PREVIZIUNEA TREZORERIEI

PREVIZIUNEA TREZORERIEI

Trezoreria evidentiaza rezultatul intregii activitati a intreprinderii si modul de respectare a cerintelor echilibrului financiar.

Trezoreria a fost definita ca surplusul resurselor de finantare ce se degaja din intreaga activitate economica, respectiv diferenta dintre fondul de rulment si NFR.

In economia de piata, gestiunea trezoreriei are urmatoarele obiective:

Asigurarea disponibilitatilor de finantare la cel mai mic cost real al acestora

Cresterea operativitatii incasarii creantelor intreprinderii fara a afecta politica fata de clienti

Esalonarea echilibrata a scadentelor obligatiilor de plata

Asigurarea trezoreriei la nivel 0 in scopul evitarii cosurilor de finantare sau a celor de oportunitate

ELABORAREA BUGETULUI DE TREZORERIE

Bugetul de trezorerie urmareste asigurarea permanenta a capacitatii de plata a intreprinderii prin sincronizarea incasarilor cu platile. Nerealizarea acestui obiectiv, in conditii acceptabile, determina modificari in ansamblul bugetelor anuale, in ritmul investitiilor, s.a.

Elaborarea bugetului de trezorerie prin metoda "incasari-plati" presupune doua faze mai importante, si anume:

Previziunea incasarilor si a platilor

Determinarea si acoperirea soldurilor de trezorerierezultate din compararea incasarilor cu platile

Fluxurile de incasari si plati pot fi grupate in patru categorii:

fluxul de exploatare - generat de operatiunile curente care includ: incasarile din activitatea de exploatare (incasari din activitatea de baza dar si din alte activitati, subventii de exploatare) si platile pentru ectivitatea de exploatere (cumparari de materii prime si materiale, impozite si taxe, cheltuieli salariale si alte cheltuieli de exploatare)

fluxul de trezorerie in afara explatarii include incasarile si platile nelegate direct de activitatea de exploatere. Platile in afara exploatarii includ si fluxurile anualede repartizare a profitului intreprinderii intre participantii directi la viata economica a acesteia: stat (impozit pe profit), salariati (participarea la profit) si actionari sau asocati (dividende)

fluxul pur financiar legat de operatiile privind imprumuturile intreprinderii pe termen lung si aportul actionarilor la cresterea capitalului social

fluxul de investire si dezinvestire - incasarile din vanzarea activelor imobilizate si platile pentru actionarea activelor fixe sau pentru cumpararea titlurilor financiare.

Toate aceste fluxuri modifica zilnic nivelul conturilor bancare ale intreprinderii antrenand o serie de decizii ale trezorierului intreprinderii. Acesta trebuie sa fie in permanenta precupat de acoperirea soldurilor de trezorerie. Aceasta operatiune (faza a II a a elaborarii bugetului) presupune acoperirea prin credite pe termen scurt a deficitului de trezorerie sau plasarea excedentului de trezorerie.

Orizontul de previziune a trezoreriei difera, in functie de scadentele incasarilor si platilor intreprinderii cat si de interesele acesteia. Astfel, daca incasarile si platile sunt trimestriale si intreprinderea urmareste soldul anual al trezoreriei, periodicitatea bugetului poate fi de un an. Daca scadenta incasarilor si platilor este de o luna si intreprinderea urmareste optimizarea structurii de finantare pe termen scurt, orizontul de previziune este de cateva luni.

Cel mai frecvent, orizontul de timp este de ordinul zilelor pana la o luna, intocmindu-se, in acest caz, graficul zilnic al incasarilor si platilor cu scadente semnificative semidecadale, decadale si chenzinale.

O previziune realista a trezoreriei presupune intocmirea unui buget anual cu defalcare pe luni si cu o detaliere pe saptamani pentru primele trei luni ale anului. Aceasta previziune poate fi actualizata in permanenta in cursul anului si detaliata in functie de necesitatile intreprinderii.

Bugetul de trezorerie se elaboreaza pe baza a trei documente de evidenta si previziune, respectiv bilantul de deschidere a perioadei de previziune, contul de rezultate previzional si bilantul previzional. Trezoreria va fi determinata de fluxurile financiare a perioadei de previziune (veniturile si cheltuielile din contul de rezultate) si modificarea soldurilor creantelor si datoriilor de la inceputul si sfarsitul perioadei.

