FISCALITATE SI GESTIUNE FISCALA

GENERALITATI

Necesitatea unei bune administrari a fiscalitatii la nivelul intreprinderii poate sa ii para unui neinitiat ca fiind un paradox. De fapt fiscalitatea ar putea fi perceputa ca un simplu instrument tehnic de aplicarea a unei cote de impozit asupra unei baze impozabile.

Pentru o perioada indelungata de timp dreptul fiscal a intervenit in domeniul contabil pentru a fixa reguli de evaluare sau metode de prezentare a conturilor anuale. Subordonarea conatabilitatii fata de fiscalitate Poate fi explicata prin faptul ca, in absenta unei reguli contabil specifice norma fiscala se impunea ca norma practica, si prin faptul ca fiscalitatea era preocupata de fixarea regulilor determinarii bazelor de impozitare datorita necesitatilor de acoperire a cheltuielilor publice din impozite.

Obiectivele gestiunii fiscale ale intreprinderii au in vedere asigurarea securitatii si eficacitatii fiscale prin intermediul cercetarii prescriptiilor de forma si de fond: amanari, esalonari, scutiri, impuse de dreptul fiscal. Se evita astfel sanctiunile si penalitatile fiscale si se procedeaza la o mai buna alocare a resurselor financiare. Unitatile economice trebuie sa optimizeze in plan financiar si economic raporturile lor cu fiscalitatea. Acest comportament poate fi posibil, doar in conditiile in care sistemul de impozite, taxe si contributii ofera modalitati de antrenare a impozitelor pe linia cresterii profitabilitatii sale.

In afara activitatii curente a intreprinderii, realizarea de operatii importante, unele accidentale, impuse mai ales de dezvoltarea sa - fuziuni, consolidari, relatii internationale - solicita punerea in aplicare a regulilor fiscale pe care intreprinderea nu le mai practicase pana atunci. Aceasta confruntare cu noi reguli fiscale implica neaparat un anumit risc fiscal.

Eficacitatea fiscala constituie un element esential al gestiunii fiscale. Intreprinderea trebuie sa isi conceapa o politica fiscala autonoma detasata de restul intreprinderii si dotata cu un obiectiv unic si independent: cercetarea cailor legale cele mai putin impozabile. Eficacitatea fiscala nu este totdeauna compatibila cu cautarea caii mai putin impusa, ea trebuie abordata ca un sacrificiu fiscal sau ca un cost fiscal.

Acest cost este reprezentat de impozite, taxe si contributii, ele fiind fundamentul si motivatia pe care este construita fiscalitatea.

Obligatia persoanelor fizice si juridice de a contribui sub forma de impozite si taxe la constituirea fondurilor bugetare da nastere la "Creanta fiscala" pentru buget si la o "Obligatie fiscala" pentru agentul economic. Creanta fiscala reprezinta dreptul statului de a percepe prin organe fiscale impozite, taxe si alte venituri in contul bugetului. Titlul de creanta fiscala este actul prin care se constata si se individualizeaza obligatia fiscala a unei persoane fizice sau juridice. Creanta fiscala inceteaza atunci cand obligatia fiscala a contribuabilului este achitata, compensata sau prescrisa. Obligatia fiscala de a vira impozite si taxe la bugetul public si la fondurile speciale extrabugetare revine persoanelor fizice si juridice romane si straine, numite contribuabili.

Impunerea consta in identificarea tuturor categoriilor de persoane fizice sau juridice care detin sau realizeaza un anumit obiect impozail, in evaluarea bazei de calcul a impozitului, in determinarea exacta a cuantumului acestuia.

1.2. DECLARATIILE DE IMPOZITE SI TAXE. INREGISTRAREA FISCALA

Scopul final al activitatii de impunere este perceperea taxelor si impozitelor. Pentru aceasta ele sunt consemnate in documente fiscale care difera functie de continutul lor, dupa cum sunt utilizate.

Declaratia de impunere - circula dinspre platitor catre organul fiscal teritorial. Prin declaratie, platitorul de impozit, informeaza organul financiar cu privire la realizarea obiectului impozabil si a altor elemente care se au in vedere la stabilirea sumelor de plata.

Decontul - se intocmeste pentru impozite indirescte: TVA, accize, care se depune obligatoriu lunar pana la data de 25 a lunii urmatoare si cuprinde informatii cu privire la modul de calcul, stabilirea bazei de impozitare si documentatia, din punct de vedere contabil, care a sta la baza decontului. Decontul trebuie sa cuprinda sumele de datorat sau de rambursat catre/dinspre bugetul statului.

Declaratia vamala - este documentul prin care intreprinderea importatoare in baza documentelor externe, inscrie/declara informatii organului vamal cu privire la bunurile importate impozabile, valoarea lor, taxe vamale datorate, comision vamal, precum si calculul corect al TVA. De cele mai multe ori declaratia vamala coincide cu bunurile importate, iar plata lor se face pe loc. Exista derogari prin amanari la plata in vama, cu prelungirea achitarii lor in termen de 30 de zile, numai pentru bunurile importate de tipul instalatiilor tehnologice sau produse considerate de lux (tigarete, blanuri naturale).

