PIATA VALUTARA

1. Organizarea si functionarea pietei valutare

La nivelul fiecarei economii nationale, dar si la nivelul pietei inernationale in ansamblul ei, se organizeaza si functioneaza o componenta distincta a pietei monetare, si anume piata valutara. Ea are drept scop satisfacerea necesitatilor participantilor de a-si procura diverse monede fara a apela la operatiuni de finantare sau creditare in valuta, ci prin intermediul tranzactiilor directe de vanzare/cumparare de monede cu circulatie internationala.

Piata valutara poate fi definita ca un ansamblu de relatii financiar-valutare prin intermediul carora se realizeaza operatiunile de vanzare/cumparare de valute si devize la nivel international.

La nivel mondial, principalele centre valutare sunt concentrate la Londra, New-York, Tokyo, Paris, Zurich, Frankfurt etc. Importanta acestor centre valutare rezida din faptul ca evolutia cursurilor pe aceste piete influenteaza intr-o mare masura evolutia cursului valutar si pe alte piete.

Piata valutara internationala se caracterizeaza printr-un grad ridicat de unitate si de lichiditate determinat de functionarea sistemelor internationale ce faciliteaza transmiterea de informatii in timp real si de faptul ca acest segment al pietei financiare are o functionare continua, operatiunile de vanzare/cumparare de valute avand loc practic fara intrerupere.

Structura pietei valutare cuprinde ca principale componente:

à bursa valutara - organism reglementat legal pentru derularea operatiunilor de vanzare/cumparare de valute;

à banci autorizate/case de schimb valutar - autorizate de banca centrala sa desfasoare operatiuni valutare;

à persoane/institutii ce actioneaza pe piata valutara in numele si contul clientilor sau si in nume si cont propriu (brokeri/dealeri).

Mecanismul de derulare a tranzactiilor pe piata valutara presupune existenta si interconectarea a trei segmente: segmentul primar, segmentul principal si segmentul tertiar.

à segmentul primar este al participantilor care genereaza cererea si oferta de valuta, piata valutara fiind un mecanism de legatura intre ofertanti si solicitatori;

à segmentul principal asigura ansamblul operatiunilor pana la finalizarea tranzactiilor, prin concentrarea cererii si ofertei de valuta, determinarea cursului de schimb in functie de termenul tranzactiilor, avizarea clientilor si efectuarea viramentelor in conturi;

à segmentul tertiar asigura coordonarea si supravegherea tranzactiilor pe piata valutara, rolul principal revenind bancii centrale din fiecare tara.

Piata valutara cuprinde un segment interbancar si un segment pentru populatie. Cel mai reprezentativ segment al pietei valutare este piata interbancara cu cele doua componente ale sale: piata la vedere si piata la termen.

à piata la vedere este determinata de tranzactiile la vedere. Acestea se concretizeaza in operatiuni de vanzare/cumparare de valuta cu finalizarea operatiunii in aceeasi zi (sau maxim 48 de ore) astfel incat momentul tranzactiei coincide cu momentul formarii cursului valutar al zilei respective. Tranzactiile la vedere maresc viteza de circulatie a valutelor si usureaza derularea tranzactiilor de import/export.

à piata la termen este determinata de tranzactiile la termen concretizate in incheierea lor imediata, dar cu livrarea valutelor dupa un termen prestabilit in momentul incheierii tranzactiei.

Fiecare intermediar de pe piata valutara isi determina si comunica (prin afisare electronica sau telefonic) cursuri de schimb ale monedei nationale fata de principalele valute. Aceste cursuri fluctueaza pe parcursul zilei, avand un nivel determinat in functie de cererea si oferta pentru valuta respectiva.

Diferenta intre cele doua niveluri ale cursului de schimb (curs de cumparare si curs de vanzare) afisat de intermediari constituie marja si revine intermediarilor sub forma de profit din operatiunile respective. Cursul de schimb reprezinta expresia volumului si dinamicii ordinelor de cumparare si ordinelor de vanzare de valuta, fiind un punct de echilibru intre cererea si oferta manifestata pe piata schimburilor valutare.

Mecanismul formarii cursului valutar pe piata cunoaste trei stadii care duc la o uniformizare a acestuia:

à prima uniformizare are loc la nivelul fiecarui intermediar, prin cererea si oferta de valuta cumulata la nivelul acestora;

à a doua uniformizare se realizeaza la nivelul pietei valutare nationale, prin compensare interbancara;

à a treia uniformizare se produce la nivel international, prin compensarea intre pietele valutare nationale.

