CARACTERIZAREA GENERALA A SISTEMULUI BANCAR

ROLUL SI FUNCTIILE SISTEMULUI BANCAR NATIONAL.

STRUCTURA SISTEMULUI BANCAR.

TENDINTE IN EVOLUTIA SISTEMULUI BANCAR.

MODELE SI STRATEGII BANCARE.

ROLUL SI FUNCTIILE SISTEMULUI BANCAR NATIONAL.

Activitatea bancara in economia unei tari presupune un mod specific de organizare a acesteia, fiind de asemenea domeniul cel mai reglementat.

Precizare: Reglementarea este data in fiecare tara de Legea Bancara Nationala care are menirea de a crea conditii pentru o concurenta normala, pentru asigurarea soliditatii si viabilitatii sistemului bancar.

Nota: Pentru tarile Uniunii Monetare Europene, cadrul legislativ este dat de directivele europene transpuse in reglementari nationale.

Bancile intr-o economie au rolul de intermediari financiari principali in relatia economisire-investire, relatie decisiva in cresterea economica. Bancile realizeaza legatura intre cei care au nevoie de resurse financiare si cei care realizeaza excedente.

Precizare: Rolul de intermediari comerciali se materializeaza / concretizeaza si prin functiile pe care le indeplinesc bancile in economie. Aceste functii vizeaza / se refera la:

a)      Distribuirea de credite in economie;

b)      Colectarea de lichiditati;

c)      Gestionarea de mijloace si instrumente de plata;

d)      Furnizarea de informatii si asigurarea de lichiditati.

Precizare: In prezent, exista o puternica interdependenta intre componentele structurale ale unui sistem bancar national. Datorita acestui fapt, falimentul unei banci poate antrena falimentul altei banci, si in ultima instanta a sistemului bancar in ansamblu. Apare fenomenul cunoscut sub denumirea de risc de sistem.

Cauza fundamentala a falimentului trebuie cautata in "asimetria bilantului" = angajamentele unei banci, obligatiile ei (reflectate in pasiv) sunt exigibile / lichide in timp ce plasamentele (reflectate in activ) indeosebi sub forma de credite sunt mai putin lichide si mai greu de valorificat (ele sunt extrem de riscante). Din acest motiv, securitatea sistemului bancar reprezinta o problema esentiala si o preocupare majora pentru autoritatea monetara, respectiv pentru banca de emisiune.

Precizare: In scopul mentinerii securitatii, aproape in toate tarile (civilizate) se utilizeaza asigurarea depozitelor ca instrument ce garanteaza increderea deponentilor. La noi exista Fondul de Garantare a Depozitelor. Acest mecanism al garantarii depozitelor, desi foarte util, nu se substituie interventiei bancii centrale in calitatea sa de banca-bancilor, de imprumutator de ultima instanta / rang. Interventia bancii centrale este imediata si restaureaza increderea deponentilor mai rapid comparativ cu platile realizate prin sistemul de garantare.

STRUCTURA SISTEMULUI BANCAR.

La modul cel mai general, sistemul bancar al unei tari este format din Banca Centrala si bancile din sistem, care in functie de natura activitatii sunt:

Banci comerciale - denumite si banci de depozit sau universale;

Bancile de afaceri;

Banci si institutii specializate.

Din punct de vedere al organizarii activitatii bancare si al gradului de specializare, putem vorbi de doua sisteme bancare:

Sisteme bancare ale europei continentale, putin specializate si care functioneaza dupa modelul bancii universale;

Modelul american aplicat si in Japonia si care este bazat pe principiul unei specializari stricte a institutiilor bancare.

TENDINTE IN EVOLUTIA SISTEMULUI BANCAR.

Diversitatea sistemelor bancare - se caracterizeaza prin existenta unui numar sporit de institutii bancare ale caror caracteristici pot fi diferite. Aici opereaza mai multe criterii:

Dupa clientela sau activitate avem:

Banci cu activitate universala;

Banci specializate.

Dupa dimensiune avem:

Banci de dimensiune mica;

Banci de dimensiune mijlocie;

Banci de dimensiune mare.

Dupa natura furnizorilor de capital:

Banci cu capital public;

Banci cu capital privat, actionarii fiind rezidenti sau nerezidenti.

Concentrarea activitatii bancare - reprezinta ponderea detinuta de principalele banci in totalul sistemului bancar si se mai caracterizeaza prin diminuarea numarului de banci in economie. Gradul de concentrare se judeca in functie de nivelul activitatii (atragere de depozite, distribuirea de credite, etc.).

