DOBANDA

Definirea si continutul conceptului

Evolutia conceptului dobanzii ne obliga sa abordam modalitatile sale de existenta mai intai din punct de vedere al sferei de cuprindere, sau ariei de aplicabilitate.

Dobanda in sens restrans - cel existent initial, e privita ca excedent ce revine proprietarului de capital dat cu imprumut.

Evolutia dobanzii arata ca aceasta a fost generata, la inceputurile sale, de imprumuturi pentru consum. Dobanda pentru creditul cu destinatie economica-productiva era un fenomen rar intalnit inca in antichitate, dar ulterior a devenit predominant. Odata cu aparitia si dezvoltarea acestei forme de credit, aria de manifestare a fenomenului dobanzii s-a largit substantial, astfel incat dobanda a ajuns sa fie considerata remuneratia capitalului imprumutat, adica rasplata pentru folosinta numerarului cedat pentru un timp determinat.

Dobanda in sens larg e privita ca excedent ce revine proprietarului oricarui capital utilizat in conditii normale.

Despre dobanda Paul Samuelson spune ca este "pretul specific" platit pentru "a treia mare categorie de factori de productie: capitalul".

Dobanda reprezinta, deci, un venit insusit de proprietarul intregului capital antrenat intr-o activitate economica oarecare sub forma de excedent in raport cu capitalul (respectiv) avansat.

Teorii privitoare la dobanda

Vom clasifica teoriile privitoare la dobanda astfel:

a.      dobanda ca pret sau recompensa a spiritului de economie, intrucat capitalul este conceput ca parte din venitul unui agent economic necheltuit pentru consumul personal. Dobanda poate fi considerata ca reprezentand rasplata renuntarii momentane la capitalul lichid in favoarea altcuiva.

b.       dobanda este o chirie platita pentru capitalul folosit, sau un pret pentru riscul antrenarii capitalului intr-o activitate oarecare. Economistul francez A. Page spune ca dobanda este pretul sau chiria platita pentru folosirea unui capital.

c.       dobanda ca pret platit pentru capitalul (suma de bani) folosit intr-o afacere, dar care nu este insusita prin munca. Cei care iau imprumut platesc pentru dreptul de folosinta a capitalului imprumutat, dobanda. Aspru infierata sute de ani, dobanda isi gaseste justificarea in urmatorul rationament: asa cum marfurile pot fi vandute pe credit, iar la achitarea lor se platesc bani cu functia de mijloc de plata, tot asa banii pot fi dati imprumut, achitarea acestuia avand aceiasi functie de mijloc de plata.

Noi vom folosi sensul restrans al conceptului, conform caruia dobanda reprezinta o alta forma a venitului creat in societate si anume, venitul ce revine factorului capital si apare atunci cand posesorului capitalului transfera capitalul sau, prin imprumut (deci dobanda e legata de capitalul sub forma baneasca). Capitalul banesc preluat prin imprumut de intreprinzator se transforma in capital fizic cu ajutorul caruia se vor obtine cantitati sporite de bunuri si servicii necesare societatii.

Sursele capitalului de imprumut sunt:

economiile populatiei concentrate in institutii bancare;

economiile firmelor;

economiile Guvernului;

Cererea, la randul ei, se grupeaza in:

cerere din partea populatiei;

cerere din partea firmelor;

cerere din partea Guvernului si a administratiilor locale.

Pentru medierea imprumutului un rol deosebit au bancile.

Determinarea masei si ratei dobanzii

Marimea dobanzii se calculeaza prin masa si rata dobanzii. Masa este marimea absoluta a dobanzii (D), iar rata dobanzii este marimea ei relativa (d').

Rata dobanzii se determina ca un raport procentual intre marimea dobanzii totale si capitalul imprumutat. Ea reprezinta pretul pentru a dispune de 100 unitati monetare, timp de 1 an.

d = D/K ^x 100

Dobanda exprima nivelul pretului la care poate fi dobandit imprumutul.

