Norme nationale si internationale de reglementare a fluxurilor de trezorerie

Norme nationale si internationale de reglementare a fluxurilor de trezorerie

In conditiile mondializarii economiilor, a globalizarii pietelor de capital si a concurentei tot mai acerbe, se constata ca fiecare tara dispune de propria practica si propriul sistem contabil, ceea ce-l pune pe utilizatorul de situatii financiare in fata unor informatii contradictorii, greu de controlat si mai ales de comparat.

Pana acum un sfert de secol, contabilii din diferite tari utilizau limbaje diferite si dadeau interpretari diferite acelorasi evenimente si tranzactii, ceea ce ingreuna foarte mult intelegerea reciproca a acestora si utilizarea externa a informatiilor financiare. Intre timp, s-au realizat progrese evidente pe linia armonizarii si normalizarii sistemelor contabile, ca urmare

a crearii unei institutii intemationale cu sarcini precise si obiective clare referitoare la

sistemul contabil. Au existat initiative nationale si regionale de armonizare si normalizare a contabilitatii in majoritatea tarilor dezvoltate, dintre care cele din Marea Britanie, Statele Unite, Franta, Comunitatea (Uniunea) Europeana sunt cele mai edificatoare. In 1973, pe baza unui acord incheiat intre organismele profesionale ale contabililor din Australia, Canada, Franta, Germania, Japonia, Mexic, Olanda, Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei si Statele Unite a luat fiinta Comitetul pentru Standardele Internationale de Contabilitate

(IASC).

In majoritatea tarilor, dupa 1990, s-a inclus ca document contabil de sinteza "Tabloul fluxurilor de trezorerie', ca o necesitate practica de informare a utilizatorului de situatii financiare. Astfel, fiecare tara a avut, mai mult sau mai putin, propria sa experienta in ceea ce priveste cadrul normativ prin care sa se solicite acest raport, iar multe dintre aceste tari au imprumutat experienta altora si au implementat modele deja practicate. Este cazul Taiwanului, Australiei, Noii Zeelande si Canadei.

La nivel regional, tabloul fluxurilor de trezorerie nu a fost abordat ca problema de sine statatoare, ci s-a mers mai mult pe preluarea unor practici ale altor state si adaptarea acestora in cazul unei tari date. O astfel de situatie a aparut la nivel european, unde Directivele a IV-a si a VII-a nu au abordat problema tablourilor de finantare nici la nivel de conturi individuale, nici la nivelul grupului de societati.

La nivel international, fluxurile de trezorerie au fost avute in vedere in activitatea de standardizare(normalizare) a contabilitatii tocmai din dorinta de a pune la dispozitia utilizatorilor

de situatii financiare informatii despre capacitatea intreprinderii de a face fata platilor pe termen scurt si mediu din fluxurile de disponibilitati generate din desfasurarea activitatilor sale.

Astfel, in prezent, s-a ajuns ca din cele 34 de standarde contabile internationale emise de

IASC, doar doua dintre ele sa faca trimitere directa la fluxurile de trezorerie, si anume: IAS 1

"Prezentarea situatiilor financiare'; IAS 7 "Situatiile fluxurilor de trezorerie'.

Actualul IAS l, intitulat "Prezentarea situatiilor financiare', a fost revizuit ultima data in iulie 1997 si a inlocuit fostele IAS 1, "Prezentarea politicilor contabile', IAS 5, ,,Informatiile

ce trebuie prezentate in situatiile financiare', si IAS 13, "Prezentarea activelor curente si a datoriilor curente'. Obiectivul principal al IAS 1 este acela de a stabili baza pentru prezentarea situatiilor financiare cu scop general, pentru a se asigura comparabilitatea acestora in timp si spatiu. Standardul se aplica tuturor tipurilor de intreprinderi individuale si

de grup, inclusiv bancilor si societatilor de asigurari, cu unele adaptari specifice. Astfel, se indeplineste obiectivul situatiilor financiare de a oferi informatii despre pozitia financiara, performanta si fluxurile de numerar ale unei intreprinderi, utile unei game largi de utilizatori pentru luarea unor decizii economice.

Conform cerintelor IAS 1, componentele situatiilor financiare sunt:

a) Bilantul;

b) Contul de profit si pierderi;

c) O situatie care sa reflecte fie:

(i) toate modificarile capitalului propriu;

(ii) modificarile capitalului propriu, altele decat acelea provenind din tranzactii de capital cu proprietarii si distribuiri catre proprietari;

d) situatia fluxurilor de numerar;

e) politicile contabile si notele explicative.

Acolo unde trateaza problema structurii si continutului situatiei fluxurilor de numerar, IAS 1 face trimitere la IAS 7, care detaliaza toate aspectele cu privire la TablouI fluxurilor de numerar.