2. Tipuri de operatiuni derulate pe piata valutara

Operatiunile derulate pe piata valutara se pot clasifica in functie de mai multe criterii. Astfel:

a) in functie de scopul urmarit de clienti:

à tranzactii cu valute efectuate in scop comercial pentru a asigura necesarul de mijloace de plata pentru o operatiune curenta sau viitoare de import sau pentru a transforma valuta incasata dintr-o operatiune de export in alta valuta sau in moneda nationala;

à tranzactii derulate in scopul protectiei impotriva riscului valutar care se refera in general, la operatiuni de acoperire (hedging), prin care se urmareste mentinerea puterii de cumparare a unei valute prin operatiuni succesive la vedere si la termen;

à tranzactii de arbitraj generate de nevoia de fructificare a conturilor de disponibil, tranzactii care vizeaza valorificarea diferentelor de curs valutar pe piete diferite sau la momente diferite;

à tranzactii de tip speculativ care urmaresc obtinerea de profit ca urmare a modificarii cursului valutar in timp sau ca urmare a existentei unei diferente de dobanda la fondurile exprimate in monede diferite;

à operatii initiate in scopul dirijarii cursului de schimb efectuate de catre autoritatile monetare prin care se procedeaza la interventii asupra cererii si ofertei de valuta.

b) in functie de intervalul dintre momentul initierii tranzactiei si finalizarea acesteia:

à tranzactii la vedere (spot) derulate pe baza cursului de schimb la vedere si finalizate la cel mult 48 ore de la initierea tranzactiei;

à tranzactii la termen (forward) incheiate la un moment initial pe baza unui curs la termen prestabilit si finalizate in general la termene de 1, 3, 6 luni de la data incheierii tranzactiei. In functie de reglementarile existente, pe anumite piete valutare se pot derula tranzactii si la alte termene decat cele considerate obisnuite, si anume, tranzactii la termene mai indelungate (9 sau 12 luni) sau tranzactii la termene intermediare (45 sau 60 de zile).

c) in functie de natura mijloacelor tranzactionate pe piata valutara:

à tranzactii cu valute efective;

à tranzactii cu valute in cont;

à tranzactii cu monede internationale.

3. Participantii pe piata valutara

Categoriile de participanti care opereaza pe piata valutara sunt:

bancile si agentii nonbancari de schimb valutar;

persoanele fizice si juridice;

arbitrajistii si speculatorii;

bancile centrale si trezoreriile.

à bancile si agentii nonbancari de schimb valutar actioneaza in calitate de brokeri sau dealeri pentru efectuarea schimbului valutar (vanzare/cumparare de la sau pentru clientii lor). Venitul lor este reprezentat de comisionul perceput pentru fiecare tranzactie realizata si de diferenta practicata intre cursul de cumparare si de vanzare pentru fiecare valuta in parte.

Cele mai simple operatiuni sunt cele practicate de casele de schimb valutar.

In cazul sumelor necesare operatiunilor de import/export, agentii economici se adreseaza bancilor comerciale pe baza unor ordine de vanzare/cumparare de valuta, bancile comerciale si cele de investitii fiind cei mai importanti operatori pe piata valutara.

Spre deosebire de casele de schimb valutar non-bancare, la casele de schimb valutar care functioneaza in cadrul bancilor de obicei diferenta intre cursul de cumparare si cursul de vanzare este mai redusa (datorita volumului mai mare de tranzactii derulate), se pot derula schimburi valutare incrucisate, iar numarul valutelor tranzactionate este mai mare.

à persoanele fizice si juridice actioneaza pe piata valutara pentru a facilita derularea tranzactiilor comerciale sau de investitii. Acest segment se constituie din importatori/exportatori, investitori internationali de portofoliu, firme multinationale, turisti etc.

à speculatorii si arbitrajistii realizeaza profit in interiorul pietei valutare, ei deruland o activitate continua pe piata valutara. Speculatorii cauta sa obtina profit dintr-o modificare in timp a nivelurilor generale de pret, iar arbitrajistii urmaresc sa obtina profit din diferentele simultane de pret pe piete diferite.

à bancile centrale si trezoreriile actioneaza pe piata valutara pentru a-si constitui sau modifica rezervele valutare oficiale, dar si pentru a influenta cursul la care moneda proprie este tranzactionata. Scopul lor nu este reprezentat in primul rand de obtinerea de profit, ci mai degraba influentarea raportului de tranzactionare a monedei proprii fata de alte valute.

Bancile centrale actioneaza pe piata valutara utilizand in principal doua instrumente:

investitii directe sub forma operatiunilor de vanzare/cumparare de valute;

rata dobanzii, al carei nivel relativ face moneda nationala mai mult sau mai putin atragatoare pentru plasamente sau investitii.

Investitiile bancilor centrale au un caracter sporadic si indeplinesc cateva functii importante:

executarea ordinelor primite de la clientela proprie - guverne, banci centrale straine, organisme internationale;

controlul asupra pietei;

incercarea de a influenta cursul de schimb din motive de politica interna sau din necesitatea respectarii unor angajamente internationale.

4. Tranzactii la vedere pe piata valutara

Sunt tranzactii simple derulate pe baza cursului la vedere (spot), avand scadenta fixa (finalizate in general in cel mult 48 de ore de la initierea lor, in functie de reglementarile fiecarei piete). Orice client care doreste cumpararea/vanzarea de valuta adreseaza un ordin de cumparare/vanzare spot pe o anumita piata valutara, conform cursului la momentul adresarii ordinului.

Cursul spot este cursul afisat pe fiecare piata valutara (la bursa valutara, la banca sau la casa de schimb) si determinat pe principalele valute dupa metoda cotatiei incrucisate.

