PIATA CAPITALULUI (FINANCIARA)

PIATA CAPITALULUI (FINANCIARA)

I. Obiectul pietei capitalului: titlurile financiare

pe termen lung - obligatiunile si actiunile

Piata capitalului reprezinta piata titlurilor financiare, ce are functia de a mobiliza economiile banesti ale unor agenti economici in scopul finantarii pe termen lung a altor agenti economici.

In economia de piata, capitalul unitatilor economice se afla concomitent sub forma de active fizice (capital real) si de active financiare (capital financiar), ce se afla sub forma unor hartii de valoare, sau titluri financiare.

Hartiile de valoare se clasifica, in primul rand, dupa orizontul de timp al valabilitatii lor in: hartii de valoare pe termen scurt; hartii de valoare pe termen lung.

Hartiile de valoare pe termen scurt sunt acelea care faciliteaza finantarile curente ale activitatii economice, respectiv prin care se fac plasamente pe perioade mai mici de un an, care imbraca forma de efecte de comert, bonuri de tezaur, certificate de depozit. De regula, aceste hartii de valoare fac obiectul pietei monetare.

Hartiile de valoare pe termen lung se constituie din active financiare care mijlocesc finantarile externe, respectiv asigura plasamente pe perioade ce depasesc un an (sau fara termen). Actiunile si obligatiunile sunt cele mai cunoscute hartii de valoare din aceasta categorie.

In al doilea rand, hartiile de valoare se grupeaza in active cu venituri fixe (obligatiunile si actiunile privilegiate) si cu venituri variabile (actiunile ordinare, sau la purtator).

Obligatiunea este un titlu de credit pe termen lung. Valoarea nominala a obligatiunii reprezinta suma cu care emitentul (debitorul) este creditat de catre subscriptor (creditorul). Emitentul este obligat sa plateasca detinatorului, la un termen specificat (scadenta), valoarea nominala a obligatiunii si, periodic (anual sau semestrial), pana la termenul de scadenta, o dobanda certa, in general fixa, numita cuponul obligatiunii.

Actiunea este un titlu de proprietate, prin care se dovedeste participarea detinatorului la capitalul social al societatii comerciale pe actiuni emitente. Valoarea inscrisa pe actiune, valoarea nominala este parte a capitalului social. Anual, detinatorul de actiuni primeste un dividend, a carui marime este proportionala cu profitul disponibil al societatii pe actiuni si cu numarul actiunilor detinute.

Actiunile pot fi privilegiate - carora li se atribuie un dividend fix, si ordinare - al caror dividend este variabil, functie de dimensiunile profitului societatii.

1. Cererea pentru hartii de valoare pe termen lung o exercita, in principal, gospodariile (menajele) si unele institutii financiare (casele de pensii, societatile de asigurari).

Dimensiunile cererii pentru astfel de bunuri sunt rezultatul anticiparilor realizate de cumparatorii potentiali cu privire la: randamentul, castigul potential, riscul investitiilor in hartii de valoare, lichiditatea hartiilor de valoare.

a) Randamentul hartiilor de valoare pe termen lung (de exemplu al unei obligatiuni) se determina tinandu-se seama de faptul ca venitul generat de acestea (cuponul) ramane fix pana la scadenta. In plus, rascumpararea obligatiunii (stingerea relatiei de creditare) implica plata unei sume egale cu valoarea nominala (la scadenta).

Formula de calculare a randamentului unei obligatiuni porneste de la pretul ei:

P =

in care:

P = pretul obligatiunii;

C = cuponul obligatiunii (dobanda certa);

n = termenul de scadenta;

e = randamentul hartiei de valoare.

In esenta, daca restrangem seria infinita, rezulta ca:

P = Þ e =

Asadar, randamentul unei obligatiuni este direct proportional cu dobanda certa asigurata (cuponul) si invers proportional cu pretul acesteia. Randamentul poate fi exprimat fie ca un coeficient, fie procentual.

b) Castigurile totale ce ar putea aparea ca urmare a cresterii preturilor acestor hartii. Expresia procentuala (in raport de pret) a castigului total al unei hartii de valoare se calculeaza prin insumarea randamentului hartiei de valoare in cauza si a cresterii procentuale a pretului ei. Pentru o actiune, de pilda, formula de calcul este:

C_t =

in care:

C_t = castigul total;

D = dividendul actiunii;

P₀ = pretul initial (de cumparare);

P₁ = pretul final (de vanzare).

