Institutii de economisire

Institutii de economisire

Acestea cuprind banci de economii si asociatii de imprumuturi si economii

Traditional, aceste institutii sunt specializate in distribuirea imprumuturilor ipotecare celor care doresc sa cumpere locuinte, reducind consecintele asimetriei informationale specifica acestor imprumuturi, in beneficiul clientilor.

Ca si bancile comerciale, aceste institutii emit depozite tranzactonabile, diferentiindu-se de acestea prin modul cum isi aloca activele, de regula, activitatea lor fiind reglementata prin normative speciale.

Analiza structurii activelor si pasivelor acestor institutii evidentiaza ca, similar bancilor comerciale, acestea isi finanteaza activele prioritar prin emisiunea de depozite, in schimb modul de alocare a activelor difera de cel al bancilor comerciale, ponderea detinand-o imprumuturile ipotecare, care variaza intre 55-65%.

Structura generica a activelor si a pasivelor este prezenteta an tabelul nr. 2:

Tabelul nr.2. Structura generica a bilantului institutiilor de economisire

Imprumuturile ipotecare, care domina structura activelor, finanteaza cumpararea de bunuri de capital, precum case sau terenuri, cel imprumutat putand utiliza bunul in timpul derularii imprumutului, fiind insa obligat sa plateasca regulat rate din principal si dobinda.

Bancile de economii si acociatiile (casele) de imprumuturi si economii s-au specializat in imprumuturi ipotecare, specializare care le-a conferit forta, dar le-a indus si slabiciune. Forta a constat in dezvoltarea de tehnici pentru diminuarea consecintelor selectiei adverse si ale hazardului moral, endemice imprumuturilor ipotecare. Slabiciunea a fost determinata de riscurile mai mari de rata a dobanzii, datorita maturitatilor mai mari ale acestor imprumuturi (15-30 ani), in conditiile unor rate ale dobanzii fixe sau insuficient ajustate ale aceste imprumuturi.

Tilurile ipotecare reprezinta, asa cum s-a mai spus, titluri de participare la castigurile din principal si dobanzi aferente unui grup de ipoteci cu caracteristici similare, precum riscurile si maturitatile. Multe din aceste titluri sunt emise de catre institutii (agentii) guvernamentale, care cumpara imprumuturi ipotecare de la institutiile de economisire, platind acestora o taxa pentru a continua sa colecteze principalul si dobanda in numele lor, grupandu-le si segregandu-le dupa caracteristici similare, si apoi vanzandu-le, in buna parte chiar institutiilor de economii, cu randamente bazate pe platile principalului si dobanzii, derivate din castigurile fundamentale ale imprumuturilor.

Alte imprumuturi si active cuprind imprumuturi de consum si comerciale, care detin o pondere de cca 10% din active, active lichide, imprumuturi guvernamentale si locale, care impreuna reprezinta cca 17 % din active.

Evolutia acestor institutii a inregistrat o dinamica descendenta in ultimii 20 de ani, volumul depozitelor acestora diminuandu-se cu 25-30%. Printre cauzele responsabile de aceasta involutie sunt practicile bancare frauduloase, expunerile la riscul ratei dobanzii fragilizand aceste institutii, managerii asumandu-si activitati foarte riscante. In acest context, reglementarile bancare si garantarea depozitelor mentin inca problema semnificativa a hazardului moral, primele platite deponentilor de catre institutiile de garantare nefiind corespunzatoare riscurilor cu care acestia se confrunta