Dobanda este cunoscuta ca dobanda simpla si dobanda compusa. Dobanda simpla se calculeaza ca produs intre marimea creditului (K), rata dobanzii (d') si perioada de timp (n) sub un an:

D = K^. d n

Pentru credite acordate pe perioade mai lungi, se foloseste formula dobanzii compuse. Calculul dobanzii compuse presupune capitalizarea dobanzii, ajungandu-se sa se calculeze dobanda la dobanda:

D = S_n - K ; S_n = S₀ (1+d)ⁿ in care:

D - dobanda totala

d - rata dobanzii

n - numarul de ani

K - capitalul imprumutat

S_n = suma in momentul n

Pe piata imprumuturilor, ofertantii de capital de imprumut se intalnesc cu cei care solicita imprumuturi. Din confruntarea lor rezulta marimea dobanzii.

Factorii care influenteaza rata dobanzii

Marimea ratei dobanzii este variabila.

Nivelul ratei dobanzii influenteaza si e influentat in primul rand de raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut. Cresterea cererii atrage o ridicare a ratei dobanzii, respectiv invers.

Mai exista si alti factori de influenta:

Durata creditului: daca rata dobanzii e ridicata, dar cererea de credite pe termen scurt e mare, acest fapt va duce la reducerea ratei dobanzii pentru credite scurte, paralel cu cresterea ratei dobanzii la creditele pe termen lung.

Conjunctura economica si politica, respectiv inflatia; rata dobanzii se majoreaza cu rata inflatiei.

Riscul: cu cat posibilitatea returnarii capitalului imprumutat este mai mare cu atat riscul este mai mic si, in conditiile in care toti ceilalti factori sunt constanti in actiunea lor, rata dobanzii este mai mica. Dobanda poate fi privita ca fiind compusa din:

dobanda propriu-zisa, care este pretul platit pentru dreptul de folosire a imprumutului;

prima de asigurare contra riscurilor, care variaza de la caz la caz.

3. Functiile si formele dobanzii

Atunci cand pe piata capitalului de imprumut se manifesta puternic factorii care actioneaza in directia cresterii ratei dobanzii guvernul poate interveni in sensul stoparii acestui proces stabilind un plafon maxim al ratei dobanzii. Plafonarea este adoptata pentru a proteja pe micii proprietari. In fond ea nu indeplineste acest rol deoarece elimina o parte insemnata din aceasta categorie a populatiei de la credite. Efectele plafonarii ratei dobanzii pot fi negative.

Functiile dobanzii

a) dobanda este parghia de influentare a activitati economice, in sensul de folosire rationala a capitalului astfel ca rata rentabilitatii sa fie mai mare decat rata dobanzii, nivelul dobanzii trebuie astfel stabilit incat intreprinderea sa ia credite doar in conditii de stricta necesitate;

b) dobanda este modalitatea de a asigura bancilor recuperarea cheltuielilor efectuate si realizarea unui profit normal.

	Profitul bancar net = Di - Dp - Cheltuielile de functionare

Profitul net = Di - Dp - Cheltuielile de functionare

Unde D_i - dobanda incasata

D_p - dobanda platita

c) este parghia de redistribuire a produsului net al intreprinderii;

d) este un stimulent pentru public sa sporeasca stocul de capital, renuntand la anumite consumuri curente.

In conditiile actuale se manifesta pe plan mondial o tendinta de crestere a dobanzii. Aceasta are urmatoarele implicatii:

cresterea serviciului datoriei externe a tarilor in curs de dezvoltare;

perpetuarea decalajelor intre acestea si tarile dezvoltate;

tarile in curs de dezvoltare suporta o dubla povara: ca debitoare, apoi pentru ca acest credit acordat lor le impune anumite conditii pentru primirea imprumutului.