Acest castig este unul potential, deoarece:

- el devine efectiv numai daca anticiparile se dovedesc corecte;

- incasarea castigului are loc numai in momentul vanzarii hartiei de valoare.

Modificarea pretului hartiilor de valoare genereaza tranzactii speculative. Acestea sunt de doua feluri: unele se bazeaza pe anticipari ale reducerii pretului, altele pe anticipari ale cresterii pretului. Ambele tipuri de speculatii sunt expresii ale principiului 'cumpara ieftin si vinde scump'. Vanzatorul de hartii de valoare (un speculator 'bear' sau 'a la baisse') are drept lozinca: 'vinde azi scump si cumpara maine ieftin'; cumparatorul (un participant, sau speculator 'bull', sau 'a la hausse') se conduce dupa principiul 'cumpara astazi ieftin si vinde maine scump'.

c) Hartiile de valoare pe termen lung prezinta grade diferite de risc, fapt ce orienteaza participantii la tranzactii. De pilda, obligatiunile emise de societatile comerciale private sunt mai putin riscante decat actiunile, iar obligatiunile guvernamentale sunt mai putin riscante decat celelalte obligatiuni etc.

Sa retinem deci ca, gradul de risc se afla intr-o relatie directa cu veniturile generate de hartiile de valoare.

d) Lichiditatea hartiilor de valoare, anticiparea ei se refera la sansa vanzarii lor rapida si cu cheltuieli minime. In general, hartiile de valoare listate la bursa au un grad ridicat de lichiditate. Retinem insa ca marii si puternicii solicitanti de hartii de valoare nu tin seama de criteriul lichiditate in decizia lor de a-si plasa disponibilitatile banesti.

Asadar, obiectivele cumparatorilor potentiali vizeaza un echilibru intre randament, risc si lichiditate; preferintele se indreapta, cum este si firesc, spre hartiile de valoare cu randamente inalte, riscuri reduse si lichiditate ridicata. Acestea pot fi considerate conditiile unui plasament ideal.

2. Oferta de hartii de valoare pe termen lung (sau fara termen) este sustinuta de intreprinderi si administratii publice, acestea fiind cvasipermanent in cautare de surse de finantare pentru materializarea intentiilor de investitii fizice.

In general, principalul ofertant de obligatiuni este statul (administratia centrala si cele locale), pentru finantarea unor investitii fizice de interes national sau local, ca si pentru acoperirea deficitului bugetar. Obligatiunile guvernamentale se adauga celor emise de societatile comerciale pe actiuni, care participa la oferta de obligatiuni doar in conditii speciale, intrucat aceste unitati economice sunt supuse riscului de a da faliment si, ca atare nu pot garanta dobanda certa la obligatiunile emise.

Pentru agentii economici intreprinzatori, sustinerea investitiilor fizice care genereaza venituri dupa mai multi ani de la inceperea obiectivului se poate face prin atragerea de resurse financiare interne sau externe pe termen lung.

Sursele interne sunt reprezentate de rezervele constituite prin acumularea amortizarii si a profiturilor nedistribuite proprietarilor.

Sursele externe includ credite bancare pe termen lung si, in anumite situatii, pentru societatile pe actiuni ce se bucura de increderea investitorilor, emisiunea de obligatiuni.

Dupa cum s-a mentionat anterior, pentru un cumparator potential, actiunile sunt mai riscante decat obligatiunile. Din perspectiva societatilor comerciale insa, obligatiunea prezinta un risc mai mare decat actiunile, intrucat dobanda la obligatiuni trebuie platita indiferent de dimensiunile profitului. Prin urmare, in scopul diminuarii riscului, societatile comerciale ar trebui sa apeleze cat mai putin la emisiunile de obligatiuni.

