NATURA SI FUNCTIILE MANAGEMENTULUI FINANCIAR

NATURA SI FUNCTIILE MANAGEMENTULUI FINANCIAR

1.1. Definirea si functiile managementului financiar

Managerii sunt cei care realizeaza in cadrul firmei un management financiar-contabil care sa determine:

oferirea unor produse mai bune la preturi mai scazute;

cresterea castigurilor, bunastarii angajatilor;

realizarea unor castiguri mai mari pentru investitori;

achitarea datoriilor fiscale, sociale;

efecte favorabile pentru comunitatea in care functioneaza organizatia, etc.

Prin urmare, adevaratii manageri eficienti sunt cei care contribuie atat la bunastarea individuala a participantilor la afaceri, cat si la bunastarea generala a comunitatii.

Rolul managerului financiar-contabil a crescut in ultima vreme, transformand managerul financiar in persoana direct responsabila de procesul decizional al afacerii. Principalele domenii de actiune ale managementului financiar-contabil sunt planificarea, furnizarea si utilizarea fondurilor financiare, astfel incat eficienta si valoarea afacerii sa se maximizeze.

Daca in trecut sarcina managerului financiar era de a procura mijloacele banesti necesare activelor afacerii, in prezent implicatiile acestuia in conducerea afacerii sunt mult largite si aceasta pentru ca toate deciziile au efecte financiare. De aceea, toti cei care au sarcini in organizarea si conducerea afacerii trebuie sa detina suficiente cunostinte financiare pentru a cunoaste consecintele financiare ale actiunilor pe care le desfasoara.

Importanta functiei financiare in cadrul managementului financiar-contabil este desemnata si prin locul pe care il ocupa managementul financiar in organigrama firmei. Acesta este direct subordonat managerului general (directorului general, presedintelui) avand in subordine:

trezorierul cu responsabilitati in utilizarea lichiditatilor, valorilor mobiliare ale firmei si caruia ii sunt subordonati managerii care se ocupa de:

- credite;

- stocuri;

- investitii;

controlorul financiar raspunzator pentru activitatile:

- de contabilitate;

- financiare;

- de analiza;

- privind impozitele si taxele.

Plasarea managerului financiar in partea superioara a organigramei este dovada faptului ca deciziile financiare sunt vitale pentru supravietuirea, pentru sucesul firmei, orice activitate ori actiune a firmei avand implicatii financiare.

Manager credite

Manager stocuri

Presedinte

Structura organizationala a unei afaceri

Responsabilitati specifice managerului financiar

Realizarea functiei financiare in cadrul unei organizatii este asigurata prin activitatile desfasurate sub coordonarea managerului financiar, al carui rol esential se concretizeaza in domenii de actiune care asigura:

planificarea fondurilor financiare;

procurarea fondurilor financiare;

utilizarea fondurilor financiare.

In vederea luarii deciziilor financiare, managerul financiar desfasoara activitati specifice, precum:

previziune, planificare, elaborand planuri financiare care definesc viitoarea pozitie financiara a firmei;

luarea deciziilor majore.

Pe baza planurilor financiare elaborate pe termen lung, managerul financiar asigura:

achizitionarea resurselor necesare pentru finantarea organizatiei;

cresterea investitiilor in active de exploatare necesare derularii afacerii, hotarand in acest scop asupra:

- tipurilor de fonduri folosite in finantarea investitiilor (fonduri interne, fonduri externe: emisiune actiuni, emisiune obligatiuni, angajare credite bancare);

duratei de angajare a datoriei (termen lung, mediu, scurt);

coordonarea si controlul activitatilor celorlalti manageri din celelalte departamente, intrucat deciziile luate de acestia au implicatii financiare care trebuie coroborate in mod optim la nivel de organizatie. Exemplu: deciziile de marketing, de crestere a vanzarilor, necesita fonduri suplimentare care afecta investitiile preconizate;

plasarea eficienta a lichiditatilor si valorilor mobiliare pe piata monetara si de capital.

Degajarea, din activitatea firmei, a unor lichiditati, care devin disponibile temporar, impune preocupari din partea managerului financiar de plasare eficienta a acestora pe piata financiara urmand ca in functie de evolutiile pe aceste piete, entitatea sa fie rasplatita sau penalizata din punct de vedere financiar.

Prin urmare, responsabilitatile managerului financiar sunt definite de raspunsurile la urmatoarele intrebari:

ce investitii trebuie facute in firma?

din ce trebuie finantate investitiile?

cum trebuie gospodarite resursele financiare existente in firma?

Realizarea eficienta a sarcinilor managerului financiar duce la maximizarea valorii afacerii sau intreprinderii.

1.2. Analiza financiara pe baza de bilant

Datele furnizate de bilant sunt supuse prelucrarii in scopul exprimarii pozitiei financiare a intreprinderii.

