MANAGEMENTUL ACTIVELOR SI PASIVELOR BANCARE - Pasivele si activele societatilor bancare

ACADEMIA DE STUDII ECONIMICE

FACULTATEA DE FINANTE, ASIGURARI, BANCI

SI BURSE DE VALORI

Proiect de Practica

MANAGEMENTUL ACTIVELOR

SI PASIVELOR BANCARE

Cap I. Masa monetara

O prima acceptiune a definirii masei monetare este aceea ca reprezinta o marime eterogena, constand in totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru procurarea bunurilor, serviciilor si pentru plata datoriilor.

O a doua acceptiune este aceea a definirii masei monetare ca ansamblul mijloacelor de plata, respectiv de lichiditate existente la un moment dat.

Masa monetara este structurata dupa cum urmeaza:

a.      moneda efectiva (numerar)

b.     moneda de cont (disponibilitati in cont curent si depozite la vedere)

c.      depozite la termen si in vederea economisirii

d.     alte active:

pe termen scurt: cambii, bonuri de casa, bonuri de tezaur pe termen scurt, bilete de trezorerie

pe termen lung: actiuni si obligatiuni, bonuri de tezaur pe termen mediu si lung .

Indicatori si agregate monetare

Definirea, calcularea si interpretarea indicatorilor monetari se realizeaza in contextul analizei tendintei si interactiunii dintre variatiile masei monetare si a celorlalte fenomene monetare si procese economice cum ar fi:

a.      raportul dinte plasarea si utilizarea resurselor

b.     raportul dintre productie si comercializarea bunurilor si serviciilor

c.      modul de formare a preturilor

d.     oscilatiile cursurilor de schimb

e.      situatia generala a balantei de plati externe.

In partea monetara se utilizeaza ca indicatori de reflectare a caracterului si obiectivelor politicii monetare: rata dobanzii si agregatele monetare.

Rata dobanzii

Prin rata dobanzii intelegem pretul platit pentru creditul luat si/sau imprumutul acordat, inclusiv acoperirea riscului asociat. Rata dobanzii permite compararea valorilor prezente cu cele viitoare, pentru ca prin natura sa ea reflecta legatura intre puterea de cumparare prezenta si cea viitoare. Rata dobanzii este deci pretul platit pentru bani.

Rata nominala a dobanzii este acea rata oferita de catre banci. Rata reala a dobanzii sa calculeaza ca diferenta intre rata nominala a dobanzii si rata inflatiei. Pentru a mentine puterea de cumparare a monedei rata reala a dobanzii trebuie sa fie cel putin egala cu rata inflatiei. In situatia in care rata inflatiei este mai mare decat rata dobanzii avem de a face cu rata negativa a dobanzii. Astfel populatia si agentii economici vor incerca sa isi plaseze banii in bunuri sau in alte instrumente financiare bancare pentru a-si putea proteja puterea de cumparare.

Agregate monetare

Prin agregate monetare intelegem integrarea succesiva a produselor monetare create in scopul asigurarii agentilor financiari si nefinanciari. Principalele tipuri de agregate monetare sunt:

. M1= toate mijloacele de plata sub forma monedei efective (bilete de banca, moneda divizionara) plus depunerile in conturi curente - lichiditate primara;

. M2= M1 plus ansamblul plasamentelor la termen in vederea economisirii susceptibile a fi mobilizate si transformate in lichiditati prin emisiunea de CEC-uri - lichiditate secundara (quasi - moneda);

. M3=M2 + alte active cu grade diferite de lichiditate (certificate de depozit, bonuri de casa, conturi de economii pe termen mediu);

. L = M3 plus titluri emise pe termen mediu si lung, negociabile si care pot fi transformate in lichiditati.

Cap. II Pasivele si activele societatilor bancare

Pasivele societatii bancare

Cadrul legal:

Legea bancara numarul 58/1998

Legea numarul 129/1998 privind procedura falimentului bancilor.

Regulamentul BNR numarul 1/2000 privind operatiunile de piata monetara efectuate de BNR si facilitatile de creditare si de depozit acordate de aceasta bancilor.

Ordinul Guvernamental 66/1994 privind formarea si utilizarea resurselor derulate prin Trezoreria statului.

Ordinul Guvernamental 39/1996 privind infiintarea si functionarea Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare.

Normele BNR numarul 1/2000 privind lichiditatea bancilor.

Pasivele bancii constituie resursele de finantare ale societatilor bancare. O societate bancara isi poate constitui resursele prin:

Atragerea de fonduri banesti (in lei si valuta) de la persoane fizice, juridice si de pe piata interbancara sub forma de disponibilitati in cont curent si depozite.

Constituirea capitalului propriu si fondurile de rezerva au un raport relativ redus in formarea resurselor de creditare ale bancilor. In practica internationala acestea se formeaza prin emisiunea si subscrierea de actiuni.

Alte modalitati de constituire a resurselor bancare sunt Fondurile Comune de Creante si Conventiile de Rascumparare.

Pasivele bancare sunt formate din doua categorii de resurse de finantare:

A.   Resurse proprii (fonduri proprii);

B.   Resurse atrase (depozite, certificate de depozit);

Acestea se clasifica dupa cum urmeaza:

I.       Disponibilitati si depozite ale clientilor persoane fizice si juridice. Depunerile clientilor reprezinta principala resursa a bancii si cuprind depunerile la vedere si depunerile sa termen.

Depunerile la vedere sunt conturi curente si conturi de depozit. La nivelul Banca Comerciala Romane sunt constituite disponibilitati si depuneri la vedere atat pentru persoane fizice cat si pentru persoane juridice (disponibilitati in cont curent).

Depozitele la termen

a)     conturi de economii simple - asigura regularitate in procesul de economisire;

b)    conturi de depozit de investitii - sunt constituite cu scadenta de la 1 luna la 1 an si sunt atrase de banci in conditii negociate pentru fiecare caz in parte.

La nivelul Banca Comerciala Romane se constituie depozite la termen ale persoanelor fizice pe termene cuprinse intre 1 luna si 18 luni. Pentru sume de peste 500 milioane lei se pot constitui si depozite cu termene diferite. Astfel pentru cele cu scadenta la 1 luna dobanda este capitalizata, iar in cazul depozitelor cu scadente la 3,6,9,12,18 luni si peste, dobanda este colectata intr-un cont la vedere care creeaza deponentului facilitatea retragerii lunare a acesteia in conditiile prelungirii fondului. Costul real pentru banca aferent unui depozit la termen este superior nivelului dobanzii nominale.

Alte produse de economisire oferite de catre Banca Comerciala Romana clientilor persoane fizice sunt:

depozite in lei si in valuta pentru minori;

depozite in lei pentru constituirea de economii in vederea iesirii la pensie;

depozite in lei in vederea constituirii de economii pentru vacanta.

Totodata la nivelul BCR se pot constitui depozite temporare in lei si valuta tip escrow.

II. Depozite publice

Depozitele publice sunt formate din disponibilitatile si din depozitele la termen constituite de diverse institutii de stat. La nivelul Banca Comerciala Romane au constituit acest tip de depozite: FPS (depozite la vedere si la termen), Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si Academia Romana, etc.

III. Certificate de depozit

Certificatele de depozit (bonuri de casa) sunt titluri de credit la termen, emise de banca, care atesta depunerea unei sume de bani de catre o persoana fizica sau juridica la banca respectiva, pe baza carora suma poate fi incasata la scadenta sau inainte de termen. Certificatele de depozit sunt emise pentru sumele depozitate de catre o persoana fizica sau juridica la Banca Comerciala Romana la termen, pentru care banca bonifica o dobanda fixa pe toata durata depozitului. Certificatele de depozit sunt negociabile, lichide si purtatoare de dobanda.

Certificatele de depozit cu discount

Banca Comerciala Romana promoveaza incepand cu data de 1 ianuarie 2001 acest nou produs. Acesta ofera posibilitatea clientilor bancii de a pastra in cont certificatele de depozit  cu discount la o dobanda fixa. Certificatele de depozit cu discount ofera posibilitatea detinatorilor de a-l rascumpara inainte de scadenta, similar actiunilor cu titluri de stat. Rascumpararea inainte de scadenta poate fi efectuata de banca. Banca nu va percepe comision la retragerea in numerar a sumelor din contul de certificate de depozit cu discount apartinand persoanelor fizice ce reprezinta cumpararea /vanzarea acestui tip de certificate in lei sau devize. In cazul rascumpararii de catre persoane fizice de la alta unitate decat cea emitenta a certificatelor de depozit cu discount, unitatea bancara care va rascumpara va percepe un comision.

In fiecare zi Banca Comerciala Romana va prezenta clientilor o cotatie de forma:

pret de rascumparare de catre BCR a unui certificat de depozit cu discount emis anterior;

pret de vanzare a unui certificat de depozit cu discount;

dobanda (randamentul %) pe care o va incasa clientul la scadenta pentru certificatul de depozit cu discount vandut de BCR in ziua respectiva;

data scadentei seriei.

Avantajele produsului certificat de depozit cu discount

Pentru banca aceste avantaje sunt urmatoarele:

posibilitatea utilizarii atat pentru certificate cu discount in lei cat si in valuta;

cost de operare redus, similar produselor de depozit in cont;

diversificare tipurilor de produse de depozite oferite de banca clientilor.

Pentru client aceste avantaje sunt urmatoarele:

posibilitatea de a opta pentru rascumpararea inainte de scadenta a certificatelor de discount la dobanzi superioare celor la vedere, in situatia in care se pastreaza certificatul de depozit cu discount cel putin 3 saptamani (aceasta perioada de pastrare de la care clientul obtine o dobanda mai mare decat cea la vedere depinde de evolutia ratelor de dobanda ).

Implicarea comisionarii asupra operatiunilor de vanzare - cumparare a certificatelor de depozit cu discount, ceea ce in special pentru cele in devize constituie avantaje importante.