In schimb, finantarea prin emisiunea de actiuni mareste numarul proprietarilor fapt care, in conditiile constantei profitului net total, determina reducerea profitului net ce revine pe o actiune.

Raportul dintre finantarea prin hartii de valoare cu venit fix si finantarea prin hartii de valoare cu venit variabil reprezinta parghia financiara a intreprinderii. Cresterea ponderii parghiei financiare, ca efect al finantarii prin emisiunea de hartii de valoare cu venit fix, mareste riscul finantarii, dar are un impact favorabil asupra profitului net ce revine pe o actiune.

Asadar, parghia financiara este o sabie cu doua taisuri. Societatile comerciale trebuie sa gaseasca acea marime a acestei parghii care echilibreaza obiectivul maximizarii profitului net pe o actiune cu cel al minimizarii riscului finantarii.

Piata capitalului se refera, deci, la tranzactiile cu titluri de valoare cu o scadenta mai mare de un an. Principalele componente ale acestei piete sunt:

- piata actiunilor, care detine ponderea cea mai mare deoarece actiunile in stoc nu au precizata o scadenta si se considera ca atata vreme cat va exista societatea pe actiuni vor fi valabile si actiunile in baza carora ea functioneaza;

- piata ipotecara. In schimbul ipotecarii bunurilor imobile, bancile comerciale ofera, celor care solicita acest lucru, sume de bani cu care ei isi pot continua sau relansa afacerile;

- piata obligatiunilor corporatiilor, principalii posesori ai acestor titluri de valoare fiind societatile de asigurari;

- piata obligatiunilor administratiei de stat centrale sau locale.

Tranzactiile cu titluri de valoare noi au loc pe piata financiara primara, intre emitentii acestora, care vor capital banesc, si posesorii de disponibilitati banesti, care vor sa le plaseze, devenind astfel investitori pe termen lung.

Titlurile de valoare emise anterior se tranzactioneaza pe piata financiara secundara, numita si bursa de valori.

II. Institutiile pietei financiare. Bursa de valori si mecanismele ei.

Investitiile in active financiare: motivatie, randament, risc.

Institutiile cu rol esential in functionarea pietei capitalului (financiara) sunt: Comisia hartiilor de valoare, Casele de brokeraj, Bursele de valori.

Comisia hartiilor de valoare este un organism aflat sub controlul puterii publice, care are o serie de responsabilitati in ceea ce priveste coordonarea pietei capitalului. Principalele atributii ale comisiei sunt:

a) inregistrarea tuturor hartiilor de valoare ce se emit pe piata primara si confirmarea prospectelor de emisiune;

b) atestarea brokerilor si a caselor de brokeraj, precum si urmarirea activitatii asociatilor de brokeri;

c) controlul activitatii burselor de valori;

d) aprobarea, in consultare cu autoritatea guvernamentala, a infiintarii unor noi burse de valori.

Casele de brokeraj. Activitatea de brokeraj este organizata pe trei niveluri: - brokerul ca persoana fizica; - asociatiile de brokeri; - casele de brokeraj ce opereaza ca intermediari intre cumparatorii si vanzatorii de hartii de valoare.

Functiile principale ale caselor de brokeraj sunt:

a) introduc noile emisiuni pe piata primara;

b) fac tranzactii pe pietele secundare;

c) efectueaza tranzactii pe cont propriu (dealing);

d) se ocupa cu gestionarea portofoliilor de hartii de valoare;

e) acorda consultanta in probleme de investitii financiare;

f) pastrarea in custodie a hartiilor de valoare.

In cadrul conceptului de banca universala - care cunoaste in ultimul timp o raspandire din ce in ce mai larga - pot presta servicii de brokeraj si bancile comerciale. Din punct de vedere organizatoric insa, brokerajul este o operatiune separata de activitatile principale ale bancii.

Bursa de valori este o piata publica organizata si specializata, unde se efectueaza tranzactii cu titluri emise anterior, la preturi determinate de situatia de moment a raportului dintre cerere si oferta.

