ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA SISTEMULUI BANCAR ROMANESC

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA SISTEMULUI BANCAR ROMANESC

Desi in 1989 existau numai patru banci in Romania (Banca Nationala a Romaniei, Banca Romana de Comert Exterior, Banca de Investitii si Banca Agricola), la care se adauga CEC-ul , sistemul bancar roman dateaza totusi de mult timp.

Primele dovezi ale desfasurarii unei activitati bancare pe teritoriul Romaniei au fost descoperite intre anii 1786 si 1855 si reprezinta 55 de placi de piatra, gasita intr-o zona de mine aurifere. Aceste mine datau din perioada Daciei Traiane. Dintre cele 25 de placi pastrate pana in prezent, a 13-a contine detalii referitoare la contractul privind infiintarea unei institutii bancare. Contractul era datat 28 martie 167 e.n. si fusese semnat la Deusara. Clauzele principale se refereau la faptul ca bancile acordau imprumut in numerar si percepeau dobanzi. Din fondurile constituite drept capital, bancile acordau credite pe termen scurt, iar profitul se obtinea din dobanda perceputa la imprumuturile respective.

In epoca moderna, primele incercari de creare a unei banci au avut loc la inceputul secolului XIX-lea.

Pe teritoriul Romaniei prima institutie bancara a aparut in anul 1856 ea purtand numele de Banca Nationala a Moldovei, cu sediul la Iasi, urmata fiind in 1864 de Casa de Depuneri si Consemnatiuni. Aceasta institutie, pana la crearea Bancii Nationale a Romaniei, in 1880, a avut un rol foarte important, intrucat a fost principala banca de emisiune pe teritoriul Principatelor Unite.

In perioada urmatoare, au aparut tot felul de proiecte si incercari, mai ales din cercuri straine, in vederea organizarii unei banci de scont si circulatie. Creditul Funciar si celelalte institutii financiare, create prin forte proprii, care prosperau, au intensificat discutiile si pregatirile pentru infintarea unei banci de emisiune. Infiintarea unei banci de emisiune ramanea, in continuare, o mare nevoie, determinata de interesele generale ale statului sub aspect financiar si valutar, a greutatilor politice din anii 1876 - 1877.

I.C.Bratianu sustinea ca ²ce mult si dureros se simte lipsa unui asezamant financiar puternic si serios, care sa poata da tarii existenta baneasca in vremuri de nevoie.²

La 27 februarie 1880, Guvernul I.C.Bratianu a depus in Camera proiectul unei banci nationale care trebuia sa ajute economia nationala mai mult decat oricare institutie.

La 17 aprilie 1880, proiectul, depus de ministrul de finante I.C.Bratianu, a devenit legea prin care se statorniceau normele de organizare a Bancii Nationale a Romaniei, care urma sa-si inceapa activitatea la 1 iulie 1880.

Cea mai importanta banca infiintata in aceasta perioada a fost Banca Nationala. Aceasta a fost inceputul dezvoltarii unui sistem bancar nou si modern. Infiintarea Bancii Nationale a creat premisele pentru aparitia si a altor banci si pentru dezvoltarea sistemului bancar romanesc.

Crearea bancii centrale din Romania a suscitat multe discutii referitoare la structura capitalului bancii si proportia capitalului strain maxim permis. In final, s-a decis ca majoritarea capitalului sa fie constituit din surse romanesti, astfel sa se asigure controlul asupra economiei nationale si, totodata, sa nu existe posibilitatea ca sistemul sau bancar sa fie supus dominatiei straine.

Corespunzator dezvoltarii economice a tarii, la inceput, activitatea bancilor se baza, in principal, pe acordarea de credite persoanelor particulare. Odata cu industrializarea si, implicit, cu dezvoltarea fortelor de productie, a aparut necesitatea concentrarii sumelor disponibile, pentru a fi satisfacute proiectele concepute de proprietarii de pamant, de comercianti si de marii industriasi. Procesul de creare a noilor industrii de credit a fost accelerat prin aportul de capital autohton, apartinand reprezentantilor burgheziei si mosierimii romane, dar si prin infuzia de capital strain.

Anii care au urmat imediat razboiului au adus o incetinire dramatica activitatii economice, recesiunea cuprinzand intreaga Europa. Treptat, tarile din Europa au inceput sa-si refaca economia, fenomen resimtit si in Romania. Rezultatele s-au regasit si in sistemul bancar. Bancile au atras importante fonduri disponibile de pe piata si -prin intermediul creditelor acordate de Banca Nationala- au reusit sa ramburseze sumele in bani devalorizati.

