Functiile taxelor vamale

Functiile taxelor vamale

Taxele vamale au doua functii importante. Prima este aceea de instrument fiscal, iar cea de-a doua este functia taxei vamale ca instrument de politica comerciala.

1 Taxele vamale - instrument fiscal

Taxa vamala apare initial sub forma unui instrument simplu de politica fiscala in scopul formarii veniturilor statului.

Din punct de vedere al politicii fiscale, taxa vamala este acordata in special in calitatea sa de impozit perceput asupra tranzactiilor cu produse care trec frontiera (export, import sau tranzit), calitatea in care, perceperea acesteia este avantajoasa pentru un stat, intrucat ca impozit fiscal taxa vamala majoreaza veniturile bugetare.

Cat de mare este aportul taxelor vamale in veniturile fiscale si in veniturile totale ale bugetului general consolidat a fost prezentat mai sus, la punctul 1.1.

2 Taxele vamale - instrument de politica comerciala

Termenul de politica comerciala cuprinde ansamblul masurilor cu caracter administrativ, politic, juridic, fiscal, valutar si de alta natura, prin intermediul carora statele promoveaza relatiile comerciale internationale, interesele nationale fundamentale, de perspectiva sau de scurta durata.

Mijloacele folosite pentru realizarea obiectivelor politicii comerciale pot fi grupate in doua categorii: masuri de control direct sau mijloace de constrangere care influenteaza cantitatile (restrictii cantitative, licentele, controlul valutar si prohibitiile), si masuri care influenteaza preturile de control indirect sau mijloace de incitare (taxe vamale, prelevari, taxe antidumping si de compensatie, subventiile si primele de export).

Taxa vamala devine pe parcursul evolutiei sale dintr-un instrument fiscal un mijloc complex de politica comerciala, unul din cele mai utilizate instrumente pentru protejarea economiei nationale.

Astfel, politica vamala contribuie la stimularea si diversificarea productiei interne si exportului la satisfacerea cerintelor economiei nationale cu materii prime si alte marfuri de import, la largirea cooperarii economce si tehnico-stiintifice internationale.

Valentele taxei vamale ca instrument de politica comerciala se contureaza odata cu dezvoltarea industriei si interesului statului de a proteja industria proprie de concurenta straina.

Astfel, apare protectionismul vamal, cu taxe mari la produse manufacturate si taxe mici la materiile prime, incurajandu-se astfel importul de materii prime si dezvoltarea noilor industrii.

Odata cu aparitia primelor tari industrializate, protectionismul devine agresiv. Imbracand forma unor tari liber-schimbiste, in conditiile in care introducerea taxelor fusese generalizata la aria tuturor tarilor, tarile industrializate promoveaza ideea comertului cu taxe mici sau a unui comert liber, pentru putea fi competitivi in orice tara datorita costurilor de productie mici si in lipsa taxelor vamale.

Desi politica de comert liber este formal aparata de catre state, evidentiandu-se meritele acesteia pentru maximizarea productiei mondiale, statele gasesc motivatii suficiente pentru intoducerea taxelor vamale, pentru punerea in functiune a unei politici tarifare proprii, manifestata si prin functionarea unui tarif vamal national.

Astfel exista o serie de motivatii pentru utilizarea taxelor vamale intr-o economie de piata pentru a produce anumite efecte asupra functionarii economiei.

Printre aceste motivatii se pot enumera:

Din punct de vedere economic politica protectionista se fundamenteaza prin divergenta dintre costurile si avantajele sociale, respectiv private. Avantajele sociale le depasesc pe cele private cand consecintele favorabile ale unui proces de productie revin in totalitate societatii, fara a putea fi valorificate pe piata, intrucat fie nu exista piata relevanta, fie aceasta ar putea fi creata numai din costuri exagerat de ridicate. Acest argument n-ar fi totusi foarte convingator, daca decidentii privati a avea un imbold sa internalizeze avantajele sociale.

