Riscul de credit bancar

Riscul de credit bancar

Riscul de credit este definit prin probabilitatea ca debitorul sau emitentul instrumentului financiar sa nu poata  sa plateasca dobanda sau sa ramburseze capitalul comform conditiilor specificate in contractul de credit, care constituie cauza principala a falimentului bancilor.

Principalele componente ale riscului de credit sunt:

riscul personal sau al consumatorului;

riscul corporatist sau al firmei;

riscul suveran sau de tara.

Diminuarea acestui risc la nivelul bancii presupune concentrarea acesteia asupra portofoliului de credite, asupra politicii de creditare, politica ce trebuie sa vizeze: limita privind capacitatea totala de creditare; limitele diversificarii pietelor; expunerea maxima pentru un client ( concentrarea creditelor), distributia creditelor pe categorii de credite; tipurile de instrumente de credit; scadentele; pretul creditului; deprecierea creditelor; evaluarea creditelor; urmarirea creditelor problema etc.

Realizarea functiei de creditare a institutiilor bancare in perspectiva diminuarii conditiilor de risc de credit implica luarea in considerare urmatoarelor aspecte:

creditele trebuie garantate pe o baza robusta si rambursabila;

depozitele trebuie investite profitabil, prin protectia deponentilor si a actionarilor;

necesitatile de creditare ale clientilor trebuie satisfacute.

Pentru asigurarea indeplinirii acesor obiective, a integritatii si credibilitatii procesului de creditare banca isi analizeaza si adapteaza criteriile de aprobare a creditelor, politica de garantii, procedurile de administrare si monitorizare, modul de tratare a exceptiilor etc.

Analiza riscului de credit permite intelegerea pozitiei competitive a firmei, strategiei firmei si a efectelor acesteia asupra nevoilor de finantare ale firmei, definirea volatilitatii inerente in proiectarea viitoare a veniturilor.

Obiectivele principale ale analizei riscului de credit sunt:

identificarea riscurilor care pot afecta activitatea firmei si capacitatea acesteia de a rambursa datoria, posibila printr-o adecvata culegere a informatiilor;

evaluarea riscurilor, a modului cum si de ce se extind ipostazele riscului de credit, si anume:

o       riscul afacerii, generat de calitatea si eficienta activelor;

o       riscul de performanta, determinat prin analiza contului de rezultate;

o       riscul financiar, determinat prin anliza fundamentarii activelor pe datorii;

o       riscul de management, determinat prin modul cum conducerea controleaza ipostazele  de mai sus.

reducerea riscului, care permite determinarea riscului net, prin luarea in considerare a structurii imprumuturilor (termene, conditii etc), colateralelor, aranjamentelor, acesta reprezentand riscul pe care banca este dispusa sa-l finanteze, reflectandu-se in pretul tranzactiei

O componenta esentiala a analizei o reprezinta analiza calitatii portofoliului de credite, deoarece portofoliul reflecta pozitia pe piata si cererea pentru produsele bancii, strategia de afaceri si risc a bancii, capacitatea bancii de a acorda credite. Analiza vizeaza creditele mari, cu expunere la risc peste 5%, creditele acordate afiliatilor, credditele reesalonate sau intarziate, creditele problematice, depozitele interbancare, acestea constituind un factor important de risc de credit.

Riscul de credit creste odata cu cresterea ponderii creditelor neperformante, negeneratoare de profit, in portofoliul bancii, in acest sens clasificarea si provizionarea creditelor constituind o problema esentiala a politicii de creditare a bancii. Analiza acestor credite vizeaza vechimea creditelor restante, cauzele deteriorii calitatii portofoliului de credite, ierarhizarea creditelor neperformante, dimensiunea provizioanelor, impactul acestor credite asupra contului de rezultate. Fiind cea mai frecventa cauza a falimentului bancar, riscul de credit este monitorizat prin politici de reglementare si de standardizare a creditelor, prin clasificarea activelor bancare, prin politici de limitare a riscului de credit., prin politici de provizionare a pierderilor.

Clasificarea activelor este un proces prin care se atribuie fiecarui activ un grad de risc de credit, determinat dupa probabilitatea de executare a obligatiilor de plata si de datoria lichida a clientului. Conform standardelor activele sunt clasificate in 5 categorii: standard sau transferabile; sub supraveghere (observatie); substandard; indoielnice; pierdute.