IV. Depozite interbancare (pasive interbancare)

Pasivele interbancare in lei sau in valuta reprezinta soldurile conturi de disponibilitati ale altor banci comerciale (inclusiv CEC-uri), deschise la BCR , atat in lei cat si in valuta (conturi LORO), disponibilitatile in lei ale altor banci comerciale, BNR, CEC, depozite interbancare pe termene cuprinse intre o zi si trei luni.

V. Imprumuturi de la Banca Nationala a Romaniei sub forma creditului lombard

Pentru a obtine lichiditati pe termen foarte scurt, bancile pot apela la facilitatea de creditare acordata de BNR sub forma creditului lombard. Bancile pot avea acces la creditul lombard pe baza unei cereri scrise adresata BNR - Directia operatiuni de plata. Perioada de acordare a cestui tip de credit este conform Regulamentului BNR 1/2000 de 24 ore (overnight). Nivelul ratei dobanzii este stabilit de BNR in functie de obiectivele sale de politica monetara. Acordarea creditului lombard este conditionata de colateralizarea acestuia cu active eligibile pentru garantare. BNR prin directia de specialitate poate limita sau suspenda accesul bancilor la creditul lombard. In primul semestru al anului 2001 dobanda la creditul lombard a fost de 75% pe an.

VI. Fonduri proprii ale bancii

Fondurile proprii ale bancii in conformitate cu prevederile normelor BNR 7/1999 sunt formate din urmatoarele categorii de capital:

a)     Capital propriu:

capital social varsat;

prime legate de capital integral incasate;

rezerve legale;

rezerve generale pentru riscul de credit;

rezervele din influentele de curs valutar;

fondul imobilizarilor corporale;

fondul pentru cresterea surselor proprii de finantare;

fonduri constituite de banci ;

rezervele statutare;

rezultatul reportat reprezinta profit nerepartizat;

rezultatul net al exercitiului financiar curent reprezinta profit;

fondurile cu caracter permanent puse la dispozitie unitatilor proprii de sanatate.

b)    Capitalul suplimentar se compune din:

alte rezerve decat cele din capitalul propriu;

datoria subordonata;

subventiile pentru investitii;

diferentele favorabile din neevaluarea patrimoniului.

VII. Sume in tranzit

Sumele in tranzit intre unitatile bancii cuprinse in pasive reprezinta suma algebrica a soldurilor conturilor de decontari reciproce, inter si intrabancare, atat in lei cat si in valuta, acestea din urma exprimate in echivalent lei.

Activele societatii bancare

Cadrul legal:

Legea bancara 58/1998

Legea numarul 101/1998 privind statutul BNR

Legea numarul 91/1993 a datoriei publice

Regulamentul BNR numarul 4/1998 (republicat) privind regimul rezervelor obligatorii

Ordinul Guvernamental numarul 36/1995 privind perfectionarea reglementarilor referitoare la datoria publica

Instructiunile BNR numarul 2/1994 privind inregistrarea, transferul si plata aferente operatiunilor cu certificate de trezorerie

Regulamentul BNR 1/2000 privind operatiunile de piata monetara efectuate de BNR si facilitatile de creditare si de depozit acordate de aceasta bancilor.

Activele unei societati bancare sunt acelea prin care banca isi angajeaza resursele  (pasivele) in vederea realizarii functiunilor sale statutare si obtinerii de profit.

Principalele posturi de activ din bilantul monetar sunt:

Numerar in casierie

Numerarul in casierie reprezinta soldul casei de circulatie al unitatilor bancii care pot fi in lei sau in valuta.

2. Plasamentele interbancare

Aceste plasamente constau in depozite ale bancii plasate la alte banci comerciale - la vedere si la termen - precum si la Banca Nationala.

Credite bancare

Creditele bancare constituie componenta de baza a activelor unei banci comerciale, atat ca marime absoluta cat si relativa in cadrul produselor specifice puse la dispozitia clientului. Creditele reprezinta una din principalele surse de venituri ale bancii, dar si o sursa de risc. Creditele reprezinta schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. Principalele elemente ale creditului sunt urmatoarele:

schimbul in timp

subiectii raportului de creditare

promisiunea de rambursare

scadenta- momentul rambursarii

dobanda- pretul creditului

Tipuri de credite:

credite comerciale

credite bancare

credite obligatare

credite ipotecare

credite pentru consumator

Banca Comerciala Romana acorda acorda credite in lei si in devize pentru persoane fizice dupa cum urmeaza:

a)     Credite in lei

pentru cumpararea sau constituirea de locuinte si pentru cumpararea de terenuri intravilane;

pentru amenajari si reparatii de locuinte;

pentru cumpararea de materiale de constructii, obiecte si instrumente sanitare;

pentru investitii cu caracter productiv acordate revolutionarilor, beneficiari ai legii numarul 42/1990;

pentru cumparari de autoturisme, motociclete, etc.;

de trezorerie;

pentru realizarea de catre persoane fizice autorizate a unor investitii;

b)    Credite in valuta

pentru petrecerea de sejururi in strainatate;

pentru plata unor forme de scolarizare in strainatate;

pentru participarea la simpozioane si conferinte in strainatate;

pentru plata unor tratamente in strainatate;

pentru plata unor produse tehnico-medicale pentru uz personal.

Banca Comerciala Romana acorda acorda credite in lei si in devize pentru persoane juridice dupa cum urmeaza:

a)     Credite pe termen scurt

de scont in lei si in valuta;

pentru prefinantarea exporturilor, in lei si in valuta;

pentru exportul de produse garantate cu creante asupra strainatatii, in lei si valuta;

pentru finantarea cheltuielilor si stocurilor sezoniere, in lei si in valuta;

pentru finantarea cheltuielilor si stocurilor temorare, in lei si in valuta;

pentru cecuri remise spre in casare, in lei;

pe ordine de plata, in lei;

de factoring.

b)    Credite pe termen lung si mediu

pentru cumpararea de actiuni in active in lei;

pentru investitii in completarea surselor proprii;

pentru activitatea de leasing, in lei si in valuta;

de forfetare, in valuta;

promotori, in lei;

ipotecare.

Creante documentare

Creantele documentare reprezinta un drept la o prestatie in natura sau in bani, evidentiat printr-un instrument negociabil.

Investitii de portofoliu - titluri de stat

Prin titluri de stat intelegem acele inscrisuri emise de Ministerul Finantelor, care exprima o creanta financiara asupra emitentului, garantata in mod expres si neconditionat de statul roman.

Operatiunile cu titluri de stat sunt reglementate de Regulamentul numarul 2/1997 al Bancii Comerciale Romane si sunt derulate prin Banca Nationala Romana, in calitate sa de agent al statului.

Principalele titluri de stat sunt :

Titluri de stat purtatoare de dobanda, vandute la valoarea nominala sau prima sub forma obligatiunilor.

Titluri de stat cu discount sub forma bonurilor de tezaur si certificatelor de trezorerie.

Titluri de renta sau alte inscrisuri.

Obligatiunile de stat

Obligatiunile de stat sunt titluri purtatoare de dobanda, vandute la valoarea nominala si pentru care se platesc periodic dobanzi in conformitate cu termenii si dispozitiile cuprinse in prospectul de emisiune al seriei respective. Lansarea de obligatiuni de stat se face pe termen mediu (1 - 5 ani).

Bonurile de tezaur

Bonurile de tezaur sunt titluri de stat purtatoare de dobanda, vandute la un pret initial mai mic decat valoarea nominala. Diferenta dintre pretul initial si valoarea nominala este numita discount si reprezinta beneficiul cumparatorului. Emisiunile de astfel de titluri de stat se fac pe termen scurt (exemplu: 13, 26 saptamani). Principalul avantaj al emisiunii de titluri de stat cu discount, respectiv bonuri de tezaur si certificate de trezorerie cumparate, este acela ca poate fi vandut in orice moment in scopul obtinerii de lichiditati.

Certificatele de trezorerie

Certificatele de trezorerie reprezinta titlurile de stat emise de Ministerul Finantelor cu scadenta de pana la un an, aflate in circulatie in forma dematerializata si evidentiate in Registrul certificatelor de trezorerie si care, in lipsa unei prevederi contrare, dau nastere la drepturi obligatii identice daca au aceeasi data a scadentei.

In functie de conditiile pietei, de experienta intermediarilor pietei primare, precum si in functie de tipul de titluri de stat emise, vanzarile acestora se realizeaza prin intermediul urmatoarelor procedee sau tehnici:

a)     Subscritia publica;

b)    Subscritia publica garantata;

c)     Licitatia

a)     Subscritia publica se realizeaza de catre intermediarii pietei primare si alti participanti agreati de BNR.

b)    Se realizeaza de catre intermediarii pietei primare care, in conformitate cu obligatiile asumate, garanteaza plasarea intregii valori a emisiunii pe piata, respectiv isi asuma obligatia de a cumpara in cont propriu titlurile de stat pe care nu le plaseaza la clienti pe piata.

c)     Vanzarea prin licitatie se face de catre BNR ca agent al statului, respectiv al Ministerului Finantelor si este in prezent tehnica cea mai des utilizata. Determinarea pretului se realizeaza prin doua metode: metoda pretului multiplu si metoda pretului uniform.

Metoda pretului multiplu presupune alocarea titlurilor de stat acceptate la pretul (rata dobanzii) pe care fiecare din ofertantii castigatori l-au oferit pana la adjudecarea completa a emisiunii. Se calculeaza la un pret mediu de adjudecare.

Metoda pretului uniform presupune alocarea titlurilor de stat pentru ofertele acceptate la cel mai scazut pret (rata maxima a dobanzii) care a fost acceptat pentru adjudecare completa a emisiunii.

La sfarsitul fiecarei luni Ministerul Finantelor anunta programul emisiunilor de titluri de stat ce vor fi lansate in luna urmatoare si sunt destinate finantarii datoriei publice interne.

Rezerva minima obligatorie

Rezervele minime obligatorii sunt stabilite de catre autoritatea monetara centrala si reprezinta un cost suplimentar de risc pentru banci. Aceasta caracteristica este determinata de faptul ca Banca Nationala stabileste rezerva minima obligatorie in functie de obiectivele politicii sale de control al masei monetare.

