COMPENSAREA INTERBANCARA

Primele case de compensari au aparut la Edinburg in 1760 si la Londra in 1773, ca asociatii ale bancherilor din aceste localitati. Ulterior, case de compensatii s-au infiintat al New York in 1853, la Paris in 1872, in unele orase din Italia in jurul anului 1880, la Berlin in 1883. La Bucuresti, "Casa de Compensatiune" incepe sa functioneze in 1920 ca asociatie a bancilor cu participarea a 14 banci importante, condusa de Banca Nationala a Romaniei printr-un delegat.

Putem defini compensarea ca fiind stingerea obligatiilor de plata catre o banca cu drepturile de creanta pe care le are de incasat de la aceiasi banca si stabilirea unui sold care se deconteaza prin casa de compensatii.

Casele de compensatii sunt institutii specializate in asemenea operatiuni si pot fi de stat sau particulare, dar sub controlul bancii centrale. De cele mai multe ori, casele de compensatii apartin asociatiilor bancare, actionarii fiind bancile din cadrul asociatiei. Compensarile pot fi bilaterale sau multilaterala.

Compensarile bilaterale presupun relatii reciproce intre doua banci si au loc atunci cand exista un volum apreciabil de operatiuni intre acestea si cu caracter de permanenta. Compensarile bilaterale au avut un rol important in perioada in care sistemul bancar era mai putin dezvoltat, in prezent practicandu-se pe unele segmente de piata ca platile externe, incasarile si platile bugetare, piata de capital.

Compensarile multilaterale sunt cele mai numeroase si practic antreneaza intreg sistemul bancar. Obiectivele principale ale unui sistem de compensare multilaterala sunt economia de resurse de lichiditate, reducerea timpului de decontare, diminuarea costurilor si simplificarea procedurilor de contabilizare a operatiunilor de incasari si plati. Compensarea multilaterala presupune existenta unei case de compensatii.

In Romania, compensarea multilaterala s-a implementat in 1995 prin infiintarea casei de compensatii interbancare care a concentrat toate operatiunile de incasari si plati efectuate de bancile comerciale cu exceptia celor privind bugetul statului. Casa de compensatii interbancare a functionat in cadrul Bancii Nationale fiind organizata pe doua paliere: casa de compensatii la nivel central si 41 de case de compensatii la nivel judetean. Ulterior, in anul 2001, casa de compensatii interbancare s-a transformat dintr-o institutie publica inrtr-o institutie a sistemului bancar, denumita TransFonD (Societatea Nationala de Transfer de Fonduri si Decontari) la care Banca Nationala a Romaniei detine 33% din capital si restul celelalte banci din sistem in cote egale.

In perioada 2001-2004 prin TransFonD s-a efectuat compensarea multilaterala a platilor de mica valoare (sub 50 mii RON) bazate pe instrumente pe suport hartie (ordinul de plata, cecul barat, cambia si biletul al ordin). Compensarea se desfasura pe doua nivele: primul nivel la filialele judetene ale casei de compensatii la care participau unitatile bancilor comerciale si unde se stabileau soldurile debitoare sau creditoare, iar al doilea nivel la sediul central al TransFonD la care se stabileau soldurile finale pentru fiecare banca. Pe baza raportului prezentat de agentul de compensare (TransFonD), agentul de decontare (banca centrala) transfera fondurile din conturile bancilor debitoare an conturile bancilor creditoare. Daca bancile debitoare nu aveau suficiente disponibilitati, acestea procurau fonduri de pe piata monetara iar in ultima instanta primeau credite de la banca centrala in limita rezervelor constituite. Dupa efectuarea transferurilor de fonduri intre conturile bancilor debitoare si creditoare de la banca centrala, platile se considerau definitive si irevocabile. Sistemul folosit avea anumite limite determinate de tehnologia folosita si de instrumentele de plati care erau pe suport hartie si necesita un volum destul de mare de munca si timp pentru opearare. Activitatea efectiva de compensare incepea la ora 10 si se incheia la ora 17.

