; 3) rezervele minime obligatorii; 4) persuasiunea morala (moral suasion).

Principalele functii indeplinite de B.N.R. sunt aratate in tabelul urmator:

Functiile Bancii Nationale a Romaniei

Denumirea functiei

Continutul functiei

1. Emite, pune si retrage din circulatie numerarul

B.N.R. administreaza direct rezerva de bancnote si monede metalice, elaboreaza programul de emisiune a acestora astfel incat sa se asigure necesarul de numerar in stricta concordanta cu nevoile reale ale circulatiei banesti. B.N.R. este singura in drept sa stabileasca valoarea nominala, dimensiunile, greutatea, desenul si alte caracteristici tehnice ale bancnotelor si monedelor metalice. Bancnotele sunt semnate de guvernator si casierul central.

2. Este banca bancilor

B.N.R. este banca bancilor pe care le autorizeaza sa functioneze pe teritoriul Romaniei, le reglementeaza si le supravegheaza activitatea. B.N.R. se constituie in gestionarul riscului de sistem in activitatea tuturor bancilor, reprezentand interesul intregii societati in preintampinarea problemelor ce pot aparea in onorarea de catre bancile comerciale a cererilor de retragere de depozite din partea deponentilor. B.N.R. este imputernicita de lege sa emita reglementari (regulamente, norme, circulare) cu valabilitate pentru intregul sistem bancar. In caz de criza financiara sau de aparitie a unor riscuri sistemice, B.N.R. poate fi imprumutator de ultima instanta.

3. Este casier general si bancher al statului roman

B.N.R. participa la procesul executiei bugetare de stat si tine evidentele contabile ale contului curent al Trezoreriei Statului. Pentru operatiunile derulate prin contul Trezoreriei Statului, B.N.R. nu percepe comisioane si plateste dobanda la disponibilitatile din acest cont. B.N.R. poate acorda bugetului de stat un imprumut limitat a carui marime este stabilita prin lege pentru acoperirea decalajului temporar intre veniturile si cheltuielile acestuia. B.N.R. poate mobiliza resurse banesti pentru contul bugetului de stat, actionand ca agent al statului in ceea ce priveste emisiunea, vanzarea si rascumpararea obligatiunilor prin care statul se imprumuta de la public, persoane juridice sau banci.

4. Stabileste si conduce politica monetara a tarii

B.N.R. elaboreaza, aplica si raspunde de politica monetara. Principalele teme ale politicii monetare sunt:

volumul, structura si dinamica operatiunilor de creditare;

volumul, structura si dinamica operatiunilor de piata;

volumul si structura masei monetare;

nivelul si calculul dobanzilor la vedere si la termen;

cursul de schimb al Leului in raport cu alte valute si situatia balantei de plati a tarii.

5. Stabileste si conduce politica valutara

B.NR. elaboreaza, aplica si raspunde de politica valutara a tarii. De asemenea, asigura trezoreria balantei de plati a tarii si actioneaza pentru asigurarea convertibilitatii Leului pentru tranzactiile curente ale balantei de plati.

6. Supravegheaza si reglementeaza sistemul de plati al tarii



Supravegherea sistemului de plati al tarii, in general si al platilor bancare, in special, in primul rand al celor fara numerar, este o consecinta si un mijloc important de a infaptui politica monetara si de a mentine stabilitatea monedei nationale, precum si increderea publicului in sistemul bancar national.

Sursa: MUGUR C. ISARESCU, Op. cit., p. 189-193

3. Bancile comerciale

3.1. Comertul cu bani

Bancile comerciale, in acceptiune moderna, au aparut in legatura cu dezvoltarea comertului si acumularile de capitaluri banesti, expresie a dezvoltarii productiei si expansiunii economiei. Participand la dezvoltarea operatiunilor comerciale prin intermediul titlurilor cambiale, in mod firesc, aceste banci au primit apelativul de “banci comerciale”.

In epoca contemporana, rolul si locul bancilor comerciale sunt strans legate de calitatea lor de intermediari, in contextul relatiei economii-investitii, relatie fundamentala in ceea ce priveste asigurarea cresterii economice. Mobilizarea economiilor banesti ale agentilor economici si populatiei intr-un cadru organizat, la dispozitia bancilor, constituie o principala premisa a dezvoltarii economice.