Tinand seama de nivelul performantelor clientilor si de natura serviciului datoriei, se poate realiza   clasificarea creditelor, prezentata in tabelul nr 8:

Tabelul nr. 8 . Clasificarea creditelor

Creditele de nivel "standard" sunt acelea ce nu implica riscuri in administrarea datoriei, rambursarea se efectuandu-se la timp, ceea ce presupune ca debitorii sunt solvabili.

Creditele "in observatie" sunt acele acordate unor clienti cu performante foarte bune, dar care, temporar, intampina anumite dificultati in ceea ce priveste rambursarea.

Spre deosebire de primele doua categorii, creditele "substandard" prezinta un risc ridicat in ceea ce priveste lichidarea datoriei, situatie generata de lipsa capacitatii de plata a beneficiarului de imprumut.

Creditele "indoielnice" sunt acelea care din punct de vedere al rambursarii si garantiei lor prezinta o stare de totala incertitudine, Din cauza lipsei garantiei reale se mai numesc si credite neprotejate.

Creditele "pierdute" sunt cele mai neperformante credite pe care le poate inregistra o banca, ceea ce presupune luarea unor masuri deosebite in vederea lichidarii lor. Ele vor influenta atat starea de profitabilitate a bancii, cat si situatia lichiditatilor.

Trebuie mentionat faptul ca, serviciul datoriei se va analiza separat pentru creditele in lei si pentru cele in valuta, iar in cadrul acestora, distinct, pentru fiecare categorie de credite. Ca suport, performantele agentilor economici sunt aceleasi, indiferent daca este vorba de un credit in lei sau unul in valuta.

Pentru anumite imprumuturi, ale caror expuneri la riscul de credit sunt mai mari decat expunerea pe care o banca est pregatita s-o accepte, riscul de credit va fi sindicalizat, acesta fiind distribuit pe mai multi creditori. In acest caz, bancile contribuie impreuna la furnizarea imprumutului, termenii imprumutului fiind stabiliti de comun acord, bancile avand diverse roluri in sindicat: de lider, cel care isi asuma cea mai mare parte din obligatii; de administrator al activitatilor sindicatului; de participant; de agent al sindicatului.

Sindicalizarea imprumutului ofera celui imprumutat avantaje, precum: flexibilizarea imprumutului, deschiderea firmei catre principalele banci, diminuarea costului imprumutului, cresterea dimensiunii imprumutului acordat etc.

Penru bancile din sindicat avantajele sunt: consolidarea pozitiei pe piata, cresterea randamentului imprumutului, diversificarea rapida a portofoliului de active etc

Sumar

Vanzarea pe credit, decalarea temporala a actelor de vinzare si plata, a reprezentat un factor esential al expansiunii economice, al adaptarii rapide a ofertei la cererea de marfuri, contribuind la diversificarea si cresterea nevoilor subiectilor economici, la satisfacerea rapida a acestora.

Creditul s-a afirmat ca o modalitate determinanta de finantare a economiei, cipatand treptat caracteristici bine definite si realizand functii specifice: de mobilizare si redistribuire, de emisiune monetara si de reflectare si stimulare a dezvoltarii economice.

Realizind legatura intermediata dintre cei care au disponibilitati de lichiditati, economisesc si cei care au nevoi de lichiditati, care investesc creditul, in cele doua ipostaze temporale, pe termen scurt si pe termen lung, reprezenta o modalitate de creatie monetara, de creere de moneda scripturala, de cont de catre banci.

Volumul creditului din economie rezulta din confruntarea cererii si ofertei de credit, rata dobinzii constituind variabila care regleaza si este reglata, ca nivel de relatia dintre cerere si oferta, a carei echilibrare contribuie la alocarea resurselor din economie.

Adaptarea creditului nevoilor si cerintelor debitorului si ale creditorului a determinat diferentierea acestuia in forme distincte de credit, delimitate in functie de diverse criterii, precum: natura si participanti,termen de rambursare, destinatie, natura garantiei, fermitatea scadentei, modul de stingere a obligatiei.