1.2.1. Ratele de structura

1.2.1.1. Ratele de structura ale activului

Aceste rate evidentiaza, in marimi relative, modul de structurare a mijloacelor economice din activul bilantier in functie de rolul si destinatia in procesul productiv, precum si in functie de durata utilizarii acestora.

Ratele de structura ale activului pot scoate in evidenta in marimi relative:

destinatia economica a capitalului investit;

gradul de lichiditate al capitalului investit;

capacitatea intreprinderii de a-si modifica structura activului sub actiunea factorilor conjuncturali.

Cele mai importante rate de structura ale activului sunt:

a) Rata activelor imobilizate (r_Ai) in totalul activelor

Aceasta rata masoara gradul de investire a capitalului si se calculeaza ca raport intre nivelul total al activelor imobilizate (Ai) si nivelul total al bilantului (AT):

.

Evolutia in dinamica a ratei:

Cazul I: r_Ai1 > r_Ai0

creste ponderea activelor imobilizate in total activ ca urmare a faptului ca activele imobilizate se modifica intr-o proportie mai mare decat activul total (I_Ai > I_AT);

aceasta modificare se apreciaza ca fiind benefica pentru intreprindere doar daca duce la cresterea veniturilor totale in masura mai mare decat cresterea activelor imobilizate (I_VT > I_Ai).

Cazul II: r_Ai1 = r_Ai0

ponderea activelor imobilizate ramane nemodificata (I_Ai I_AT);

este o situatie buna pentru intreprindere, daca se obtin cel putin acelasi rezultate din perioada baza de comparatie (I_VT > I_Ai).

Cazul III: r_Ai1 <r_Ai0

ponderea activelor imobilizate scade (I_Ai < I_AT);

este o situatie favorabila daca se obtin cel putin aceleasi rezultate din perioada baza de comparatie (I_VT > I_Ai).

Dupa dezvoltarea analizei se pot utiliza rate complementare ale activelor imobilizate, dupa cum urmeaza:

a1) Rata imobilizarilor necorporale (r_in)

;

a2) Rata imobilizarilor corporale (r_ic)

;

a3) Rata imobilizarilor financiare (r_if)

.

Pentru aceste rate complementare se formeaza relatia: .

Un indicator de exprimare a evolutiei relative a rapoartelor privind activele imobilizate in totalul activelor este gradul de reactie:

.

Indicatorul exprima efectul variatiei activelor imobilizate, ca variabila independenta, asupra variatiei veniturilor totale, ca variabila dependenta.

Gradul de reactie (gr), pentru A_i crescator, poate lua valorile:

a)      0; adica la o crestere relativa a activelor imobilizate, efectul prin venit este zero;

b)      1; o crestere a veniturilor proportional cu cresterea A_i;

c)      ε (0;1) ; o crestere subunitara a veniturilor la cresterea cu o unitate a A_i;

d)      > 1; o crestere supraunitara a veniturilor in raport cu cresterea A_i.

V_T

d

c

V_T1 b

V_T0 a

A_i0 A_i1 A_i

Valorile gradului de reactie

Gradul de reactie permite calculul efectului antrenat de evolutia variabilei dependente (V) in functie de evolutia variabilei independente (A_i):

;

Interpretarea economica este de sens contrar celei matematice (adica + este -; sau + se interpreteaza -);

Cazul a) exprima o crestere a efortului (+) fara o crestere a efectului, un efect negativ economic;

Cazul b) releva o crestere proportionala a celor doua marimi cu efect nul;

In cazul c) efortul este mai mare decat efectul rezultat, efect negativ economic;

Cazul d) ne arata ca efectul antrenat este superior efortului, rezultand un efect pozitiv economic.

Graficul evolutiei gradului de reactie exprima sugestiv valorile ce le ia gr:

V_T

d

b

c

a

0

A_i0 A_i1 A_i

b) Rata activelor circulante (r_Ac)

Rata activelor circulante exprima in marimi relative nivelul capitalului imobilizat in procesul de exploatare.

.

Datorita faptului ca acest capital se reinnoieste dupa fiecare ciclu de exploatare, el se mai numeste si capital circulant.

Intre rata activelor imobilizate si rata activelor circulante exista relatia:

.

Evolutia in dinamica a activelor circulante:

Cazul I: r_Ac1 > r_Ac0

creste ponderea activelor circulante in total activ ca urmare a faptului ca activele circulante se modifica intr-o proportie mai mare decat activul total (I_Ac > I_AT);

aceasta modificare se apreciaza ca fiind eficienta pentru intreprindere doar daca duce la cresterea cifrei de afaceri intr-o masura mai mare decat cresterea activelor circulante (I_CA > I_Ac).

Cazul II: r_Ai1 = r_Ai0

ponderea activelor circulante ramane nemodificata (I_Ac I_AT);

este o situatie eficienta pentru intreprindere, daca se obtin cel putin acelasi rezultate din perioada baza de comparatie (I_CA > I_Ac).