Baza de calcul a rezervei minime obligatorii se constituie din mijloacele banesti in lei si in valuta, reprezentand obligatii ale bancii fata de persoanele fizice si juridice, sub forma de surse atrase, imprumutate, datorii si alte obligatii. Se excepteaza mijloacele  banesti :

Atrase de la institutii financiare, care la randul lor, constituie rezerve minime obligatorii;

Atrase de la institutii financiare externe, daca au o scadenta mai mare de 12 luni de la finele perioadei de aplicare;

Care intra in contul curent general al Trezoreriei statului.

O problema o constituie ratele rezervelor obligatorii care sunt stabilite de catre Banca Nationala in functie de obiectivele sale de politica monetara, fiind comunicate societatilor bancare cu cel putin 7 zile inaintea perioadei de aplicare. Rata rezervei minime obligatorie reprezinta un instrument de politica monetara a autoritatii centrale prin care aceasta influenteaza in special politica creditului. Constituirea de rezerve minime obligatorii au drept scop asigurarea lichiditatii minime, precum si infaptuirea politicii bancii centrale de restrangerea creditului in economie in conditiile cresterii ratei inflatiei.

Plafonul tehnic de garantare unilaterala a unei banci fata de Banca Nationala reprezinta cea mai mare valoare a soldului debitor la contul curent al unei banci rezultat dupa decontarea finala zilnica a tuturor operatiunilor si inregistrat in intervalul cuprins intre ziua de 21 a lunii precedente si ziua de 20 a lunii curente inclusiv.

Cap III. Metode de gestionare a activelor si pasivelor bancare

In activitatea fiecarei banci activele si pasivele reprezinta factori importanti, semnificativi in realizarea profitului, a rezultatelor financiare in ansamblu. Factorul calitativ care influenteaza aceste rezultate este modul de gestionare a activelor si pasivelor, care, in ultima instanta, este hotarator in obtinerea unor rezultate pozitive. Gestionarea activelor si pasivelor bancare se manifesta astfel ca o latura esentiala a exercitarii managementului bancar.

Gestionarea activelor si pasivelor bancii este asigurata de trezorerie, in conditii de minimizare a influentelor factorilor de risc si maximizare a profitului previzionat prin bugetul de venituri si cheltuieli. Gestionarea activelor si pasivelor bancare presupune si asigurarea operativa a lichiditatii bancii, in scopul satisfacerii cerintelor clientilor.

Obiectivele administrarii activelor si pasivelor bancare sunt:

Asigurarea unui raport de echilibru atat pe termene cat si pe total intre resurse si plasamente.

Atragerea de resurse stabile in timp sila costuri cat mai reduse.

Promovarea celor mai bine remunerate plasamente in conditii de siguranta (atractive atat pentru banca cat si pentru clienti ).

Introducerea de produse bancare noi.

Pentru rezolvarea acestor obiective, trezoreria recurge la o serie de instrumente de analiza specifice. Aceste instrumente au un caracter operativ, dar si de perspectiva.

Suportul analizelor de trezorerie (prin care se realizeaza managementul activelor si pasivelor bancare) il constituie, in principal:

Bilantul monetar al bancii comerciale;

Situatia resurselor si plasamentelor;

Situatia in evolutie a soldului contului curent al bancii comerciale deschis la BNR;

Situatia operatiunilor efectuate de sucursalele judetene si centrala ce afecteaza contul curent;

Situatiile privind dobanzile medii active si pasive;

Ale informatii.

I.          Bilantul monetar

Bilantul monetar se intocmeste lunar de catre toate societatile bancare in conformitate cu prevederile legale si se inainteaza Bancii Nationale pana la data de 15 a lunii urmatoare.

Bilantul monetar al bancii comerciale constituie instrumentul de baza:

pentru analizarea resurselor si plasamentelor bancare;

pentru determinarea dobanzilor medii active si pasive realizate;

pentru proiectare noilor nivele de dobanzi.

Bilantul unei banci comerciale cuprinde:

a)       In pasiv toate creantele asupra bancii in cauza detinute de utilizatorii de moneda;

b)      In activ toate creantele bancii asupra agentilor economici si ale populatiei, asupra statului, creantele asupra bancilor centrale si asupra altor banci comerciale.

Din punct de vedere al gradului de lichiditate, elementele bilantului monetar pot fi grupate dupa cum urmeaza:

active lichide si non-lichide;

pasive volatile si stabile.

II.      Situatia resurselor si plasamentelor

Criterii de clasificare:

a)     Din punct de vedere al sensibilitatii la rata dobanzii pot fi:

Pasive (resurse)

resurse nepurtatoare de dobanda (fonduri proprii, sume in tranzit, provizioane)

resurse sensibile la modificarea ratei dobanzii (depozite)

resurse cu rata dobanzii fixa (certificate de depozit).

Active (plasamente)

nepurtatoare de dobanda, respectiv negeneratoare de castig (numerar in caserie)

sensibile la modificarea ratei dobanzii, generatoare de castig (credite)

cu dobanda fixa (certificate de trezorerie).

b)    Dupa natura lor, acestea pot fi:

Pasive (resurse)

resurse proprii;

resurse atrase (de la clientii nebancari, bancari, BNR).

Resursele proprii formate din fondurile proprii constituie o sursa de finantare deosebit de importanta pentru banca, cu consecinte pozitive asupra lichiditatii si sustinerii bazei materiale a bancii.

Resursele atrase sunt:

Resurse atrase de la clienti nebancari: resurse ale agentilor economici, resurse de la populatie, certificate de depozit, resurse de la institutii publice.

Resurse atrase de la banci reprezinta imprumuturile si plasamentele altor banci comerciale.

Resursele de la BNR reprezinta linii de finantare acordate de BNR bancii comerciale.

Resurse atrase de la Trezoreria statului.

Banca trebuie sa urmareasca mentinerea unor anumite proportii intre diferitele categorii de resurse in vederea asigurarii resurselor de finantare intr-o mai mare masura pe seama celor mai ieftine, cu o rata a dobanzii mai redusa.

d)    Din punct de vedere al termenelor:

pe termen scurt;

pe termen mediu;

pe termen lung.

e)     Din punct de vedere al monedei in care sunt constituite pasivele (resursele) si activele (plasamentele) banci pot fi:

in lei ;

in valuta.

f)      Din punct de vedere al beneficiarului:

clienti nebancari (agenti economici, populatia);

clienti bancari (bancile comerciale, BNR),

sector guvernamental (Ministerul Finantelor).

In vederea optimizarii activitatii sale, banca trebuie sa urmareasca permanent valorificarea superioara a resurselor mobilizate, prin compararea si corelarea plasamentelor cu resursele, atat in planul duratei de mobilizare si angajare a resurselor cat si in planul pretului creditului, astfel incat angajarea acestora sa se efectueze cu maximizare de profit si in conditii de siguranta pentru banca.

Analiza resurselor si plasamentelor

In cazul instrumentelor utilizate de trezorerie, un rol important il au analizarea resurselor si plasamentelor. Analiza se efectueaza atat la nivelul centralei BCR cat si pe fiecare sucursala in parte.

Obiectivele acestei analize sunt:

a)     Analiza in evolutia fiecarei categorii de resurse si de plasamente ale bancii in anul in curs, in corelatie cu rata inflatiei si in comparatie cu factori care au influentat sensul evolutiei acestora.

b)    Cuantificarea  aportului fiecarei categorii de resurse in totalul plasamentelor bancii, respectiv al resurselor proprii, atrase si imprumutate la data efectuarii analizei. Aceasta se realizeaza prin:

Indicatorul "gradul de acoperire a plasamentelor cu resurse"- se determina ca raport procentual intre fiecare categorie de resurse si total plasamente in credite bancare, certificate de trezorerie, rezerva minima obligatorie si depozite interbancare.

Indicatorul "rata gradului de sensibilitate" - se determina ca raport procentual intre activele si pasivele sensibile la variatia ratelor dobanzii. Exprima gradul de acoperire a plasamentelor cu resurse de aceeasi natura. In cazul acestui indicator exista doua situatii:

rata supraunitara - exprima predominanta activelor de aceeasi factura asupra pasivelor, asigurandu-se astfel venituri mai mari bancii;

rata subunitara - care exprima dependenta bancii fata de pasivele sensibile, deci o crestere a cheltuielile cu dobanda.

c)     Analiza raportului de echilibru pe termen intre resurse si plasamente, de care este strans legata pozitia de lichiditate a bancii. Pentru a intruni conditiile optime de lichiditate banca trebuie sa asigure echilibrarea activelor si pasivelor atat pe ansamblu cat si pe fiecare segment in parte. In acest sens, Trezoreria trebuie sa urmareasca in permanenta asigurarea echilibrului intre resurse si plasamente, iar in cadrul acestora pe scadente (ramase reziduale).

d)    Analiza permanenta a nivelului rezervei minime obligatorii.

In concluzie, analiza situatiei resurselor si plasamentelor la un moment dat, dar si in evolutie, presupune: comparatia resurselor si plasamentelor din punct de vedere al volumului, scadentei, costului resurselor fata de capacitatea de creare de venituri ale plasamentelor; analiza structurii resurselor si plasamentelor din punt ce vedere al stabilitatii si a costurilor de mobilizare (in cazul resurselor) si a calitatii si posibilitatii de a crea venit (in cazul plasamentelor).

In functie de concluziile rezultate in urma analizei resurselor si plasamentelor se pot lua o serie de masuri cum sunt:

cresterea volumului resurselor atrase printr-o politica de dobanzi care sa asigure atragerea de noi clienti nonbancari;

plasarea cat mai eficienta si in conditii de siguranta a resurselor prin ample analize ale pietei monetar valutare interne si a pietelor externe;

analiza calitatii portofoliului de credite;

urmarirea asigurarii echilibrului intre resurse si plasamente;

lansarea pe piata a unor produse bancare noi cu un grad sporit de activitate pentru clienti.

