EVAZIUNEA FISCALA

EVAZIUNEA FISCALA

"Orice putere corupe, puterea absoluta corupe in mod absolut spunea Lord Acton

Evaziunea fiscala este una din bolile societatilor moderne, alaturi de economia subterana, coruptie si altele.

"Pentru altii, putini se pare ea este o atitudine si manifestare bruta a democratiei. Ca orice fenomen complex, evaziunea fiscala nu se lasa usor explicata si cu atat mai mult, nu se lasa usor eradiata."[1]Toate sistemele fiscale trebuie sa fie echitabile, sau daca este posibil cat mai putin inechitabile.

Indiferent de forma, evaziunea fiscala constituie un obstacol important in realizarea acestui deziderat de egalitate in fata impozitului.Dar ce este evaziunea fiscala si care sunt formele ei ?

In literatura de specialitate este definita ca fiind expresia sustragerii de la impunere a unei parti din materia impozabila. In acest cadru, se apreciaza ca se manifesta doua forme de evaziune: la adapostul legii (legala) si cu incalcarea legii (adica ilicita sau fraudulosa).

In cazul evaziunii legale, materia impozabila se reduce pe baza diverselor cai permise de lege, astfel ca actiunea nu da nastere la contraventii sau infractiuni.

Evaziunea fiscala frauduloasa se inregistreaza in conditiile incalcarii legii, motiv pentru care contribuabili ce o savarsesc se afla sub incidenta pedepsei penale sau a sanctiunilor contraventionale. In ecuatia fiscalitatii una din variabilele ce trebuie luate in considerare este inclinatia contribuabilului spre evaziune fiscala. Cu cat aceasta inclinatie este mai mare, cu atat va fi inregistrata o pierdere mai mare de venituri fiscale din partea statului. Pe termen scurt, evazionistii au de castigat, in timp ce statul are de pierdut. Pe termen lung au de pierdut si ceilalti contribuabili care nu recurg la evaziune fiscala, prin ridicarea posibila a fiscalitatii pentru complinirea resurselor financiare publice diminuate de evaziune.

In fata evaziunii fiscale sunt puse trei parti: doua parti active (statul si evazionistul) si o parte pasiva (neevazionistul). Daca cele doua parti active au in mod evident ce pierde, respectiv ce castiga, a treia parte, aparent, nu are nici ce pierde si nici ce castiga din evaziunea fiscala a altora. Analizele si experimentarile din domeniul fiscalitatii incearca sa dea un raspuns la intrebarile care se ridica:

o Care impozit are cel mai bun randament si induce cele mai mici distorsiuni in economie?

o Care impozite sunt mai adecvate interventionismului fiscal asupra unei economii aflate in stare de " boom " sau recesiune?

o Exista o legislatie corespunzatoare si un aparat fiscal eficient pentru a limita la maximum evaziunea fiscala?

Fiscalitatea trebuie privita atat ca un atribut al statului, cat si ca o parghie care este necesar sa ia in considerare vointa si consimtirea contribuabilului la impozit. Impozitul, "acel rau necesar" reprezinta un punct nodal al fiscalitatii, el insotind in decursul istoriei, nasterea si dezvoltarea statului.

"Interventia" statului in mentinerea unui anumit grad de evaziune fiscala, in scopurile aratate, trebuie analizata prin prisma raportului dintre efect (formarea capitalului) si eforturi (o mare risipa de resurse, bugetare sau nu, crearea de inechitate in veniturile disponibile ale contribuabililor). De asemenea, trebuie sa se tina seama ca "efectul benefic al interventiei statului, in special sub raport legislativ, este direct, imediat si vizibil, in timp ce efectele ei nefaste sunt treptate si indirecte, neperceptibile ".

Unul din aceste efecte este fenomenul coruptiei care este practic inevitabil insotitor al evaziunii fiscale. Ce-i drept, nu se stie care sunt efectele faudei.? Probabil chiar frauda este sansa sistemelor fiscale ca ele sa devina viabile .

