Managementul adecvarii capitalului

Managementul adecvarii capitalului

Bancile trebuie sa adopte decizii asupra volumului de capital pe care este necesar sa-l detina, din trei ratiuni:

capitalul bancar ajuta la evitarea falimentarii bancii, situatie in care banca nu poate satisface obligatiile de plata ale bancii fata de deponenti si alti creditori, si sa-si desfasoare in continuare activitatea;

volumul capitalului afecteaza veniturile actionarilor (proprietarilor) bancii;

suma minima a capitalului bancii este impusa de catre autoritatea bancara.

a). Evitarea falimentului bancar

Sa consideram doua banci, care au structuri ale activului identice, rata capitalului la  prima banca fiind de 10%, iar la a doua de 4%, evident aceasta influentand si structura pasivului, bilanturile celor doua banci fiind prezentate mai jos:

Banca I  mil. euro

Banca II  mil. euro

Presupunem ca ambele bancii au facut investitii pe piata imobiliara, si constata, la un moment dat, ca 5 mil. euro din acestea sunt pierdute, valoarea lor fiind zero, valoarea totala a activelor reducandu-se deci cu 5 mil., afectand cu aceasi suma si valoarea capitalului bancii, care trebuie sa acopere aceasta pierdere, bilanturile fiind cele de mai jos:

Banca I  mil. euro

Banca II mil. euro

Banca I poate suporta usor pierderea de 5 mil., deoarece capitalul sau initial de 10 mil. amortizeaza socul, banca dispunand inca de o avere neta de 5 mil. dupa acoperirea pierderii. Banca II se confrunta cu faptul ca valoarea activelor, a creantelor a cazut sub aceea a pasivelor, a datoriilor, averea neta fiind negativa, - 1 mil. euro, banca fiind insolvabila, deoarece nu dispune de suficiente active pentru a plati toti detinatorii de pasive, adica creditorii bancii, in aceste conditii banca riscand sa fie inchisa, activele sale vandute, managerii concediati.

Se poate deduce importanta rationala a unei rate adecvate a capitalului bancii, pentru a diminua riscul de a deveni insolvabila.

b). Afectarea veniturilor actionarilor

Calitatea managementului bancii se evalueaza prin masurarea profitabilitatii acesteia, un indicator de baza al profitabilitatii fiind rata rentabilitatii economice (RRE), determinata astfel:

(17)

unde: - PN = profit net dupa impozitare;

- AT = active totale.

RRE ofera informatii asupra modului de functionare a bancii, deoarece indica cat de mari sunt profiturile generate in medie de fiecare dolar de active.

Totusi, actionarii sunt interesati in primul rand de marimea cistigului pe unitatea de investitie in actiuni, si in acest sens indicatorul preferat pentru masurarea profitabilitatii este rata rentabilitatii financiare (RRF), determinata astfel:

(18)

unde: - CP = capitalul proriu al bancii.

Exista o relatie directa intre randament, adica venitul pe active (PN/A), care masoara cat de eficienta este activitatea bancii, si profitul pe actiune (PN/CP), care masoara cat de bine au investit proprietarii, relatie exprimata prin multiplicatorul capitalului (MC), care exprima valoarea activelor pe 1 dolar capital proriu:

(19)

Pentru a intelege relatia , pornim de la RRF, si dezvoltam astfel:

(20)

si utilizand definitiile indicatorilor prezentati, vom avea:

(21)

Formula de mai sus arata ce se intampla cu venitul pe actiune cand o banca detine o suma mai mai mica de capital, pentru o suma data de active.

Asa cum am presupus, Banca I are active in valoare de 100 mil. euro, si capital propriu de 10 mil. euro, ceea ce inseamna un MC de 10 (100/10), iar Banca II la aceeasi valoare a activelor are 4 mil. euro capital propriu, deci un MC de 25 (100/4), ambele banci avind o functionare la fel de buna, cu un RRE de 1%. Profitul pe actiune al Bancii I este , in timp ce pentru Banca II este de , actionarii Bancii I fiind in mod clar mai multumiti decat cei ai Bancii I, deoarece castiga de peste 2 ori mai mult, aceasta dovedind de ce actionarii unei banci nu doresc sa detina capital mai mare.

Fiind dat profitul (venitul) pe active, cu cat se reduce capitalul bancar, cu atat mai mare devine venitul pentru proprietarii bancii.

c) Alegerile detinatorilor de capital  intre siguranta si profit

Marimea capitalului bancar implica beneficii si costuri. Beneficiile pentru proprietarii bancii consta in aceea ca majorarea capitalului le ofera siguranta investitiei, prin reducerea probabilitatii falimentului, insa in acelasi timp presupune costuri, deoarece cresterea capitalului determina reducerea profitului pe actiune, pentru un venit pe active dat, si in acest sens managerii bancii trebuie sa aleaga, sa arbitreze intre cresterea sigurantei si cresterea profitului pe actiune, adica intre risc si rentabilitate.

In perioade mai incerte, cand probabilitatea unei pierderi mari pe imprumuturile acordate creste, managerii bancii pot dori sa detina mai mult capital, pentru a proteja pe actionari, si invers, daca ei au incredere in imprumuturile acordate vor dori sa reduca suma capitalului bancar, avand un multiplicator al capitalului, MC, inalt, prin aceasta crescand venitul pe actiune.

d) Cerinta capitalului bancar

Detinerea capitalului propriu de catre banca este impusa si de catre autoritatea bancara, insa datorita costurilor de detinere ridicate managerii bancii doresc sa detina cat mai putin capital bancar, ceea ce determina autoritatea bancara sa stabileasca norme obligatorii ale marimii capitalului, numite norme prudentiale, norme exprimate prin indicatori specifici, calculati ca raport intre capitalul propriu, total sau partial, si activele bancii, totale sau partiale  (de exemplu creditele acordate).