C)    Bancarizarea - furnizeaza informatii relevante cu privire la gradul de dezvoltare al sistemului bancar al unei tari. Indicatori:

Ø      Numarul conturilor persoanelor fizice la banci;

Ø      Numarul cardurilor;

Ø      Numarul ghiseelor si a automatelor bancare;

Ø      Raportul dintre numarul angajatilor  bancari si populatia unei tari.

D)    Restructurarea sistemului bancar - includem aici fuziunile si absorbtiile, operatiunile transfrontaliere, preluari ale pachetelor de control de catre banci straine; includem aici operatiunile incrucisate: banci-asigurari. Altfel spus, participam astazi la un proces intens de integrare a activitatii bancare si de asigurari in cadrul unui grup finantator.

E)     Criza sistemelor bancare - inceputa in anii '80. Cauzele acestei crize care o traverseaza sistemele bancare:

Ø      Amploarea si rapiditatea schimbarilor in materie de reglementari bancare;

Ø      Criza pietelor bursiere;

Ø      Carente de control si supraveghere prudentiala.

In raport cu cele mentionate, putem desprinde cateva concluzii:

Ø      Astazi, specializarea bancilor este inlocuita tot mai mult prin universalizarea operatiunilor lor;

Ø      Fenomenul de dezatetizare = de scadere a rolului statului in activitatea bancilor si liberalizarea activitatii lor;

Ø      Amplificarea fortei marilor banci in contextul dezvoltarii inegale a bancilor nationale si a sporirii internationalizarii.

F)     Accentuarea restructurarii bancare prin fuziuni si absorbtii;

G)    Constituirea unor puternice grupuri financiare prin reuniunea activitatii bancare cu cea de asigurari;

H)    Modernizarea tehnologiilor  si informaticii bancare concomitent cu diversificarea ofertei de produse si servicii;

I)       Manifestarea crizelor in sistemele bancare in contextul globalizarii financiare.

MODELE SI STRATEGII BANCARE.

Specialistii in domeniu anticipeaza in principal 3 tipuri de modele privind banca viitorului:

i. Modelul bancii dividende - al carui obiectiv este centrat pe rentabilitatea fondurilor proprii ale bancii. Pentru atingerea acestui obiectiv, bancile trebuie sa adopte strategii, sa se orienteze spre segmentele de piata cele mai rentabile. De asemenea, este necesara fundamentarea detaliata a costurilor si a rentabilitatii operatiunilor, precum si tarifarea precisa si personalizata a clientelei. In plus, o lata necesitate strategica a bancii dividende este si cautarea unei dimensiuni optime ale acesteia, ceea ce implica modificari importante in concentrarea industriei bancare. Nivelul normativ al rentabilitatii potrivit acestui model este de 15%.

ii. Modelul bancii fragmentate - acest model reconsidera notiunea de intermediere financiara clasica, mergand pe ideea separarii complete a activitatii de atragere de a depozitelor si de distribuire de credite. Altfel spus, diferite functii ale bancii trebuie sa fie exercitate de entitati juridice distincte care alcatuiesc o banca de sine statatoare. Adeptii acestui model spun ca este mai performanta o astfel de banca fragmentata, deoarece fiecare functie este luata in considerare de catre operatori specializati si competitivi in domeniul activitatii lor.

iii. Modelul bancii virtuale - este rezultatul concurentei, si implicit a eforturilor bancilor de a-si atrage noi clienti. Acest model este posibil datorita noilor tehnologii informatice care schimba radical relatiile clasice / traditionale dintre banci si clientela. Acest model are multiple avantaje, dar si riscuri. Avantaje: accelerarea vitezei de transfer al fondurilor, reducerea volumului intermedierii financiare, respectiv diminuarea fluxurilor din sistemul bancar.

Tendintele in evolutia sistemelor bancare si indeosebi operatiunile de restructurare trebuie analizate din punct de vedere al impactului strategiei si gestiunii bilantului. Trei sunt aceste strategii:

Ameliorarea pozitiei de piata a bancilor si corelarea cu rentabilitatea fondurilor proprii;

Imbogatirea gamei de produse si servicii prin cresterea gradului de patrundere in randul clientelei;

Diversificarea, care asigura o mai buna dispersie a riscurilor si care este opusa specializarii.