Performanta economica prin tabloul variatiei capitalurilor proprii

Performanta economica prin tabloul variatiei capitalurilor proprii

"Analiza variatiei capitalurilor proprii este o uzanta veche in contabilitatile anglo-saxone. In forma ei cea mai simpla, o astfel de analiza se regaseste in interpretarea structurii "situatiei castigurilor acumulate si retinute" (statement of accumulated and retained earnings) din practicile nord-americane" [1]. Aceasta situatie ilustreaza o relatie cheie intre bilant si contul de profit si pierdere, relatie relevata de urmatorul pachet de informatii:

	Castigurile retinute la 1 ianuarie + Rezultatul net al exercitiului curent Dividendele platite pentru: Actiunile preferentiale Actiunile ordinare =Castigurile retinute la 31 decembrie

Marile companii din cadrul sistemului american contabilizeaza, conform FAS 30, alaturi de venituri si cheltuieli, si castigurile si pierderile.Aceste informatii conduc la un indicator care proiecteaza noi dimensiuni ale analizei performantelor intreprinderilor, si anume rezultatul economic / global (comprehensive income). Acesta se refera la variatia capitalurilor proprii, ca urmare a evolutiei diferitelor surse, cu exceptia celor generate de operatiile cu proprietarii. Intr-o viziune de ansamblu, putem spune ca rezultatul economic include rezultatul net al exercitiului, corectat cu valoarea unor castiguri sau pierderi, In special castigurile sau pierderile nerealizate, care in tara noastra sunt consecinta reevaluarii imobilizarilor corporale si / sau necorporale si ajustarilor generate de conversia conturilor entitatilor straine ( cu grad mare de autonomie).

Situatiile financiare publicate comporta un tablou al variatiilor capitalurilor proprii, ce variaza, dupa natura lor, urmatoarele posturi:

(i)         elementele ce compun capitalurile proprii: capital: actiuni ordinare,prime de emisiune, rezerve, alte elemente;

(ii)       miscarile (variatiile) intervenite in cursul exercitiului:cresterea de capital, alte emisiuni de actiuni (dintre care, emisiunile in favoarea personalului);

(iii)     rezultatul perioadei;

(iv)      dividendele distribuite.

Acest tablou este conceput astfel incat sa se faca legatura intre capitalurile proprii la inceputul exercitiului si cele la inchiderea exercitiului, in general, el este prezentat sub forma unei anexe.

Organismul international de normalizare contabila a preluat uzantele anglo-saxone, in materie de raportare a variatiilor capitalurilor proprii, iar situatia prevazuta in IAS 1 cuprinde, intr-o varianta exhaustiva:

(a)           beneficiul / pierderea neta a exercitiului;

(b)           pierderile si castigurile, cheltuielile si veniturile care au fost direct afectate capitalurilor proprii, in virtutea unei norme speciale, cat si totalul acestor elemente;

(c)           efectul cumulat al schimbarilor de metode contabile si corectari de erori fundamentale, conform metodei de referinta prevazute prin norma IAS 8;

(d)           operatiile ce afecteaza capitalul, efectuate cu proprietarii intreprinderii (investitiile proprietarilor si rambursarile de capital), si distribuirile de dividende in favoarea acestora;

(e)           rezultatele nedistribuite, la deschiderea si inchiderea exercitiului, cat si explicarea fluxurilor reprezentand variatiile;

(f)     o reconciliere intre soldurile initiale si finale ale fiecarui post de capitaluri proprii precum capitalul, primele de emisiune, rezervele, etc, cu precizarea separata a fiecarei miscari.

Prin utilizarea celei de-a doua metode, situatia variatiei capitalurilor proprii cuprinde numai informatiile (a) - (c), celelalte informatii ( (d) - (f) ) fiind indicate in notele explicative. Aceasta varianta se apropie de continutul indicatorului "rezultat economic" si deci de "situatia rezultatului economic", care fac obiectul normalizarii si practicilor americane, sau de continutul situatiei financiare britanice "situatia tuturor castigurilor si pierderilor contabilizate " , care exprima aproximativ acelasi lucru ca situatia americana.