PROCESUL BUGETAR

PROCESUL BUGETAR

1. Conceptul de proces bugetar (procedura bugetara

Procesul bugetar (procedura bugetara) reprezinta ansamblul actelor si operatiunilor care se intocmesc/indeplinesc in legatura cu realizarea proiectului de buget, aprobarea lui, executarea bugetului, incheierea si aprobarea contului general de executie bugetara, precum si controlul executiei bugetare

In tara noastra, ca - de altfel - in toate statele moderne, in conformitate cu dispozitiile normative ale Legii finantelor publice, activitatea bugetara presupune parcurgerea mai multor etape sau faze si anume: elaborarea proiectului de buget, aprobarea lui, executarea bugetului si incheierea exercitiului bugetar precum si controlul executiei bugetare.

Elaborarea proiectului de buget cuprinde activitatea de determinare a veniturilor si a cheltuielilor bugetului public national; ea incepe in anul premergator celui pentru care se intocmeste proiectul si se realizeaza in sistem piramidal (de jos in sus, adica de la unitatile de baza din teritoriu se colecteaza propunerile privind cifrele de venituri si cheltuieli care se centralizeaza - pe linie strict ierarhica - mai intai la ministere sau alte organe centrale de stat, respectiv institutii publice si apoi la Ministerul Finantelor Publice).

Aprobarea bugetului presupune dezbaterea proiectului in Parlament si votarea legii bugetare anuale; aceasta etapa se parcurge - de obicei - tot in anul premergator celui pentru care s-a intocmit proiectul de buget; atunci cand din anumite motive nu este posibila adoptarea bugetului la timpul potrivit, dezbaterea si aprobarea lui se fac in prima parte a anului in care bugetul urmeaza sa fie pus in aplicare.

Executarea bugetului (sau executia bugetara) consta in realizarea veniturilor la termenele si in cuantumurile prevazute, precum si in efectuarea cheltuielilor potrivit destinatiilor stabilite. Daca realizarea veniturilor bugetare reprezinta obligatii minime, efectuarea cheltuielilor reprezinta obligatii maxime, care nu pot fi - in principiu - depasite. Aceasta etapa este cea mai importanta, intrucat ea presupune infaptuirea concreta a previziunilor aprobate de puterea legislativa; executia bugetara se infaptuieste - in mod firesc - in anul pentru care s-a aprobat bugetul.

Incheierea exercitiului bugetar presupune realizarea - pe baza datelor furnizate de evidenta executiei bugetare - a unei dari de seama cu privire la modul de realizare a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor pentru anul bugetar expirat; aceasta faza a procedurii bugetare se parcurge - in mod evident - in anul urmator celui pentru care s-a elaborat si aprobat bugetul de stat.

Controlul executiei bugetare consta in verificarea modului in care au fost aduse la indeplinire prevederile cuprinse in bugetul public national. Activitatea de control asupra executiei bugetare se desfasoara, de o maniera complexa, de catre mai multe categorii de organe ale statului, avand competente diferite.

Se poate observa ca pentru indeplinirea procedurii bugetare sunt necesari trei ani calendaristici, unul anterior celui pentru care se intocmeste bugetul, anul executiei bugetare si anul urmator in care au loc incheierea exercitiului bugetar si controlul executiei bugetare.

Avand in vedere explicatiile de mai sus, precum si prevederile Legii finantelor publice, procedura bugetara poate fi definita - mai complet, dar in acelasi timp, si mai sintetic - ca fiind ansamblul actelor si operatiunilor cu caracter preponderent tehnic si normativ, infaptuite - in temeiul legii - de organele specializate ale statului in scopul elaborarii, adoptarii, executarii si incheierii bugetului public national.

In procesul bugetar sunt antrenate organe ale statului si persoane avand grade de competenta diferite si cu responsabilitati specifice. Acestea sunt: Parlamentul, Guvernul, Ministerul Finantelor publice si ordonatorii principali de credite. Le vom aborda, pe scurt, pe rand, dar in ordinea inversa a prezentarii de mai sus.

A. Ordonatorii de credite sunt acele persoane fizice investite cu dreptul de a dispune - in conditiile legii - asupra creditelor bugetare, in virtutea functiei pe care o detin in conducerea unei institutii publice sau a unui organ de stat.

In functie de locul institutiilor publice si a organelor de stat finantate din bugetul statului in cadrul administratiei de stat, ordonatorii de credite sunt: principali, secundari si tertiari.

Ordonatorii principali de credite ai bugetului statului sunt conducatorii ministerelor si celelalte organe centrale de stat, care au dreptul sa ceara Ministerului Finantelor Publice deschiderea creditelor bugetare ce se cuvin institutiilor pe care le reprezinta, precum si institutiilor subordonate, sa repartizeze creditele bugetare destinate institutiilor sau organelor subordonate si sa aprobe efectuarea cheltuielilor din bugetul ministerului sau organului central de stat. Potrivit legii, ordonatorii principali sunt indreptatiti a transmite dreptul de a aproba repartizarea si utilizarea creditelor bugetare inlocuitorilor lor din ministerele sau organele centrale pe care le conduc (in situatii care impun delegarea acestor prerogative).