Instrumente de analiza a resurselor si plasamentelor

A.   Indicatori de lichiditate ai Bancii Nationale a Romaniei

B.   Prognozele de trezorerie

C.   Analiza GAP

D.   Operatiuni pe piata monetara interbancara

A. Indicatori de lichiditate

Pentru aprecia corect situatia de fapt este necesar sa se recurga la instrumente de analiza specifice gradului de lichiditate. Principalii indicatori care reflecta gradul de lichiditate sunt:

1. Lichiditate globala reflecta posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a se transforma pe termen scurt si cu cheltuieli minime in lichiditati pentru a satisface obligatiile de plati exigibile; se determina ca un raport intre activele lichide si datoriile curente ale bancii.

Activele lichide sunt creante asupra intermediarilor financiare si cuprind:

disponibilitatile banesti, diverse mijloace banesti la alte banci;

depozite constituite la alte banci;

certificate de trezorerie;

alte active.

Datoriile curente reprezinta disponibilitatile banesti ale altor institutii financiar - bancare, agenti economici, persoane fizice, etc.

2. Lichiditatea imediata (de trezorerie) reflecta posibilitatea elementelor patrimoniale de trezorerie de a face fata datoriilor pe termen scurt (disponibilitati la vedere ale clientilor nebancari si imprumutatori pe termen scurt de la banci).

3. Lichiditatea in functie de total depozite reflecta posibilitatea elementelor patrimoniale de activ (active lichide) de a face fata datoriilor reprezentand totalul depozitelor (disponibilitati si depozite banesti ale altor banci, agenti economici, persoane fizice, fonduri ale bugetului).

4. Lichiditatea in functie de total depozite si imprumuturi se stabileste ca un raport intre elementele patrimoniale de activ si total depozite inclusiv imprumuturi (de refinantare de la BNR, de la alte banci).

Un grad de lichiditate prea mare la nivelul unei societati bancare presupune siguranta pentru banca in cauza, dar reflecta un nivel redus de fructificare a resurselor. Acest lucru determina in final obtinerea unui profit mic.

Un grad de lichiditate prea mic reflecta o buna fructificare a resurselor (pasivelor) bancare si un nivel inalt al rentabilitatii, dar exista pericolul ca societatea bancara in cauza sa nu onoreze in conditii optime solicitarile de plata ale clientilor.

Principalele rezerve de lichiditate de care dispune o societate bancara sunt:

a)     rezerve de gradul intai (primare):

numerar in casa;

disponibilitati la vedere in alte banci.

b) rezerve de gradul doi (secundare):

depozite ale populatiei si ale agentilor economici;

depozite interbancare;

certificate de depozit;

alte active.

c)     rezerva minima obligatorie - reprezinta o categorie aparte de rezerve instituite prin reglementari BNR cu rolul de a asigura o rezerva minimala bancii.

Lichiditatea se masoara cu ajutorul contului curent consolidat al societatii bancare. Zilnic se evidentiaza pozitia financiara a bancii separat pe fiecare relatie in parte:

relatia cu BNR;

relatia cu piata interbancara;

activitatea de compensare;

relatia cu piata valutara.

Reglementari ale BNR privind lichiditatea bancilor

Banca Nationala a emis normele numarul 1 privind lichiditatea bancilor valabile incepand cu luna iulie 2001. Aceste norme reglementeaza nivelul minim de lichiditate al unei banci.

Conform acestei reglementari, limita minima a indicatorului de lichiditate este 1 si sa calculeaza ca raport intre lichiditatea efectiva si lichiditatea necesara pe fiecare banda de scadenta.

Lichiditatea efectiva se determina prin insumarea, pe fiecare banda de scadenta a activelor bilantiere si a angajamentelor primite, evidentiate in afara bilantului.

Lichiditatea necesara se determina prin insumarea, pe fiecare banda de scadenta a obligatiilor bilantiere si a angajamentelor date, evidentiate in afara bilantului.

B. Efectuarea prognozelor de trezorerie

Efectuarea prognozelor de trezorerie reprezinta prospectarea posibilitatilor si conditiile de asigurare, pe diferite perioade, a necesarului de resurse pentru onorarea tuturor platilor din cont si in numerar, dispuse de clientii bancii, precum si pentru realizarea rezervei minime obligatorii in contul curent la BNR. Aceasta analiza are drept scop:

evitarea lipsei de lichiditati, care ar determina banca sa apeleze la credite de refinantare cu dobanda penalizatoare si cu influente negative asupra rezultatelor financiare;

fructificarea cu maxima eficienta a unor responsabilitati.

Principalele operatiuni ce alcatuiesc structura contului curent

Potrivit articolului 39 din legea bancara numarul 58/1998 " In vederea functionarii, in termen de treizeci de zile de la data obtinerii autorizatiei, fiecare banca este obligata sa deschida cont curent la BNR; conform reglementarilor emise de aceasta. Transferurile banesti operate prin inscrieri in contul curent deschis in evidentele BNR sun irevocabile si neconditionate."

Prin conturile curente, bancile comerciale deruleaza operatiunile de incasari si plati, fara numerar, deci reflecta existenta si miscarea disponibilitatilor banesti ale bancii.

Contul curent al societatii bancare este bifunctional si poate prezenta la sfarsitul zilei bancare sold creditor sau sold debitor.

Soldul creditor al contului curent reprezinta disponibilitatile bancii existente la o anumita data. Disponibilul zilnic al contului curent trebuie sa fie la un astfel de nivel incat sa asigure constituirea rezervei minime obligatorii.

Soldul debitor al contului curent reflecta lipsa de disponibilitati (plati mai mari decat incasari).

In cadrul contului curent functioneaza conturi curente analitice. Cele prin care se deruleaza zilnic sau frecvent operatiuni de incasari si plati sunt:

Conturi analitice care se deschid atat la centrala cat si la sucursalele judetene ale BNR.

Conturi analitice ale contului curent care se deschid numai la centrala BNR, pe seama societatii bancare (centrala).

Prognozele de trezorerie se intocmesc pe baza datelor in evolutie privind fluxurile debitoare si creditoare din contul curent, realizate pe perioade anterioare si extrapolarea acestora pe perioadele urmatoare cu ajustarea in functie de factori cunoscuti si previzionati cum ar fi:

a) Perioadele din luna sau an cand se efectueaza plati mai mari decat incasarile in/din afara sistemului BCR - fluxuri debitoare - determinate de:

plata chenzinei 1 si a 2-a; plata impozitelor si taxelor datorate de agentii economici statului, bugetului asigurarilor sociale de stat, fondurilor speciale extrabugetare, impozitul pe salarii, contributia pentru asigurari sociale, pensia suplimentara si ajutorul de somaj;

plata concediilor de odihna (lunile iulie - august);

plata dividendelor, participare la profit si alte premii;

data scadentelor depozitelor constituite de alte banci sau agenti economici importanti, a creditelor structurale de la BNR, precum si a eventualelor credite de licitatie, inclusiv dobanzile aferente;

licitatiile cu titluri de stat.

b) perioadele din luna cand se inregistreaza - fluxuri creditoare - determinate de incasari mai mari in afara sistemului ( saptamana 1 si 3):

constituirea de depozite de catre alte banci;

data scadentelor la plasamentele efectuate la alte banci, inclusiv dobanzile aferente;

data scadentelor certificatelor de trezorerie cumparate, inclusiv sumele datorate Ministerului Finantelor sub forma dobanzilor aferente.

c) existenta unor previziuni privind evolutia nivelurilor dobanzilor si a indicatorilor macroeconomici;

d) alti factori.

In functie de nivelul prognozat al lichiditatii din contul curent pe diferite perioade, trezoreria propune masuri operative sau de perspectiva:

1. Pentru fructificarea cu maxima eficienta a surplusului de disponibilitati sub forma:

constituirii de depozite la alte banci comerciale in conditii avantajoase de dobanda;

cumpararii de titluri de stat, deoarece acestea reprezinta plasamente sigure, rentabile, cu un grad sporit de lichiditate;

constituirii de depozite la BNR sau Trezoreria statului, avand in vedere gradul sporit de lichiditate a acestor plasamente;

cumpararii de valuta pentru completarea valutara a bancii;

reorientarii politicii de dobanda practicate in scopul facilitarii accesului la credite, intr-o mai mare masura, a agentilor economici.

2. Pentru evitarea lipsei de lichiditati prin atragerea suplimentara de resurse prin:

depozite si imprumuturi de la alte banci;

vanzare de valuta in nume propriu catre BNR sau alte banci comerciale;

cresterea atractivitatii nivelurilor de dobanda practicate de banca la depozitele clientilor nebancari;

diversificarea produselor si serviciilor bancare oferite, adecvate tuturor categoriilor de clienti ai bancii;

solicitarea de imprumuturi de la BNR.

C. Analiza GAP

I. Analiza GAP ca instrument de gestionare a riscului ratei dobanzii

Analizarea dobanzilor active si pasive ale bancii constituie un alt instrument specific in gestionarea trezoreriei. Aceasta analiza are in vedere riscul ratei dobanzii, respectiv potentiala variatie a venitului net din dobanzi al bancii, datorata modificarii ratei dobanzii pe piata.

GAP-ul reprezinta diferenta intre activele si pasivele sensibile la rata dobanzii, ordonate din punct de vedere al scadentei reziduale a acestora. Gap-ul poate inregistra o valoare pozitiva cand volumul activelor sensibile este mai mare decat cel al pasivelor sensibile, si o valoare negativa in situatia inversa.

Analiza GAP presupune o planificare strategica a profitului de realizat si o evaluare a activelor si pasivelor bancii.

Etapele analizei GAP sunt:

- selectarea orizontului de timp pentru analiza;

gruparea activelor si pasivelor pe intervale de timp, in functie de sensibilitatea la variatia ratei dobanzii si de scadenta sau timpul pana la prima posibila modificare a ratei dobanzii, si in functie de sensibilitatea la variatia ratei dobanzii calcularea GAP, venitului net din dobanzi si marjei procentuale brute a dobanzii;

interpretarea GAP, fie cu scopul protejarii venitului net din dobanda, fata de modificarea ratei dobanzii, fie cu scop speculativ pentru a modifica marimea GAP in incercarea de a majora venitul net din dobanda.

