Modalitati de exprimare a presiunii fiscale si factori de influenta

Modalitati de exprimare a presiunii fiscale si factori de influenta

Avand in vedere faptul ca impozitul este perceput de contribuabil ca o amputare a veniturilor sale de catre autoritatea publica, trebuie sa admitem si necesitatea cuantificarii acesteia la diferite niveluri.

1. Presiunea fiscala nationala

In general, presiunea fiscala esta data de rata fiscalitatii, care se calculeaza ca raport intre suma totala a incasarilor fiscale (de la nivel central, local, inclusiv cotizatii sociale) percepute pe o anumita perioada si marimea produsului intern brut realizat in aceeasi perioada, de obicei un an. Considerand veniturile fiscale ca fiind formate din impozite, taxe si contributii, rata presiunii fiscale se calculeaza astfel:

, unde

R - rata presiunii fiscale la nivel national;

I - volumul impozitelor incasate;

T - suma totala a taxelor incasate;

C - contributia la asigurarile sociale de stat;

PIB - volumul produsului intern brut.

Considerand aceasta expresie ca fiind rata presiunii fiscale in sens larg, prin eliminarea de la numarator a contribuatiilor la asigurarile sociale de stat, se poate stabili rata presiunii fiscale in sens restrans, astfel:

De asemenea, prin raportarea doar a contributiilor pentru asigurari sociale la PIB, se calculeaza rata presiunii fiscale in scopuri sociale.

2. Presiunea fiscala la nivelul agentului economic

Pentru contribuabilii agenti economici, impozitele pe care le platesc statului sunt percepute ca elemente de presiune fiscala, cu atat mai accentuata, cu cat ponderea lor in valoarea adaugata realizata este mai mare. Astfel:

, in care

r_f - rata presiunii fiscale la nivelul firmei;

I_f - totalul diverselor impozite platite de agentul economic: impozit pe profit, contributia la asigurarile sociale, impozite pe cladiri, pe teren etc.;

Va_f - valoarea adaugata de firma.

Cu cat impozitele cuantificate la numarator se calculeaza conform unor cote mai mari, cu atat suma totala a impozitelor va fi mai ridicata, ceea ce se va repercuta in marimea pronuntata a ratei fiscalitatii la nivelul agentului economic.

Fiscalitatea a contribuit si continua sa reprezinte un obstacol major in investitiile corporatiilor multinationale, presiunea fiscala, respectiv ceea ce creaza o serie de distorsiuni cu preponderenta in comportamentul de piata al investitorilor straini, fiind cea care marcheaza in mod proeminent structura si obiectivele economico-financniare specifice acestei categorii de operatori.

Problema presiunii fiscale in privinta investitiilor corporatiilor multinationale reprezinta unul din criteriile fundamentale in abordarea mediului unei anumite economii receptoare, si aceasta intrucat capitalul strain necesita un tratament cu totul special in ansamblul reglementarilor cu caracter fiscal. Din aceasta perspectiva, teoria fondurilor fiscale ocupa din ce in ce mai multe pozitii definitorii in orientarea directiilor de analiza a evolutiei economico-sociale de fiecare potential stat gazda, ea referindu-se cu preponderenta la satisfacerea urmatoarelor obiective majore ale unei societati:

- stabilirea unui nivel constant si optim al ratelor de impunere fiscala asupra investitorilor autohtoni si straini, in scopul asigurarii unei dezvoltari durabile a economiei nationale;

- disparitia impozitului pe veniturile contribuabililor individuali si inlocuirea cu un complex de prelevari obligatorii menite sa reduca presiunea fiscala asupra salariatilor si totodata, sa contribuie in buna masura la sustinerea protectiei sociale.

Presiunea fiscala la nivelul corporatiilor multinationale e abordata in doua directii principale:

efectul fiscalitatii asupra valorilor adaugate sau profiturilor brute previzionate a fi acumulate de corporatiile multinationale in urma cooperarii cu anumiti parteneri locali;

contributia impozitelor indirecte in evolutia volumului vanzarilor si competitivitatii (prin intermediul pretului) previzionate a fi atinse pe respectiva piata gazda.

3. Presiunea fiscala individuala

Pe langa presiunea fiscala masurata la nivel national si al agentului economic, se poate cuantifica si presiunea fiscala individuala, resimtita sub aspect psihologic si care masoara pragul tolerantei la impozite. Aceasta se calculeaza ca raport intre totalul prelevarilor fiscale suportate de contribuabil (persoana fizica) si suma veniturilor brute obtinute de acesta (veniturile inainte de impozitare).