Particularitatea bursei de valori consta in urmatoarele aspecte:

a) pe aceasta piata preturile sunt stabilite zilnic ca balanta a anticiparilor;

b) preturile se formeaza in cadrul sedintelor de licitatii, pe baza cererii si ofertei care se egalizeaza zilnic;

c) licitatia se organizeaza intr-un anumit loc, in zile si la ore programate;

d) sedintele de licitatie se organizeaza, conform sistemului european, in baza catorva principii:

1. tranzactiile se realizeaza in conformitate cu ordinele de vanzare si de cumparare, care cuprind trei tipuri de preturi: minim la vanzare, maxim la cumparare si pretul zilei;

2. in cadrul unei sedinte de licitatie se stabileste un pret fix (al zilei) pentru fiecare categorie de hartii de valoare;

3. fiecare categorie de hartii de valoare beneficiaza de serviciile unui broker specializat.

Numarul mare si varietatea titlurilor mobiliare, interesul de a grupa asemenea negocieri pe piete localizate, pentru a facilita intalnirea dintre posesorii de titluri si cei de capital banesc, necesitatea de a garanta securitatea si omogenitatea operatiunilor, sunt ratiuni pentru care bursa functioneaza dupa reguli clare si obligatorii, intreaga sa activitate fiind permanent controlata si supravegheata. Asemenea reguli privesc:

a) conditiile de infiintare si organismele de conducere ale bursei;

b) exigentele care trebuie indeplinite de un titlu pentru a fi cotat si tranzactionat prin intermediul bursei;

c) agentii care au acces la tranzactii;

d) modul de formare a pretului (cursului) titlurilor;

e) natura operatiunilor ce se desfasoara si modul de regularizare a lor etc.

Infiintarea bursei de titluri este conditionata de:

1. existenta unui numar mare de societati pe actiuni si de subiecti abilitati sa emita obligatiuni;

2. o dispersie mare a titlurilor pentru ca oferta sa fie cat mai atomizata, sa provina de la un numar mare de subiecti.

Bursa de titluri este o societate comerciala (de regula pe actiuni) privata, publica sau mixta. Dispune de o organizare interna extrem de riguroasa, avand responsabilitati importante fata de agentii economici privind secretul operatiunilor, informarea si siguranta tranzactiilor. Pentru serviciile prestate in favoarea agentilor economici, se percepe de la acestia un comision care permite ca aceasta societate comerciala sa fie printre cele mai rentabile.

Conducerea operativa a bursei este asigurata de Consiliul bursei format din reprezentanti alesi ai actionarilor, ai emitentilor si ai salariatilor. El are misiunea de a stabili regulamentul general, conditiile pentru admiterea (radierea) valorilor mobiliare care se coteaza, fixeaza regulile generale de gestiune a fondurilor de garantie constituite la nivelul bursei.

Pentru ca un titlu de valoare sa fie admis pentru a fi tranzactionat la bursa (sa intre in standing-ul ei), acesta trebuie sa indeplineasca anumite conditii, respectiv emitentul sa se inscrie in anumiti parametri:

a) numarul minim de titluri;

b) marimea capitalului propriu;

c) un prag de rentabilitate;

d) obligatia de a informa publicul asupra situatiei financiare si obiectivele strategice etc.

Principala problema pe care trebuie sa o rezolve bursa de titluri este cea a formarii pretului (cursului) titlurilor de valoare.

In acest scop, pe piata bursiera se intalnesc, prin mijlocirea unor persoane autorizate (jobberi, brokeri), cererea de titluri (care provine de la detinatorii de capital banesc) cu oferta de titluri (care provine de la detinatorii acestora). Cererea si oferta se transmit prin ordinul de bursa in care se prevad: - denumirea titlului (actiuni ale societatii X, obligatiuni provenite din imprumutul Y s.a.m.d.); - natura operatiunii (vanzare, cumparare); - numarul de titluri; - preferinte de pret: - termenul (sau intervalul) pentru efectuarea tranzactiilor s.a. Toate ordinele de bursa sunt colectate si centralizate de catre agentii bursieri, care, pe baza dispozitiilor ce le contin, procedeaza la fixarea cursului pentru fiecare titlu, la un moment dat. In esenta, nivelul si dinamica cursului depind de numerosi factori economici si extraeconomici. Ei tin de situatia economico-financiara si perspectivele acesteia, de starea generala a conjuncturii economice interne si internationale, de optimismul (pesimismul) si alte atitudini comportamentale ale agentilor economici etc. Dintre acestia cei mai semnificativi sunt: - marimea anterioara a dividendului; - dinamica preturilor; - rata dobanzii.