Cazul II: r_Ai1 <r_Ai0

ponderea activelor circulante scade (I_Ac < I_AT);

este o situatie favorabila daca se obtin cel putin aceleasi rezultate din perioada baza de comparatie (I_CA > I_Ac).

Dupa dezvoltarea analizei se pot utiliza rate complementare ale activelor circulante, dupa cum urmeaza:

b1) Rata stocurilor (r_St)

.

Nivelul ratei depinde de mai multi factori cum ar fi:

sectorul de activitate unde activeaza intreprinderea;

durata ciclului de exploatare;

specularea fluctuatiilor de pret pe piata.

Cresterea stocurilor este justificata atunci cand este determinata de sporirea volumului de activitate, respectiv este nejustificata atunci cand duce la formarea de stocuri fara miscare sau cu miscare lenta.

b2) Rata creantelor(r_Cr)

.

Creantele pot fi:

pe termen scurt, cu durata mai mica de 10 zile;

pe termen mediu, cu durata de 10-30 zile;

pe termen lung, cu durata peste 30 zile.

Nivelul considerat normal este de maxim 30 de zile.

b3) Rata disponibilitatilor banesti (r_Db)

.

Nivelul considerat normal este de 1,5 - 2%.

Pentru aceste rate complementare se formeaza relatia:

Se poate folosi si in cazul activelor circulante gradul de reactie (gr) al acestora in raport cu o variabila independenta.

1.2.1.2. Ratele de structura ale pasivului

Ratele de structura ale pasivului evidentiaza modul de structurare a surselor de finantare functie de provenienta si de gradul de exigibilitate al acestora. Prin nivelul acestor rate se pot identifica, la un moment dat, existenta sau inexistenta unei structuri financiare adecvate pentru intreprinderea analizata, rezultat al politicii financiare promovate de managementul acesteia.

Ratele de structura ale pasivului reflecta trei principale aspecte legate de finantarea intreprinderii:

stabilitatea financiara;

autonomia financiara;

gradul de indatorare.

a) Rata stabilitatii financiare (r_sf)

Aceasta rata reflecta ponderea capitalurilor permanente (C_pm) in totalul surselor de finantare. Aceste capitaluri permanente sunt formate din capitalul propriu si capitalul imprumutat cu durata mai mare de un an, motiv pentru care se mai numesc si surse stabile de finantare.

.

Stabilitatea financiara a intreprinderii este cu atat mai mare cu cat nivelul ratei este mai aproape de 100. O intreprindere care dispune de un grad ridicat de stabilitate financiara poate realiza strategii pe termen lung atat in ce priveste procesul investitional, cat si in ce priveste procesul de exploatare, deoarece ponderea mare a surselor stabile de finantare, aflate la dispozitia sa, permite acest lucru.

Evolutia in dinamica a ratei stabilitatii financiare

Cazul I: r_Sf1 > r_Sf0

stabilitatea financiara creste de la o perioada la alta ca urmare a faptului ca sursele stabile se modifica intr-o proportie mai mare decat totalul resurselor de finantare (I_Cpm > I_PT).

Cazul II: r_Sf1 = r_Sf0

gradul de stabilitate financiara ramane nemodificat (I_Cpm I_PT).

Cazul III: r_{Sf1 <} r_Sf0

gradul de stabilitate financiara scade (I_Cpm < I_PT).

b) Rata autonomiei financiare (r_Af)

Autonomia financiara pune in evidenta masura in care sursele de finantare apartin propietarului. Cu cat sursele proprii detin o pondere mai importanta in totalul surselor de finantare, cu atat autonomia financiara a intreprinderii este mai ridicata.

Se poate vorbi de doua tipuri de autonomie financiara si anume:

autonomie financiara globala, cand sursele proprii se compara cu totalul surselor de finantare;

autonomie financiara la termen, cand sursele proprii se compara doar cu sursele permanente sau stabile de finantare.

b1) Rata autonomiei financiare globale (r_afg)

Se calculeaza ca raport intre capitalul propriu (Cpr) si pasivul total si reflecta ponderea surselor proprii in totalul surselor de finantare.

.

Aceasta rata are importanta deosebita pentru institutiile financiare in cazul in care intreprinderea solicita un imprumut. In acest caz, evaluarea se poate face in cazul urmator:

cand r_afg > 66,7% inseamna ca autonomia financiara globala este ridicata si intreprinderea poate beneficia de credit;

cand r_afg = 30-50 % inseamna ca se poate obtine creditul, dar creste riscul acesteia;

cand r_afg < 30 % inseamna ca intreprinderea nu prezinta garantii pentru a obtine creditul.

b2) Rata autonomiei financiare la termen (r_aft)

Se calculeaza ca raport intre capitalul propriu (Cpr) si capitalul permanent (Cpm) si reflecta ponderea surselor proprii in totalul surselor permanente de finantare.