Operatiunile spot sunt operatiuni directe prin care se asigura solicitarile clientilor de mijloace de plata in valuta sau ordinele acestora de transformare a unei valute intr-o alta valuta. Pentru aceste tranzactii, obtinerea de castig nu constituie un scop, insa nu sunt excluse nici operatiunile speculative: cumpararea unei valute la vedere in vederea revanzarii sale dupa cresterea viitoare a cursului sau vanzarea la vedere a unei valute cu intentia de a o rascumpara ulterior la un curs mai scazut.

Cursul spot este cursul care se formeaza prin centralizarea ordinelor de cumparare si a celor de vanzare adresate pentru aceeasi valuta si pe aceeasi piata la un moment dat, centralizare urmata de determinarea unui punct de echilibru intre cerere si oferta.

Ordinele de cumparare/vanzare de valuta adresate de clienti pot fi:

- "ordine la cursul pietei" (la cel mai bun curs din punct de vedere al intermediarului pe piata valutara) la care clientul cunoaste cursul existent pe piata la momentul adresarii ordinului si este de acord ca tranzactia sa de cumparare/vanzare de valuta sa se realizeze la acest curs sau la unul apropiat.

In cazul acestor ordine, clientul este interesat in special de realizarea efectiva a tranzactiei si mai putin de cursul la care aceasta se deruleaza.

- "ordine la curs limita" la care clientul este interesat ca tranzactia sa de vanzare/cumparare de valuta sa se realizeze la un anumit curs pe care el il precizeaza in ordin sau la un curs mai bun.

Limita precizata de client este o limita minima la ordinele de vanzare ("doresc sa vand cu cel putin .") si limita maxima la ordinele de cumparare ("doresc sa cumpar cu cel mult .").

Cursul spot este influentat de o serie de factori, printre care:

à pe termen scurt:

diferenta intre dobanzile internationale: cresterea nivelului dobanzii practicat de catre banca centrala are ca efect sporirea intrarilor de valuta in tara respectiva, determinand intarirea monedei nationale;

sporirea volumului tranzactiilor incheiate de companiile multinationale: in cazul in care acestea detin o pondere importanta in comertul tarii pe teritoriul careia actioneaza, urmarea este cresterea intrarilor de valuta si intarirea monedei nationale;

avansurile si intarzierile in realizarea creantelor si platilor in valuta care nu sunt acoperite de contracte la termen sau alta modalitate de acoperire impotriva riscului valutar:

Ø      in cazul aprecierii valutei de referinta, actiunile in avans ale importatorilor si actiunile cu intarziere ale exportatorilor vor contribui la intarirea valutei de referinta si la deprecierea monedei nationale;

Ø      in cazul deprecierii valutei de referinta, prin intarziere importatorii reduc cererea de valuta, in timp ce exportatorii desfasoara actiuni in avans marind oferta de valuta, urmarea fiind aprecierea monedei nationale;

masuri politice si economice: nationalizari, emisiune suplimentara de moneda, schimbarea guvernului, echilibrarea balantei de plati etc.

actiunile bancii centrale: prin operatiuni de vanzare/cumparare de valuta se influenteaza cursul de schimb al monedei nationale.

à pe termen lung:

ratele relative de inflatie: cu cat rata inflatiei intr-o tara este mai mare, cu atat moneda tarii respective se va deprecia mai mult;

situatia balantei de plati: o balanta cronic deficitara determina slabirea monedei nationale.

Din punct de vedere teoretic se pune problema determinarii cu anticipatie a cursului spot. Astfel, el se prezinta ca un curs previzionat in functie de evolutia probabila a puterii de cumparare. Aceasta anticipatie se bazeaza pe teoria paritatii puterilor de cumparare.

Se considera ca daca rata dobanzii practicata pe doua piete ale caror monede se compara este diferita, atunci cursul de schimb la vedere trebuie sa varieze si el. La baza acestei variatii sta urmatorul rationament:

se considera nivelul preturilor pe pietele respective;

se considera rata inflatiei pe cele doua piete (care influenteaza direct puterea de cumparare).

Daca rata inflatiei in tara B este mai mica decat rata inflatiei in tara A, va creste importul in tara B deoarece in tara unde rata inflatiei este mai mica pretul relativ al bunurilor din import este mai scazut. Exportul aceleiasi tari se restrange pentru ca produsele tarii in cauza fiind mai scumpe, nu sunt acceptate de partenerii externi. In aceste conditii, cresterea importurilor si scaderea exporturilor determina un deficit al balantei comerciale a tarii B care antreneaza deprecierea monedei tarii B comparativ cu moneda tarii A.

Pe baza acestei relatii se ajunge la concluzia ca variatia cursului de schimb la vedere pentru momentul 1 fata de momentul 0 este aproximativ egala cu diferenta dintre modificarea preturilor in tarile ale caror monede se compara (cu diferenta intre nivelul ratei inflatiei in cele doua tari).

5. Tranzactii la termen pe piata valutara

Sunt initiate la momentul T_o (moment initial) cand se incheie contractul si se stabileste cursul de derulare a tranzactiei, urmand a fi finalizate la un moment ulterior T_n cand va avea loc miscarea efectiva a sumelor tranzactionate, la cursul valutar convenit in contract.

