Metodologia de calcul al indicilor bursieri isi are inceputurile in secolul al XVIII-lea, cand au aparut primele lucrari de referinta impulsionate de necesitatea cuantificarii variatiilor zilnice ale puterii de cumparare, prin calculul indicelui pretului de consum pe un set (cos) predeterminat de produse (Dutot - 1738). Aceasta se facea raportand preturile curente ale produselor din cos la preturile dintr-un moment de referinta, fixat, numit baza. In secolul urmator tehnicile de calcul au fost rafinate prin Laspeyres in 1864 si Paasche in 1874.

Primii indici bursieri au fost folositi incepand cu sfarsitul secolului al
XIX-lea, in SUA (Dow Jones Industrial Average), care reprezinta prima metodologie de calcul al indicilor bursieri, si anume categoria indicilor neponderati (media aritmetica simpla a raportului dintre pretul curent si pretul la momentul de referinta, netinand seama de marimea capitalului emitentului).

Charles Henry Dow si Edward Jones n-au intuit probabil ce glorie postuma vor capata indirect prin crearea in 1884 a primului indice al Bursei din New York, care a fost publicat in Customer's Afternoon Letter, stramosul lui Wall Street Journal. Indicele Dow Jones, compus initial dupa 11 valori, ia azi in calcul 30 de valori. El depasea pentru prima oara nivelul de 100 de puncte la 12 ianuarie 1906. In 1995, la 100 de ani de la crearea lui, el a depasit valoarea de 4.000 de puncte. De atunci acest indice s-a mai nuantat, specializandu-se pe anumite domenii ca:

- indicele Dow Jones al valorilor de transport, compus din douazeci de titluri;

- indicele Dow Jones al valorii serviciilor, compus din cincisprezece titluri.

Mai putin cunoscut, dar mult utilizat este indicatorul Standard and Poor's 500, care masoara fluctuatiile marii burse newyorkeze.

Multi indici (printre care si cei romanesti interbelici) nu aveau neaparat un nume si aveau numai functie descriptiva, indicand evolutia de ansamblu a cotatiilor bursiere pentru categoria de titluri la care se refereau. Astfel s-au creat indici sectoriali ai titlurilor din sectoarele financiar, energetic (petrol, mine), constructii, asigurari etc., cum am aratat mai inainte, in cazul indicelui Dow-Jones, care servesc ca imagine asupra evolutiei segmentului economic respectiv, fiind implicit si o baza decizionala de investitii, precum si un etalon adecvat, adimesional ("benchmark") pentru investitii de portofoliu. De asemenea, functia descriptiva permite si previziuni pentru perspectivele economice ale segmentului de piata din care fac parte titlurile care compun cosul indicelui. De aici si importanta reprezentativitatii societatilor incluse in cosul indicelui pentru sectorul economic la care se refera indicele. Indicii au capatat si o functie operativa, incepand cu 1982, atunci cand Kansas City Board of Trade a initiat tranzactionarea de contracte futures pe Value Line Composite Index, inaugurand asfel epoca de crestere extraordinara a tranzactionarii instrumentelor derivative (futures, optiuni, optiuni pe futures si chiar obligatiuni pe optiuni). Ultima perioada a coincis si cu impunerea ca model de calcul a indicilor ponderati cu capitalizarea, care se preteaza mai bine activitatilor de acoperire a riscului (hedging) de portofoliu prin luarea de pozitii in piata derivativelor.

Bursa din Tokio s-a dotat cu un indice bursier - denumit Nikkei Dow Jones - imediat dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. El este rodul asocierii cotidianului Nihon Keizai (prescurtat Nikkei) cu grupul de presa american Dow-Jones. Esantionul retinut cuprinde 225 de valori. Acestui indice i se va alatura un altul - Topix.

La Londra, initiativa a revenit cotidianului britanic Financial Times, ale carui initiale (FT) au fost atribuite diferitilor indici - FT 30 (30 de valori) sau FT 100 (100 de valori). Supranumit si Footsie, acest indice a fost creat in 1984.