PREVIZIUNEA INCASARILOR SI PLATILOR. ACOPERIREA SOLDURILOR DE TREZORERIE

Previziunea incasarilor, fundamentata prin cifra vanzarilor, trebuie sa tina cont in permanenta de repartizarea acesteia pe luni, cat si de modificarile care vor avea loc in structura vanzarilor si in gradul de solvabilitate al clientilor intreprinderii care vor influenta decalajul intre termenele livrarilor si ale incasarilor. In functie de ramura economica, intre momentul vanzarilor si cel al incasarilor exista un decalaj de la 30 pana la 90 de zile. Aceste decalaje determina o esalonare in timp a incasarilor si veniturilor lunare ce se vor inscrie in bugetul de trezorerie.

Previziunea platilor se face pornind de la previziunea cheltuielilor anuale si de la esalonarea previzibila a platilor aferente acestor cheltuieli. In principal, previziunea platilor se face asemanator cu cea a incasarilor tinandu-se cont de natura diferita cheltuielilor care vor determina o serie de particularitati atat in privinta previziunii marimii lor anuale, cat si a esalonarii scadentelor la plata. Spre exemplu, aprovizionarile cu materiale se planifica in functie de stocurile existente si de previziunea aprovizionarilor din programul de fabricatie sau de comercializare a marfurilor. Scadenta platii aprovizionarilor se stabileste similar cu cea a incasarilor.

Cheltuielile de personal se planifica in functie de politica intreprinderii privind forta de munca in contextul obiectivelor financiare urmarite. Scadenta la plata a salariilor nete este, de regula, chenzinala, in schimb plata cheltuielilor sociale este lunara.

Obligatiile fiscale (impozitele si taxele) se determina in functie de marimea veniturilor (profitului) intreprinderii. Termenele de plata sunt, de obicei, lunare.

In previziunea platilor se va tine cont si de scadentele previzibile ale platilor din celelalte bugete.

Soldul trezoreriei rezultat din compararea incasarilor cu platile, poate fi deficitar sau excedentar.

Deficitul previzional al trezoreriei urmeaza a fi acoperit prin credite noi de trezorerie sau de cont, selectate in functie de marimea costului real al acestora. Inainte de apelarea la credite noi se impun a fi luate unele masuri printre care:

devansarea unor incasari (reducerea duratei creditelor-client) sau solicitarea incasarii in avans a vanzarilor (prelunirea creditelor furnizor); reducerea temporara a platilor prin renuntarea, pentru un moment, la efectuarea unor cheltuieli; realizarea unor incasari din activitatea exceptionala, s.a.

Excedentul previzional al trezoreriei poate fi consecinta unui fond de rulment prea mare, determinat de angajarea unor datorii pe termen lung, fara o intrebuintare imediata (fiind, in principiu, interzisa atragerea de capital pe termen lung pentru a fi plasat pe termen scurt). In al doilea rand, excedentul de trezorerie poate proveni dintr-o nevoie a fondului de rulment mai mica decat fondul de rulment. Aceasta nevoie este determinata de scadenta mult mai mare a platilor generate de activitatea de exploatare, decat cea a incasarilor. Trezorerierul intreprinderii va urmari un atasament al excedentului de trezorerie in conditii de rentabilitate ridicata, risc redus si lichiditate crescuta.

Costul creditelor angajate pentru acoperirea soldului de trezorerie genereaza plati suplimentare care majoreaza necesarul de finantat, iar plasamentele de trezorerie sunt aducatoare de venituri care majoreaza incasarile. La determinarea soldului final de trezorerie se vor avea in vedere si aceste ultime influnte.

Daca plasarea excedentului de lichiditati constituie un obiectiv cu insemnatate deosebita in activitatea trezorerierului, atunci reducerea cheltuielilor financiare, aferente creditelor de trezorerie reprezinta o sarcina de baza a acestuia, realizabila prin:

angajarea de credite numai atunci cand se justifica necesitatea lor;

alegerea creditelor care se adapteaza cel mai bine la situatia concreta a intreprinderii;

obtinerea celor mai favorabile conditii de acordare a creditelor privind costul, plafonul maxim si flexibilitatea creditului;

In concluzie, activitatea trezorerierului in stabilirea previziunilor poate fi sintetizata in trei directii principale: evaluarea costului real al fiecarui credit, in functie e durata de folosinta si stabilirea unei ierarhii a imprumuturilor; cuantificarea efectelor disponibile dupa natura lor; selectionarea urselor de finantare care genereaza cel mai redus cost al finantarii.