Operatiunile la termen sunt generate de interesele vanzatorilor si cumparatorilor de valuta care se asigura ca la o data viitoare:

vor avea disponibilitati in valuta care sa le permita onorarea contractelor comerciale internationale sau efectuarea unor plati necomerciale;

vor putea transforma valuta incasata dintr-o operatiune comerciala sau necomerciala in moneda nationala sau o alta valuta, la un curs prestabilit.

In derularea acestor tranzactii, o importanta deosebita o prezinta cursul la termen prestabilit. In general, el este diferit de cursul la vedere. Diferenta intre cele doua cursuri este data de cresterea (report sau premium) sau scaderea (deport sau discount) cursului la termen fata de cursul la vedere. In situatia in care cursul la termen este egal cu cursul la vedere cele doua cursuri sunt la paritate.

Indicatorii report/deport rezulta din:

modificarile previzionate de intermediar in legatura cu evolutia cursului valutar intre momentul T_o si T_n (daca el va astepta momentul T_n pentru a face rost de moneda solicitata);

diferentele de dobanda inregistrate la fondurile exprimate in monedele tranzactionate (atunci cand intermediarul procura imediat moneda solicitata, folosindu-si disponibilitatile in alta moneda si utilizeaza moneda achizitionata pentru acordarea unui credit in perioada de asteptare T_o - T_n).

Diferenta intre cele doua cursuri este data de numarul de puncte (PIPS, puncte forward - FWDS).

Daca BID _FWDS < ASK _FWDS (punctele sunt in ordine crescatoare) à moneda de baza face la termen REPORT (iar moneda cotanta face deport);

Daca BID _FWDS > ASK _FWDS (punctele sunt in ordine descrescatoare) à moneda de baza face la termen DEPORT (iar moneda cotanta face report).

REPORT

BID _FWD = BID _SPOT + BID _FWDS (cifra mai mica)

ASK _FWD = ASK _SPOT + ASK _FWDS (cifra mai mare)

DEPORT

BID _FWD = BID _SPOT - BID _FWDS (cifra mai mare)

ASK _FWD = ASK _SPOT - ASK _FWDS (cifra mai mica)

Indicatorii report/deport se pot exprima :

cu semne algebrice ("-" pentru deport si "+" pentru report);

prin cursuri (deport daca FWD<SPOT si report daca FWD>SPOT) ;

in procente (prin rata de report/deport)

Cunoscand cursul la vedere si cursul la termen, se poate determina rata de report/deport pentru perioada respectiva. Aceasta rata arata cu cat s-au apreciat/depreciat valutele implicate in cursul de schimb pe intervalul pentru care este determinat cursul la termen.

In practica internationala numarul de puncte la termen (FWDS) se calculeaza astfel:

RDD = rata dobanzii la depozite

RDI = rata dobanzii la imprumuturi

In cazul in care FWD > SPOT, vanzatorul la termen al valutei de baza va beneficia de report (va vinde valuta de baza la termen la un curs mai mare decat cursul la vedere), iar cumparatorul la termen al valutei de baza va suporta reportul (va cumpara valuta de baza la termen la un curs mai mare decat cursul la vedere).

In cazul in care FWD < SPOT, vanzatorul la termen al valutei de baza va suporta deportul (va vinde valuta de baza la termen la un curs mai mic decat cursul la vedere), iar cumparatorul la termen al valutei de baza va beneficia de deport (va cumpara la termen valuta de baza la un curs mai mic decat cursul la vedere).

Ecartul la termen intre cursul la vanzare si cursul la cumparare este mai mare decat acelasi ecart intre cursurile la vedere deoarece la termen ecartul include pe de o parte diferenta intre cursurile la vedere si pe de alta parte diferenta intre ratele de dobanda la monedele care sunt implicate in stabilirea cursului de schimb la termen.

In ceea ce priveste cotarea la termen a monedelor exista mai multe situatii:

pentru scadente cuprinse intre 3 - 6 luni se stabilesc cotatii la termen pentru majoritatea valutelor;

pentru scadente cuprinse intre 12 - 24 luni se stabilesc cotatii la termen doar pentru monede importante;

pentru scadente mai mari de 2 ani se stabilesc ocazional cotatii la termen doar pentru monedele: USD, EUR, CHF, JPY, GBP.

In cazul in care in schimbul valutar la termen sunt implicate mai multe valute, cursul de schimb se determina prin metoda incrucisata (cross-rate) pe baza urmatoarelor relatii:

Ø      in cazul monedelor care coteaza direct

Ø      in cazul monedelor care coteaza indirect

5.1. Tranzactii la termen ferm

Sunt tranzactii la termen care se incheie la un anumit moment si urmeaza a fi executate in mod obligatoriu dupa o anumita perioada de timp prestabilita in contractul incheiat intre cele doua parti. Scopul acestor tranzactii este de modificare a structurii unui portofoliu de valute la o data viitoare prin intermediul unor operatiuni initiate anterior la un curs prestabilit.

