PIATA VALUTARA

PIATA VALUTARA

1. Continut si trasaturi

Piata valutara este un sistem de relatii prin care se desfasoara vanzarile si cumpararile de valuta si de devize.

Piata valutara se compune din:

- banci autorizate;

- case de schimb;

- alte institutii care desfasoara tranzactii financiar-valutare;

- bursa valutara.

In cadrul pietei valutare valoarea de schimb a valutelor variaza in functie de cererea si oferta existente - valoarea medie a pietei poarta numele de curs valutar.

Pietele valutare functioneaza conform legislatiei statului in care functioneaza.

Exista piete valutare cu caracter international care au o puternica influenta in activitatea valutarfinanciara.

Cele mai importante piete valutare sunt:

- Londra;

- Zurich;

- Paris;

- New York;

- Tokyo;

- Frankfurt;

- Roma;

-Chicago.

Aceste piete valutare fiind plasate pe teritoriul unor tari respecta legislatia acestora dar

dezvoltarea lor se datoreaza unei legislatii mai permisive.

Tranzactiile valutare depind uneori de activitatile economice propriu-zise situatie in care cererea si oferta sunt deformate. Factorii care determina aceste situatii sunt:

Speculatia valutara este operatiunea de vanzarecumparare care nu are o baza economica, efectuandu-se numai in scopul de a realiza un castig din negocieri.

Arbitrajul valutar este asemanator speculatiei dar acesta este efectuat de banci si cu sume mult mai mari.

Interventia statului se intalneste sub forma tranzactiilor masive cu valute in scopul mentinerii cursului valutar al monedei nationale .

Cresterea importantei pietelor valutare in dezvoltarea schimburilor economice internationale este conditionata de:

- tendintele de liberalizare a comertului international si de atenuare a restrictiilor valutare datorita activitatii organismelor financiare internationale;

- cresterea ponderii creditului international in volumul tranzactiilor comerciale externe;

- tendinta de crestere a rolului unor valute nationale cu o pondere mai mare pe piata financiar-bancara internationala;

- cresterea penuriei de lichiditati.

2. Principalele operatiuni

Operatiunile care au loc pe piata valutara sunt:

. Operatiuni la vedere - spot - sunt operatiunile in care vanzarea si cumpararea de valuta sau devize se incheie in aceasi zi. Aceste operatiuni maresc viteza de circulatie a valutelor si usureaza derularea tranzactiilor de import-export.

. Operatiuni la termen - forward - sunt operatiunile in care tranzactia are loc imediat dar livrarea valutelor sau devizelor se face dupa un termen convenit.

Mecanismul formarii cursului valutar pe piata trece prin trei stadii care duc la uniformizare:

. prima uniformizare la nivelul fiecarei banci;

. a doua uniformizare la nivelul pietei nationale prin compensare interbancara;

. a treia uniformizare la nivel international, prin compensare intre piete.

Operatiunile valutare se desfasoara fie in banci fie in cadrul burselor valutare dar niciodata concomitent.

Bancile actioneaza pe piata in nume propriu sau in numele clientilor, fiecare banca stabilind propriul curs valutar.

Cursul valutar stabilit de banca se face in functie de:

- cursul valutar la care s-au incheiat operatiunile in faza precedenta;

- raportul dintre valoarea dispozitiilor de cumparare si cele de vanzare prevazute la ghiseul bancii;

- cursul stabilit de banca centrala, de celelalte banci, de casele de schimb si la bursa valutara / de valori.

Operatiunea de stabilire a cursului valutar pe piata in functie de cerere si oferta se numeste cotatie.

Cotatia difera atat in operatiunile la termen cat si in cele la vedere, astfel apar urmatoarele situatii:

. cursul valutei straine exprimat in moneda nationala este mai ridicat la termen decat la

vedere. La cursul de tranzactie se adauga dobanda, dar exista situatia in care cursul la

termen depaseste si acest adaos caz in care valuta respectiva "face prima" sau exista un report.

. cursul valutar exprimat in moneda nationala este mai scazut la termen decat la vedere, in acest caz existand un deport.

Pentru a contracara eventualele pierderi care pot aparea in urma operatiunilor valutare se practica urmatoarele tipuri de operatiuni:

. operatiuni valutare cu acoperire la termen de tip Hedging - un cumparator sau o banca se angajeaza sa plateasca o suma in valuta la un anumit termen iar pe de alta parte se imprumuta cu aceeasi suma.

. operatiuni valutare Swap - se deruleaza intre un client si o banca sau intre doua banci si presupun concomitent o tranzactie la termen si una la vedere.

Speculatia valutara

Speculatia valutara este operatia de vanzare-cumparare care nu are o baza economica, efectuandu-se numai in scopul de a realiza un castig din negocieri.

Speculatia valutara poate fi:

- speculatie activa la vedere;

- speculatie activa la termen;

- speculatie pasiva la vedere sau la termen.

Arbitrajul valutar

Arbitrajul valutar este asemanator speculatiei dar acesta este efectuat de banci si cu sume mult mai mari.

Arbitrajul are o pondere mare in activitatea bancilor deoarece astfel acestea pot valorifica lichiditatile pe care le au si in acelasi timp se pot proteja impotriva riscului valutar.

Arbitrajul valutar se poate realiza astfel:

- arbitraj direct (simplu);

- arbitraj la termen;

- arbitraj combinat;

- arbitraj valutar combinat cu arbitrajul dobanzilor.

Piata eurovalutelor

Termenul de eurovalute se refera la disponibilitatile exprimate intr-o moneda straina aflate in banci care functioneaza in afara teritoriului statelor emitenete a monedei respective.

Ex. Disponibilitatile in USD aflate intr-o banca din Londra;

EUR este eurovaluta pentru o banca din Tokyo.

Operatiunile cu eurovalute nu sunt supuse in totalitate reglementarilor din tara care a emis eurovaluta respectiva si nici din tara unde sunt depuse.

Operatorii cu eurovalute au o libertate mai mare in afaceri, de unde deriva si urmatoarele avantaje oferite la deschiderea unui cont in eurovaluta:

. posibilitatea de a obtine profituri mai mari pentru ca bancile au o marja de manevra mai mare decat in mod normal, dobanzile platite sunt mai mari pentru eurovalute.

. fondurile depuse au o siguranta mai mare pentru ca nu pot fi atinse de influentele conjuncturale dintr-o tara sau alta.

. deschizand conturi in eurovalute, se obtine o comoditate mai mare in afaceri.

Disponibilitatile in eurovalute pot sa provina din:

. sumele care se incaseaza in moneda straina sau in hartii de valoare si care sunt depuse ca atare la bancile comerciale fara sa fie imediat convertite in moneda nationala;

. sumele transferate la banci din afara tarii emitente;

. sumele provenite din schimburi monetare nationale in diferite valute si depuse ca atare la banci;

. credite acordate de bancile comerciale in eurovalute.

Bancile care fac operatiuni cu eurovalute pot purta si denumirea de eurobanci.

Pietele pe care se desfasoara operatiuni cu eurovalute se numesc si europiete.

Aparitia si extinderea europietelor a sporit mobilitatea folosirii fondurilor, a condus la cresterea folosirii fondurilor private in tranzactii internationale, iar ca efect negativ a micsorat posibilitatile de control asupra miscarii internationale de capital.