La acest nivel, presiunea fiscala este foarte dificil de cuantificat, atata timp cat ea ramane tributara unor elemente aleatorii, cum sunt: diversitatea prelevarilor, caracterul adesea ocult al incorporarii impozitelor in preturi, volumul serviciilor publice de care contribuabilul beneficiaza, actiunea progresivitatii impozitelor etc.

Totodata, dincolo de aceste estimari matematice, presiunea fiscala individuala trebuie analizata in raport cu puterea de cumparare a veniturilor nete, pentru a se vedea in ce masura veniturile ramase dupa impozitare reusesc sa satisfaca nevoile de subzistenta, de economisire si petrecere a timpului liber.

4. Factori de influenta si efecte ale cresterii presiunii fiscale

Marimea ratei presiunii fiscale este influentata de numerosi factori, dintre care mentionam:

nivelul de dezvoltare a economiei;

structura si formele proprietatii;

necesitatile publice stabilite de politica guvernamentala prin nivelul cheltuielilor publice;

eficienta cu care se utilizeaza cheltuielile publice finantate prin impozite;

gradul de adeziune a populatiei la politica guvernului si de consimtire la plata impozitelor;

marimea datoriei publice;

stadiul democratiei etc.

In viziunea multor specialisti, cauza principala a sporirii presiunii fiscale o constituie cresterea continua a cheltuielilor publice, a caror evolutie este supusa anumitor "legitati" economice, sociale si politice.

In legatura cu optiunea pentru imprumuturile publice in vederea finantarii cheltuielilor publice in crestere, pe termen scurt ea poate fi privita ca un factor de reducere sau mentinere a nivelului presiunii fiscale; pe termen lung insa imprumuturile prin serviciul datoriei publice reprezinta un factor de crestere a cheltuielilor publice cu repercusiuni asupra nivelului presiunii fiscale viitoare.

Imprumuturile publice, in literatura de specialitate, mai sunt denumite "impozite amanate".

Fenomenele negative care apar in anumite conditii socio-economice, in situatii de depasire a ratei optime a presiunii fiscale, sunt: slabirea efortului productiv, frauda si evaziunea fiscala, economia subterana, riscul de inflatie prin fiscalitate, reducerea competitivitatii pe plan international, etc.

a)           Scaderea efortului productiv. Din punct de vedere al incitarii la munca, sporirea presiunii fiscale conduce la doua tipuri de efecte adverse: efectul de substitutie (diminuarea timpului de lucru al angajatului, ca urmare a amputarii salariului prin impozitare) si efectul de venit (depunerea unei munci suplimentare in scopul compensarii pierderii de venit net datorita cresterii impozitelor);

b)          Riscul de inflatie prin fiscalitate provine din faptul ca orice crestere a impozitelor si a cotizatiilor sociale are tendinta de a se repercuta asupra procesului de cuantificare a preturilor si salariilor, alimentand in acest mod inflatia. Explicatia consta in incercarea, pe de o parte, a intreprinderilor de a cuprinde in pretul lor de vanzare plusul de impozite si contributii sociale pe care le suporta si, pe de alta parte, incercarea salariatilor de a recupera, sub forma salariilor mai mari, scaderea puterii de cumparare cauzata de impozite.

c)           Economia subterana reprezinta un fenomen prin care diverse forme de activitate au drept caracteristica susutragerea de la plata impozitelor. Amploarea sa este strans legata de nivelul ridicat al fiscalitatii, fiind un aspect particular al fraudei si evaziunii fiscale.

Astfel, practicarea muncii "la negru" permite angajatului sa obtina venituri nedeclarate, iar patronului sa se sustraga de la plata impozitelor si taxelor sociale.

d) Reducerea competitivitatii pe plan international. Orice crestere a preluarilor obligatorii suportata de agentii economici se reprercuteaza in nivelul preturilor practicat la produsele lor, diminuand capacitatea de autofinantare, de investitii si de modernizare, ceea ce se reflecta in mod negativ asupra competitivitatii intreprinderii respective in relatiile cu exteriorul. Sporirea presiunii fiscale dincolo de pragul considerat admisibil risca sa se confrunte cu rezistente din ce in ce mai puternice si sa creeze un mare handicap agentilor economici autohtoni in fata unei concurente internationale din ce in ce mai active, mai agresive.