In perioada primului razboi mondial s-a intensificat activitatea bancara in Romania. Ca rezultat al neutralitatii Romaniei, in aceasta perioada au aparut oportunitati noi de comert cu toate partile implicate in conflict. Nivelul ridicat al comertului a adus beneficii sistemului bancar.

Dupa primul razboi mondial, numarul bancilor din Romania a continuat sa creasca pana la criza economica din perioada 1929 - 1933. Aceasta depresiune a determinat falimentul multor banci sau fuzionarea pentru a supravietui.

Ca si guvernele tarilor dezvoltate din acea vreme, Guvernul Romaniei a trebuit sa intervina pentru a contracara efectele crizei economice, bancare si monetare, adoptand politici de conducere si control, in vederea acordarii ajutorului necesar revigorarii sistemului bancar.

Pana in anul 1947, sistemul bancar romanesc cunoscuse o dezvoltare remarcabila. Bancile detineau resurse importante si functionau conform standardelor internationale, iar personalul bancar era format din specialisti pregatiti in conditii de concurenta si standarde profesionale ridicate, asa cum erau stabilite de Banca Nationala.

Banca Nationala a Romaniei avea un rol important: detinea monopolul emisiunii monetare si asigura acoperirea creditelor de scont, in favoarea altor banci.

Incepand cu 15 noiembrie 1948, toate operatiunile bancare au fost concentrate la nivelul unei singure institutii - Banca de Stat (fosta Banca Nationala a Romaniei), care functiona ca centru de incasari si control al numerarului. Aceasta metoda de distribuire planificata a banilor a permis guvernului sa instituie propriul sau sistem de conducere centralizata, supraveghere si control al economiei nationale.

Sistemul a functionat pana in 1967, cand au aparut banci noi. A fost creata Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentara si Banca Romana pentru Comert Exterior, iar Banca Nationala a fost reorganizata. Aceste schimbari au fost insotite de un anumit grad de deschidere, dar conducerea centralizata a continuat sa functioneze in acelasi mod.

Prin reglementarile Bancii Nationale, rolul si functiile bancilor au fost strict limitate si priveau, in principal, atragerea disponibilitatilor de la populatie si din economie si distribuirea acestora, conform planului de credite, unor intreprinderi sau persoane.

Insa, bancile trebuiau sa respecte anumite reglementari stricte, de exemplu, aveau voie sa transfere fonduri catre intreprinderi, numai in conformitate cu planul national unic. Ele functionau ca parte pasiva a afacerilor si erau, in principal, unitati administrative.

Sistemul centralizat elimina orice forma de concurenta intre banci, intrucat functionau si actionau numai in cadrul unor linii directoare foarte stricte.

Pana la sfarsitul anului 1989, sistemul bancar romanesc oferea un numar limitat de servicii si produse bancare.

Prabusirea sistemului totalitar din Romania in decembrie 1989 a marcat inceperea unui proces de transformare radicala a societatii romanesti pe linia democratizarii sale si a edificarii economiei de piata. Un obiectiv esential la care a aderat intreg spectrul politic romanesc o constituie integrarea europeana pentru realizarea careia alaturi de dezvoltarea economica este necesara dezvoltarea si modernizarea sistemului bancar romanesc ramas in timpul comunist mult mai inapoiat fata de standardele europene. Dupa 1989, Romania a fost martora multor schimbari, iar trecerea la o economie de piata a determinat cresterea continua a numarului de agenti economici privati. Acest aspect a determinat nevoia dezvoltarii unui sistem bancar care sa raspunda solicitarilor pietei si sa asigure oferta de produse si servicii bancare necesare unei economii de piata.

Reforma bancara in Romania a inceput in decembrie 1990 cand a fost introdusa structura bancara pe doua nivele: Banca Nationala a Romaniei si bancile comerciale. In procesul de organizare a sistemului bancar de tip occidental, Banca Nationala si-a asumat functiile traditionale ale unei banci centrale, iar operatiunile comerciale pe care le efectuase anterior au fost transferate unei banci comerciale, Banca Comerciala Romana avand loc o separare intre cele doua entitati bancare atat ca activitate cat si ca sedii logistica personal.