Se numeste autonomie financiara la termen deoarece sursele de finantare cu caracter permanent se mentin intr-o anumita structura doar o perioada limitata de timp.

.

Se poate afirma ca nivelul ratei are o mare importanta pentru deciziile viitoare de politica financiara pe care managementul intentioneaza sa le ia. Se considera ca firma beneficiaza de o structura financiara sanatoasa, careia ii este asociat un grad redus de risc, atunci cand ponderea surselor proprii in sursele permanente este de cel putin 50%, respectiv r_aft >

O alta forma de apreciere a gradului de autonomie financiara la termen este atunci cand se compara capitalul propriu cu imprumutul pe termen mediu si lung (Itml).

.

In acest caz se considera ca autonomia financiara este asigurata cand capitalul propriu este cel putin egal cu datoriile financiare pe termen mediu si lung, respectiv r_aft > 100%.

c) Rata de indatorare (r_i)

Ratele de indatorare exprima in marimi relative nivelul datoriilor pe care le are firma, in raport cu totalul surselor de finantare, fie in raport cu sursele proprii.

In practica se utilizeaza doua principale rate de indatorare:

rata de indatorare globala;

rata de indatorare la termen.

c1) Rata indatorarii globale (r_ig)

Aceasta rata compara ansamblul datoriilor (Dt) pe care le are firma fata de creditorii sai, indiferent daca sunt de natura financiara sau nu, cu totalul surselor de finantare (PT).

.

Nivelul de indatorare maxim acceptat, la un grad de risc suportabil este 66%. Cu cat rata indatorarii globale ia valori mai apropiate de 100%, cu atat riscul imposibilitatii de a onora aceste datorii este mai mare, respectiv cu cat ia valori mai mici de 66%, cu atat dependenta firmei de creditorii sai este mai scazuta.

Nivelul ratei nu poate fi mai mare de 100% decat in situatia in care pierderile financiare inregistrate de firma in exercitiile financiare anterioare sau in exercitiul curent au consumat integral capitalul propriu al acesteia, situatie in care falimentul este mai mult decat previzibil.

c1) Rata indatorarii la termen (r_it)

Aceasta rata compara datoriile financiare pe termen mediu si lung (Itml) cu sursele permanente de finantare (Cpm) sau cu sursele proprii de finantare (Cpr).

, ;

Cele doua rate sunt complementare ratelor autonomiei financiare la termen.

Nivelul acestor rate este important atat pentru firma in elaborarea politicii financiare, cat si pentru institutiile financiare cand evalueaza o noua solicitare de credit din partea firmei.

1.2.2. Ratele de structura

1.2.2.1. Ratele de finantare

Acestea reflecta modul in care sunt finantate investitiile intreprinderii.

a) Rata de finantare a activelor imobilizate din capitalul permanent

.

Aceasta rata arata masura in care capitalurile permanente contribuie la finantarea activelor imobilizate si poate lua urmatoarele valori:

r_fa > 1 ; in acest caz, activele imobilizate nete sunt finantate integral din capitalul permanent, iar o parte a acestor resurse stabile sunt folosite pentru acoperirea activelor circulante;

r_fa 1 ; in acest caz, capitalul permanent este utilizat integral pentru acoperirea activelor imobilizate;

r_fa < 1 ; in acest caz, o parte a activelor imobilizate este acoperita din resurse permanente, iar diferenta, din resurse ciclice.

b) Rata de finantare a activelor imobilizate din capitaluri proprii

c) Rata de finantare a NFR

d) Rata de finantare a capitalului investit

Interpretarea acestor rapoarte se face atat in dinamica, in timp, cat si comparand marimile atinse fata de cele de atins (estimate, planificate) intr-o perioada data.

1.2.2.2. Ratele de lichiditate

Ratele de lichiditate masoara capacitatea intreprinderii de a face fata obligatiilor pe termen scurt.

Prin compararea lichiditatilor partiale cu exigibilitatile partiale pot fi calculate urmatoarele rate:

a)      Rata lichiditatii generale

b)      Rata lichiditatii reduse

c)      Rata lichiditatii curente

d)      Rata lichiditatii imediate

Pentru formularea unor concluzii se analizeaza dinamica ratelor, dar si gradul de indeplinire a marimilor planificate.

1.2.2.3. Ratele de solvabilitate

Acestea reflecta capacitatea intreprinderii de a-si achita obligatiile pe termen lung.

a)      Solvabilitatea patrimoniala

;

b)      Solvabilitatea patrimoniala la termen

;

c) Gradul de acoperire al serviciului datoriei

.

1.2.3. Echilibrul financiar

Aprecierea echilibrului financiar se bazeaza pe urmatorii indicatori:

fondul de rulment;

necesarul de fond de rulment;

trezoreria.