Ordonatorii secundari de credite se gasesc in acele ramuri administrative in care exista doua categorii de institutii publice cu personalitate juridica si buget propriu, aflate in raport de subordonare ierarhica. Conducatorii institutiilor de rang superior din aceste raporturi juridice de subordonare sunt ordonatori secundari, iar conducatorii institutiilor de rang inferior sunt ordonatori tertiari (Ordonatorii secundari au aceleasi drepturi ca si ordonatorii principali, cu deosebirea ca ei primesc credite bugetare de la ordonatorii principali, pe cand acestia din urma le primesc direct de la Ministerul Finantelor Publice).

Ordonatorii tertiari de credite bugetare sunt conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica si buget propriu, care au numai dreptul de a aproba efectuarea cheltuielilor din creditele bugetare pe care le primesc, dupa caz, fie de la ordonatorii principali, fie de la ordonatorii secundari.

Din punctul de vedere al raspunderii juridice care le este antrenata pentru nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la utilizarea creditelor bugetare, toti ordonatorii de credite au o situatie juridica egala. In conformitate cu dispozitiile Legii finantelor publice, acestia au, in principiu, obligatia sa urmareasca folosirea cu eficienta a sumelor de bani primite din bugetul statului, sa tina evidenta contabila si sa prezinte dari de seama contabile asupra executiei bugetare.

In mod concret, ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si utiliza creditele bugetare numai in limitele prevederilor legale si a destinatiilor ce le-au fost precis stabilite prin legea bugetara anuala, pentru cheltuielile strict legate de activitatea specifica a institutiilor sau organelor pe care le reprezinta si le conduc.

De aceea, ordonatorii raspund - potrivit legii - atat de realizarea veniturilor proprii, cat si pentru modul in care utilizeaza creditele bugetare (respectiv de folosirea cu eficienta, cu eficacitate si cu buna-credinta a sumelor primite de la bugetul statului sau, dupa caz, de la bugetul asigurarilor sociale de stat ori din bugetele fondurilor speciale, de integralitatea bunurilor incredintate unitatii pe care o conduc, precum si de modul corespunzator de organizare si tinere a contabilitatii la zi) etc.

B. Ministerul Finantelor Publice are - in acest domeniu - o serie de atributii precum: coordonarea actiunilor care sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar (pregatirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare si ale legilor privind aprobarea contului general anual de executie bugetara); intreprinderea masurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare; elaborarea si emiterea normelor metodologice , a precizarilor si instructiunilor prin care se stabilesc practicile si procedurile pentru incasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata cheltuielilor, etc.

C. Guvernul asigura realizarea politicii fiscal-bugetare, luand in considerare perspectivele economice si prioritatile politice cuprinse in Programul de guvernare acceptat de Parlament. Guvernul asigura, de asemenea, elaborarea raportului privind situatia macroeconomica pentru anul bugetar respectiv si proiectia acesteia in urmatorii trei ani, elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale (inclusiv a proiectelor legilor de rectificare) si transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, exercitarea conducerii generale a activitatii executive in domeniul finantelor publice.

D. Parlamentul adopta legile bugetare anuale, legile de rectificare bugetara, precum si legile contului general anual de executie, elaborate de Guvern. In timpul dezbaterilor din Parlament nu pot fi aprobate amendamente la legile bugetare anuale, care determina majorarea nivelului deficitului bugetar.

Procedura elaborarii proiectului de buget

Prima etapa din procedura bugetara este - fara indoiala - elaborarea proiectului de buget. Data fiind insemnatatea bugetului, precum si responsabilitatea majora care revine statului in legatura cu asigurarea cadrului corespunzator desfasurarii in bune conditii a tuturor activitatilor social-economice, elaborarea proiectului bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat cad in sarcina Guvernului. In cadrul Guvernului, Ministerul Finantelor Publice raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, iar Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale coordoneaza activitatea de intocmire a proiectului bugetului asigurarilor sociale de stat.

Tinand seama de faptul ca procesul bugetar (procedura bugetara) presupune parcurgerea acelorasi etape in cazul fiecaruia dintre componentele sistemului bugetar (bugetului public national), in continuare ne vom referi numai la bugetul de stat, urmand ca - acolo unde aspectele specifice ale celorlalte bugete o cer - sa facem precizarile necesare surprinderii particularitatilor pe care acestea le prezinta pe parcursul respectivei proceduri.

Elaborarea proiectelor de bugete si a proiectelor legilor bugetare anuale de catre Guvern (prin Ministerul Finantelor Publice) se bazeaza pe o serie de estimari si date cuprinse in documentele care alcatuiesc Programul de guvernare acceptat de Parlament. Banca Nationala a Romaniei colaboreaza cu Ministerul Finantelor Publice in vederea stabilirii indicatorilor macroeconomici in baza carora se va elabora proiectul anual de buget.

