Originalitatea factoringului

Originalitatea factoringului

1 Factoring versus forfetare

Forfaitingul este o tehnica flexibila ce imbunatateste lichiditatea si elimina riscul de neplata. Deoarece, in esenta este vorba despre acelasi lucru, finantarea exportatorului inainte de scadenta, este necesara o comparatie intre factoring si forfetare.

Asemanarile dintre acestea pot fi rezumate dupa cum urmeaza:

sunt modalitati de finantare prin care se stimuleaza exporturile, transformand, din perspectiva vanzatorului, o vanzare pe credit intr-o vanzare la vedere;

au drept scop incasarea inainte de scadenta a contravalorii marfurilor vandute;

ambele metode pot fi realizate fara recurs asupra vanzatorului exportator in caz de insolvabilitate a cumparatorului;

ambele presupun incasarea datoriei direct de la debitor - cumparatorul importator - exportatorul nemaifiind implicat din momentul obtinerii finantarii;

se ofera protectie impotriva riscului de neplata, de credit - subrogarea in drepturile exportatorului pentru intreaga intindere a contractului.

Deosebirile dintre aceste doua tehnici speciale de finantare sunt urmatoarele:

Dezavantajul principal al forfetarii rezida din costul relativ ridicat al acestei metode de finantare, ca urmare a asumarii riscurilor de catre institutia de forfaiting.

2 Factoring versus credite

Conform dictionarului de economie creditul reprezinta " o operatiune prin care o persoana fizica sau juridica (debitor) obtine fonduri sau bunuri de la alta persoana fizica sau juridica, asumandu-si obligatia sa le restituie sau sa le plateasca la termen."

In practica internationala exista o multitudine de tipuri de credite printre care credite bancare, credite comerciale, credite de consum, credit furnizor (modalitate de finantare a exportatorului), credit cumparator (modalitate de finantare a importatorului) si altele. De asemenea, acestea pot fi in marfa sau in bani. Comparatia relevanta este cu creditele in bani, deoarece cu acestea factoringul prezinta cateva puncte comune .

In esenta, factoringul este un credit pe termen scurt dar care se acorda in conditii diferite fata de alte tipuri de credite. Cele mai evidente distinctii ale factoringului fata de credite sunt urmatoarele:

Ceea ce mai este important de mentionat este faptul ca incasarea datoriei se face de la cel ce a obtinut creditul, pe cand in cazul factoringului vanzatorul nu mai este implicat de indata ce a obtinut finantarea, recuperarea platii facandu-se direct de la debitor ( cumparatorul). De asemenea, obtinerea unui credit bancar, spre exemplu, este mai dificila decat finantarea prin factoring.

Referitor la creditul documentar (acreditiv),costurile implicate de aceasta metoda sunt mai ridicate in comparatie cu factoringul. Diferenta consta in faptul ca la acreditiv importatorul suporta majoritatea costurilor, iar in cazul factoringului exportatorul este cel ce plateste.

3 Factoring in comparatie cu asigurarea de credit

In cartea doamnei Violeta Ciurel asigurarea de credit este prezentata ca avand drept scop "protectia impotriva pierderilor financiare rezultate din neplata, incapacitatea de plata sau insolvabilitatea cumparatorilor ce au achizitionat bunuri pe credit. Acest tip de asigurare este caracteristic tarilor cu o economie de piata dezvoltata, fiind considerata o asigurare de lux. Se poate face pe un singur credit sau pe cifra de afaceri. Asigurarea de credit este de mai multe feluri, si anume: asigurarea creditelor interne, asigurarea creditelor de export ( care la randul ei poate fi pe termen scurt sau mediu si lung, asigurarea ratelor de credit).

Totusi, ea este o finantare numai in cazul neplatii cumparatorului si numai asa poate fi comparata cu factoringul.

Asemanarea cu factoringul consta in acoperirea riscului de neplata al debitorului in proportie de aproximativ 85% in ambele cazuri si finantarea exportatorului - vanzator in caz de neplata.

In ceea ce priveste deosebirile dintre cele doua metode de protejare a exportatorilor este schematizata in tabelulY urmator:

Un avantaj al asigurarii de credit il constituie posibilitatea folosirii politei de asigurare drept garantie in fata unei banci, facilitand astfel accesul la un credit bancar. Totusi facilitarea caii spre un credit bancar nu submineaza finantarea imediata obtinuta prin factoring.

Cea mai importanta deosebire ramane faptul ca raspunderea garantorului (asiguratorului) este pe planul doi, fiind raspunzator numai daca debitorul nu-si indeplineste obligatia de plata, in timp ce la factoring raspunderea societatii de factoring pentru furnizarea finantarii nu depinde de capacitatea de plata a debitorului

4 Factoring versus scont

Finantarea prin negocierea titlurilor de credit, in special a cambiilor si a biletelor la ordin este o alta tehnica de finantare ce se aseamana cu factoringul. Creditul de scont ce se acorda firmelor are o valoare egala cu cea a instrumentelor de credit cedate, din care se scade taxa scontului si comisionul bancii. Operatiunea este realizata prin intermediul bancilor, care la randul lor isi reintregesc lichiditatile prin rescontarea cambiilor la bancile centrale. Este vorba deci de o operatiune dubla:

  scontarea, realizata de firma respectiva,

  rescontarea, realizata de banca comerciala la banca centrala.

Asemanarile dintre scont si factoring sunt:

  sunt metode de finantare prin care se transforma o vanzare pe credit intr-o vanzare la vedere pentru exportator;

  ambele presupun incasarea datoriei direct de la debitor - cumparatorul importator - exportatorul nemaifiind implicat din momentul obtinerii finantarii;

  scadenta maxim acceptata pentru finantare este in general de 90 de zile - termen scurt.

Desi se aseamana destul de mult cu factoringul, exista totusi si deosebiri:

  operatiunea de scontare se realizeaza cu recurs asupra vanzatorului exportator in caz de neplata a cumparatorului pe cand factoringul este mult mai flexibil, existand mai multe metode de contractare.

  scontul se realizeaza de banci comerciale fiind o operatiune interna, in comparatie cu factoringul care este oferit si de banci, si de firme specializate atat pe piata interna cat si pe piata internationala.

  costul scontarii este stabilit luandu-se in considerare conditiile pietei nationale a creditului al carei regulator este taxa oficiala a scontului (taxa de rescont) pe cand costul factoringului este stabilit luand in considerare factori precum bonitatea cumparatorului, politica firmei de factoring si scadenta contractului finantat.

Concluzie

Existenta mai multor metode de finantare si de acoperire a riscului de neplata in cazul vanzarilor pe credit interne si externe nu diminueaza originalitatea si accesibilitatea factoringului.