Datorita lichidarii tranzactiei la o data viitoare, se pot creea avantaje suplimentare pentru operatori (cumpararea la termen ferm poate fi urmata de revanzarea valutei respective la un curs mai mare sau vanzarea la termen ferm poate fi urmata de rascumpararea valutei respective la un curs mai mic, ambele situatii aducand profit operatorului).

Un alt scop al acestor tranzactii deriva din faptul ca bancile comerciale centralizeaza ordinele de cumparare si de vanzare primite de la clienti pentru aceeasi valuta si cu aceeasi scadenta, stabilind un sold debitor/creditor. Tranzactia ferma se va derula pe piata valutara numai pentru soldul operatiunilor (pentru a procura valuta necesara sau pentru a fructifica disponibilul).

5.2. Tranzactii swap

Sunt operatiuni care rezulta din combinarea unei tranzactii spot cu o tranzactie forward, ambele avand aceeasi scadenta sau o combinare intre doua tranzactii forward, avand scadente diferite. Scopul acestor tranzactii vizeaza protectia impotriva riscului valutar, permitand operatorilor sa beneficieze atat de fluctuatia ratelor de dobanda practicate pe cele doua piete, cat si de fluctuatia cursului valutar.

Costul tranzactiei este dat de diferenta de rata a dobanzii la valutele implicate in operatiune pe un interval de timp egal cu scadenta operatiunii la termen.

Tranzactia swap se bazeaza pe o succesiune de operatii efectuate la decizia bancii care le initiaza urmarind o combinare a tranzactiilor de pe piata valutara cu cele de pe piata creditului astfel incat in

momentul initierii lor sa se poata estima rezultatul tranzactiei pe baza cursului predeterminat de la tranzactiile forward.

5.3. Tranzactii de arbitraj valutar

Se efectueaza de catre banci pentru sume mari. Aceste operatiuni urmaresc sa valorifice diferentele de curs valutar sau de dobanda, fara ca arbitrajistul sa isi asume obligatia pentru pretul valutei. El cumpara pentru a vinde beneficiind doar de diferentele de curs valutar sau de dobanda.

Arbitrajul valutar are ca scop fructificarea soldurilor conturilor de disponibil existente la banci. Arbitrajul valutar prin operatiuni forward se bazeaza pe diferentele ce ar putea sa existe intre ratele de dobanda, pe de o parte, si diferentele intre cursul la termen si cursul spot practicate pe aceeasi piata, pe de alta parte.

Operatiunea de arbitraj consta in cumpararea unei valute pe o piata unde cursul de schimb este mai scazut si revanzarea sa ulterioara (aproape simultan) pe o piata unde cursul de schimb al respectivei valute este mai ridicat (sau invers, vanzare urmata de rascumparare).

Arbitrajul este considerat ca fiind o operatiune fara risc la care operatorul se poate multumi si cu castiguri mici. Operatiunea se bazeaza pe cursuri cunoscute si nu pe previziuni si astfel nu se poate solda in principiu decat cu castig.

Inainte de efectuarea unui arbitraj trebuie atent studiati, pe langa cursurile valutare, o serie de factori (cheltuielile de tranzactionare, comisioanele intermediarilor, cheltuielile de asigurare etc.) care ar putea anihila castigul asteptat dat de diferentele certe de curs.

Viteza de derulare a unui arbitraj trebuie sa fie foarte mare, cu ordine de sens contrar date aproape concomitent deoarece in alte conditii ordinele de vanzare si de cumparare ce apar pe piata vor influenta raportul cerere/oferta, conducand la egalizarea cursurilor intr-un interval de timp scurt.

Arbitrajul vizeaza un volum important al disponibilului. Rezultatul tranzactiei de arbitraj este insa influentat de conditiile pietei monetare, prin faptul ca rata dobanzii pe aceeasi piata nu este fixa. In conditiile in care acordarea de credite se efectueaza la dobanda pietei, rezultatul scontat al tranzactiei de arbitraj este influentat, favorabil sau nefavorabil, de modificarea dobanzii pietei.

Arbitrajul prin operatiuni la termen comporta un grad de risc mai ridicat decat cel prin operatiuni la vedere.

In cazul arbitrajului la vedere, se compara cursuri pe piete diferite si se incearca a se beneficia de diferenta favorabila pentru arbitrajist.

In cazul in care este un arbitraj ce ia in considerare cotatiile intre doua valute, conditia ca arbitrajul sa poata fi realizat cu rezultat favorabil este: cotatia ask de pe o piata sa fie mai mica decat cotatia bid de pe cealalta piata.

ASK intermediar 1 < BID intermediar 2

Arbitrajele prin operatiunile la termen combina diferentele de rata a dobanzii inregistrate pe cele doua piete cu diferentele intre cursul la termen si cursul la vedere. Se compara situatia de pe piata monetara a celor doua tari cu situatia de pe piata valutara.

Decizia in tranzactia de arbitraj este influentata de rezultatul in valoare absoluta al comparatiei intre rata de report/deport si diferenta de rata a dobanzii pe cele doua piete ale caror monede intra in mecanismul cursului de schimb.