Pietele din Frankfurt si Paris folosesc initiale care ascund in spatele lor notiuni mai tehnice:

- DAX (Deutsche Aktienindex) pentru Germania si

- CAC 40 ("cotation assiste en continu") pentru Franta. La acest indice, creat in iunie 1988 si compus din 40 de valori - cele mai reprezentative de pe piata franceza - SBF (Societatea de Bursa Franceza) a adaugat inca doi indici suplimentari la inceputul anului 1993:

- SBF 120 si

- SBF 250, iar in luna mai 1995 a fost lansat inca un indice:

- MIDCAC. Fiecare dintre acesti indici are o misiune foarte clara, permitand, in functie de gradul sau de precizie, aprecierea evolutiei diferitelor tipuri de piete cuprinse intr-o bursa.

Indicii se diferentiaza in functie de modalitatea de calcul. Cele mai importante relatii de calcul sunt aratate in continuare.

a)   Media artimetica ponderata si neponderata

Modalitatea de a agrega raportul dintre pretul curent si pretul la momentul de referinta (baza) al indicelui consta fie in a calcula media aritmetica simpla (neponderata), fie in a folosi ponderarea cu un indicator al marimii societatilor aflate in cosul indicelui, aceasta din urma fiind justificata in cazul eterogenitatii marimilor societatilor incluse in cosul indicelui. Se ia in calcul astfel necesitatea ca o variatie procentuala a unui emitent cu capitalizare mica si/sau pret mare al actiunii sa aiba efect proportional fata de aceeasi variatie a pretului actiunii unui emitent de marime mai mare si/sau pret mic al actiunii.

Formula care expliciteaza metoda de calcul (Laspeyres) este:

,

unde:

N este numarul de actiuni din portofoliul indicelui;

p_i0 este pretul mediu ponderat al actiunii i la momentul de referinta t = 0 (baza);

p_it este pretul mediu ponderat al actiunii i la momentul curent t;

q_i0 este numarul total de actiuni emise din actiunea i la momentul t = 0.

Facand reducerile si introducand valoarea de start a indicelui (aici 1000), precum si un factor de corectie f (pentru a compensa eventuale evolutii artificiale ale preturilor), se obtine

.

Exemplu de calcul: in cazul a doi emitenti, A si B, actiunile emise sunt de 1000 si 2000, iar preturile la momentul de referinta sunt 700 si 500. La momentul t + 1 preturile sunt 680 si 550.In acest caz calculul indicelui este facut in felul urmator:

Indice _t+1 = 1000 (1000 680+2000 550)/(1000 700+2000 500) = 1047,06, in crestere cu 4,71%.

b)   Factori care influenteaza artificial evolutia indicilor

Pentru a compensa orice efect artificial asupra pretului de tranzactionare datorat masurilor de:

i. modificare a componentei cosului indicelui pentru a imbunatati reprezentativitatea acestuia,

ii.majorare sau diminuare a capitalului social al unei societati emitente de actiuni aflate in portofoliul indicelui care duce la o variatie (artificiala) de obicei peste limita variatiei admise a pretului (+15%), exclusiv emiterea de drepturi de preferinta, valoarea indicelui este ajustata (indicele este racordat) cu un factor de corectie f in ziua in care are loc schimbarea care afecteaza pretul. Astfel se realizeaza continuitatea si comparabilitatea valorilor indicelui.

i. Consolidari sau divizari

In cazul consolidarilor, cand scade numarul actiunilor aflate in circulatie si creste (invers proportional) pretul actiunilor, capitalizarea emitentului nu este modificata si, in mod normal, nu este nevoie sa se faca ajustari. Similar pentru divizari.

ii.    Emiterea de drepturi de preferinta

Majorarile de capital prin emisiunea de drepturi de preferinta (rights issues) duc la scaderea artificiala a indicelui, caz in care se recurge la urmatoarea formula pentru a compensa acest efect:

.