a) Marimea dividendului asigurat in anii precedenti si perspectivele acestuia (pe baza prognozelor privitoare la activitatile societatilor comerciale pe actiuni listate la bursa) stau la baza formarii cursului hartiilor de valoare, prin influenta asupra raportului cerere-oferta de titluri. Indicatorul folosit in acest scop se numeste numar-ani dividend (N.a.d.) si se calculeaza ca raport intre pretul activului si dividend.

N.a.d. = ,

unde:

P = pretul (cursul) la care se achizitioneaza actiunea;

Dv = dividendul anual care a fost asigura in perioada precedenta (sau

dividendul anual previzibil).

Acest indicator exprima numarul de ani in care, prin dividendul previzibil, poate fi recuperat pretul platit pentru achizitionarea unei actiuni. Este un indicator de minim, adica avantajul plasarii in activul in cauza este cu atat mai mare, cu cat raportul este mai mic.

b) Dinamica preturilor, influenteaza direct cursul hartiilor de valoare. Un proces inflationist intens, de pilda determina o tendinta de crestere a cursului titlurilor. Ca urmare, frecvent, veniturile pentru obligatiuni sunt indexate cu rata inflatiei.

c) Rata dobanzii, teoretic, influenteaza invers proportional pretul hartiilor de valoare. Din formula de calculare a dobanzii D = Cxd', deducem ca pretul obligatiunilor, sau creditul acordat de cumparator emitentului este:

C =

La bursa de valori se executa doua mari categorii de operatiuni: la vedere si la termen.

Operatiunile la vedere constau in livrarea imediata - in limitele regulamentului - a titlurilor la cursul (pretul) zilei acceptat de agenti in schimbul sumei corespunzatoare.

Operatiunile la termen sunt cele in care contractarea, intelegerea privitoare la numarul titlurilor, la curs, sunt convenite la un moment dat (T₀), dar efectuarea tranzactiei are loc ulterior, la o data fixata (T₁) numita zi de lichidare. Aceste operatiuni la termen au o tenta speculativa si detin pana la 80% din valoarea tranzactiilor la bursa. (Pentru mecanismul speculatiei - vezi partea intai a lectiei).

In toate tarile cu economie de piata moderna, bursa de valori are un rol major, fapt concretizat in urmatoarele:

a) stimuleaza procesul investitional, concomitent cu dezvoltarea sentimentului de siguranta economica si de proprietar, la cei care cumpara active financiare;

b) actioneaza pozitiv asupra pietei muncii, asupra pietei bunurilor si serviciilor de consum si de capital, datorita preferintei menajelor pentru patrimoniul financiar;

c) transforma rapid, operativ, capitalul banesc in capital real (factor de productie) si invers;

d) favorizeaza libera intrare pe piata a capitalului si inalta sa mobilitate;

e) stimuleaza procesul de concentrare a puterii economice, de preluare a controlului asupra unor societati pe actiuni, prin detinerea pachetului actiunilor de control;

f) este un barometru extrem de sensibil al starii economiei; scaderea brusca a cursului titlurilor prevesteste declansarea unei crize; ridicarea cursurilor, dimpotriva, este un semn al expansiunii.

Trebuie remarcat insa faptul ca operatiunile speculative sustrag disponibilitati banesti importante de la procesele economice reale.

Investitia in active financiare are ca izvor principal veniturile menajelor, mai precis, economiile acestora. In masura in care investitiile in active financiare devin plasamente 'atractive', o parte buna a economiilor populatiei este sustrasa pietei monetare.