IAS 7, intitulat "Situatiile fluxurilor de trezorerie', a fost revizuit in 1992 si a inlocuit

IAS 7 din 1977, intitulat "Situatia modificarilor in pozitia financiara'. Din punctul de vedere

al cercetarii noastre, prezinta interes deosebit de mare urmatoarele aspecte:

a. Obiectivul IAS 7 consta in a impune furnizarea unei informari asupra istoricului evolutiei trezoreriei si echivalentelor de trezorerie ale intreprinderii prin intermediu Tabloului fluxurilor de trezorerie. Cerinta expresa a IAS 1 cu privire la componentele si continutul situatiilor financiare este subliniata de IAS 7.1, care specifica faptul ca intreprinderea trebuie sa intocmeasca situatia fluxurilor de numerar in conformitate cu cerintele standardului si sa o prezinte ca parte integranta a situatiilor sale financiare pentru fiecare perioada pentru care sunt prezentate aceste situatii financiare;

b. Utilizatorii situatiilor financiare ale unei intreprinderi sunt interesati de modul

in care intreprinderea genereaza si foloseste numerar si echivalentul de numerar;

c. Aplicabilitatea acestor reglementari este obligatorie pentru toate intreprinderile, indiferent de natura activitatilor, chiar daca numerarul constituie un produs al acesteia (ca in cazul societatilor financiare);

d.  Informatiile despre fluxurile de numerar permit utilizatorilor de situatii financiare sa stabileasca capacitatea unei intreprinderi de a genera numerar si echivalent in numerar, precum si de a evalua si compara valoarea prezenta a viitoarelor fluxuri de numerar pentru diferite intreprinderi;

e. In ceea ce priveste prezentarea situatiei fluxurilor de numerar, intreprinderea trebuie sa o realizeze pentru perioada de raportare in mod separat pe activitati de exploatare,

de investitii si de finantare, intr-o maniera care sa corespunda cel mai bine activitatii sale;

f. Fluxurile de numerar considerate ca apartinand activitatii de exploatare sunt cele derivate din principalele activitati producatoare de venit ale intreprinderii, in timp ce fluxurile de numerar incluse in activitatea de investitii se refera la masura in care cheltuielile au fost facute pentru operatiuni menite sa genereze venituri si fluxuri de numerar

in viitor. In mod similar, in activitatea de finantare sunt incluse fluxurile de numerar ce provin sau care vor fi rambursate finantatorilor intreprinderii.

Astfel, constituie fluxuri de trezorerie ale exploatarii:

incasarile ce provin din vanzarea de bunuri si prestarea de servicii;

incasarile ce provin din redevente, onorarii, comisioane si alte venituri;

. platile privind furnizorii si salariatii;

platile de impozite, exceptand activitatile de investitii sau de finantare.

Prezentarea fluxurilor de trezorerie ale exploatarii (IAS 7, pct. 18) se poate face fie dupa metoda directa (in care se utilizeaza categorii de incasari si plati brute in numerar), fie dupa metoda indirecta (in care rezultatul net este corectat pentru a tine cont de influenta operatiunilor care nu au caracter monetar, de orice reportare sau regularizare a incasarilor sau platilor trecute sau viitoare, presupuse de exp oatare si de elementele de venituri si cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din investitii sau finantari). In tabelul 1.1. prezentam structura-cadru pentru determinarea fluxurilor de exploatare, dupa una dintre cele doua metode.

Tabelul 1.1. Structura-cadru de determinare a fluxuriIor de trezorerie din exploatare

In mod similar, in tabelul 1.2, prezentam structura-cadru de determinare a fluxurilor de numerar pentru activitatea de investitii si a celor pentru activitatea de finantare.

Tabelul 1.2: Structura-cadru de determinare a fluxurilor de trezorerie din investitii si din finantare

Fluxuri de trezorerie pentru activitatea de investitii Fluxuri de trezorerie pentru activitatea

de finantare

- Achizitia filialei X, mai putin numerarul dobandit

+ Cesiunea filialei Y

- Achizitia de terenuri si mijloace fixe

+ Incasari din vanzarea de echiparaente

+ Dobanzi incasate

+ Dividende incasate

= Flux net din activitati de investitie

Venituri din emisiunea de actiuni, in numerar

+ Incasari din imprumuturi pe termen lung

- Plati pentru operatiuni de leasing financiar

- Dividende platite

g. Standardul precizeaza ca fluxurile de numerar provenite din tranzactiile efectuate

in valuta trebuie inregistrate in moneda de raportare a intreprinderii, prin aplicarea asupra valorii in valuta a cursului de schimb dintre moneda de raportare si valuta, la data fluxului de numerar, iar fluxurile de numerar ale unei sucursale din strainatate trebuie convertite la cursurile de schimb dintre moneda de raportare si valuta, la data fluxului de numerar (IAS 7, pct. 25 si pct. 28);

h. In ceea ce priveste particularitatile pregatirii situatiilor financiare in cazul investitiilor in filiale, intreprinderi asociate si asocieri in participatie, IAS 7 are in vedere, conform pct. 37 si 38:

La contabilizarea unei participatii intr-o societate sau filiala inregistrata utilizand

metoda punerii in echivalenta sau a costurilor, investitorul restrange raportarea sa in situatia fluxurilor de numerar dintre el si societatea in care s-a investit la dividende si avansuri.