Pretul teoretic de tranzactionare (ex drepturi) a actiunii N, p*_Nt, este calculat ca medie ponderata cu numarul de actiuni sau drepturi a pretului de dinainte de subscriptie, p_Nt-1, si pretul de subscriptie a unei noi actiuni p'_Nt ex drepturi este

,

unde q_N este numarul de actiuni dat de un drept de preferinta, iar q'_Nt este numarul de drepturi necesare pentru cumpararea unei actiuni noi (a emitentului N).

Exemplu numeric de calcul al pretului teoretic de tranzactionare:

La un total de 1000 de actiuni emise, tranzactionate cu pretul de 100 de lei inainte de emiterea de drepturi, se emit drepturi pentru care sunt necesare 4 drepturi si plata a inca 90 de lei, fiecare trei actiuni permitand obtinerea unui drept.

Pretul teoretic este (4 100 + 3 90) / (4 + 3) = 95,71 de lei

c) Indici in lant

Datorita caracterului dinamic al majorarilor de capital, s-au impus, ca modalitate de calcul indicii in lant, la care numitorul nu mai este exprimat la momentul initial (de referinta), ci este cel corespunzator penultimei actualizari a cosului indicelui, iar factorul de corectie este inlocuit cu valoarea indicelui din momentul actualizarii cosului.

Formula este echivalenta cu cea anterioara si este cea recomandata de institutii de specialitate precum International Finance Corporation, fiind un echilibru intre simplitatea necesara replicarii portofoliului de actiuni de catre fondurile de investitii si caracteristici statistice precum identitate, proportionalitate si tranzitivitate.

d) Indici "total return"

In tarile dezvoltate, unde acordarea dividendelor (preponderent in bani) are un efect semnificativ asupra valorilor indicelui, s-a "incetatenit" obiceiul reinvestirii totale a dividendelor, in contextul scaderii artificiale a preturilor ex dividend la actiunile emitentului respectiv. Acest fenomen este insa tratat de obicei prin construirea unui indice separat, numit "total return index", la care se compenseaza scaderea preturilor datorata dividendelor d_i.

2.1. Indici sectoriali

Indicii sectoriali s-au dezvoltat si s-au impus in contextul existentei unei cuprinderi largi a sectoarelor economice de catre societatile cotate. Asa cum se stie, investitiile pot fi directionate catre dezvoltarea anumitor ramuri economice ale unei tari, caracterizate prin eficienta si rentabilitate crescute, situatie reflectata de evolutia indicilor sectoarelor respective.

Tinand cont de aceste aspecte, se poate usor observa ca, in scopul asigurarii coerentei indicatorilor necesari unei investitii, este necesar ca indicii sectoriali sa fie cat mai cuprinzatori cu putinta si unici pentru un anumit sector, iar in contextul existentei, de exemplu, a doua sau mai multor burse, emitentii unui sector fiind distribuiti intre burse, nu se poate construi un indice pentru acel sector altfel decat prin alaturarea societatilor cotate la cele doua burse.

Asa cum am aratat mai inainte, indicii bursieri reflecta raportul dintre cererea si oferta de capital pe o anumita piata si se utilizeaza pentru a urmari evolutia cursului valorilor mobiliare pe piata de valori. Semnificatia indicilor isi are originea in structura lor. Indicii bursieri sunt produse sintetice care exprima evolutia cursului valorilor mobiliare pe o anumita piata. Necesitatea introducerii indicilor bursieri a fost determinata de existenta unui produs bursier prin care sa se realizeze urmarirea in ansamblu a pietei respective si care sa nu reflecte evolutia unui singur titlu cotat. Rolul principal al unui indice bursier este de a reflecta evolutia de ansamblu a pietei la care se refera. Primul indice bursier a fost Dow Jones Industrial Average, aparut la Bursa din New York in 1896. Acesta a fost urmat de indicele britanic FT-SE 30, de indicele japonez Nikkei si de multi altii care apartin primei generatii de indici[1].