Posibilitatile oferite de piata financiara au favorizat importante schimbari in comportamentul gospodariilor familiale. Ca urmare, din economiile destinate sporirii patrimoniului, cota ce revine activelor financiare este in crestere in tarile dezvoltate economic. De pilda, activele financiare detin 50% din patrimoniul menajelor in Anglia, 30% din cel al familiilor in Franta, Italia.

Motivatia investitiei in active financiare consta in capacitatea acestora de a genera in viitor venituri. Valoarea economica a unui activ exprima tocmai capacitatea acestuia de a aduce posesorului venituri in viitor. Dar, cum valoarea banilor este dependenta de timp, evaluarea economica a unui activ financiar implica ajustarea fluxurilor viitoare de venituri pentru a stabili valoarea lui in prezent. Estimarea valorii prezente a unui venit viitor se numeste actualizare. Operatiunea de actualizare se realizeaza pe baza unei rate de actualizare.

Facand abstractie de risc si inflatie, dobanda reprezinta pretul utilizarii banilor in timp. Deci, rata dobanzii este folosita frecvent ca rata de actualizare.

Concret, valoarea prezenta (Vp) a unui venit ce va fi obtinut peste un an (V₁) este data de relatia:

Vp =   , in care 'r' este rata dobanzii.

In fapt, valoarea prezenta reprezinta marimea unui depozit monetar care, creat in prezent, asigura peste un an venitul V₁, venit care cuprinde si dobanda acumulata la venitul initial, adica:

V₁ = Vp + rVp = (1 + r)Vp

Generalizand, valoarea prezenta (Vp) a unui venit oarecare (Vn), ce va fi obtinut peste 'n' ani, rezulta din relatia:

Vp =

Aceasta valoare este egala cu depozitul monetar care, creat in prezent, asigura peste 'n' ani venitul V, venit ce insumeaza dobanda compusa la suma initiala.

Activul genereaza fluxuri de venituri pe intreaga sa perioada de existenta. Ca urmare, valoarea economica a activului respectiv rezulta din insumarea valorilor prezente ale tuturor veniturilor obtinute in viitor. Considerand ca durata de viata a unui activ este 'n' ani, iar fluxul de venituri pe parcursul perioadei de viata este V₁, V₂, , V_n, atunci valoarea economica (Ve) a activului financiar este:

Ve =

Valoarea economica a unui activ - altul decat un depozit monetar sau semimonetar - are semnificatia unui cost de oportunitate. Intr-adevar, deoarece actualizarea se realizeaza pe baza ratei dobanzii, valoarea economica reprezinta depozitul monetar sau semimonetar la care se renunta in favoarea detinerii activului si care ar aduce, prin restrangerea sa graduala, venituri egale cu cele generate de activul respectiv.

Decizia de a investi intr-un activ - real sau fizic - este determinata de mai multi parametri, cum sunt: pretul activului, valoarea economica neta, randamentul activului, riscul.

Pretul activului se compara cu valoarea lui economica:

- daca pretul activului este mai mare decat valoarea economica, atunci cumpararea activului respectiv nu este avantajoasa;

- daca pretul activului este mai mic decat valoarea economica, atunci investitia este avantajoasa.

Valoarea economica neta (Ven) - se calculeaza ca diferenta intre valoarea economica si pretul activului: Ven = Ve - Pa.

Daca valoarea economica neta este mai mare decat zero, atunci investitia este avantajoasa.

Estimarea randamentului activului respectiv se face prin compararea valorii economice a activului cu pretul acestuia. Randamentul unui activ (e) este acea rata de actualizare pentru care pretul activului este egal cu valoarea sa economica sau, ceea ce este acelasi lucru, pentru care valoarea economica neta este nula. Daca randamentul este superior ratei dobanzii (e > r), atunci plasamentul in activul respectiv este avantajos.