│Rata _{report/deport}│? │∆Rata _dobanzii│

Ø      Daca │∆Rata _dobanzii│< │Rata _{report/deport}│

→ plasamentul trebuie efectuat pe piata unde rata dobanzii este mai scazuta.

Ø      Daca │∆Rata _dobanzii│> │Rata _{report/deport}│

→ plasamentul trebuie efectuat pe piata unde rata dobanzii este mai ridicata.

5.4. Tranzactii speculative

Au ca scop obtinerea de castig din diferenta de curs intre momentul incheierii tranzactiei si scadenta acesteia, chiar in conditiile in care operatorul nu dispune de suma tranzactionata initial. Principiul care sta la baza tranzactiilor speculative este  cumpara ieftin si vinde scump .

Aceste tranzactii se caracterizeaza prin posibilitatea obtinerii de profituri de catre speculator ca urmare a asumarii unui risc in cunostinta de cauza. Riscul deriva din faptul ca evolutia cursului nu poate fi preconizata cu certitudine de catre speculator.

Categoriile de speculatori care opereaza pe piata valutara au in vedere diferentele de curs valutar de la o zi la alta, fluctuatiile de curs valutar fata de media inregistrata pe o anumita perioada sau variatiile de curs valutar inregistrate pe perioade mai mari de timp (luni).

Sensul operatiunii (vanzare/cumparare) este determinat de previziunile operatorului cu privire la fluctuatia cursului la o scadenta viitoare:

speculatii pe crestere (fr. "a la hausse", engl. "bull") à pentru o valuta care se considera ca se va aprecia la termen, tranzactia speculativa consta in cumpararea valutei pe baza cursului la termen prestabilit si vanzarea spot a valutei la scadenta operatiunii;

speculatii pe scadere (fr. "a la baisse", engl. "bear") à pentru o valuta la care se prevede deprecierea, tranzactia speculativa consta in vanzarea la termen a valutei respective la un curs la termen predeterminat, curs mai mare decat cursul spot ce se spera ca se va inregistra la scadenta tranzactiei.

Intr-o tranzactie speculativa operatorul isi defineste de la inceput pozitia de cumparator sau vanzator la termen.

In cazul in care tranzactia speculativa se initiaza fara a exista un disponibil, finalizarea operatiunii presupune doua solutii:

existenta acceptului partenerului de amanare a platii cu 24 ore, timp in care operatorul initial deruleaza o tranzactie de sens invers prin care isi procura mijloacele de plata necesare;

apelarea la un credit pe termen foarte scurt (1 zi), in cazul in care partenerul nu accepta amanarea platii.

In cazul in care evolutia cursului este inversa fata de cea anticipata de operator, acesta se confrunta cu pierdere, tranzactiile speculative avand cel mai ridicat grad de risc.

Interventiile speculatorilor atenueaza oscilatiile cursurilor valutare si datorita lor investitorii interesati in plasamente sau vanzari de valute au posibilitatea de a gasi mai usor contrapartida. Speculatia este considerata etica deoarece profitul realizat de speculator nu este gratuit, ci este rezultatul riscurilor pe care acesta si le-a asumat.

5.5. Tranzactii pe baza de optiuni

Optiunea pe cursul de schimb este un contract la termen standardizat care da dreptul cumparatorului sau, dar nu si obligatia de a cumpara (optiune de cumparare - CALL) sau de a vinde (optiune de vanzare - PUT) o anumita cantitate de valuta la un pret prestabilit (pret de exercitare) in schimbul platii unei prime.

In functie de momentul exercitarii optiunii, ele pot fi:

optiuni de tip american à detinatorul optiunii isi poate exercita dreptul de a vinde sau de a cumpara valuta suport in orice moment pe durata de viata a optiunii, intre momentul incheierii contractului si scadenta sa;

optiuni de tip european à detinatorul sau isi poate exercita dreptul de vanzare/ cumparare a valutei suport numai la scadenta (data de expirare a contractului).

O optiune clasica pe cursul de schimb se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:

à marimea optiunii: este standardizata fiind predeterminata in mod ferm la data incheierii contractului cand se decide cu privire la tranzactionarea unei optiuni sau a mai multor optiuni si se precizeaza unitatea de tranzactionare pentru fiecare optiune in parte;

à durata optiunii: este data de perioada de timp in care optiunea poate fi exercitata;

à pretul de exercitare (PE): este predeterminat in momentul incheierii contractului fiind pretul la care cumparatorul optiunii are dreptul sa efectueze tranzactia (sa cumpere sau sa vanda valuta suport). Este un pret ferm in raport de care se va stabili si rezultatul tranzactiei.

à pretul optiunii: este reprezentat de prima achitata de cumparatorul optiunii catre vanzatorul acesteia in momentul incheierii contractului. Pretul optiunii este variabil si se stabileste la bursa in functie de raportul cerere/oferta pentru optiunile avand la baza aceeasi valuta suport si cu aceeasi scadenta.