Analiza echilibrului financiar pe termen lung (F.R.)

Fondul de rulment reprezinta nivelul surselor permanente utilizate pentru finantarea activelor circulante sau partea din sursele stabile utilizate pentru finantarea activelor ciclice.

Cand sursele permanente sunt mai mari decat necesitatile permanente spunem ca intreprinderea dipsune de un fond de rulment care poate fi utilizat ("rulat") pentru reinnoirea activelor circulante. In acest fel, fondul de rulment apare ca o marja de securitate sau de siguranta financiara care permite intreprinderii sa faca fata nevoilor de finantare ale exploatarii atunci cand sursele ciclice sunt ineficiente.

Notiunea de fond de rulment poate avea mai multe acceptiuni, in functie de nivelul de cuprindere la care se refera:

Fondul de rulment total (FR), acesta avand doua modalitati de calcul:

a) pe baza partii de sus a bilantului, ca diferenta intre capitalul permanent (Cpm) si activele imobilizate (Ai):

FR = Cpm - Ai

Determinarea fondului de rulment pe baza partii de sus a bilantului

b) pe baza partii de jos a bilantului, ca diferenta intre activele circulante (stocuri + creante + disponibilitati) si datoriile totale pe termen scurt (obligatii de exploatare + datorii financiare pe termen scurt):

FR = Ac - Dts

Calculul fondului de rulment pe baza partii de jos a bilantului

Determinarea fondului de rulment prin cele doua modalitati evidentiaza doua aspecte complementare ale aceluiasi indicator:

stabilirea marimi fondului de rulment pe baza partii de sus a bilantului reflecta modul cum structura financiara a intreprinderii influenteaza procesul de formare a surselor de finantare aferente procesului de exploatare;

stabilirea marimii fondului de rulment pe baza partii de jos a bilantului reflecta in termeni concreti problema solvabilitatii viitoare a intreprinderii, indicatorul capatand semnificatia unui excedent de lichiditati potentiale sau marja de siguranta care poate atenua riscurile activitatii de exploatare.

Fondul de rulment propriu (FRp) apreciaza cuantumul participarii capitalului propriu la finantarea activelor circulante:

FRp = Cpr - FRp

FRp = FR - Itml

Fondul de rulment strain (FRs), pune in evidenta participarea imprumuturilor pe termen mediu si lung la finantarea activelor circulante:

FRs FR - FRp

Fondul de rulment se poate gasi in urmatoarele situatii:

a) FR = 0, Ac = Dts, Ai = Cpm

Aceasta situatie este mai putin realizabila, reflectand armonizarea totala a resurselor cu necesitatile de alocare a acestora. In acest caz activele stabile sunt finantate integral pe seama surselor ciclice.

In acest caz:

intreprinderea nu dispune de fond de rulment;

solvabilitatea unitatii este asigurata;

riscul perturbarii solvabilitatii este ridicat si deriva din asimetria lichiditatii activului comparativ cu exigibilitatea pasivului, astfel: - obligatiile de plata sunt clar dimensionate si au termene precizate;

- transformarea activelor circulante in lichiditati este supusa unor riscuri mult mai mari, derivate din:

- gestiunea stocurilor;

- derularea procesului de aprovizionare;

- desfasurarea ciclului de fabricatie;

- organizarea desfacerii;

- incasarea integrala si la termen a creantelor;

- posibilitatea de valorificare a plasamentelor pe termen scurt.

b) FR > 0; Ac > Dts; Cpm > Ai

Cand fondul de rulment este pozitiv, capitalurile permanente finanteaza o parte din activele circulante, dupa finantarea integrala a imobilizarilor nete.

De asemenea, activele circulante transformabile in lichiditati vor permite nu numai rambursarea integrala a datoriilor pe termen scurt, dar, in acelasi timp, si degajarea lichiditatilor excedentare.

Aceasta situatie reflecta o perspectiva favorabila a intreprinderii sub aspectul solvabilitatii sale, intreprinderea dispunand de o marja de securitate care o poate proteja, partial sau integral, de efectele perturbarii ciclului de incasare sau de plati.

c) FR < 0; Ac < Dts; Cpm < Ai

Valoarea negativa a fondului de rulment reflecta utilizarea unei parti din datoriile pe termen scurt (resurse temporare) pentru acoperirea activelor imobilizate nete (nevoi permanente) contrar principiilor de finantare.

Situatia in care activele circulante transformabile in lichiditati sunt insuficiente pentru acoperirea datoriilor pe termen scurt este o situatie de dezechilibru care reflecta o stare nefavorabila sub aspectul solvabilitatii.