Factorii care afecteaza venitul net din dobanzi sunt:

a)     modificarea nivelului ratei dobanzii

b)    modificarea relatiei intre rata dobanzii la active si costul dobanzii la pasive

c)     modificarea volumului activelor si pasivelor sensibile la variatia ratei dobanzii

d)    modificarile in componenta portofoliului.

a)     Modificarile nivelului ratei dobanzii pot mari, diminua sau sa nu afecteze venitul net din dobanzi al bancii. Aceste modificari depind de componenta portofoliului, sensibilitatea la rata dobanzii si valoarea GAP (pozitiva sau negativa). Astfel, in conditiile unei valori GAP pozitive sau negative, cresterea sau scaderea nivelului ratei dobanzii la o anumita componenta a portofoliului, are influenta asupra venitului net din dobanzi, asa cum se prezinta in schema:

b)    Modificarea relatiei intre rata dobanzii la active si costul dobanzii la pasive, in conditiile in care componenta portofoliului este neschimbata, influenteaza venitul net din dobanzi. Venitul creste daca marja creste si scade daca marja scade.

c)     Modificarea volumului activelor si pasivelor sensibile la variatia ratei dobanzii determina o variatie direct proportionala a venitului net din dobanzi, indiferent de nivelul ratei dobanzii.

d)    Modificarile in componenta portofoliului pot influenta nivelul venitului net din dobanda fara a exista o relatie fixa intre acestea.

Folosita in scopul administrarii riscului de variatie a ratei dobanzii, analiza GAP presupune o coroborare cu prognozele pe termen scurt si mediu de variatie a dobanzii:

daca se prognozeaza o crestere a dobanzii, atunci este necesar sa se stabileasca un GAP pozitiv (active sensibile mai mari decat pasivele sensibile)

daca prognozele prevad o scadere a dobanzii, atunci este bine sa se stabileasca un GAP negativ.

Pentru reducerea riscului ratei dobanzii este necesar sa se tinda catre un GAP zero, stiut fiind ca indiferent de modificarea ratei dobanzii, venitul net din dobanzi nu se modifica.

Strategii de a reduce GAP la zero

Calcularea periodica a GAP- ului pe intervale scurte de timp.

Dimensionarea finantarii activelor sensibile la rata dobanzii cu pasive de acelasi volum si scadenta reziduala, astfel ca GAP- ul sa se apropie de zero.

Dimensionarea activelor pe termen lung pe masura pasivelor nepurtatoare de dobanda.

Mijloacele de gestionare a activelor si pasivelor bancare utilizate in practica bancara sunt:

gestionarea corecta si eficienta a activelor si pasivelor bancii (metoda GAP)

utilizarea instrumentelor moderne de acoperire a riscului, in special in practica tranzactiilor valutar- financiare internationale (acorduri de rata la termen, operatiuni tip FLOORS).

II. Analiza GAP ca instrument de gestionare a lichiditatii

Analiza GAP este realizata in scopul evidentierii diferentei dintre plasamentele si resursele cu scadenta ramasa in anumite intervale de timp. Aceste diferente (GAP -uri) pe fiecare interval de maturitate pot conduce la clarificarea anumitor aspecte legate de lichiditatea atat pe termen scurt cat si pe termen lung.

Este o analiza foarte importanta efectuata de toate institutiile financiar bancare importante. In unele tari sunt impuse anumite limite de catre banca centrala in special pentru intervale de maturitate pana intr-o saptamana sau o luna, intervale considerate de importanta maxima in cazul aparitiei unor dificultati legate de iesirea unor lichiditati pe termen scurt.

Scopul realizarii acestei analize il constituie identificarea problemelor potentiale ce pot apare in lichiditatea institutiei financiar - bancare. Decalajele astfel semnalate trebuie diminuate pentru a reduce riscul de lichiditate monitorizat si prin intermediul acestei analize.

Exemplu de analiza GAP pentru gestionarea lichiditatii

Presupunem ca la data de 30.06.2001 o baca X inregistreaza urmatoarea structura a tabelului de analiza GAP (simplificat)

Analizand acest tabel GAP se pot trage urmatoarele concluzii:

pe termen scurt de pana la o luna (maturitatea ramasa) resursele ajung mai repede la scadenta decat plasamentele, ceea ce poate constitui o problema potentiala pentru banca X, in conditiile in care toate resursele ce ajung la scadenta nu se prelungesc;

GAP - ul negativ de pana la o luna reprezinta faptul ca pasivele scadente in perioada 30.06. - 31. 07. devanseaza pasivele scadente in aceasta perioada, iar in cazul in care nu se reinnoiesc resursele scadente, banca X va trebui sa vanda active care nu ajung la scadenta pentru a face fata retragerilor; in piata interna, vanzarile de active, in marea majoritate a cazurilor se pot realiza pe baza titlurilor de stat (operatiuni REPO sau vanzari pe piata secundara);

analiza GAP scoate in evidenta aceste necorelari ale scadentelor resurselor in comparatie cu cele ale plasamentelor, pe baza acestei analize banca X trebuie sa ia o serie de masuri, dintre care enumeram:

atragerea de resurse suplimentare pe termen de cel putin 3 luni;

plasarea resurselor suplimentare atrase in plasamente lichide cu scadenta pana la 3 luni;

refacerea politicii de plasamente pe termene mai indelungate, in sensul reducerii ponderii plasamentelor cu scadenta de peste 6 luni, sau in cazul in care se efectueaza noi plasamente cu scadenta indelungata, aceasta sa se efectueze, in corelare si cu resursele atrase pe un termen similar;

efectuarea de analize de criza, prin ponderea cu anumiti coeficienti (de exemplu 80%) a activelor ce pot fi transformate in timp scurt in lichiditati (exemplu: titlurile de stat) in vederea satisfacerii solicitarilor masive de retrageri de resurse; ponderea de 80% din valoarea nominala evidentiaza pierderea de 20% ce se obtine prin vanzari inainte de scadenta finala a activului respectiv pentru satisfacerea necesitatilor de lichiditate ale bancii X.

In prezent in cadrul Bancii Comerciale Romane instrumentele de hending mai sus mentionate sunt in studiu, in vederea implementarii in cadrul Directiei de Trezorerie -Serviciul Arbitraj, o data cu aparitia reglementarilor specifice acestor instrumente elaborate de BNR.

D. Operatiuni pe piata monetara interbancara

Piata monetara interbancara este aceea piata pe care se intalneste cererea cu oferta de lichiditati existente la nivelul societatilor bancare din Romania. In tara noastra, in conformitate cu Regulamentul BNR numarul 1/2000 privind operatiunile de piata monetara efectuate de BNR si facilitatile de creditare si de depozit acordate de aceasta bancilor, in articolul 2 se prevede ca participantii eligibili cu care BNR desfasoara operatiuni pe piata monetara si carora le acorda facilitati permanente sunt bancile, persoanele juridice romane si sucursalele din Romania ale bancilor, persoane juridice straine, care indeplinesc urmatoarele criterii de eligibilitate:

a)     in cazul bancilor persoanele juridice romane, constituirea de rezerva minima obligatorie in incadrarea in prevederile reglementarilor BNR privind indicatorii de solvabilitate;

b)    in cazul sucursalelor din Romania ale bancilor straine, constituirea de rezerve minime obligatorii si certificarea, cel putin anual, de catre autoritatea de supraveghere bancara din tara de origine a incadrarii bancii straine de care apartin in prevederile reglementarilor de prudenta bancara in vigoare in tara respectiva.

Operatiunile de piata monetara ale BNR pot fi derulate alternativ sau simultan, in functie de conditiile pietei si in conformitate cu obiectivele de politica monetara ale BNR si au la baza decizia de interventie a BNR pe piata monetara.

In conformitate cu regulamentul privind operatiunile pe piata monetara efectuate de BNR si facilitatile de creditare si de depozit acordate de aceasta bancilor avem urmatoarele tipuri de tranzactii:

a)       cumparari / vanzari reversibile - repo/ reverse repo - de active eligibile pentru tranzactionare;

b)      acordarea de credite colaterizate cu active eligibile pentru garantare;

c)       vanzari / cumparari de active eligibile pentru tranzactionare;

d)      emitere de certificate de depozit;

e)       swap valutar;

f)        atragere de depozite;

g)      facilitati permanente.

Prin cumparari reversibile repo - de active eligibile pentru tranzactionare (pensiuni) intelegem tranzactii reversibile in cadrul carora, in scopul injectarii de lichiditate, BNR cumpara de la banci active eligibile pentru tranzactionare, cu angajamentul acestora de a rascumpara respectivele active la o data ulterioara si la un pret stabilit la data incheierii tranzactiei.

Vanzarile reversibile - reverse repo - de active eligibile pentru tranzactionare (pensiuni) sunt tranzactii reversibile in cadrul carora, in scopul absortiei de lichiditate, BNR vinde bancilor active eligibile pentru tranzactionare, angajandu-se sa rascumpere respectivele active la o data ulterioara si la un pret stabilit la data incheierii tranzactiilor.

Tranzactiile reversibile in cadrul carora, in scopul injectarii de lichiditate BNR acorda credite bancilor, acestea pastrand proprietatea asupra activelor elementele aduse in garantie sunt operatiunile de acordare de credite centralizate cu active eligibile pentru garantare.

Prin vanzare - cumparare de active eligibile se inteleg acele tranzactii in cadrul carora, in scopul absortiei / injectarii de lichiditate, BNR vinde / cumpara active eligibile pentru tranzactionare. Aceste operatiuni implica transferul proprietatii asupra activelor eligibile respective de la vanzator la cumparator, realizat prin mecanismul de "livrare contra plata".

Tranzactia efectuata de BNR in scopul absortiei de lichiditate care consta in vanzarea catre banci de certificate de depozit reprezinta operatiunea de emitere de catre autoritatea bancara a certificatelor de depozit.