Optiunile asupra cursului de schimb presupun urmatoarele variante:

à optiuni standardizate (bursiere) negociate in cadrul pietelor organizate;

à optiuni negociate pe piata interbancara (OTC - over the counter) care sunt optiuni schimbate ocazional, la intelegere intre doua banci sau o banca si un agent economic.

Paralela intre aceste doua tipuri de optiuni evidentiaza:

Tranzactionarea optiunilor aduce o serie de avantaje, printre care:

à managementul riscului: optiunile Put ofera posibilitatea protectiei impotriva scaderii cursului valutei suport putand fi considerate o polita de asigurare impotriva scaderilor de curs valutar. Si optiunile Call ofera posibilitatea hedgingului (chiar daca in cazul lor eficienta este limitata).

à speculatia: reflecta posibilitatea de a tranzactiona optiuni intrand si iesind din pozitii fara a avea intentia de exercitare, ceea ce face ca acest tip de produse sa fie foarte atractive pentru operatori. Daca se asteapta cresterea

cursului valutei suport, se poate decide achizitionarea de optiuni Call, iar in caz contrar achizitionarea de optiuni Put. In ambele cazuri, se poate iesi cu usurinta din pozitii, marcand un profit sau limitand pierderea la nivelul primei platite.

à efectul de levier: ofera posibilitatea de a obtine un castig mare dintr-o investitie initiala mai mica, insa implica si un risc mai mare in cazul in care evolutia cursului valutar nu este cea prognozata de operator. Tranzactionarea optiunilor ofera posibilitatea de a beneficia de miscarile de curs valutar fara a plati integral valoarea contractului de optiune.

à diversificarea: se poate realiza prin achizitionarea de optiuni pe diverse valute astfel incat sa se construiasca un portofoliu variat in care riscurile pot fi diversificate, managementul portofoliului de valute fiind astfel mai eficient.

Operatiunile simple pe baza de optiuni ce se pot derula pe piata valutara sunt:

è CALL

Cumparare de CALL

Punctul PM este cunoscut ca "punct mort" (= PE + prima) fiind acel nivel al cursului in care operatorul nu are nici castig, nici pierdere (inregistreaza un rezultat nul).

In cazul in care cursul pe piata < Pret de Exercitare, contractul de optiune se abandoneaza, rezultatul tranzactiei fiind o pierdere egala cu prima platita de catre cumparatorul optiunii.

In cazul in care cursul pe piata > Pret de Exercitare, contractul de optiune se exercita astfel: se cumpara valuta suport la Pret de Exercitare, se plateste prima si se compara cu cursul pietei la care valuta suport ar putea fi vanduta.

Rezultat = - PE - prima + CURS

Pana in pretul de exercitare operatorul inregistreaza o pierdere maxima, apoi intre pretul de exercitare si punctul mort rezultatul sau este tot pierdere (dar in scadere), iar dupa ce cursul de piata depaseste punctul mort, rezultatul va fi profit.

Operatorul aflat in pozitie de cumparator de call anticipeaza cresterea viitoare a cursului valutei suport. Riscul sau este limitat la marimea primei platite (aceasta fiind pierderea maxima). Castigul poate fi teoretic nelimitat pe masura ce cursul de piata creste peste punctul mort.

Vanzare de CALL

Punctul mort este suma intre pretul de exercitare si prima (= PE + prima).

In cazul in care cursul pe piata < Pret de Exercitare, contractul de optiune se abandoneaza, rezultatul tranzactiei fiind un castig egal cu prima incasata de catre vanzatorul optiunii.

In cazul in care cursul pe piata > Pret de Exercitare, contractul de optiune se exercita astfel: se vinde valuta suport la Pret de Exercitare, se incaseaza prima si se compara cu cursul pietei la care valuta suport ar putea fi cumparata.

Rezultat = PE + prima - CURS

Pana in pretul de exercitare operatorul inregistreaza un profit maxim, apoi intre pretul de exercitare si punctul mort rezultatul sau este tot profit (dar in scadere), iar dupa ce cursul de piata depaseste punctul mort, rezultatul va fi pierdere.

Operatorul aflat in pozitie de vanzator de call anticipeaza scaderea viitoare a cursului valutei suport. Castigul sau este limitat la marimea primei incasate si se obtine in cazul in care cumparatorul contractului nu executa optiunea de a cumpara valuta suport. Riscul este teoretic nelimitat, pierderea inregistrata fiind cu atat mai mare cu cat cursul de piata creste peste punctul mort.

è PUT

Cumparare de PUT

Punctul mort (acel nivel al cursului in care operatorul are un rezultat nul) se calculeaza ca diferenta intre pretul de exercitare si prima (= PE - prima).

In cazul in care cursul pe piata < Pret de Exercitare, contractul de optiune se exercita astfel: se vinde valuta suport la pret de exercitare, se plateste prima si se compara cu cursul pietei la care valuta suport ar putea fi cumparata.

Rezultat = PE - prima - CURS

In cazul in care cursul pe piata > Pret de Exercitare, optiunea se abandoneaza, pierderea fiind egala cu prima platita.

Pana in punctul mort operatorul inregistreaza un profit, apoi intre punctul mort si pretul de exercitare rezultatul sau este o pierdere, iar dupa ce cursul de piata depaseste pretul de exercitare pierderea inregistrata este maxima.