Aprecierea perspectivei intreprinderii de a-si acoperi datoriile pe termen scurt presupune analiza detaliata a structurii activelor circulante si a datoriilor pe termen scurt: daca scadenta medie a activelor circulante este mai mica decat a datoriilor pe termen scurt, echilibrul financiar poate fi asigurat si in conditiile unui fond de rulment negativ.

Se impun, totusi, cateva interventii de corectie, in acest caz:

accelerarea incasarilor;

obtinerea unor termene de plata mai lejere;

apelarea la imprumuturi pe termen scurt.

Analiza echilibrului financiar pe termen scurt (N.F.R.)

Necesarul de fond de rulment reprezinta partea din activele ciclice ce trebuie finantate din resurse stabile, respectiv activele circulante (cu termen de lichiditate sub un an) care urmeaza sa fie finantate din surse stabile (cu exigibilitate mai mare de un an).

Relatia de calcul a necesarului de fond de rulment este:

NFR = Active ciclice - Pasive ciclice

sau:

NFR = [Active circulante - Disponibilitati] - [datorii pe termen scurt - Credite de trezorerie]

Analiza necesarului de fond de rulment poate evidentia urmatoarele situatii:

a) NFR > 0; A_ciclice > P_ciclice

Daca necesarul de fond de rulment este pozitiv, el semnifica un surplus de nevoi temporare (active ciclice) in raport cu resursele temporare (pasive ciclice) posibil de mobilizat.

Situatia in care nevoia de fond de rulment este pozitiva poate fi considerata normala numai daca este determinata de:

politica de investitii atrage cresterea nevoii de finantare a ciclului de exploatare;

cresterea vanzarilor;

marimea duratei ciclului de fabricatie datorita complexitatii produselor.

Se considera o situatie nefavorabila existenta unei nevoi de fond de rulment pozitiv cand este determinata de:

existenta unui decalaj nefavorabil intre lichiditatea activelor circulante si exigibilitatea datoriilor de exploatare (s-a incetinit incasarea creantelor si s-a urgentat plata obligatiilor);

existenta unor stocuri fara miscare sau cu miscare lenta.

b) NFR < 0; A_ciclice < P_ciclice

Valoarea negativa a necesarului de fond de rulment evidentiaza surplusul resurselor temporare (ciclice) in raport cu nevoile temporare (ciclice) corespunzatoare. In acest caz, nevoia de fond de rulment negativa constituie o sursa temporara care nu trebuie finantata ci, dimpotriva, ea finanteaza fondul de rulment si trezoreria.

Aceasta situatie este apreciata ca fiind pozitiva daca este determinata de:

accelerarea vitezei de rotatie a stocurilor si creantelor;

angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plata mai relaxate (scadente mai mari).

Un necesar de fond de rulment negativ se considera ca fiind o situatie nefavorabila cand nu se datoreaza unor intreruperi temporare in aprovizionare si reinnoirea stocurilor sau in activitatea de productie.

Evolutia necesarului de fond de rulment este influentata de actiunea mai multor factori:

cifra de afaceri;

durata ciclului de fabricatie;

modul de gestionare a stocurilor si a creantelor;

modificarea preturilor la materii prime, materiale, combustibil, energie, etc.;

modificarea nivelului datoriilor.

Pentru analiza necesarului de fond de rulment, in practica, s-a stabilit ca marimea sa considerata normala este cuprinsa intre 10 - 15% din cifra de afaceri.

Analiza echilibrului financiar curent (T)

Trezoreria (T) la nivelul unei intreprinderi este imaginea disponibilitatilor monetare si a plasamentelor pe termen scurt, aparute din evolutia curenta a incasarilor si a platilor, respectiv a plasarii excedentului monetar.

Trezoreria se poate determina pe baza a doua relatii:

ca diferenta intre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment:

T = FR - NFR

- ca diferenta intre disponibilitatile banesti (inclusiv plasamente) si imprumuturile pe termen scurt (credite curente + soldul creditor al bancii):

T = Db - Its

Analiza trezoreriei poate evidentia doua situatii:

a) T > 0; FR > NFR

Daca trezoreria este pozitiva atunci excedentul de finantare se va regasi sub forma disponibilitatilor banesti proprii din conturi bancare si din casa.

In acest caz putem spune ca intreprinderea se gaseste intr-o situatie favorabila care se caracterizeaza prin autonomie financiara pe termen scurt si echilibru financiar.

Nu intotdeauna o trezorerie pozitiva este si semnul unei situatii favorabile, deoarece pe termen lung abundenta disponibilitatilor ar putea semnifica si o insuficienta a utilizarii lor.

b) T < 0; FR < NFR

Trezoreria negativa evidentiaza un dezechilibru financiar, un deficit monetar acoperit prin angajarea de credite pe termen scurt.

Aceasta situatie evidentiaza dependenta activitatii de exploatare a intreprinderii de resursele financiare externe care pe termen scurt pot deveni foarte costisitoare mai ales atunci cand nevoia de finantare este acuta. Starea de dependenta a intreprinderii fata de resursele de capital limiteaza autonomia financiara a acesteia pe termen scurt.