Swap - ul valutar consta in doua tranzactii simultane, incheiate in aceeasi contrapartida, prin care BNR:

cumpara la vedere valuta convertibila contra lei, in scopul injectarii de lichiditate si vinde la o data ulterioara aceeasi suma in valuta convertibila in lei;

vinde la vedere valuta convertibila contra lei, in scopul absortiei de lichiditate, si cumpara la o data ulterioara aceeasi suma in valuta convertibila in lei.

BNR mai efectueaza si tranzactii cu scadenta prestabilita, in cadrul careia, in scopul absortiei de lichiditate, BNR atrage depozite de la banci - participanti eligibili.

BNR acorda bancilor facilitati permanente sub forma celor de creditare si de depozit.

Facilitatile de creditare reprezinta posibilitatea de acordare de catre BNR bancilor comerciale a creditelor overnight.

Facilitatea de depozit este posibilitatea ca BNR sa accepte de la banci depozite overnight.

Activele eligibile pentru tranzactionare si garantare pe piata monetara sunt titlurile de stat, precum si alte categorii de active eligibile negociabile, stabilite in baza unor hotarari a consiliului de administratie a BNR. Ele sunt evaluate zilnic pe perioada derularii operatiunii, la valoarea de piata din ziua anterioara datei de evaluare.

Modul de desfasurare a operatiunilor pe piata monetara prin intermediul licitatiei

BNR poate desfasura licitatii la rata fixa sau la rata variabila.

In cazul licitatiei la rata fixa BNR specifica in avnas rata dobanzii / randamentului / punctele swap, iar bancile participante ofera sumele pe care doresc sa le tranzactioneze la aceasta rata a dobanzii / a randamentului / punctele swap.

In cazul licitatiei la rata variabila, BNR poate specifica in avans minimul / maximul acceptat pentru rata dobanzii / a randamentului / punctele swap, iar bancile participante fac oferta asupra sumelor si ratelor de dobanda / randament / puncte swap la care doresc sa tranzactioneze cu BNR.

Etapele licitatiei

1. Anuntarea licitatiei care presupune ca BNR sa faca publice in avans elementele tehnice ale desfasurarii licitatiei prin telex, fax, Reuters, posta electronica. Anuntarea licitatiei va cuprinde urmatoarele elemente:

numarul de referinta al licitatiei

data licitatiei

tipul tranzactiei

scadenta

tipul licitatiei (cu rata fixa sau variabila)

metoda de alocare (rata multipla sau uniforma)

volumul dorit al operatiunii

elementele de identificare a titlurilor de stat

rata dobanzii / randamentului / punctele swap in cazul licitatiei cu rata fixa

minimul / maximul acceptat pentru rata dobanzii / randamentului / punctele swap in cazul licitatiei cu rata variabila

data inceperii operatiunii si scadenta, precum si scadenta instrumentului

valutele tranzactionate (pentru operatiuni swap)

cursul de schimb la vedere care trebuie utilizat pentru calculul ofertelor (pentru swap)

limita maxima a ofertei (dupa caz)

alocarea minima (dupa caz)

termenul de transmitere a ofertelor de participare.

2. Transmiterea catre banci a ofertelor de participare prin telex cifrat, SWIFT, posta electronica si care cuprind:

numarul de referinta al licitatiei

elemente de identificare a bancii

tipul tranzactiei

data licitatiei

suma oferita

rata dobanzii / randamentului / puncte swap

elemente de identificare a titlurilor de stat daca este cazul

3. Alocarea ofertelor

Pentru licitatia cu rata fixa, in cazul in care suma cumulata a ofertelor depaseste suma de alocat catre BNR, onorarea se va face pro rata pe baza raportului dintre suma de alocat si suma agregata a ofertelor.

Pentru licitatia cu rata variabila onorarea optiunilor se face crescator sau descrescator, pana ajunge la nivelul la care sunt satisfacute obiectivele de politica monetara a BNR, dupa cum urmeaza:

in cazul injectarii de lichiditate: descrescator, incepand cu optiunea care are rata dobanzii cea mai mare, pentru cumparari reversibile - repo de active eligibile, acordarea de credite colateralizate cu active eligibile si swap valutar;

in cazul absortiei de lichiditate: crescator, incepand cu optiunea care are rata dobanzii cea mai mica, pentru vanzari reversibile - reverse-repo - emitere certificate de depozit, atragere de depozite si swap valutar.

4. Anuntarea rezultatelor

Dupa determinarea rezultatelor, ofertele acceptate vor fi notificate bancilor prin teletext, SWIFT, posta electronica sau alte modalitati. Anuntul privind rezultatele vor cuprinde:

numarul de referinta al licitatiei

data licitatiei

tipul tranzactiei

scadenta operatiunii

suma totala licitata de banci

numarul bancilor participante

valutele tranzactionate (in cazul swapului valutar)

suma totala alocata

procentul de alocare (in cazul licitatiei cu rata fixa)

rata dobanzii / randamentul / puncte swap (in cazul licitatiei la rata variabila)

cursul valutar spot (in cadrul tranzactiilor swap).

Cap IV. Trezoreria valutara

Pentru a putea studia principalele operatiuni efectuate in cadrul activitatii de trezorerie valutara trebuie sa definim o serie de notiuni, termeni si principiile de functionare a pietei valutare.

Prin piata valutara intelegem o piata continua in care se efectueaza vanzari si cumparari de valute contra monedei nationale sau alte valute la cursuri de schimb, determinate liber de intermediari autorizati (banci comerciale) de BNR sa participe in nume si in cont propriu si / sau in nume propriu si in contul clientilor. Acel segment al pietei valutare care priveste operatiunile si raporturile principalelor banci se numeste piata valutara interbancara

Operatiunile care se executa pe piata valutara sunt:

1. Operatiuni curente - operatiuni efectuate intre rezidenti si nerezidenti, care sunt de natura operatiunilor de capital si care decurg din:

tranzactii de comert international (inclusiv servicii), alte tranzactii curente precum si credite de comert international;

repatrierea veniturilor nete sub forma de dividende, dobanzi provenind din operatiuni de capital;

venituri de sume moderate (cheltuieli curente de intretinere a membrilor familiei, rambursari de credite financiare pana la 60.000 USD)

2. Operatiuni de capital - operatiuni valutare efectuate intre rezidenti si nerezidenti care decurg din:

investitii directe;

lichidarea investitiilor directe;

investitii mobiliare;

operatiuni de valori - mobiliare specifice pietei de capital;

operatii cu instrumente specifice pietei monetare (efecte de comert, titluri emise de agentii guvernamentale si instrumente derivate, precum si orice alte valori mobiliare cu scadente initiale, de regula mai mici de un an);

operatiuni cu instrumente de plasament obiectiv (actiuni si alte titluri cu caracter participativ la societati / fonduri de investitii, fonduri mutuale);

credite de comert international (cu termene de rambursare mai mari de 1 an);

credite financiare si imprumuturi, inclusiv leasing-ul financiar;

garantii, facilitati financiare auxiliare;

operatiuni in conturi curente;

operatiuni in conturi de depozit;

schimb valutar, vanzari / cumparari de valuta contra lei, vanzari / cumparari de lei contra valuta;

asigurari de viata;

transferuri ale persoanelor fizice;

alte transferuri.

Cu incepere de la 1 ianuarie 1999 s-a introdus si se utilizeaza in statele membre ale Uniunii Europene si Monetare moneda unica EURO.

La nivelul BCR - Centrala bancii in cadrul activitatii de trezorerie se efectueaza operatiuni specifice trezoreriei valutare care pot fi clasificate astfel:

A. Operatiuni specifice pietei monetare internationale (Money Market)

B. Operatiuni de schimb valutar (Foreign - Exchange )

C. Tranzactii pe piata interbancara.

A. Operatiuni specifice pietei monetare internationale

Pietele monetare sunt piete pe care institutiile financiar bancare atrag sau plaseaza disponibilitati monetare. Aceste operatiuni se executa in general pe termen scurt de la 24h la un an. Pentru aceste tipuri de operatiuni rata dobanzii se fixeaza in functie de tipul si durata tranzactiei, de tipul valutei, solvabilitatea partilor implicate in tranzactie si nu in ultimul rand de cererea si oferta de pe piata. Fluctuatiile ratei dobanzii sunt cele care genereaza o serie de riscuri.

Tranzactiile specifice pietei monetare se clasifica astfel:

Tranzactii neacoperite

Tranzactii acoperite

Tranzactiile neacoperite nu sunt evidentiate printr-un instrument negociabil, tranzactia fiind realizata in mod direct intre banca si client sau intre doua banci, drepturile si obligatiile rezultate in urma efectuarii acestor tranzactii nefiind transferabile. In cazul acestui tip de operatiuni apar o serie de diferente intre structura imprumuturilor si cea a depozitelor. Diferentele sunt generate de faptul ca riscul la care se expun bancile prin acordarea de imprumuturi este mult mai divers decat cel asumat de clienti cand acestia constituie depozite la banci. Aceste tranzactii sunt asa numitele produse over the counter.

Tranzactiile acoperite constau in acordarea sau primirea de imprumuturi sub forma unor instrumente negociabile standardizate. Drepturile si indatoririle rezultate constau in urma unui astfel de tranzactii sunt de obicei tranzactionate pe piata secundara.

Categorii de tranzactii nenegociabile (neacoperite)

a)     Avansuri pe piata monetara, respectiv:

imprumuturi pe termen fix

credite roll - over

b)    Depozite pe piata monetara internationala:

depozite lichidabile la cerere

depozite pe termen scurt :

over - night

toom next (saptamana, luna)

toom spot next (saptamana, luna)

depozite cu scadenta fixa

Depozite lichidabile la cerere (call - deposits) sunt depozite constituite pe termen scurt care pot fi lichidate in orice moment cu condiltia instiintarii anticipate a partenerului de tranzactie cu privire la intentia de lichidare, intr-un termen stabilit de comun acord, care poate fi 24 sau 48h, 7 zile sau 1-3 luni (mai rar).