Reprezentand componenta activa a intermedierii financiare, realizata de catre banci, creditul utilizeza o diversitate de instrumente de credit, unele dintre acestea, titlurile de credit, fiind comercializate pe piata financira, banca diferentiind instrumentele de credit in functie de anumiti factori, asigurand o mai buna adaptare a creditului la cerintele clientilor.

Creditul fiind un factor al creatiei monetare, volumul creditului total, modificarea acestuia depinde de modificarea volumului depozitelor, implicit de modificarea bazei monetare, dependenta intermediata prin multiplicatorul creditului, care reprezinta o relatie functionala  intre ratele numerarului si ale rezervelor obligatorii.

Procesul de creditare vizeaza atat satisfacerea adecvata a cerintelor clientilor, cat si realizarea eficienta, profitala a creditarii din perspectiva bancii, si in acest sens sunt impuse, prin reglementari bancare, urmatoarele principii de creditare: prudenta bancara, planificarea creditului, respectarea destinatiei , garantarea creditelor, rambursarea la scadenta.

Decizia de acordare a creditului este fundamentata prin analiza si evaluarea de catre banca a solicitantilor, analiza vizand aspectele economico-financiare si nefinanciare, in final elaborandu-se un set de indicatori si rate de structura si performanta, prin care se apreciaza bonitatea clientului.

O componenta esentiala a analizei creditului o reprezinta analiza riscului de credit, care permite relevarea creditelor problematice, realizand clasificarea creditelor in functie de perferformantele si serviciul datoriei clientului, in acest sens delimitandu-se urmatoarele clase de credite: standard, substandard, in observatie, indoielnice, pierdute.

Termeni de referinta

Amortizarea creditului  Analiza creditului

Analiza economico-financiara  Analiza nefinanciara

Analiza portofoliului  Analiza riscului de credit

Bonitate Cerere de credit

Creatie monetara  Credit bancar

Credit comercial  Credit de consum

Credit ipotecar  Credit la termen

Credit neperformant  Credit obligatar

Credit restant Curba cererii de credit

Curba ofertei de credit  Dobanda

Depozit Dezintermediere 

Garantie  Instrument de credit

Intermediere financiara Multiplicatorul creditului

Oferta de credit  Portorfoliu de credite

Provizionarea creditelor Rata a dobanzii

Risc de credit  Risc de nerambursare

Scadenta  Standardizarea creditelor

Teste si intrebari autoevaluative

Precizati interpreterea sub aspect economic a creditului.

Caracteristici ale relatiei de credit sunt: promisiunea de rambursare, destinatia creditului, acordarea creditului, compensarea si transferabilitatea, garantarea creditului. Precizati care dintre caracteristicile enumerate nu sunt corecte.

Curba oferte de credit este inclinata pozitiv, ea creste de la dreapta la stanga, cu cat va creste rata dobanzii cu atat indivizii vor deveni debitori neti. Precizati daca afirmatia este corecta, si daca da, explicitati de ce.

Explicitati cum contribuie echilibrarea cererii si ofertei de credit la alocarea resurselor in economie.

Functiile creditului sunt: de emisiune, de finantare, de reflectare si stimulare, de mobilizare. Aratati care dintre functiile enumerate nu este corecta si explicati de ce.

Precizati cum este implicata activitea de rating in realizarea creditarii obligatare.

Din formula multiplicatorului creditului deduceti formula de calcul a modidicarii creditului total in functie de modificarea depozitelor.

Principii ale creditarii bancare sunt: planificarea creditelor, rambursarea la scadenta, respectarea destinatiei creditului, primordialitatea clientului, prudenta bancara, garantarea creditelor. Precizati care dintre primcipiile enumerate nu este corect.

Principalele componente ale riscurului de credit sunt: riscul consumatorului, riscul corporatist, riscul de tara, riscul de neplata. Evidentiati care dintre componentele enumerate nu sunt corecte si explicati de ce.

Precizati care componenta a analizei creditului releva pozitia pe piata a bancii.

Bibliografie selectiva

Albertini J.M, Les rouages de`economie nationale, Les Editions ouvrieres Paris, 1988.

Manolescu Gheorghe, Moneda si ipostazele ei, Editura economica, Bucuresti, 1997.

Miller Roger LeRoy, Modern money and banking, McGraw-Hill Book Company, New York, 1989.

Tudorache Dumitru, Moneda, banci, credit, Editura Silvy, bucuresti, 2000.