Riscul este un alt parametru important al deciziei de a investi. Notiunea de risc este opusa celei de siguranta. Starea de siguranta desemneaza (in acest caz) cazurile in care anticiparile sunt unice sau cuprinse intre limite foarte apropiate. De regula, agentii economici realizeaza anticipari care acopera marje foarte largi de marime. Unele dintre acestea sunt mai probabile, altele mai putin probabile. Termenul de risc desemneaza tocmai asemenea situatii in care anticiparile nu sunt unice, dar pot fi apreciate probabilitatile de realizare a fiecarei valori posibile. Agentii economici manifesta aversiune fata de risc. Ei achizitioneaza un activ atunci cand pretul acestuia este inferior valorii economice medii. Diferenta respectiva se numeste premiu pentru risc.

APLICATII

1. Alegeti raspunsul corect:

a) valoarea neta actualizata a unui proiect de investitii este cu atat mai mare, cu cat rata dobanzii este mai ridicata;

b) valoarea neta actualizata a unui proiect de investitii este cu atat mai mare cu cat durata de viata a proiectului este mai lunga;

c) valoarea neta actualizata a unui proiect de investitii este cu atat mai mica cu cat rata dobanzii este mai ridicata;

d) nici o varianta nu este corecta.

2. Dividendul reprezinta:

a) acea parte din capitalul social al firmei care revine posesorului de actiuni;

b) acea parte din capitalul banesc al firmei care revine intreprinzatorului;

c) venitul care ii revine managerului;

d) partea din profit care ii revine posesorului de obligatiuni;

e) partea din profit care ii revine posesorului de actiuni.

3. Fiecare asociat, in functie de contributia sa la capitalul social al firmei, va primi:

a) un venit proportional cu capitalul banesc pe care il detine;

b) un numar de obligatiuni proportional cu capitalul banesc subscris;

c) corespondentul in actiuni al contributiei sale;

d) un comision proportional cu capitalul banesc subscris.

4. La bursa de valori:

a) sunt acceptate numai actiunile;

b) sunt acceptate numai obligatiunile;

c) sunt acceptate atat actiunile cat si obligatiunile;

d) au acces numai titlurile de valoare care indeplinesc conditiile stabilite;

e) este acceptat orice titlu de valoare.

5. Raportul dintre cererea si oferta de titluri pe piata financiara secundara este influentat de:

a) nivelul ratei somajului;

b) nivelul ratei dobanzii;

c) nivelul ratei inflatiei;

d) nivelul ratei consumului;

e) nivelul ratei economiilor;

f) situatia social-politica interna si internationala.

6. Obligatiunea atesta:

a)      existenta unui deficit bugetar;

b)      asumarea unui angajament de catre firmele private;

c)      contractarea unui imprumut pe termen lung;

d)      existenta unei datorii catre stat.

7. Reducerea ratei dobanzii determina:

a)      cresterea cursului obligatiunilor emise anterior;

b)      reducerea cursului obligatiunilor emise anterior;

c)      cresterea cursului si a cuponului obligatiunilor emise anterior;

d)      reducerea cursului si cresterea cuponului obligatiunilor emise anterior.

8. Un proiect de investitii, a carui durata de viata se intinde pe doi ani, si care aduce in al doilea an incasari de 110 milioane de lei pentru un cost de l00 milioane de lei in primul an, este rentabil daca rata dobanzii in vigoare pe piata va fi:

a) mai mare sau egala cu 10%;

b) egala cu 10%;

c) mai mica sau egala cu 10%;

d) nu se poate determina.

9. Un activ poate fi vandut cu 11.000 lei in cursul perioadei urmatoare. Daca exista active asemanatoare lui, care produc un randament de 10%, care este pretul actual al activului respectiv?

10. Care este valoarea prezenta a sumei de 100.000 lei disponibila peste un an, daca rata dobanzii in vigoare pe piata este de 10%?

11. De la un titlu de valoare se asteapta sa aduca un venit net de 100.000 u.m. anual. Daca rata dobanzii pe piata este de 8% pe an, atunci valoarea pe piata a acestui bun ar trebui sa fie de

12. Societatea pe actiuni X a obtinut in anul trecut un profit in valoare de 500 milioane lei, pe care il distribuie in totalitate actionarilor. Un actionar detine 1.000 din cele 3,5 milioane de actiuni de firma, Calculati marimea dividendelor incasate de acest actionar.

