PRINCIPII FUNDAMENTALE IN ACTIVITATEA UNEI BANCI CENTRALE

Principii fundamentale in activitatea unei banci centrale[1]

Din cele aratate pana acum se desprind o serie de principii care trebuie sa figureze, formal sau informal, in modalitatea de definire a relatiilor bancii centrale cu mediul economic inconjurator. Asemenea principii ar fi:

a)      banca centrala ar trebui sa aiba un mandat clar definit, cu cat mai putine obiective, printre care stabilitatea preturilor ar trebui sa figureze la loc de frunte;

b)      banca centrala ar trebui sa aiba deplina discretie in utilizarea instrumentelor de politica monetara, in vederea atingerii obiectivelor propuse;

c)      cat timp cursul de schimb este flotant, politica cursului de schimb nu poate fi dusa separat (independent) de politica ratei dobanzii. Din cele de mai sus rezulta ca politica cursului de schimb ar trebui sa intre tot sub incidenta bancii centrale.

d)      nu trebuie sa i se pretinda bancii centrale sa finanteze deficitul bugetar si nici sa administreze datoria publica;

e)      banca centrala ar trebui sa isi anunte, in mod public, obiectivele intermediare; de asemenea, modalitatea de atingere a acestor obiective ar trebui sa fie transparenta si previzibila;

f)       banca centrala trebuie sa fie raspunzatoare pentru actiunile sale si pentru atingerea obiectivelor anuntate, prin explicatii si rapoarte prezentate legislativului (Parlamentului);

g)      nu trebuie sa i se pretinda Bancii Centrale implicarea in politici structurale (privatizare, demonopolizare, restructurare), deoarece utilizarea instrumentelor monetare pentru asemenea obiective este putin eficienta si risca sa degenereze in inflatie, contrazicand obiectivul principal pe care autoritatea monetara e menita sa-l urmareasca;

h)      banca centrala ar trebui sa anunte institutia careia ii este subordonata (in cazul Romaniei, Parlamentul), ori de cate ori apar obiective conflictuale sau probleme ce fac imposibila atingerea parametrilor monetari urmariti.