Proces verbal de verificare - intocmit de Directia Generala a Controlului Financiar de Stat , Administratiile Financiare, Garda Financiara si Curtea de Conturi implicate in controlul regiilor autonome si al societatilor comerciale cu capital de stat. Se intocmeste cu ocazia verificarilor efectuate la sediul intreprinderii.

Declaratia de inregistrare pentru platitorul de impozite - orice intreprindere platitoare de impozit sau nu trebuie sa depuna la infiintare in termen de 5 zile de la inregistrarea la Registrul Comertului, o declaratie de inregistrare, iar aceasta coincide cu codul fiscal al agentului economic. Codul fiscal este inscris pe orice document economico-financiar emis sau primit intre clienti, furnizori, creditori, debitori, asociati sau actionari.

Intreprinderile pesoana juridica, romana sau straina, carora le revin, potrivit legii, obligatii fiscale catre bugetul de stat si bugetele locale, trebuie sa intocmeasca si sa depuna declaratii sau deconturi de impunere, mai sus denumitele declaratii de impozite si taxe.

Declaratiile de impozite si taxe sunt documente prin care se declara:

• Impozitele si taxele datorate, in cazul in care potrivit legii, obligatia calcularii impozitelor si taxelor revine platitorului
• Bunurile si veniturile impozabile, in cazul in care potrivit legii, stabilirea impozitului si taxei se face de catre organul fiscal;
• Impozitele colectate prin stopaj la sursa, in cazul in care platitorul are obligatia de a calcula, retine si varsa impozite si taxe;

Declaratia de impozite si taxe se intocmeste prin completarea unui formular pus la dispozitie platitorilor, in mod gratuit, de catre Ministerul Finantelor.

Declaratiile de impozite si taxe se intocmesc si se depun potrivit regelementarilor legale in vigoare, la unitatea subordonata Ministerului Finantelor, in a carei raza teritoriala platitorului, isi are sediul sau domiciliul, dupa caz, sau unde este luat in evidenta fiscala denumita organ fiscal competent.

Declaratia de impozite si taxe trebuie sa contina:

Datele necesare pentru stabilirea identitatii platitorului

numele si prenumele sau denumirea platitorului

domiciliul sau sediul

codul numeric personal sau codul fiscal

Baza de impunere

Cuantumul impozitelor sau taxelor, dupa caz, daca obligatia calcularii impozitului sau taxei revine, potrivit legii, platitorului

Semnaturile autorizate si stampila, daca este cazul

Plata impozitului sau a taxei nu suspenda obligatia platitorului de a depune declaratia de impozite si taxe. Platitorul este obligat sa depuna declaratia de impozite si taxe chiar daca este scutit de plata impozitului, conform reglementarilor legale, precum si in alte cazuri stabilite de Ministerul Finantelor, prin ordin al ministrului finantelor.

Data de depunere a declaratiei de impozite si taxe este considerata data inregistrarii sau primirii acesteia, dupa caz, la organul fiscal competent.

Platitorul este obligat sa depuna o declaratie de impozite si taxe daca in cursul anului fiscal se afla in una din situatiile:

• Dizolvare, lichidare sau transformare, conform prevederilor legale;
• Reorganizarea prin divizare, fuziune prin absorbtie sau fuziune prin contopire, conform legii;
• Incetarea activitatii, precum si terminarea activitatii supuse impozitului sau taxei;
• Incetarea obligatiei de a calcula, retine si vira impozite si taxe;
• Modificari intervenite in baza de impozitare, in cazul reprezentantelor firmelor straine cu activitate pe teritoriul Romaniei, sau pentru impozitele si taxele datorate pentru cladiri, terenuri si mijloace de transport de catre persoanele juridice;

Declaratia de impozite si taxe se depune in termen de 15 zile de la data aparitiei uneia din situatiile de la punctele 1 sau 2. Declaratia de impozite si taxe se depune pana la data de 25 a lunii viitoare celei in care platitorul s-a aflat in una din situatiile prevazute la punctele 3, 4 si 5.

EVAZIUNEA FISCALA

Efectuarea de activitati permanente sau temporare generatoare de venituri impozabile poate avea loc numai in baza unei autorizatii emise de organul competent sau a unui alt temei legal.

Persoanele care realizeaza venituri, poseda anumite bunuri si o capacitate legala sunt obligate la plata unui impozit si au calitatea de contribuabili.