13. Cuponul unei obligatiuni este de 1.000.000 lei. Determinati cu cat se modifica pretul unei obligatiuni cand rata dobanzii creste de la 10% la 15%.

14. Determinati randamentul unei obligatiuni cu valoarea nominala de 10.000 u.m., stiind ca pretul de piata al acesteia este 9.187 lei, cuponul este 1.000 u.m., iar termenul de scadenta al obligatiunii este 2 ani.

15. Pe piata financiara primara sunt oferite trei titluri A, B, C, avand urmatoarele caracteristici:

- titlul A: actiune, valoare nominala 2500 u.m., dividend scontat 500 u.m. anual, admis la bursa;

- titlul B: obligatiune publica, valoare nominala 2000 u.m., venit garantat anual 440 u.m., admis la bursa;

- titlul C: actiune, valoare nominala 4000 u.m., dividend scontat 800 u.m. anual, neadmis la bursa.

Care dintre cele trei titluri confera un plasament mai convenabil pentru un detinator de economii banesti care doreste sa achizitioneze titluri pe piata financiara primara, in conditiile in care rata anuala a dobanzii la depozitele la termen este de 18%.

15. Analizati textele:

"O economie sanatoasa depinde, in mod vital, de transferurile eficiente de fonduri, de la cei care economisesc la cei care au nevoie de capital - prin urmare, aceasta inseamna ca economia este dependenta de pietele financiare eficiente. In lipsa transferurilor financiare eficiente, corporatiile, atat cele de stat cat si cele ce opereaza in sectorul privat se pot gasi in situatia fie de a plati rate excesive de dobanzi pentru capitalul obtinut. Aceste situatii nedorite ar avea, desigur, un impact asupra disponibilitatii bunurilor si serviciilor pentru cetateni. Evident, gradul de productivitate si, ca atare nivelul de viata ar fi mult scazute, deci este absolut esential ca pietele financiare sa functioneze eficient - nu numai rapid, dar si cu un cost scazut." (Paul Halpern; J. Fred Weston; Eugene F. Brigham, Finante manageriale, Modelul Canadian, Editura Economica, Bucuresti, 1998, p.55)

"Bursa este, probabil, cea mai caracteristica dintre institutiile economiei de piata. N-ar fi, de fapt, o exagerare sa spunem ca fara Bursa nu ar exista economie de piata. Bursa consta dintr-o serie de piete de active, adica de viitoare fluxuri de beneficii. Pe fiecare dintre aceste piete oferta si cererea se egaleaza in fiecare zi. Cererea si oferta reflecta anticiparile divergente ale cumparatorilor si vanzatorilor cu privire la beneficiile viitoare. Tranzactiile au loc intre cei ale caror anticipari se abat de la pretul de piata curent. Dat fiind ca se poate cumpara exact cat se vinde, putem spune ca pretul (cursul) de echilibru pe o piata de active reflecta <<balanta anticiparilor>> " (L.M.Lachmann, Capital, Expectations, and the Market Process: Essays on the Theory of the Market Economy, Sheed Andrews and McMeel Inc., Kansas City, 1977, p. 114)

"Situatia economica moderna este o situatie tranzactionala in sensul ca activitatile economice de orice fel sunt de obicei guvernate de considerente economice. Exigentele vietii moderne sunt in mod obisnuit exigente pecuniare. Adica exigente de proprietate. Eficienta productiva si castigul distributiv se masoara deopotriva prin pret. Variatiile capitalizarii, de exemplu se produc fara sa avem posibilitatea de a le raporta la variatii echivalente vizibile in evolutia sectorului industrial sau in sfera placerilor legate de consum.In mod obisnuit oamenii de afaceri urmaresc sa acumuleze bogatii peste limitele consumului real si nu intentioneaza ca bogatia astfel acumulata s-o converteasca, printr-o tranzactie finala de cumparare, in bunuri consumabile sau in senzatii de consum" (T. Veblen, The Theory of Business Enterprise, New American Library, 1932, p.45)