Depozite pe termen scurt (day to daz depozits) reprezinta depozite cu rata dobanzii fixa, constituite pe perioade cuprinse intre 1 si 10 zile. Rata dobanzii este stabilita de comun acord intre parti in momentul incheierii tranzactiei. De mentionat este faptul ca la inceputul perioadei, suma plasata in depozit este platita si blocata intr-un cont special. La scadenta, societatea bancara sau financiara care a atras depozitul plateste bancii sau societatii financiare care a plasat depozitul reprezentand suma principala plus dobanda.

Depozite over -night sunt depozite care incep sa curga din ziua constituirii depozitului si cu scadenta in urmatoarea zi lucratoare. Aceste tipuri de depozite sunt instrumente deosebit de utile in managementul lichiditatii implicand fonduri mari.

Depozite toom next sunt depozite atrase sau plasate care incep sa curga din urmatoarea zi lucratoare incheierii tranzactiei (tomorrow)si au scadenta in urmatoarea zi din momentul in care depozitul incepe sa curga (next). Se pot constitui depozite in toom week, month, etc.

Depozite spot next sunt depozitele care incep sa curga peste doua zile lucratoare de la data incheierii tranzactiei (spot) si au scadenta in urmatoarea zi din momentul in care depozitul incepe sa curga (next). Exista posibilitatea constituirii depozitelor in spot week, month, etc.

Depozitele cu scadenta fixa sunt acele depozite care au scadenta fixa cuprinsa intre 1 si 12 luni, cu rata dobanzii stabilita in momentul incheierii tranzactiei.

Activitatile desfasurate de banca pe pietele monetare internationale sunt importante deoarece asigura:

finantarea anumitor activitati;

gestionarea lichiditatii;

stabilirea ratei dobanzii pentru imprumuturile acordate.

B. Operatiunile de schimb valutar

Principalele operatiuni de schimb valutar sunt:

Tranzactii la vedere (de tip spot)

Tranzactii de tip forward

Operatiuni swap

1. Tranzactii la vedere (de tip spot)

Tranzactia spot reprezinta o operatiune de vanzare cumparare cu decontare dupa doua zile de la data incheierii tranzactiei la cursul de schimb stabilit intre parti (curs spot). Operatiunea se realizeaza efectiv la doua zile lucratoare dupa ce a fost convenita rata de schimb. Mai mult de doua treimi din tranzactiile efectuate pe piata valutara au data valutei spot. In cazul in care este o zi nelucratoare, decontarea are loc in urmatoarea zi lucratoare daca nu exista o alta conventie intre parti. Acest interval de doua zile lucratoare dintre momentul incheierii tranzactiei si momentul efectuarii platilor este necesar pentru inregistrarea in evidentele proprii ale societatilor bancare a modificarilor antrenate de operatiile de vanzare / cumparare de valuta pentru a emite , transmite si executa instructiunile de incasare / plata.

Cotatia spot cuprinde:

rata la care banca va cumpara o anumita valuta (bid rate);

rata la care banca va vinde respactiva valuta (asked sau offered rate).

De exemplu o banca prezinta clientilor sai urmatoarea cotatie:

USD/DM = 1,6400/1,6410. Conform acestei cotatii banca poate cumpara 1 USD pentru 1, 6400 DM si poate vinde 1 USD pentru 1,6410 DM. Diferenta de 0,0010 este marja de profit a bancii, asa numitul spread. Aceasta marja este folosita de catre societatile bancare pentru a-si acoperi costurile tranzactiei. Trebuie mentionat ca in cazul operatiunilor de tip spot bancile nu percep comision.

Factori care influenteaza marja de profit (spread-ul) sunt:

volatilitatea pietei;

volumul tranzactiei;

sumele tranzactionate;

credibilitatea patrimoniului de tranzactie;

pozitia curenta a bancii la valutele implicate in tranzactie.

2. Tranzactii de tip forward

Operatiunile de tip forward reprezinta operatiuni de vanzare / cumparare de valute cu decontare mai mult de doua zile de la data incheierii tranzactiei, la cursul de schimb stabilit intre parti.

In cazul in care aceasta este o zi nelucratoare, decontarea are loc in urmatoarea zi lucratoare. Daca ziua de decontare este nelucratoare si ultima zi a lunii, decontarea se face in ultima zi lucratoare a aceleasi luni.

Determinarea cursului forward

Cursul de schimb la care se va executa contractul de tip forward se fixeaza in momentul incheierii contractului, in conditiile in care clientul nici societatea bancara nu cunosc care va fi cursul de schimb al valutelor tranzactionate. Acesta va stabilit in functie de o serie de informatii, folosindu-se asa numita paritate a dobanzii. Cursul forward va fi calculat pe baza diferentei dintre ratele dobanzii valutelor care fac obiectul contractului.

Ratele dobanzii variaza de la o tara la alta, acest fapt determinand diferenta existenta intre ratele spot si cele forward. De exemplu pe pietele valutare internationale dobanda la USD pentru depozitele cu scadentele intre 1 luna si 1 an sunt diferite de cele la yeni sau franci elvetieni. Cursul forward este calculat pentru ajustarea cursurilor spot la nivelul marginal, determinandu-se astfel punctele forward sau swap. Punctele forward sau swap astfel calculate depind in intregime de (interest differential) diferenta dintre ratele dobanzii platite si cele incasate la depozitele constituite pentru fiecare valuta in cauza.

In practica insa, ratele forward sunt calculate prin adaugarea sau deucerea punctelor forward (sau swap) din cursul spot. Punctele swap se calculeaza ca diferenta intre cursul spot si cel forward.

Adaugarea sau scaderea punctelor forward

Cand punctele forward sunt cotate, problema este daca trebuie adunate sau scazute la rata spot. Poti determina aceasta prin examinarea perechilor punctelor forward:

punctele sunt in crestere (daca partea dreapta este mai mare decat partea stanga) trebuie adunate;

punctele sunt in descrestere (daca partea dreapta este mai mica decat partea stanga) trebuie scazute.

Costuri sau castiguri in cazul acoperirii ratelor forward

Prin valuta premium intelegem valute care au dobanda mai mica.

Prin valuta discount intelegem valute care au dobanda mai mare.

Daca vinzi forward o valuta premium sau cumperi forward o valuta discount apare castig financiar. Daca se cumpara forward o valuta premium sau vinzi forward o valuta discount rezulta o pierdere financiara.

Incepand cu data 14 mai 2001 la nivelul Bancii Comerciale Romane au fost introduse un nou tip de operatiuni de vanzare / cumparare valuta la termen, destinate atat persoanelor fizice cat si celor juridice. Aceste tipuri de operatiuni au rolul de asigura acoperirea riscului de curs valutar prin utilizarea instrumentelor de hedging. Principalele caracteristici ale produselor - operatiuni de vanzare / cumparare de valuta la termen sunt:

suma minima a unei tranzactii este de 20000 USD

termen de maxim 6 luni intre ziua incheierii tranzactiiei si ziua decontului efectiv, cu conditia acordului prealabil al Directiei de Trezorerie

constituirea unui depozit colateral de catre client la sucursala unde isi are deschis contul curent in suma de:

a.      10 % din suma cumpararii/vanzarii daca termenul tranzactiei este de cel mult 1 luna;

b.     20% % din suma cumpararii/vanzarii daca termenul tranzactiei este de cel mult 1 -3 luni;

c.      30% % din suma cumpararii/vanzarii daca termenul tranzactiei este de cel mult 3-6 luni.

Clientilor se poate oferi un serviciu de tip arbitraj, in unele situatii, cum ar fi:

hUn client BCR realizeaza exporturi, sumele efective in valuta urmand a fi incasate peste 3 luni si vor fi utilizate prin schimb valutar  in lei, la plata unor furnizori interni. In cazul anumitor valute, in special EURO, datorita fluctuatiilor intervenite in aceste 3 luni pe piata valutara internationala si interna exista riscul de a se inregistra peste 3 luni un curs de transfer EURO /ROL care sa fie cu mult diferit de cel prognozat de exportator cu 3 luni in urma. In aceasta situatie exportatorul poate sa inregistreze un profit mult inferior fata de cel prognozat initial sau chiar o pierdere.

Aceasta situatie poate fi foarte usor evitata prin utilizarea noului serviciu oferit de BNR, prin care se va stabili un curs valutar ferm valabil peste 3 luni, indiferent de fluctuatiile intervenite pe piata valutara internationala si interna. Exportatorul va putea sa isi prognozeze cu exactitate fluxurile financiare ce se vor realiza peste 3 luni, precum si marja de profit a activitatii de baza.

hUn client BCR realizeaza importuri, iar sumele efective in valuta urmeaza a se plati peste o luna. Aceste sume urmeaza a se achizitiona de catre importator prin schimb din lei in valuta peste o luna. Datorita fluctuatiilor ce pot interveni pe piata valutara, nu se poate estima cu exactitate costul importurilor. Ca urmare, nu se pot stabili nici preturile de vanzare ale marfurilor ce se vor importa in situatia in care se vor incheia contracte de distributie cu beneficiari interni. Aceasta situatie poate fi foarte usor evitata prin utilizarea noului serviciu oferit de BCR, prin care se va stabili exact costul importului, oferindu-se astfel posibilitatea cuantificarii exacte a marjei de profit.

hUn exportator are de incasat o suma in EURO peste 3 luni, iar acesta considera, ca in prezent, cursul EUR/USD este in avantajul sau. Exportatorul estimeaza o depreciere a cursului EUR/USD in urmatoarele 3 luni, ca atare doreste sa utilizeze un instrument de acoperire a riscului valutar in vederea mentinerii acestui curs EUR/USD considerat favorabil pentru o operatiune la termen, de vanzare EUR contra USD, cu data de decontare peste 3 luni. Astfel, clientul isi asigura indiferent de evolutia cursului EUR/USD in urmatoarele 3 luni, un curs fix EUR/USD.

3. SWAP-ul valutar

Operatiunile swap reprezinta operatiuni de vanzare si cumparare simultan a aceleasi sume in valuta, cu decontarea la doua date de valuta diferite (de regula spot si forward), la cursurile schimb stabilite  la data tranzactiei. De exemplu o anumita suma dintr-o valuta este cumparata altei valute, simultan efectuandu-se operatia inversa de a revinde valuta cumparata, cele doua operatii avand date de valuta diferite.