O trezorerie negativa poate fi favorabila intreprinderii doar in situatia in care costul finantarii pe termen scurt este inferior randamentului obtinut in activitatea de exploatare, iar perioada de finantare este bine determinata astfel incat intreprinderea sa nu stea la mana finantatorului.

1.2.4. Ratele de gestiune

Exprimarea sintetica a modului de gestionare a resurselor se realizeaza prin viteza de rotatie a lor cu ajutorul careia se masoara durata in timp necesara parcurgerii tuturor fazelor ciclului de exploatare si comercializare.

Ratele de rotatie ofera informatii calitative privind elementele bilantului financiar care se refera la comportamentul fiecarei componente pe parcursul unui an financiar. Acest comportament este diferit functie de natura elementului bilantier (activ sau pasiv) si se refera la lichiditatea stocurilor si a creantelor comerciale, pe de o parte, respectiv la exigibilitatea datoriilor de exploatare, pe de alta parte.

Masura vitezei de rotatie se realizeaza cu ajutorul a doi indicatori:

a)      Numarul de rotatii (n_r):

unde:   CA = cifra de afaceri

E_a sau E_p = element de activ sau pasiv

b)      Durata in zile a unei rotatii (d_z):

Cifra de afaceri incorporeaza elementele valorice necesare pentru acoperirea cheltuielilor de fabricatie, reinnoirea stocurilor de materiale, a masinilor si a utilajelor, pentru plata furnizorilor de materiale si echipamente, plata salariilor, rambursarea creditelor, cat si pentru acoperirea altor nevoi.

Din aceasta cauza fiecare element de activ va fi reinnoit intr-un interval de timp prin cifra de afaceri, iar fiecare datorie va fi achitata intr-un anumit timp prin componenta valorica corespunzatoare din cifra de afaceri.

Elementele de activ sau de pasiv - se iau in calcul cu nivelul de la sfarsitul perioadei de gestiune considerate, sau cu nivelul mediu determinat astfel:

unde:   n.i.p. = nivel la inceputul perioadei

n.s.p.= nivel la sfarsitul perioadei

Timpul - se refera la perioada de gestiune pentru care se face analiza si se exprima in numar de zile calendaristice ale perioadei (luna, trimestru, semestru, an).

Modificarea vitezei de rotatie poate avea urmatoarele efecte:

accelerarea vitezei de rotatie, cand are loc cresterea numarului de rotatii sau diminuarea duratei in zile a unei rotatii, ceea ce semnifica:

reducerea necesarului absolut si sau relativ de resurse pentru realizarea unui anumit nivel al cifrei de afaceri;

obtinerea unui nivel al cifrei de afaceri mai mare la acelasi consum total de resurse;

cresterea masei profitului ca efect al sporirii cifrei de afaceri, in conditiile in care cheltuielile nu cresc intr-o masura mai mare decat cresterea cifrei de afaceri.

incetinirea vitezei de rotatie, cand are loc reducerea numarului de rotatii sau cresterea duratei in zile a unei rotatii, cea ce inseamna:

cresterea numarului absolut si sau relativ de resurse pentru atingerea unui anumit nivel al cifrei de afaceri;

obtinerea unui nivel mai scazut al cifrei de afaceri la acelasi consum total de resurse;

reducerea masei profitului.

Daca:

I_CA > I_EA sau I_EP - are loc accelerarea vitezei de rotatie;

I_CA = I_EA sau I_EP - se mentine viteza de rotatie a resurselor din perioada de baza;

I_CA < I_EA sau I_EP - are loc o incetinire a vitezei de rotatie a resurselor.

Cantitativ se poate estima contributia fiecarui factor la evolutia vitezei de rotatie pe baza metodei substitutiei in lant, prin aceasta metoda se determina contributia cifrei de afaceri si a elementelor de activ sau de pasiv la modificarea vitezei de rotatie.

abaterea numarului de rotatii

a)      influenta modificarii cifrei de afaceri:

b)      influenta nivelului mediu al elementului de activ sau pasiv:

abaterea duratei in zile a unei rotatii:

a)      influenta modificarii cifrei de afaceri:

b)      influenta modificarii nivelului mediu al elementului de activ sau pasiv:

Factorii de influenta actioneaza diferit asupra vitezei de rotatie:

cifra de afaceri:

confirma acclerarea vitezei de rotatie, in toate situatiile in care este satisfacuta conditia ca ritmul sau de crestere sa devanseze ritmul de crestere al elementelor de activ sau de pasiv (I_CA > I_EA sau I_EP);

atesta incetinirea vitezei de rotatie cand ritmul modificarii sale este inferior celui al elementelor de activ sau pasiv (I_CA < I_EA sau I_EP).

nivelul mediu al elementelor de activ sau de pasiv:

indica accelerarea vitezei de rotatie daca este indeplinita conditia I_EA sau I_EP < I_CA;

atesta incetinirea vitezei de rotatie daca I_EA sau I_EP > I_CA.