COMPENSAREA AUTOMATA

Tehnologiile moderne de informatica si comunicatii au permis trecerea la compensarea automata bazata pe circuite electronice directe si organizarea acesteia pe un singur nivel care asigura o productivitate mult sporita, proceduri mai simple si o siguranta mai mare. In acelasi timp, se creaza posibilitatea realizarii mai multor compensari pe zi, urgentand decontarile in avantajul ambilor parteneri. Compensarea automata necesita insa si functionarea unui sistem de plati in timp real care sa asigure decontarea intre bancile participante.

Casa de compensatii automate (engl. Automated Clearing House-ACH) este un sistem electronic de compensare in care fisiere de capacitate mare cu instructiuni de plata de valori mici (pana la 50 mii RON), atat pentru transfer de credit cat si de debit, sunt schimbate intre banci si alte institutii de credit dupa ce pozitiile nete care rezulta din aceste fisiere au fost decontate prin sistemul platilor in timp real.

Avantajele acestui sistem consta in simplificarea substantiala a procedurii de compensare si decontare, transmisia automata a instrumentelor de plati, reducerea la minimum a timpului de decontare si cresterea vitezei de rotatie a banilor, asigurand astfel realizarea unei calitati superioare a serviciilor de plati.

Participantii la sistem. Participantii sunt bancile comerciale, celelalte institutii de credit, trezoreria statului si Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM). Fiecare participant se conecteaza la sistem printr-un punct unic de acces, respectiv unitatea centrala a participantului. Spre deosebire de compensarea instrumentelor de plata pe suport hartie care avea loc mai intii la sucursalele judetene ale TransFonD si apoi la centrala, compensarea prin ACH se realizeaza numai la nivel central, mesajele de plata circuland de la unitatea bancara emitenta la centrala bancii emitente, care le introduce in compensare, fiind apoi preluate de centrala bancii beneficiare care le transmite unitatii bancare beneficiare.

Structura ACH. Functionarea casei de compensatii se bazeaza pe doua subsisteme:

- subsistemul central care se afla la sediul ACH si efectueaza compensarea propriuzisa prin calcularea pozitiilor nete ale participantilor in timpul sedintei de compensare si apoi deconteaza pozitiile nete prin sistemul de plati electronice in timp real;

- subsistemul periferic format din echipamente care se afla la sediile participantilor (centralele bancilor comerciale) au misiunea sa identifice fisierele primite de la sucursale/agentii create dupa sistemul intern al bancii comerciale, sa verifice formatul fisierelor, sa pregatesca noile fisiere prin structurare pe banci comerciale destinatare, sa permita controlul sa autorizeze semnatura electronica si sa transmita fisierul catre casa de compensatii.

In Romania, institutia abilitata sa administreze compensarea automata este TransFonD, ca proprietar si operator al sistemului. TransFonD, dispune de o retea electronica care asigura legatura cu toti participantii si cu sistemul de plati in timp real pentru decontare. Sistemul ACH din Romania proceseaza instrumente de plata de tip transfer credit de mica valoare si procedee de tip debit direct de orice valoare. Sistemul permite adaugarea de noi module pentru compensarea celorlalte instrumente de plata si a cardurilor. In prezent, toate platile sunt denominate in moneda nationala, dar sistemul se poate adapta pentru compensarea in euro.

Ciclul de procesare. Sistemul ACH prevede efectuarea a trei compensari pe zi pe baza fisierelor primite de la participanti. Un ciclu de procesare presupune parcurgerea urmatoarelor faze:

- calcularea valorii garantiilor ce trebuie sa se constituie de participanti in favoarea ACH (plafoane de garantare) pentru sedinta urmatoare;

- comunicarea plafoanelor catre participanti si deschiderea sistemului pentru receptia fisierelor;

- primirea fisierelor pentru instructiuni de tip transfer credit si confirmari de plata de tip debit direct;

- validarea fisierelor pe masura primirii acestora

- notificarea participantilor asupra fisierelor respinse cu precizarea motivelor;

- inchiderea perioadei de receptie a fisierelor (notificarea participantilor);