"Cu toata diversitatea procedeelor la care contribuabilii recurg pentru a se sustrage ilegal de la obligatiile care le revin, este posibila o calificare a fenomenelor de evaziune fiscala ilegala :

Frauda traditionala sau prin disimulare, consta in sustragerea partiala sau totala de la plata obligatiilor fiscale, prin intocmirea si depunerea de documente incorecte sau prin abtinerea intocmirii documentelor cerute de legislatia in vigoare;

Frauda juridica consta in a ascunde adevarata natura a unui organism sau a unui contract, pentru a scapa de anumite consecinte fiscale;

Frauda contabila, greu de identificat in practica, consta in a crea aparenta unei contabilitati regulate, prin utilizarea unor documente false, in scopul majorarii tuturor cheltuielilor efectuate, diminuarii veniturilor, tinerea unei evidente duble sau falsificarea bilanturilor;

Frauda prin evaluare consta in diminuarea valorii stocurilor, supraestimarea amortismentelor si provizioanelor, avand ca scop si efect deplasarea profitului in timp."[3]

Evaluarile arata ca fiscalitatea este principala cauza a proliferarii economiei subterane. O comparatie intre nivelele de impozitare a fortei de munca in diverse tari europene ofera cateva concluzii tulburatoare. Fata de majoritatea tarilor membre ale Uniunii Europene, fiscalitatea pe forta de munca este de doua ori mai apasatoare in Romania. Potrivit estimarilor, economia subterana, avand ca principala motivatie economica evitarea taxelor prea costisitoare, urca la circa 30% din produsul intern brut, ajungand asadar la jumatate din produsul intern brut prezentat in statisticile oficiale.

Daca adaugam la aceasta economia oculta, care deruleaza tranzactii ilegale si pe cea informala, desfasurata fara a avea forme legale de inscriere, rezulta ca activitatile economice care nu sunt incluse in circuitul bugetar ar putea ajunge sa dubleze valoarea adaugata inclusa in statistici.

Evaziunea fiscala internationala stimulata de existenta unor mici entitati juridice cu statut special sau de tip statal, numite in literatura secolului XX paradisuri sau oaze fiscale, nu este un fenomen caracteristic lumii contemporane.

In Grecia Antica, insulele din vecinatatea Atenei erau utilizate de catre comercianti pentru stocarea marfurilor, in felul acesta se evita un impozit de 2% perceput de cetate asupra importurilor si exporturilor (exemple sunt si in Flandra sau Canada).

Momentul care marcheaza cresterea importantei paradisurilor fiscale il reprezinta sfarsitul celei de-a doua mari conflagratii militare mondiale. A considera paradisul fiscal ca un mijloc de producere a fraudelor fiscale este putin cam exagerat. Acesta afirmatie se bazeaza pe faptul ca frauda fiscala este sanctionata pecuniar si penal, in timp ce contribuabilii care utilizeaza avantajele oferite de aceste entitati teritoriale nu sunt sanctionati. Prin urmare este mai corect a sustine ca un paradis fiscal constituie un mijloc, un instrument prin care se realizeaza evaziunea fiscala internationala, de catre contribuabilii care cauta un tratament fiscal mai avantajos. Care sunt caracteristicile paradisurilor fiscale ?

In primul rand aceste entitati juridice ofera avantaje fiscale comparativ cu alte entitati juridice, societatilor care isi stabilesc sediul social, sau persoanelor fizice care isi au rezidenta pe teritoriul acestora. Facilitatile fiscale utilizate in vederea indeplinirii scopului urmarit sunt multiple: scutirea de impozit a veniturilor sau profiturilor realizate, sau aplicarea unor cote extrem de reduse.

O alta caracteristica esentiala o constituie protectia prin lege a operatiunilor financiare sau comerciale realizate de persoane fizice sau juridice. Nu este de neglijat faptul ca paradisurile fiscale dispun de acorduri fiscale in vederea evitarii dublei impuneri a veniturilor cu tarile industrializate. Prin acestea se urmaresc asigurarea reducerii impozitului aplicat in mod normal investitiilor straine fata de cel din tarile semnatare. Aceste entitati pentru a asigura un regim fiscal privilegiat isi adapteaza permanent legislatia fiscala in concordanta cu evolutia acesteia pe plan international.

Alte caracteristici privesc: dezvoltarea unui sistem bancar lipsit de reglementari restrictive si constrangeri, care asigura rapiditatea operatiunilor inauntru si in afara granitelor, absenta unui control asupra schimburilor cu exceptia operatiunilor legate de devize straine, precum si asigurarea unor mijloace de comunicatie la un inalt nivel functional.

Desi importanta, cunoasterea mecanismelor de functionare si de actiune ale economiei subterane, evaziunii fiscale si coruptiei nu poate da singura rezultate in " lupta " cu aceste boli. Actiunea factorilor competenti in conformitate cu legea nu este nici ea suficienta. Este necesara o permanenta primenire a conceptiilor factorilor politici, care trebuie sa tina seama nu numai de cauzele, circumstantele si efectele fenomenelor amintite ci si de raportul dintre acesti factori si aceste fenomene, ori de raportul dintre stat si cetatean.

Acesta din urma nu trebuie strivit in numele unor "ratiuni superioare " ce slujesc o minoritate privilegiata.