Cei doi factori ai vitezei de rotatie, desi se conditioneaza reciproc, au si elemente specifice care le determina nivelul la un moment dat, astfel:

pentru cifra de afaceri:

volumul productiei vandute;

structura productiei vandute;

preturile de livrare.

pentru nivelul valoric al elementelor de activ sau pasiv:

conjunctura economica;

modul de derulare a proceselor de aprovizionare si desfacere;

durata ciclului de exploatare;

durata de viata a produsului;

particularitatile productiei stocate;

caracterul sezonier al productiei;

factori specifici elementelor de activ care conditioneaza gradul de lichiditate al acestora:

- strategia intreprinderii privind piata de desfacere;

- natura clientelei;

factori specifici elementelor de pasiv care conditioneaza gradul de exigibilitate al acestora:

- intervalul de timp acceptat de furnizori pentru plata facturilor.

Accelerarea sau incetinirea vitezei de rotatie are ca efect direct:

eliberarea (E) sau imobilizarea (I) absoluta sau relativa de resurse;

cresterea sau diminuarea profitului.

a)      Eliberarile (E) sau imobilizarile (I) se determina cu relatia:

Eliberarile de resurse sunt echivalente cu reducerea stocului de resurse materiale si cresterea resurselor financiare disponibile pe cand imobilizarile de resurse sunt echivalente cu cresterea stocurilor si cresterea necesarului de resurse financiare.

b)      Consecintele asupra profitului se pot estima pornind de la relatia:

P = CA - Ch_a

unde: Ch_a = cheltuieli aferente cifrei de afaceri.

Deoarece sau relatia de calcul devine:

sau

de unde:

Factorii de influenta asupra profitului vor fi:

modificarea cifrei de afaceri exprimata in cost;

modificarea nivelului mediu al elementului de activ sau pasiv;

modificarea duratei de rotatie aferente.

Masurile pentru accelerarea vitezei de rotatie a resurselor pot fi grupate dupa mai multe criterii dintre care utilitatea practica cea mai mare o are clasificarea factorilor dupa faza ciclului de exploatare in care actioneaza.

Dupa acest criteriu masurile pot fi identificate pe faze astfel:

in faza aprovizionarii si depozitarii se urmareste aprovizionarea ritmica a resurselor materiale si dimensionarea optima a stocurilor, aceasta presupune:

alegerea furnizorilor si a modalitatii de transport;

incheierea la timp si respectarea contractelor economice;

pastrarea integritatii si calitatii materialelor pe timpul transportului si depozitarii;

reducerea cheltuielilor de depozitare, manipulare;

reducerea consumurilor specifice.

in faza productiei se urmareste reducerea costurilor de fabricatie si a ciclului de fabricatie care se realizeaza prin:

perfectionarea, modernizarea si innoirea tehnologiilor de fabricatie;

reproiectarea, modernizarea si innoirea produselor;

utilizarea tuturor capacitatilor de productie;

folosirea integrala a timpului de lucru;

aprovizionarea ritmica a locurilor de munca;

ridicarea calificarii personalului;

incadrarea in normele de consum;

perfectionarea organizarii activitatilor auxiliare (transport intern, intretinere, reparatii, utilitati);

cresterea productivitatii muncii.

in faza comercializarii (livrarii) accelerarea vitezei de rotatie presupune reducerea duratei de imobilizare a capitalului circulant si a nivelului stocurilor de produse finite care se pot realiza prin:

contractarea productiei;

asigurarea ritmicitatii desfacerii prin respectarea clauzelor contractuale;

optimizarea relatiilor cu beneficiarii si cu unitatile de transport;

organizarea compartimentului de livrari;

evitarea fabricarii unor produse fara desfacere asigurata.

in faza decontarii se urmareste accelerarea vitezei de incasare a contravalorii produselor livrate actionandu-se prin:

alegerea celor mai adecvate forme de decontare;

urmarirea operativa a decontarii produselor;

evitarea expedierii in avans a produselor pentru clientii noi sau cu probleme de decontare ;

organizarea corespunzatoare a compartimentului de decontari;

utilizarea instrumentelor legale pentru a determina plata integrala si la termen a facturilor de catre clienti;

apelarea la sanctiuni economice si financiare pentru clientii care nu respecta conditiile si termenele de plata atunci cand nu mai exista alta varianta de solutionare amiabila a raporturilor comerciale.

1.2.5. Ratele de rentabilitate

Rata rentabilitatii economice:

Rata rentabilitatii financiare:

unde: EBE - excedent brut de exploatare

RE - rezultatul exploatarii

At - active totale.