Dobanda are urmatoarele forme de existenta:

dobanda pe piata monetara, aceea care se utilizeaza in general in cazul creditelor pe termen scurt contractate intre bancile comerciale, precum si intre ele si banca centrala;

dobanda bancara de baza, aceea care se practica pentru remunerarea certificatelor de depozit sau pentru bonurile de trezorerie;

dobanda aplicata intreprinderilor de catre banci si alte institutii financiare;

dobanda ca taxa de scont comerciala sau scontul comercial, perceputa la operatiunile de scontare a efectelor de comert, precum si dobanda ca taxa de rescont;

dobanda pentru remunerarea a diverse forme pentru plasamente pe termen scurt si mediu ce se practica de casele de economii sau de banci pentru depozitele la vedere si la termen, pentru constructia de locuinte etc.;

dobanda pe piata obligatiunilor, care este apreciata ca tipica pentru plasamentele pe termen lung.

dividendul, ca forma specifica a plasamentului in actiuni.

Dobanda nominala si dobanda reala

Conventional, prezentarea acestor forme de existenta ale dobanzii porneste de la ecuatia lui Irving Fisher:

i = r + π

i - rata nominala a dobanzii sau rata de piata a dobanzii;

r - rata reala a dobanzii;

π - rata inflatiei

Daca procesul inflationist exista, si aceasta-i situatia cea mai frecvent intalnita, rata reala a dobanzii devine un indicator foarte important pentru agentii economici:

r = i - π

De exemplu, pentru utilizarea capitalului disponibil existent la un moment dat se propune un proiect de construire a unui fabrici care urmeaza sa functioneze 20 de ani cu o productivitate neta evaluata la 10%. Nimeni insa nu va accepta folosirea capitalului disponibil in acest scop daca rata dobanzii pe piata este de 11%. Dar daca aceasta scade la/sub 10%, proiectul devine rentabil si va fi realizat.

Wn ≥ i , in care:

Wn - randamentul sau productivitatea neta a proiectului de investitie (in %);

i - rata dobanzii;

Firmele care apeleaza la capital de imprumut doresc sa investeasca in domenii care asigura o rata inalta de revenire a capitalului. Nici o firma nu va investi in domenii care asigura o rata de revenire mai mica decat rata dobanzii.

Deci rata profitului trebuie sa fie mai mare decat rata dobanzii.

Intrebari si teme propuse spre autoevaluare:

Ce se intelege prin dobanda in sens larg si restrans?

Redati formulele dobanzii simple si compuse

Definiti rata dobanzii si precizati factorii care o influenteaza

Care sunt functiile pe care le indeplineste dobanda?

Formele dobanzii.

Teste grila:

1. Care din aprecierile de mai jos sunt corecte pentru a caracteriza rata dobanzii?

a)      e un pret;

b)      e o baza de calcul;

c)      e o marime variabila in timp;

d)      este costul creditului de 100 u.m.

2. In ce raport trebuie sa fie rata dobanzii fata de rata profitului pentru a stimula cererea de credite?

a)      sa fie egala;

b)      sa fie mai mare;

c)      sa fie mai mica.

3. Profitul bancar este dependent de:

a)      eficienta operatiilor de creditare;

b)      dobanda incasata;

c)      dobanda platita;

d)      raportul dintre rata dobanzii si rata rentabilitatii agentilor economici;

e)      cheltuielile de functionare ale bancii.

4. Cand cererea de credite este mai mare decat oferta:

a)      creste rata dobanzii;

b)      scade rata dobanzii;

c)      scade pretul creditului

5. In cadrul unei banci se depune "la termen" o suma de 10 mil. u.m. Sa se determine cat de mare va fi aceasta suma dupa 10 ani, stiind ca rata anuala a dobanzii este de 10%.

6. Dupa 3 ani, un deponent al sumei de 10 milioane u.m., cu o rata a dobanzii de 10% incaseaza o dobanda totala de:

a)      3 mil. u.m.;

b)      3,31 mil. u.m.;

c)      0,3 mil. u.m.

7. O banca acorda credite pe 1 an de 80 mil. u.m. cu rata dobanzii de 10%. Ea inregistreaza cheltuieli de functionare anuale de 1 mil., iar profitul reprezinta 50% din castig. Rata dobanzii la depuneri, egale ca marime cu credite acordate, este de:

a)      4 mil.;

b)     

c)     

d)      nu poate fi determinata;

e)     

Solutiile exercitiilor propuse:

1.a,b,c., 2. c, 3.b,c,e, 4. a., 5. 25,9 mil.u.m., 6. b, 7.e.