Intreprinderea care isi reporteaza participatia intr-o entitate controlata in comun folosind consolidarea proportionala include in situatia consolidata a fluxurilor de numerar, partea sa proportionala din fluxurile de numerar ale entitatii controlate, iar in cazul utilizarii metodei punerii in echivalenta, va include atat fluxurile de numerar legate de participatia sa in intreprinderea controlata, cat si repartizarile si alte varsaminte sau incasari dintre aceasta si entitatea controlata in comun.

i. Operatiunile de achizitionare si cedare de filiale si de alte unitati de afaceri vor

fi avute in vedere astfel incat fluxurile de plati si incasari sa fie prezentate separat si incadrate

la activitatea de investitii, concomitent cu precizarea: valorii contraprestatiei platite/primite

in schimbul achizitiei/vanzarii; ponderii contraprestatiei sub forma numerarului sau echivalentelor acestuia; valorii numerarului sau echivalentelor acestuia din filiala sau unitatea achizitionata sau instrainata; valorii activelor si obligatiilor, altele decat numerarul

si echivalentele acestuia din filiala sau unitatea care a fost achizitionata sau instrainata,

centralizata pe fiecare categorie importanta

j. Operatiunile de investitie si de finantare (IAS 7, pct. 44) care nu necesita intrebuintarea numerarului sau echivalentului de numerar trebuie excluse din situatia fluxului de numerar, ele fiind raportate altundeva in cadrul situatiilor financiare intr-un mod care sa furnizeze toate informatiile relevante despre aceste activitati de investitie si finantare. Exemple pentru aceste operatiuni sunt date:

achizitia de active, fie prin asumarea directa a obligatiilor asociate, fie prin intermediul leasing-ului financiar;

achizitionarea unei intreprinderi prin intermediul emiterii de actiuni;

convertirea datoriilor in actiuni.

In cele doua anexe la IAS 7 se prezinta situatia fluxurilor de numerar pentru o intreprindere, alta decat o institutie financiara (Anexa l), respectiv pentru institutiile financiare (Anexa 2). Pentru institutiile financiare, in tabelul 1.3. aratam modul de determinare a fluxurilor de trezorerie prin aplicarea metodei directe.

Tabelul 1.3: Modul de calcul al fluxurilor de trezorerie pentru o institutie financiara

Cadrul de organizare a fluxurilor de trezorerie in Romania

Pe parcursul celor peste 17 ani de tranzitie, in Romania s-a tot discutat de fluxuri de trezorerie, de cele mai multe ori, sub forma asa-zisului "cash-flow' utilizat ca un criteriu de evaluare a unei afaceri, a unui proiect sau a unei intreprinderi.

O prima incercare de utilizare a unor asemenea informatii s-a realizat prin intermediul Ordonantei Guvernului nr. 13/1995 privind unele masuri de accelerare a procesului de restructurare a regiilor autonome si a societatilor comerciale cu capital majoritar

de stat, de intarire a disciplinei financiare si de imbunatatire a decontarilor in economie. Prin

acest act normativ se stabilea intocmirea unui tablou al fluxului de numerar ca document integrat programelor de restructurare si redresare financiara ce trebuiau intocmite de agentii economici aflati in regim de supraveghere economico-financiara. Tabloul se intocmea pe baza datelor din anul 1994 si cuprindea prognoze la nivelul anului 1995 (vezi tabelul 1.4).

Tabelul 1.4

Cu toate acestea, in practica bancara se utiliza in mod curent o situatie a fluxurilor de

disponibilitati intocmita de intreprinderile care solicitau un credit si care reflecta atat intreaga activitate a intreprinderii, cat si pentru proiectul de investitii avut in vedere. Perioada

de previziune a fluxurilor de disponibilitati era de obicei luna calendaristica. In felul acesta se analiza capacitatea intreprinderii de a face fata derularii activitatii propuse, concomitent cu rambursarea ratelor la credit si a dobanzii corespunzatoare.