Exista deci doua generatii de indici:

indicii din prima generatie. In structura acestor indici intra numai acele actiuni ai caror emitenti sunt din acelasi domeniu de activitate, ca Dow Jones Industrials, Financial Times, Nikkei s.a., avand o capacitate limitata de informare;

indicii din generatia a doua (sau indicii compoziti). In structura acestor indici intra actiunile unor emitenti din mai multe domenii de activitate, inclusiv institutii bancare, de asigurari, firme din ramura transportului, telecomunicatiilor s.a., si au un grad de relevanta mai ridicat. Astfel de indici sunt: NYSE pe piata New Yorkului, FT-SE 100 pe piata Londrei, TOPIX pe piata japoneza.

Alcatuirea indicilor din generatia a doua a avut in vedere trei aspecte[2]:

(1) selectarea esantionului de firme incluse in structura indicelui. Criteriile de selectare a valorilor mobiliare care compun indicii bursieri din generatia a doua sunt urmatoarele:

a) grad de capitalizare bursiera ridicat;

b) grad mare de dispersie, ceea ce presupune o foarte mare difuzie a valorilor mobiliare in randul detinatorilor;

c) cotarea sa se faca prin sistemul bursei informatizate;

d) structura valorilor mobiliare din compozitia indicelui sa urmeze repartitia pe domenii de activitate a titlurilor inscrise in cota oficiala a bursei.

(2) atribuirea unei anumite importante prin:

a) pondere egala pentru toate valorile mobiliare din structura indicelui;

b) ponderarea cu capitalizarea bursiera, ceea ce face ca o modificare cu un anumit procent a unei actiuni cu o pondere importanta in capitalizarea totala a pietei sa aiba o influenta mai mare asupra indicelui decat o modificare cu acelasi procent a unei actiuni mai putin importante sub aspectul capitalizarii;

c) fara pondere, prin luarea in considerare numai a cursului valorilor mobiliare.

(3) alegerea datei de referinta pentru care indicele se egaleaza cu 100, 1.000 sau 10.000 de puncte, in functie de reglementarile pietei. Indicele aferent unei perioade ulterioare exprima o crestere sau o scadere fata de perioada de baza.

Exista mai multe criterii de clasificare a indicilor bursieri, asa cum se arata in tabelul 1.

Tabelul 1

Clasificarea indicilor bursieri

Sursa: Gabriela Anghelache, Bursa si piata extrabursiera, Editura Economica, Bucuresti, 2000, pp. 276-277.

Cresterea sau scaderea indicelui bursier cu un anumit numar de puncte este rezultatul modificarii intr-un sens sau altul a cererii si ofertei pentru hartiile de valoare care intra in structura indicelui de bursa respectiv.

Daca prin cursul bursier avem o imagine a modului in care, la bursa, evolueaza in mod curent titlurile financiare individuale, tendinta de ansamblu a bursei, respectiv miscarea generala a cursurilor actiunilor pe acea piata, este evidentiata de indicii bursieri. Indicii bursieri sunt in esenta o masura a dinamicii valorice a unui grup reprezentativ de actiuni sau a tuturor actiunilor ce coteaza la bursa.

Cel mai cunoscut dintre indicii de bursa este Dow Jones, denumit dupa numele a doi celebri specialisti financiari: Charles Dow si Edward Jones. El reflecta activitatea bursei de pe Wall Street. In structura lui sunt incluse 30 de valori ale unor firme industriale inscrise in cotatia oficiala a bursei. Desi in mod traditional se vorbeste despre indicele Dow Jones ca despre o medie a cursurilor actiunilor componente, din punct de vedere practic, el se calculeaza in prezent nu prin insumarea cursurilor celor 30 de actiuni si impartirea sumei la numarul actiunilor componente (asa cum se facea la inceput, ca o medie aritmetica simpla), ci prin divizarea sumei cursurilor la un coeficient stabilit de NYSE, care variaza intre 0,75 si 0,9. Modificarile coeficientului respectiv au in vedere schimbarile care apar in valoarea unitara de piata a titlurilor componente ale indicelui in urma fuzionarilor, divizarilor sau altor asemenea situatii.