Protectia tarifara sustine ramuri care sunt importante, din punct de vedere social, strategic sau economic, nepermitand ca acestea sa fie afectate in mod nefavorabil de concurenta straina. Adesea este ceruta o protectie vamala speciala pentru asa-numitele "ramuri tinere" (engl. infant industries). Sunt avute in vedere acele ramuri industriale (mai precis: intreprinderi), recent infiintate si al caror volum de productie este inca prea redus pentru a putea beneficia de avantajele productiei de scara mare. O taxa vamala le-ar putea facilita startul, astfel incat sa ajunga la un nivel de productie la care sa fie competitive pe piata mondiala. Odata atins acest nivel, respectiva taxa vamala ar trebui inlaturata.

Intreprinderile ar fi atunci obligate sa se supuna concurentei internationale si sa-si dovedeasca propria performanta.

Prin taxa vamala, se protejeaza forta de munca si locurile de munca din anumite ramuri in fata concurentei cu produse realizate in strainatate la costuri mai reduse.

Taxa vamala conduce la reducerea importurilor, iar prin aceasta se stimuleaza productia interna si se majoreaza utilizarea fortei de munca si veniturile producatorilor.

Taxele vamale pot fi utilizate pentru diversificarea structurii industriale a unei tari. Daca tara doreste sa produca pe plan intern anumite produse, cel putin pentru o perioada de timp, asemenea productie trebuie aparata de concurenta din strainatate. Experienta arata, de asemenea, ca o protectie, odata acordata, doar cu greu ar mai putea fi retrasa. Intreprinderile favorizate sunt puternic interesate sa formeze un cartel pentru a se putea opune mai eficient autoritatilor. Pe langa acestea, intre timp ele creeaza locuri de munca (de altfel, necompetitive), pentru a caror pastrare militeaza intens salariatii si sindicatele. Un guvern care ar dori sa-si asigure realegerea, n-ar desconsidera aceste voci anuland protectia tarifara.

Stabilirea taxelor vamale este necesara in lumea contemporana pentru ca tarile sa aiba posibilitati de negocieri comerciale reciproce, bilaterale si multilaterale.

In cadrul negocierilor comerciale, statele isi acorda concesii ce constau in reducerea reciproca a nivelului taxelor vamale la importul anumitor produse care intra in negocieri.

In aplicarea taxelor vamale ca instrument de protectie al statului, in perioada postbelica se contureaza unele tendinte majore:

tendinta de a utiliza taxele vamale pentru punerea in practica a principiului nediscriminarii exprimat prin clauza natiunii celei mai favorizate, principiu ce se aplica in practica in mod neconditionat si care cunoaste o larga utilizare odata cu aparitia G.A.T.T. (astazi, O.M.C.);

tendinta de reducere a nivelului taxelor vamale in conditiile clauzei natiunii celei mai favorizat intre tarile membre ale G.A.T.T. ca urmare a desfasurarii unui sir de negocieri tarifare multilaterale in cadrul acestui acord;

tendinta de reducere in general a semnificatiei nivelului taxei vamale, tinand seama ca trecerea generalizata in tarile cu economie de piata la sistemul cursurilor valutare fluctuante, este de natura sa reduca sau sa urce nivelul impunerii prin intermediul taxei vamale la importul produselor in tara respectiva in functie de situatia de dezvoltare sau devalorizare a monedei tarii in cauza.

In pofida reducerilor repetate ale nivelului taxelor vamale care au avut loc in cadrul G.A.T.T prin intermediul negocierilor multilaterale, taxele vamale raman un important instrument de protectie a economiilor nationale. Ele continua sa detina un rol insemnat in domeniul concurentei internationale pe pietele de marfuri, astfel incat incadrarea la importul unui produs dintr-o anumita tara intr-o anumita grupa de taxe vamale, este de natura sa hotarasca adesea realizarea sau nerealizarea tranzactiei sau sa constituie un element important al contabilitatii acesteia.