- compensarea prin stabilirea pozitiilor nete;

- informarea participantilor asupra pozitiilor nete rezultate din compensare;

- se acorda o perioada de timp participantilor cu solduri debitoarre pentru managementul lichiditatii

- initierea decontarii prin transmiterea la banca centrala a balantei compensarii;

- decontarea pozitiilor nete (colectarea fondurilor pentru participantii aflati in pozitie debitoare in contul ACH de la banca centrala, iar pentru cei care nu au fonduri suficiente se trece la executarea garantiilor, creditarea conturilor pentru cei care se afla in pozitie neta creditoare)

- banca centrala comunica ACH efectuarea decontarii finale si irevocabile;

- ACH notifica participantii asupra decontarii finale si transmite raportul final al

sedintei de compensare.

Pentru reducerea cat mai mult a timpului de transfer si decontare, TransFonD efectueaza trei compensari zilnic la orele 10,00, 13,00 si 15,00, astfel ca orice transfer credit initiat pana la oele 14,00 se deconteaza in aceiasi zi, fata de trei zile in sistemul precedent.

Constituirea, actualizarea si executarea garantiilor. Desfasurarea in bune conditii a compensarii si decontarii necesita un sistem de acoperire a riscurilor participantilor bazat pe garantii unilaterale in favoarea ACH. Aceste garantii se pot constitui din titluri de stat gajate de participant in favoarea ACH si din lichiditati transferate in contul ACH de la banca centrala. Inexistenta garantiilor determina participarea la sedinta de compensare numai in calitate de beneficiar de plati. Executarea garantiilor are loc in cazul insuficietei fondurilor si se apeleza mai intai la lichiditatile din contul de decontare al participantului la ACH si apoi se executa titlurile prin vanzarea lor catre banca centrala la valoare luata de ACH in calcul.

Circuitul transferului de credit porneste de la platitor catre beneficiar desfasuradu-se pe verticala in cadrul celor doua banci. Compensarea are loc la nivel central unde se realizeaza mai intai respingerea mesajelor eronate si validarea celor corecte, dupa care se face automat soldarea pentru fiecare banca participanta. Balanta compensarii (situatia cu soldurile debitoare si creditoare) se transmite bancii centrale pentru a efectua decontarea, adica transferurile intre conturile centralizate ale bancilor participante. Totodata, casa de compensatii transmite fisierele bancilor colectoare care le retransmit sucursalelor/agentiilor pentru inregistrarea sumelor in conturile beneficiarilor.

In ce priveste procesarea transferurilor de debit (numai cecul barat si biletul la ordin), sistemul de compensare se bazeaza pe aceleasi principii ca la transferul de credit, cu deosebirea ca circuitul incepe de la beneficiar catre platitor, adica in sens invers, iar compensarea se realizeaza numai dupa primirea acceptarii din partea bancii platitoare. Pentru refuzuri, platitorii elaboreza fisiere separate cu motivatiile necesare care se transmit beneficiarilor prin casa de compensatii.

Suspendarea participarii la compensare reprezinta o sanctiune aplicata de TransFonD ca urmare a unor imperfectiuni in activitatea participantului generatoare de riscuri pentru sistem. Suspendarea poate fi temporara daca imperfectiunile se pot remedia intr-un interval de timp determinat sau definitiva (incetarea activitatii) daca motivele persista si gradul de risc devine mare. Principalele situatii in care se poate aplica sanctiunea suspendarii temporare pot fi:

(a) autoritatea de supraveghere solicita suspendarea;

(b) participantul nu mai indeplineste una sau mai multe din conditiile de participare;

(c) producerea unui eveniment care afecteaza capacitatea participantului de a opera in sistem; (d) deschiderea procedurii de insolventa a participantului.

Suspendarea are consecinte asupra bancii platitoare care nu mai poate efectua platile si incasarile prin compensari.

In urma procesului de compensare se poate determina gradul de compensare:

Sume compensate

Grad compensare (%) ¾¾¾¾¾¾¾¾¾¾¾

Sume intrate in compensare