3.2. Operatiunile bancii comerciale

A) Operatiunile pasive

Acestea sunt destinate constituirii resurselor bancilor alcatuite din resurse proprii si resurse atrase.

Resursele proprii

Din punct de vedere al gradului de stabilitate, resursele proprii cuprind resursele stabile care pot fi plasate pe termen lung, constituite din capitalul social cash, fondul de rezerva, primele legate de capitalul social varsat si resurse temporare care pot fi plasate pe termen foarte scurt, constituite din rezerva generala pentru riscul de credit, provizioanele pentru riscul de credit, dividendele de plata, impozitele constituite pana cand devin exigibile.[5]

Resursele atrase

Reprezinta partea cea mai activa a resurselor bancii deoarece pe seama lor banca poate face investitii in economie, resursele proprii detinand o pondere neinsemnata in investitiile bancii.

B) Operatiuni active (investitii)

Tipurile de investitii bancare principale sunt urmatoarele:

creditele de orice fel acordate persoanelor juridice si fizice

creditarea agentilor economici;

creditarea persoanelor fizice;

Plasamente pe piata interbancara;

Plasamente in titluri financiare;

Operatiuni comerciale si de comision.

4. Bancile de afaceri

Bancile de afaceri sunt banci de depozit care s-au specializat in operatiuni de finantare a investitiilor, finantare realizata pe seama depozitelor constituite de ele pe termen lung si a atragerii de capitaluri prin emisiuni de valori imobiliare. Ele ofera clientilor sprijin financiar direct, prin participatii de capital (cumparari de actiuni) sau indirect, prin preluarea datoriilor acestora sub forma obligatara.

Bancile de afaceri indeplinesc si rolul de consilieri in managementul financiar al firmelor, incasand comisioane importante.

5. Institutiile de credit specializate

Ca intermediari in cadrul operatiunilor de transfer al disponibilitatilor banesti, ca forma specifica a circulatiei capitalurilor, aceste institutii constituie principalii participanti la piata creditului pe termen mijlociu si lung.

Bancile si celelalte institutii de credit sunt specializate, fie in finantarea unor ramuri care nu prezinta interes pentru bancile comerciale, fie in creditarea unor obiective speciale, grupandu-se, cel mai adesea, in urmatoarele categorii: banci ipotecare, banci agricole, companii sau trusturi de investitii, banci de comert exterior, societati de asigurari, societati financiare, cooperative de credit, case de economii etc.

6. Lichiditatea bancara

Nevoile de lichiditati ale bancii constau din necesitatea de a putea efectua plati imediate ca retragerile de depozite sau satisfacerea cererilor de credite.

Plasamentele cu scadente mai mari decat resursele bancii reprezinta un risc de lichiditate si ele se fac din anticiparea cresterii dobanzilor pe termen lung. Deponentii prefera scadente reduse pentru a se proteja impotriva inflatiei.

De aceea, scadentele resurselor si plasamentele bancii trebuie in permanenta coordonate, iar bancile trebuie sa dispuna permanent de active lichide pentru a face fata, cum aratam, retragerilor de depozite si cererii de credite.

Cel mai lichid activ este numerarul bancii a carui marime si durata de mentinere afecteaza profitabilitatea bancii, dar lipsa lui poate pune in dificultate banca.

Plasamentele in active lichide – depozite pe piata interbancara si titluri de stat – sunt plasamente cu mare grad de lichiditate, putand fi folosite la nevoie aproape imediat pentru a face fata necesitatilor de cash ale bancii.



COSTIN C. KIRITESCU, Moneda. Mica enciclopedie, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982, p.58.

Bani fiduciari (bani fictivi). Bani fara valoare proprie care circula numai in virtutea increderii acordate de detinatorii institutului sau autoritatii emitente. Vezi COSTIN C. KIRITESCU, Moneda. Mica enciclopedie, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982, p.68

VICTOR TROACA, Lexicon bancar, Editor Tribuna Economica, Bucuresti, 2001, p. 46.

HANSON, Monetary Theory and Practice, pp. 153-159; STRUTHER si SPEIGHT, Money:Institutions, Theory and Policy, pp. 18-19.

MARICICA STOICA, Management bancar, Editura Economica, Bucuresti, 1999, p. 45 si urm.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1561
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site