Caracteristici:

cumpar/vand valuta A contra valutei B;

cumpar/vand valuta A contra valutei B cu  valuta forward;

suma valutei A sau a valutei B trebuie sa fie la fel pentru ambele tranzactii spot sau forward;

se tranzactioneaza cu aceeasi banca si in acelasi timp.

Categorii de tranzactii swap

1. In functie de tipul opertatiilor:

a) swap "buy and sell" - se cumpara o valuta (valuta principala) contra altei valute simultan cu operatiunea inversa de vanzare a valutei principale contra celeilalte valute, fiecare operatie avand data de valuta diferita.

Exemplu: Banca A cumpara USD contra DM la anumita scadenta, iar simultan revinde aceeasi suma de USD contra DM la o scadenta ulterioara primei operatii.

b) swap "sell and buy" - se vinde valuta principala simultan cu recumpararea acesteia contra altei valute, fiecare operatie avand data de valuta diferita.

Exemplu: Societatea bancara A vinde USD contra EUR la anumita data de valuta, iar simultan cumpara aceeasi suma de USD contra EUR la o data de valuta ulterioara primei operatii.

2. In functie de data valutei

a)     swap "tom next" - unde prima ramura de swap (prima operatie simpla) are ca data valutei urmatoarea zi lucratoare, iar a doua ramura a swap-ului are data tranzactiei swap.

b)    Swap "spot / forward" - prima ramura a swap-ului are data valutei la un moment ulterior spot-ului, incepand cu a treia zi lucratoare de la data incheierii tranzactiei swap si pana la un an.

c)     Swap "forward / forward" - ambele ramuri ale swap-ului au data valutei ulterioara spotului .

Spot-ul valutar este folosit ca un mijloc de acoperire a riscului cursului de schimb, deoarece cumpararea si vanzarea valutei este efectuata in acelasi moment, iar singura plata care trebuie facuta este diferenta dintre ratele spot si cele forward si anume punctele swap.

C. Tranzactii pe piata valutara interbancara din Romania

In conformitate cu prevederile noului Regulament valutar, piata interbancara din Romania functioneaza in fiecare zi lucratoare (de la 9.00 la 16.00). Bancile afiseaza la ghisee si prin sisteme de difuzare a informatiei tip REUTERS cursurile de schimb informative ale leului (vanzare, cumparare), la vedere (spot), si la termen (forward), pentru SUA si EURO. Cotarea se face direct, respectiv moneda nationala este exprimata in functie de o unitate monetara a altei valute, numita baza. Cursul de schimb informativ la termen trebuie sa fie cotat pentru 1, 3, 6, 9 si respectiv 12 luni.

Marja dintre cursurile de vanzare si cele de cumparare se determina liber pe piata valutara interbancara. Cursurile cotate de catre banci sunt diferite in functie de natura operatiei , de raporturile cu clientii si de politica proprie de trezorerie.

Tranzactiile pe piata valutara interbancara sunt in general tranzactii la vedere (spot) de cumparare / vanzare USD - ROL. Se pot efectua si tranzactii cu data de valuta azi (" today"), USD/ROL in cazul in care banca are nevoie sa atraga sau sa plaseze ROL, iar prin cursul USD/ROL cotat de catre banca partenera, banca obtine sau plaseaza banii (leii) la o dobandaa mai avantajoasa. Tranzactiile cu data de valuta today se efectueaza in cadrul pietei pana la ora 12 - 12.30.

Aspecte ale pietei monetare in valuta (devize) in Romania

Bancile din Romania, in urma stabilirii zilnice a pozitiei in devize, plaseaza sau atrag, dupa caz, valuta, tranzactionand cu bancile partenere din tara si din strainatate.

Prin serviciul arbitraj se mai tranzactioneaza si cumpararile de bancnote bune si/sau deteriorate, dupa caz, pe baza situatiilor primite de la Directia de Tezaur si Casierie. Acest tip de tranzactie se efectueaza cu banci partenere straine, iar in deal se mentioneaza felul: bune si/sau deteriorate, tipul de devize (USD, EUR, ITL, etc), suma pe fiecare tip de valuta, cursul de schimb pentru fiecare valuta, instructiunile de plata, precum si cursa si numarul cu care bancnotele sosesc sau pleaca de pe coropost.

Cu bancile partenere din Romania se mai efectueaza tranzactii cu valuta cash cu un comision de 1,005%.

Operatiuni specifice pietei valutare

Desfasurarea schimburilor economice internationale, in etapa actuala, este de neconceput fara apelul la operatiunile specifice pietei valutare internationale.

Aflata in stransa corelatie cu o economie mondiala in dinamica si mutatii permanente, piata valutara internationala poate fi asemanata cu un pol de atractie, redistribuire si convertire a fondurilor disponibile si necesare pe plan mondial.

Suportul existentei, functionarii si dezvoltarii pietei valutare internationale il constituie pietele valutare nationale.

Prin regulamentul BNR 3/1997, piata valutara se defineste ca o piata continua in care se efectueaza vanzari si cumparari de valute contra monedei nationale sau alte valute la cursuri de schimb determinate liber de intermediari autorizati de BNR sa participe in nume si in cont propriu si/sau in nume propriu si in contul clientilor.

Piata valutara interbancara este acel segment al pietei valutare care priveste operatiunile si raporturile principalilor intermediari ai pietei valutare-bancile.

In prezent, in cadrul Directiei de Trezoreriei - Serviciul Arbitraj, volumul operatiunilor pe piata monetara este predominant, iar in cadrul operatiunilor pe Foreign - Exchange mai frecvente sunt tranzanctiile spot si swap-urile valutare. Totodata, la nivelul directiei, s-au realizat o serie de analize in vederea implementarii operatiunilor la termen, ca mijloace esentiale in acoperirea riscului valutar si riscului ratelor dobanzilor.

Dictionar de termeni uzuali

Acoperire (covering) = incheierea unei pozitii short la vanzarile scurte prin cumpararea titlurilor (valutei) datorate;

Activ (asset) = bun apartinand unei persoane fizice sau juridice, care, integrat in circuitul economic, poate genera venituri in viitor;

Active financiare (financial asset) = active materializate in inscrisuri (bancnote, bani de cont, cambii, actiuni, obligatiuni), ce consacra drepturile banesti ale detinatorilor, precum si drepturile lor asupra unor venituri viitoare rezultate din valorificarea fondurilor;

Arbitraj (arbitage) = cumpararea si vanzarea simultana a aceleasi valute sau titlu financiar pentru a obtine profit din diferenta de curs;

Bon de tezaur (treasure bill) = titlu financiar emis de stat pentru mobilizarea de imprumuturi pe terman scurt; prin extensie titlu de stat.

CAPS (interest rate CAPs) = operatiunea de acoperire a riscului de dpbanda, care ofera cumparatorului un cost maxim garantat de finantare prin intermediul unui contract cu banca, care, in schimbul incasarii unei prime in avans, convine sa finanteze suma care depaseste rata cuvenita.

Capital (capital) = orice bun utilizat intr-un proces de valorificare.

Capital de imprumut (debt) = parte a pasivului bilantului, reprezentand totalitatea datoriilor unei firme fata de terti.

Capital de risc (venture capital) = capital investit in companii noi mici si mijlocii, cu mari posibilitati de dezvoltare dar si cu riscuri importante.

Capital propriu (equity) = componenta a pasivului bilantului care include aportul proprietarilor si fondurile retinute din profit (rezerve); se determina ca diferenta intre activul bilantului si totalul datoriilor firmei.

Efecte de comert (negociable papers) = titluri de credit pe termen scurt rezultate din operatiuni comerciale (cambia, biletul la termen).

FORWARD = vanazare/cumparare a unei cantitati determinate dintr-o marfa, valuta sau titlu financiar la un pret stabilit in momentul incheierii contractului, plata urmand sa se efectueze la o data ulterioara.

FRA (acord de rata la termen) = un acord prin care clientul poate determina rata dobanzii care se va aplica la un anumit depozit sau imprumut, la o anumita suma care urmeaza a fi utilizata sau investita la o anumita data convenita in viitor (data de decontare) pentru un anumit termen.

FUTURES contract = tranzactie care genereaza obligatia partilor de a livra, plati la un termen viitor un anumit pret stabilit in contract, daca pana la scadenta debitorul obligatiei nu si-a inchis pozitia.

Hedging = operatiune prin care se urmareste acoperirea riscului implicat de variatia cursurilor de titluri financiare, valute si marfuri.

Incasari banesti nete (cash flow) = profit net plus amortizarea; reflecta capacitatea unei firme de a plati dividendele.

Optiune (option) = titlu financiar care da detinatorului dreptul dar nu si obligatia, de a cumpara sau vinde un anumit activ, intr-o perioada determinata, ca un pret stabilit; poate fi de vanzare -PUT dar si de cumparare -CAL.

Portofoliu (portofolio) = ansamblul titlurilor financiare de tipuri diferite (actiuni, obligatiuni) detinute de un investitor.

Pozitie (position) = situatia titlurilor in contul unui operator

Titluri financiare (securities) = active financiare nebancare, exprimate pe un suport material sau in cont, negociabile pe piata secundara la valoarea de piata.

CUPRINS

Cap I. Masa monetara

Indicatori si agregate monetare...........1

Cap. II  Pasivele si activele societatilor bancare

Pasivele societatii bancare...............3

Activele societatii bancare...............8

Cap III. Metode de gestionare a activelor si

pasivelor bancare

Bilantul monetar...............14

Situatia resurselor si plasamentelor.......14

Analiza resurselor si plasamentelor

. Instrumente de analiza a resurselor si plasamentelor

. Indicatori de lichiditate

Efectuarea prognozelor de trezorerie

Analiza GAP

Operatiuni pe piata monetara interbancara

Cap IV. Trezoreria valutara

Operatiuni specifice pietei monetare

Internationale..............32

Operatiunile de schimb valutar...........34

Tranzactii pe piata valutara interbancara

din Romania................38

Dictionar de termeni uzuali

Anexe