Prin urmare indicele Dow Jones nu arata cursul mediu al actiunilor componente, ci doar reflecta nivelul pietei intr-un anumit moment in raport cu un moment de referinta. De aceea el se exprima in puncte. De exemplu, o crestere a indicelui de la 3.200 de puncte, in momentul t₀, la 3.250 de puncte, in momentul t₁, inseamna o tendinta de crestere a pietei, deci un avans cu 50 de puncte sau cu 1,5%. Pe langa Dow Jones Industrials, care, prin traditie, este cel mai utilizat indice bursier, se determina indici asemanatori si pentru 20 de firme din domeniul transporturilor (Dow Jones Railroad Average), pentru serviciile publice, cuprinzand 15 firme (Dow Jones Utility Average), sau un indice compus din indicii sectoriali, care reflecta cursurile celor 65 de actiuni (Dow Jones Composite).

Indicii reprezentativi - cum este Dow Jones Industrial Average (DJIA) - au o mare importanta pentru oamenii de bursa si pentru intreaga lume de afaceri, deoarece reflecta miscarea de ansamblu a pietei bursiere, tendintele de crestere sau de scadere, orientandu-i pe investitori in optiunile lor. O crestere durabila a indicilor inseamna o bursa puternica, atractiva, care reflecta optimism in cercurile de afaceri. Dimpotriva, o tendinta descendenta durabila a indicilor inseamna o piata slaba, lipsita de interes pentru tranzactii, care insufla pesimism in cercurile de afaceri.

Urmarirea indicilor este necesara si pentru a aprecia performantele unei actiuni individuale in raport cu tendinta pietei. Daca cursul actiunii respective scade in timp ce trendul pietei este stabil sau in crestere, inseamna ca firma este evaluata negativ de catre piata, ca exista riscuri in pastrarea actiunii. Daca un intreg sector industrial este evaluat de piata sub tendinta medie, inseamna ca acel sector se confrunta cu probleme economice, ca evolutia sa viitoare este pusa sub semnul intrebarii.

Introducerea unui titlu de valoare in componenta indicelui reprezentativ al bursei reprezinta o consacrare pentru acea companie, actiunile sale fiind considerate valori sigure. De altfel, compozitia pe actiuni a indicilor Dow Jones s-a schimbat de mai multe ori, reflectand modificarile in ierarhia firmelor americane reprezentative.

Indicele japonez NIKKEI include in structura lui titluri emise de 225 de firme, iar indicele Financial Times include 30 de valori emise de firme din Marea Britanie.

Indicii din generatia a doua vizeaza urmatoarele aspecte mai importante:

structura indicelui bursier, compusa dintr-un esantion selectiv de firme, are in vedere faptul ca acesta trebuie sa exprime evolutia generala a cursurilor hartiilor de valoare pe piata respectiva;

fiecarei hartii de valoare incluse in structura indicelui bursier i se atribuie o anumita importanta in functie de marimea dividendelor. Din acest punct de vedere sunt posibile trei solutii: pondere egala pentru toate titlurile, pondere bazata pe capitalizarea bursiera (ponderea in indice este cu atat mai mare cu cat dividendele pe actiune sunt mai mari) si fara pondere, adica prin luarea in considerare numai a cursurilor hartiilor de valoare;

alegerea datei de referinta pentru care indicele bursier aferent se echivaleaza cu 100 de puncte. Indicele specific oricarei alte perioade exprima o crestere sau o diminuare fata de perioada de baza considerata.

Un asemenea indice cunoscut in lumea financiara este TOPIX (Tokyo Stock Price Index), introdus la Bursa de Valori din Tokio in iulie 1969. El exprima evolutia cursurilor cotate in prima sectiune a bursei din capitala nipona (1.150 de actiuni comune). Baza de calcul al indicelui (data de referinta) este prima zi de tranzactii a anului 1968 (4.01.1968), iar valoarea agregata a acestuia se calculeaza prin multiplicarea numarului de actiuni cotate pentru fiecare companie listata cu pretul unitar al titlului si insumarea produselor respective. Determinarea nivelului indicelui se face prin impartirea valorii agregate de piata din perioada data la valoarea din data de referinta (valoarea de piata din perioada de baza).