In plan conceptual, acest document a fost definit si discutat pe larg in literatura de specialitate, dar prima includere a tabloului fluxurilor de trezorerie alaturi de bilant, cont de rezultat si notele explicative a fost facuta prin Ordinul Ministrului Finantelor nr. 403/1999 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele de Contabilitate Intemationale, publicat in "Monitorul Oficial al Romaniei', Partea I, nr. 480 din 4 octombrie 1999. Ulterior, in ianuarie 2001, acest ordin cu reglementarile corespunzatoare a fost abrogat prin Ordinul Ministrului Finantelor nr.

94 din 29 ianuarie 2001 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva

a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, publicat in "Monitorul Oficial al Romaniei' nr. 85 din 20 februarie 2001.

Reglementarile contabile de armonizare cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Europene

si cu Standardele Internationale de Contabilitate aprobate prin Ordinul nr. 94 al Ministrului

Finantelor au fost structurate pe cinci capitole, si anume:

I. Reglementari privind contabilitatea si situatiile financiare ale intreprinderii;

II. Planul de conturi general;

III. Formatul bilantului, contului de profit si pierdere, situatiei fluxurilor de trezorerie, situatiei modificarilor capitalului propriu si exemple de prezentare a notelor explicative;

IV. Exemplu de corespondenta a planului de conturi general cu formatul bilantului si contul de profit si pierdere;

V. Explicarea unor termeni utilizati si colaterali acestora.

Ordinul 94 din 29 ianuarie 2001 al Ministrului Finantelor a stabilit o serie de conditii referitoare la aplicarea "Reglementarilor contabile armonizate', si anume:

a. Aplicarea impreuna cu Legea contabilitatii nr. 82/1991 (r) si cu Standardele

Intemationale de Contabilitate (prin art. 1 al. 2) incepand cu situatiile financiare ale anului

2000;

b. Aria de aplicabilitate a constituit-o societatile comerciale cotate la Bursa de Valori Bucuresti, unele regii autonome, companii si societati nationale, alte intreprinderi de interes national, precum si unele categorii specifice de societati ce opereaza pe piata de capital;

c. Programul de implementare s-a desfasurat pe perioada 2001-2005, in functie de nivelul cifrei de afaceri, de totalul activelor si de numarul de salariati;

d. Agentii economici care nu s-au incadrat in criteriile de marime prevazute puteau solicita aprobarea aplicarii acestor reglementari din partea Ministerului Finantelor Publice.

Reglementarile de armonizare (par. 3.2.) au inclus situatia fluxurilor de trezorerie in categoria situatiilor financiare anuale, alaturi de bilant, cont de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propriu, politicile contabile si note explicative, iar conform paragrafului 3.3, situatiile financiare anuale trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare, a performantei, a modificarilor capitalului propriu si a fluxurilor de trezorerie ale intreprinderii pentru respectivul exercitiu financiar.

Forma si continutul situatiei fluxurilor de trezorerie trebuia sa prezinte elementele enumerate intr-unul dintre formatele situatiei fluxurilor de trezorerie, prevazute de IAS 7 in paragraful 4.1. La randul lor, notele explicative, ca parte componenta a situatiilor financiare, trebuia sa prezinte politicile contabile adoptate de intreprindere pentru a determina valorile elementelor din bilant, ale profitului sau pierderii aferente fiecarui exercitiu, ale fluxurilor de trezorerie si modificarilor capitalului propriu.

In capito ul al III-lea al ,,Reglementarilor' se prezenta structura Situatiei fluxurilor

de trezorerie dupa metoda directa si cea indirecta.

In anul 2005 OMF 94 / 2001 a fost inlocuit cu OMF 1752 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, publicat in Monitorul Oficial

nr. 1080 din 30-11-2005

Potrivit acestui act normativ persoanele juridice care la data bilantului depasesc limitele a doua dintre urmatoarele 3 criterii, denumite in continuare criterii de marime:

- total active: 3.650.000 euro;

- cifra de afaceri neta: 7.300.000 euro;

- numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 50

intocmesc situatii financiare anuale care cuprind:

- bilant;

- cont de profit si pierdere;

- situatia modificarilor capitalului propriu;

- situatia fluxurilor de trezorerie;

- note explicative la situatiile financiare anuale.

Reglementarile contabile de conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene aprobate prin Ordinul nr. 1752 al Ministrului Finantelor au fost structurate pe sase capitole, si anume:

I. Aria de aplicabilitate si moneda de raportare;

II. Formatul si continutul situatiilor financiare anuale; III. Prevederi finale;

IV. Planul de conturi general;

V. Transpunerea soldurilor conturilor din balanta de verificare la 31.12.2005 in noul plan de conturi general;

VI. Structura situatiilor financiare anuale;

In capitolul VI este prezentata structura Situatiei fluxurilor de trezorerie, dupa metoda directa cu precizarea ca entitatile pot folosi si metoda indirecta de prezentare a acestora.