Operatorul aflat in pozitie de cumparator de put anticipeaza scaderea cursului de piata al valutei suport, pierderea sa fiind limitata la marimea primei platite. Castigul este ridicat, dar nu nelimitat pe masura ce cursul de piata scade sub punctul mort.

Vanzare de PUT

Punctul mort se calculeaza ca diferenta intre pretul de exercitare si prima (= PE - prima).

In cazul in care cursul pe piata < Pret de Exercitare, contractul de optiune se exercita astfel: se cumpara valuta suport la pret de exercitare, se incaseaza prima si se compara cu cursul pietei la care valuta suport ar putea fi vanduta.

Rezultat = - PE + prima + CURS

In cazul in care cursul pe piata > Pret de Exercitare, optiunea se abandoneaza, castigul fiind egal cu prima incasata.

Pana in punctul mort operatorul inregistreaza o pierdere, apoi intre punctul mort si pretul de exercitare rezultatul sau este un castig, iar dupa ce cursul de piata depaseste pretul de exercitare castigul inregistrat este maxim.

Operatorul aflat in pozitie de vanzator de put doreste cresterea cursului de piata al valutei suport, avand un castig limitat la prima incasata. Pierderea sa este importanta, dar nu nelimitata si se inregistreaza o data cu scaderea cursului de piata al valutei suport sub punctul mort.

Pentru o mai buna adaptare la necesitatile de acoperire au fost concepute instrumente noi - optiuni de generatia a doua - care modifica una sau mai multe caracteristici apartinand optiunilor clasice. Printre noile tipuri de optiuni negociate pe pietele specifice se numara:

à optiuni "look-back"- spre deosebire de optiunile clasice, acestea modifica pretul de exercitare. Acesta va fi fixat la scadenta (si nu in momentul vanzarii/cumpararii optiunii ca in cazul celor clasice), fiind egal cu valoarea cea mai scazuta sau cea mai ridicata inregistrata de optiune pe toata durata sa.

Prin acest tip de optiune, cumparatorul de CALL se asigura ca va obtine valuta suport la cursul cel mai scazut posibil, iar cumparatorul de PUT este asigurat ca va vinde valuta la cel mai bun (mare) curs posibil.

Aceste optiuni sunt foarte avantajoase, dar si foarte scumpe, ceea ce motiveaza faptul ca sunt destul de putin utilizate.

à optiuni asiatice - in cazul optiunilor clasice, cursul la scadenta va indica daca optiunea va fi exercitata sau nu. In cazul optiunilor asiatice, pretul de exercitare se determina printr-o medie a cursurilor inregistrate pe piata pe durata unei perioade determinate. Este cazul unei optiuni asiatice cu pretul de exercitare fix.

Exista si optiuni asiatice cu pret de exercitare flotant, la care valoarea medie a cursului se determina in baza cursurilor zilnice sau in baza cursurilor stabilite periodic (saptamanal sau lunar).

à optiuni asupra unui cos de valute - se caracterizeaza prin simplitate, cost redus si posibilitatea de acoperire (printr-o singura tranzactie) contra mai multor riscuri.

Optiunea are drept suport un indice reprezentativ al riscului de curs suportat de operator. Prima platita de cumparatorul optiunii este in functie de volatilitatea acestui indice si nu in functie de valutele care compun indicele. Compensarea partiala a fluctuatiilor de curs intre mai multe valute are ca rezultat faptul ca volatilitatea indicelui va fi mereu inferioara volatilitatii atinse de valutele care compun indicele.

Avantajele oferite de acest tip de optiune vizeaza:

reducerea volatilitatii indicelui, comparata cu cea a valutelor componente ale cosului, are drept consecinta scaderea sensibila a pretului optiunii;

costul si procedura de gestionare a riscului de schimb se simplifica (se opereaza asupra celor "n" valute si nu asupra a "n" optiuni);

datorita flexibilitatii acestui instrument, partile vor colabora pentru elaborarea unui indice specific, personalizat, care sa corespunda cel mai bine necesitatilor proprii de acoperire.

6. Contractele futures si forward

Ambele sunt contracte la termen dar care prezinta particularitati proprii:

Contractele forward sunt contracte nestandardizate (incheiate prin negociere intre parti) care prevad cumpararea/vanzarea unei valute suport la un anumit termen la un curs prestabilit si nu pot fi executate decat la scadenta. Rezultatul contractului se determina comparand cursul prestabilit cu cursul existent pe piata la data scadentei contractului.

Contractele futures sunt contracte standardizate de cumparare/vanzare a unei valute suport la un anumit termen la un curs prestabilit care pot fi executate oricand pana la scadenta deoarece pretul contractului variaza zilnic in functie de raportul cerere/oferta pentru contractul respectiv pe piata. Contractele futures pe piata valutara nu se pot incheia pentru orice fel de valuta, ci numai pentru anumite valute selectionate de bursa la care sunt tranzactionate (valute considerate a fi cel mai intens tranzactionate si pentru care exista un volum suficient de mare de ordine de cumparare/vanzare).