Calculul indicilor bursieri pentru indicii din prima generatie se face sub forma unei medii aritmetice a cursurilor actiunilor componente, ajustate cu un divizor care se modifica ori de cate ori se schimba structura patrimoniala a emitentului:

In cazul indicilor ponderati, cursul actiunilor se inmulteste cu numarul de actiuni (capitalizarea bursiera):

I_t = K_T Valoarea de baza a indicelui,

unde:

n - numarul actiunilor ce intra in componenta indicelui;

- pretul actiunii i la data de referinta;

- numarul actiunilor companiei i la data de referinta;

- cursul actiunii i la momentul t;

K_T - divizorul;

- factorul de corectie pentru actiunea t.

3.1. Indicii pietei bursiere (exemplificari)

Bursa este un stimulator pentru concentrarea capitalurilor in vederea detinerii puterii la diferite societati pe actiuni. Puterea si dreptul de decizie apartin acelora care detin pachetul majoritar de actiuni, acestia avand posibilitatea de a-si impune punctul de vedere in adunarea generala a actionarilor, deoarece detin majoritatea voturilor. In consecinta, posesorul pachetului majoritar de actiuni impune de drept consiliul de administratie.

Evolutia cotatiilor la bursa de valori este influentata de o multitudine de factori economici, politici, chiar militari, psihologici etc., care sunt, impreuna temelia conjuncturii economice. De aici interesul care se acorda bursei ca barometru al economiei nationale, regionale sau chiar mondiale.

Raportul dintre cererea si oferta de capital se reflecta cu ajutorul indicilor bursieri, care reprezinta media preferintei posesorilor de capitaluri de a se angaja in activitatea economica. Principalii indici bursieri sunt aratati in tabelul 2.

Tabelul 2

Indici bursieri

3.2. Setul de indici ai BVB si comentariu al evolutiei acestora

Primul dintre cei trei indici ai BVB, BET ("Bucharest Exchange Trading"), a fost lansat in septembrie 1997 si are ca obiectiv urmarirea evolutiei celor mai capitalizate si lichide zece societati de la categoria I (exclusiv SIF) - peste 70% din totalul capitalizarii, cu valoarea tranzactiilor insumand peste 60% din total. Principalul motiv al proiectarii BET este acela de a servi drept suport pentru tranzactionarea derivativelor (contracte futures si optiuni pe indici), in scopul acoperirii riscului de portofoliu, precum si acela de a fi un instrument usor de urmarit (replicat) de catre investitorii de portofoliu specializati (index funds).

Cel de-al doilea indice, BET-Composite (BET-C), lansat in aprile 1998, urmareste evolutia tuturor societatilor cotate (exclusiv SIF). Motivul excluderii SIF din cei doi indici este norma international acceptata de a nu include fondurile de investitii in indice, pentru a evita dubla includere a evolutiei societatilor aflate in portofoliul SIF.

Cel de-al treilea indice, BET-SIF (BET-FI), a fost lansat in octombrie 2000 si este dedicat evolutiei performantelor SIF in piata de capital.

Toti cei trei indici sunt indici in lant, ponderati cu capitalizarea, calculati folosind pretul de referinta (inchiderea din piata Regular), dupa aceeasi formula (Laspeyres), avand valoarea de start 1000, iar BET-FI, 10.000. Datorita eterogenitatii marimii emitentilor, s-a luat decizia de a limita ponderea oricarei componente a cosului indicelui la 25% din totalul capitalizarii.

Cei trei indici sunt exprimati si in USD si EUR, pentru a da o imagine care sa tina cont de evolutia monedei nationale. Evolutiile acestora sunt aratate in tabelul 3.

Tabelul 3

Evolutia indicilor BET, BET-C si BET-FI in perioada 1999-2003

- in procente -

Sursa: Bursa de Valori Bucuresti.

La proiectarea indicilor, BVB a beneficiat de asistenta din partea Institute for Advanced Studies Vienna.

Se poate observa ca perioada de evolutie la niveluri scazute de dupa 1997 a fost urmata de o crestere semnificativa incepand cu anul 2001, care tine pana in prezent.