Sistemul bancar din Romania inregistreaza evolutii pozitive intrucat factorii de decizie inteleg necesitatea continuarii reformei bancare si asezarii acesteia pe o baza economica sanatoasa. Aceste etape include, printre altele: dezvlotarea pietei monetare si a valorilor mobiliare, modernizarea sistemului de plati, eliminarea imprumuturilor neperformante din bilanturile bancilor comerciale  in contextul restructurarii intreprinderilor, dezvoltarea unor sisteme de asigurare a depozitelor populatiei si infintarea unor noi institutii financiar-bancare si nu in ultimul rand a sistemului bancar.

Prin noile reglementari, Banca Nationala incearca sa creeze un sistem bancar modern, si in acelasi timp, sa-si indeplineasca rolul de banca centrala.

Obiectivul major al Bancii Nationale il constituie asigurarea stabilitatii monedei nationale, ca si o conditie a realizarii politicilor monetare, valutare si de credit.

In privinta politicii monetare si valutare Banca Nationala efectueaza operatii de piata monetara in cadrul carora poate atrage depozite de la banci in conditiile pe care le considera necesare. Prin operatiunile de creditare ea poate acorda credite in conditii de garantare, rambursare si dobanda stabilite prin regulamentele proprii.

In cadrul politicii valutare B.N.R. elaboreaza si aplica politica cursului de schimb. Astfel stabileste zilnic cursurile de schimb pentru operatiile proprii pe piata valutara.

Emisiunea monetara este dreptul sau exclusiv. Banca stabileste valoarea nominala, dimensiunile, greutatea, desenul, materialul din care se confectioneaza bancnotele monetare precum si momentul la care se vor emite, in asa fel incat sa asigure cantitatea de numerar in stricta concordanta cu nevoile circulatiei monetare. 

In Romania, bancile comerciale functioneaza conform legii privind societatiile comerciale, legii privind activitatea bancara si pe baza autorizatiei acordate de BNR.

Tara noastra si-a imbunatatit practica bancara cu noi tehnici si instrumente. Obiectivul principal al tuturor acestor imbunatatiri este de a constitui o retea de banci comerciale, eficiente si viabile, care sa ofere o gama larga de servicii bancare necesare sustinerii cresterii economice intr-o economie de piata.

Avand in vedere rolul si importanta pe care le au bancile la buna functionare a unitatilor economice si a economiei in ansamblu, s-a impus ca in perioada de tranzitie la economia de piata, sa se creeze un sistem modern, capabil sa ofere o gama larga de produse si servicii bancare de un nivel calitativ superior care sa satisfaca exigentele tuturor categoriilor de clienti din economia de piata. Exista un potential considerabil de crestere si dezvoltare a activitatii bancare, atat in domeniul clientilor persoane juridice, cat si pe termen lung in domeniul clientilor persoane fizice.

Intr-o economie de piata, sistemul bancar indeplineste functia de atragere si concentrare a economiilor societatii si de canalizare a acestora printr-un proces obiectiv si impartial de alocare a creditului, catre cele mai eficiente investitii. Bancile asigura si faciliteaza efectuarea platilor, ofera servicii de gestionare a riscului si reprezinta principalul canal de transmisie si implementarea politicii monetare.

Avand in vedere ca in economia de piata principalul obiectiv al bancilor este obtinerea de PROFIT, bancile in aceasta perioada de tranzitie isi organizeaza activitatea astfel incat sa poata atrage un numar cat mai mare de clienti, care sa le asigure realizarea obiectivului propus avand la baza produse si servicii bancare de cea mai buna calitate. Pentru alegerea clientilor, bancile trebuie sa tina seama de caracterul concurential al pietei, care este piata cumparatorului.

In concluzie, obiectivul principal al pietei bancare este sa ofere avantaje suplimentare clientilor bancilor, avantaje ce vor rezulta din doua considerente importante:

Clientul va beneficia de cresterea libertatii de alegere, prin reorientarea activitatii catre institutii care ofera preturi mai mici sau prin obtinerea unor servicii care nu erau disponibile anterior;

Preturile (tarifele, comisioanele), cele mai multe servicii financiare, ar trebui sa scada ca rezultat al pietei interne mai mari. Concurenta va fi factorul principal de reducere a preturilor, desi poate fi avuta in vedere si reducerea marjei de profit a bancii.