Intermedierea financiara

Intermedierea financiara

Atunci cand cel care economiseste transfera fonduri unei firme prin cumpararea unor noi obligatiuni, acesta imprumuta direct firma, adica participa prin finantare directa la investitia de capital pe care firma doreste sa o realizeze. Totodata, daca cel care economiseste dispune de un depozit bancar pe care banca il foloseste, impreuna cu alte depozite bancare, sa cumpere de la aceeasi firma obligatiuni, cel care economiseste participa prin finantare indirecta la realizarea investitiei de capital a firmei, banca intermediind aceasta finantare. In cazul finantarii directe procesul nu implica intermediere financiara, in cazul finantarii indirecte o alta institutie aloca fondurile celor care economisesc catre cei care doresc sa realizezee investitii de capital.

Procesul finantarii indirecte, in care o institutie se afla intre cel care economiseste, cel care acorda imprumut, si cel care investeste, cel imprumutat, reprezinta intermedierea financiara, iar institutiile care servesc ca mijlocitor al acestei intermedieri se numesc intermediari financiari.

Cele doua modalitati de finantare a sunt prezentate schematic in figura nr.1: Figura nr.1. Finantarea economiei

Asimetria informationala

Optiunea celor care economisesc de a-si plasa fondurile la intermediarii financiari, in depozite, in loc de a imprumuta direct pe cei care investesc in bunuri de capital, se explica in parte prin asimetria informationala a pietelor financiare.

In cazul in care cel care economiseste cumpara obligatiuni emise de catre o firma, acesta nu dispune de capacitatea si de informatia necesare sa evalueze corect profitabilitatea proiectului investitional al firmei finantat prin achizitionarea de obligatiuni, sa compare randamentul obligatiunilor cu randamentul altor instrumente financiare alternative. In schimb, firma care a emis obligatiunile dispune de informatii pe baza carora poate evalua randamentul si riscul investitiei finantate, informatii pe care cel care cumpara actiunile nu le poseda, existand deci o asimetrie informationala intre cel care economiserste si cel care investeste.

Presupunem ca managerii firmei stiu ca proiectul de investitii este riscant sau ca investitia va fi neprofitabila, dar prezinta proiectul de investitii ca fiind favorabil, in acest caz managerii cunosc ca obligatiunile emise vor avea implicatii adverse, nefavorabile asupra celor care le cumpara. Acest aspect al asimetriei informatiei se numeste selectie adversa, si consta in posibilitatea ca cei care doresc sa emita instrumente financiare, sa utilizeze fondurile pe care le primesc pentru a finanta proiecte cu risc inalt. Deoarece oamenii stiu ca problema selectiei adverse exista, ei vor fi mai putin interesati sa finanteze asemenea proiecte prin achizitionarea directa de instrumente financiare.

Pe de alta parte, dupa obtinerea fondurilor prin vanzarea obligatiunilor, in conditii corecte de profitabilitate, managerii firmei se pot angaja in activitati riscante, care pot determina esecul investitiei, deci pot creste riscul instrumentelor financiare vandute, posibilitate numita hazard moral. Reducerea asimetriei informationale, a selectiei adverse si a hazardului moral de catre cumparatorii de instrumente de pe pietele financiare este foarte costisitoare, acestia suportand costurile directe ale colectarii si analizei, dar si costurile de oportunitate, deoarece in acest timp ar fi putut colecta informatii necesare altor scopuri. Totusi exista alternativa ca cei care economisesc sa apeleze la intermediarii financiari, care dispun de capacitatea si posibilitatea obtinerii, analizei si evaluarii informatiilor referitoare la proiectele de investitii, la utilizarea fondurilor, reducand astfel asimetria informationala, in beneficiul celor care economisesc, in cazul acesta, al deponentilor, posesorilor de depozite bancare.