Indicii bursieri reflecta raportul dintre cererea si oferta de capital pe piata respectiva si exprima evolutia cursurilor bursiere pe o anumita piata. Exista doua generatii de indici: indicii din generatia intai, in structura carora intra numai acele actiuni ai caror emitenti sunt din acelasi domeniu de activitate, si indici din generatia a doua, in structura carora intra actiunile unor emitenti din mai multe domenii de activitate

Cate generatii de indici exista?

Care sunt criteriile de selectare a valorilor mobiliare care compun indicele bursier?

Ce pun in evidenta indicii bursieri?

Cum s-a calculat si cum se calculeaza acum indicele Dow Jones?

Cum se pot aprecia performantele unei actiuni individuale in raport cu tendinta pietei?

Alegeti din urmatoarele variante indicii bursieri din generatia a doua (indici compoziti).

a)      Dow Jones Industrials, Financial Times, Nikkei

b)      NYSE, FT-SE 100, TOPIX

c)      NYSE, Nikkei, TOPIX

d)      Dow Jones Industrials, Nikkei, TOPIX

e)      Financial Times, FT-SE 100, Dow Jones Industrials

Criteriile de selectare a valorilor mobiliare care compun indicele bursier sunt:

cotarea sa se faca prin sistemul bursei informatizate

grad de capitalizare bursiera ridicat

grad de capitalizare bursiera scazut

grad mare de dispersie

grad mic de dispersie

Variante:

a) 1 + 2 + 5;

b) 1 + 2 + 5;

c) 3 + 5;

d) 1 + 2 + 4;

e)

Indicii din generatia a doua vizeaza urmatoarele aspecte:

structura indicelui bursier sa fie compusa dintr-un esantion selectiv de firme;

valoarea cotatiilor la bursa sa fie mare;

alegerea datei de referinta pentru care indicele bursier aferent se echivaleaza cu 100 de puncte;

alegerea datei de referinta pentru care indicele bursier aferent se echivaleaza cu 1.000 de puncte;

fiecarei hartii de valoare incluse in structura indicelui bursier i se atribuie o anumita importanta.

Variante:

a) 1 + 2;

b) 4 + 5;

c) 2 + 4; 

d) 1 + 4 + 5;

e) 1 + 3 + 5.

Indicele Dow Jones Industrials are urmatoarea utilizare:

a)      pe piata la termen si pe piata optiunilor;

b)      este considerat cel mai reprezentativ pentru ansamblul pietei;

c)      reflecta indeosebi evolutia capitalurilor industriale;

d)      este indice de referinta pentru tendinta burselor de pe Wall Street;

e)      reflecta evolutia cursurilor valorilor considerate.

Care varianta este adevarata privitor la indicii bursieri?

evidentiaza puterea financiara a pietei;

reflecta raportul dintre cererea si oferta de capital pe piata respectiva;

exprima evolutia cursurilor bursiere pe o anumita piata;

stimulator pentru concentrarea capitalurilor in vederea detinerii puterii la diferite societati pe actiuni;

un indice bursier exprima evolutia cursurilor bursiere pe mai multe piete.

Variante:

a) 2 + 3;

b) 1 + 5;

c) 4 + 5;

d) 1 + 2;

e) 1 + 4 + 5.

Raspunsuri corecte: 1-b; 2-d; 3-e; 4-d; 5-a.

ANGHELACHE, GABRIELA, 2000, Bursa si piata extrabursiera, Editura Economica, Bucuresti, pp. 275-294.

ANGHELACHE, GABRIELA si OBREJA, CARMEN, 2000, Piete de capital si tranzactii bursiere, Editura ASE, pp. 211-213.

CIOBANU, GHEORGHE, 1997, Bursele de valori si tranzactiile la bursa, Editura Economica, Bucuresti, pp. 140-152.

GHILIC-MICU, BOGDAN, 1997, Bursa de valori, Editura Economica, Bucuresti, pp. 73-80.

IRVM, UNOPC, 2000, Consultanti de plasament in valori mobiliare. Suport de curs, Bucuresti.

BURSA DE VALORI BUCURESTI, Suport de curs pentru reatestarea agentilor pentru valori mobiliare ca agenti pentru servicii de investitii financiare.