Contribuabilii, in calitatea lor de persoane fizice sau juridice care realizeaza venituri si detin bunuri mobile sau imobile ori desfasoara activitati supuse impozitelor si taxelor au obligatia legala:

a.)    Sa declare in termen de 5 zile de la inregistrare la organul fiscal pe a carui raza teritoriala isi au sediul, datele in legatura cu subunitatile constituite in sucursale, filiale, puncte de lucru, depozite, magazine si oricare alte locuri in care se desfasoara activitati producatoare de venituri: bancile si conturile bancare in lei si in valuta, indiferent de locul unde functioneaza in tara sau in strainatate. Declararea sediilor subunitatilor de pe teritoriul tarii se face si la organul fiscal teritorial unde acesta functioneaza.

b.)    Sa declare organului de control bunurile sau valorile impozabile in alte locuri decat cele mentionate la alineatul precedent.

c.)    Sa comunica organelor fiscale competente, in termen de 15 zile de la data cand a avut loc, orice schimbare intervenita in legatura ca datele prevazute la punctele a si b.

d.)    Sa evidentieze veniturile realizabile si cheltuielile efectuate in activitatile desfasurate, prin intocmirea registrelor sau a oricaror alte documente prevazute de lege.

e.)    Sa declare cu sinceritate veniturile realizate, bunurile mobile si imobile aflate in proprietate sau obtinute cu titlu legal, precum si alte valori care genereaza titluri de creanta fiscala.

f.)     Sa plateasca la termen sumele datorate statului.

g.)    Sa permita efectuarea oricarui control fiscal si sa puna la dispozitia organelor de control toate documentele contabile, evidentele si oricare alte elemente materiale sau valorice, solicitate, in vederea cunoasterii realitatii obiectelor sau surselor impozabile sau taxabile. Controlul contribuabililor cu privire la respectarea dispozitiilor legale de organizare si desfasurare a activitatilor economice producatoare de venituri impozabile sau bunuri supuse impozitelor si taxelor se efectueaza de catre organele financiar-fiscale din cadrul Ministerului Finantelor si din unitatile teritoriale subordonate, Garda Fionanciara si alte persoane imputernicite de lege.

Sustragerea de catre contribuabili, persoane fizice sau juridice romane sau straine, prin diferite cai, in intregime sau in parte, de la obligatiile fiscale, respectiv de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor sociale, reprezinta evaziune fiscala.

Evaziunea fiscala poate fi frauduloasa sau legala.

Evaziunea fiscala frauduloasa - consta in ascunderea obiectului impozabil, subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului datorat.

Evaziunea fiscala legala - consta in sustragerea practicata ca urmare a interpretarii reglementarilor legale, potrivit carei unele obiecte (venituri) nu sunt impozate.

Practica actiunilor de control efectuate pentru identificarea evaziunii fiscale pe categorii de contribuabili (persoane fizice si juridice) si pe categorii de venituri (impozit pe profit, taxa pe valoarea adaugata, impozit pe salarii, accize, taxe vamale) confirma urmatoarele:

a.)    Analiza evaziunii fiscale in functie de forma de proprietate a persoanelor juridice controlate evidentiaza ca societatile comerciale cu capital de stat si regiile autonome detin o pondere mai mare in totalul sumelor sustrase (60%) decat persoanele juridice cu capital privat si mixt (35%).

b.)    Actiunile de control efectuate releva, in principal, aspecte specifice fiecarei categorii de obligatii fiscale. Ne vom referi in continuare numai la cele privitoare la impozitul pe profit. In ceea ce priveste impozitul pe profit, deficientele constatate care conduc la evaziune fiscala se refera, in principal la:

Reducerea bazei de impozitare, prin includerea pe costuri a unor cheltuieli fara documente justificative sau baza legala (amenzi, penalitati, cheltuieli preliminare);

Inregistrarea unor cheltuieli suplimentare sau peste limita admisa de lege (amortizari, cheltuieli social-culturale, cheltuieli de deplasare, cheltuieli de protocol, fond de rezerva);

Majorarea cheltuielilor cu dobanzi aferente creditelor pentru investitii, situatie intalnita la agentii economici cu capital de stat sau majoritar de stat;

Deducerea unor cheltuieli personale ale asociatilor sau dobanzi la imprumuturi acordate de patroni propriei societati, in cazul agentilor economici cu capital privat;

Neinregistrarea integrala a veniturilor realizate, fie prin neintocmirea documentelor de evidenta primara fie prin inscrierea in documente a unor preturi de livrare sub cele practicate in mod real;

Transferul veniturilor impozabile la societati nou create in cadrul aceluiasi grup, aflate in perioada de scutire de la plata impozitului pe profit, concomitent cu inregistrarea de pierderi de catre societatea mama;

Incadrarea eronata in perioadele de scutire, in special in situatia desfasurarii in acelasi timp a mai multor activitati cu perioade diferite de scutire, precum si neindeplinirea conditiei legale de functionare la subunitati cu acelasi profil de activitate a unei perioade egale cu aceea pentru care s-a acordat scutirea;

Determinarea impozitului pe profit prin aplicarea necorespunzatoare a prevederilor legale in special in ceea ce priveste calculul eronat al soldului facturilor neincasate si al coeficientului acestuia, precum si a redcerii impozitului aferent profitului reinvestit. In unele cazuri nu se calculeaza impozitul aferent veniturilor obtinute din alte activitati (locatie de gestiune, participari la capitalul altor societati) sau a veniturilor financiare (dobanzi);

Necalcularea de catre unele organizatii non profit a impozitului aferent veniturilor rezultate din activitati economice;

Neinregistrarea in contabilitate a diferentelor stabilite prin actele de control sau chiar a obligatiilor privind impozitul pe profit datorat;