Ca prima etapa a procesului bugetar, elaborarea proiectului bugetului anual al statului nostru presupune urmarea intocmai a fazelor calendarului bugetar: elaborarea indicatorilor macroeconomici, intocmirea si transmiterea scrisorii-cadru de catre Ministrul finantelor publice, formularea propunerilor bugetare de catre ordonatorii principali de credite, intocmirea proiectului general al bugetului de stat si transmiterea acestuia la Parlament.

* Elaborarea indicatorilor macroeconomici

Organismele abilitate sunt obligate sa elaboreze - pana la 31 martie a anului curent - indicatorii macroeconomici si sociali pentru anul bugetar caruia ii va fi destinat noul buget, precum si pentru urmatorii trei ani. Acesti indicatori, stabiliti pe baza unor date si estimari anterioare, vor putea fi actualizati pe parcursul desfasurarii procesului bugetar.

Ministerul Finantelor Publice, sintetizand indicatorii susmentionati, va inainta Guvernului - pana la data de 1 mai - obiectivele politicii fiscale si bugetare pentru urmatorul an bugetar (precum si pentru urmatorii trei ani), impreuna cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite. Guvernul are obligatia sa se pronunte asupra acestor obiective si - in cazul cand si le insuseste, aprobandu-le - va trebui sa informeze comisiile pentru buget, finante si banci ale Parlamentului asupra principalelor orientari ale politicii sale macroeconomice si ale finantelor publice.

* Scrisoarea-cadru si indrumarile metodologice ale Ministerului Finantelor Publice

Pana la data de 1 iunie a fiecarui an, Ministrul finantelor publice va transmite ordonatorilor principali de credite o scrisoare-cadru care va specifica contextul macroeconomic pe baza caruia vor fi intocmite proiectele de buget, precum si metodologiile de elaborare a acestora si - in sfarsit - limitele de cheltuieli aprobate de Guvern.

Indrumarea metodologica a operatiunilor de elaborare a proiectelor de buget revine Ministerului Finantelor Publice care, in calitatea sa de organ administrativ de specialitate financiara, este abilitat sa elaboreze norme metodologice care - conform dispozitiilor Legii finantelor publice - sunt obligatorii pentru toti agentii economici, institutiile publice si organele de stat care isi intocmesc bugete proprii. Prin aceste norme metodologice se dau indrumarile necesare pentru asigurarea unei maniere unitare de abordare a aspectelor comune pe care le pretind activitatile reclamate de procesul bugetar.

Din punct de vedere metodologic, pentru estimarea sau evaluarea si - implicit - calculul cheltuielilor si veniturilor bugetare, in statele moderne au fost promovate modalitati diferite care, insa, urmaresc acelasi scop - acela al unei evaluari reale si cat mai operative a cifrelor de venituri si cheltuieli care urmeaza sa fie cuprinse in buget.

Pentru evaluarea veniturilor bugetare s-au promovat doua metode si anume: a) metoda evaluarii directe si b) metoda reportarii, cu anumite majorari, a veniturilor din anul precedent.

Metoda evaluarii directe este preferabila deoarece ea ofera perspectiva estimarii reale a veniturilor cu conditia ca aceasta sa se faca cu sinceritate si temeinicie. Aceasta metoda este aplicata cu preferinta in Germania si SUA (iar in ultimii ani si in Franta, in special pentru estimarea impozitelor directe pe veniturile cetatenilor si pentru profiturile societatilor comerciale).

Metoda reportarii veniturilor din anul precedent, cu anumite majorari este mai simpla si mai operativa, insa utilitatea ei este conditionata de stabilirea cat mai judicioasa a proportiei cu care se majoreaza cuantumul veniturilor reportate, deci tot pe baza unei estimari reale a evolutiei probabile a veniturilor si consumurilor supuse impozitelor directe si respectiv indirecte. Aceasta metoda se aplica partial in Franta, precum si in Belgia, Spania, etc.

Pentru evaluarea cheltuielilor bugetare este utilizata cel mai frecvent metoda denumita cvasi-automatica, care consta in reportarea - in mod automat - a cuantumului cheltuielilor din anul precedent, cu exceptia cheltuielilor pentru care se cer modificari temeinic motivate.

In tara noastra, evaluarea veniturilor si a cheltuielilor bugetare se face conform unei metode combinate, mixte, care presupune - din punct de vedere metodologic - o evaluare directa ce se aplica prin compararea cifrelor de venituri si cheltuieli care se propun cu cele care au fost utilizate in anul precedent. Astfel, cifrele de venituri si cheltuieli rezultate din evaluarea directa se prevad in proiectele de bugete alaturat si comparativ cu cele din anul si exercitiul bugetar precedent.

Pentru inscrierea in proiectul anual al bugetului de stat a veniturilor si cheltuielilor bugetare Legea finantelor publice stabileste ca acestea se vor grupa in "venituri ordinare si extraordinare", cheltuielile se vor imparti in "cheltuieli curente si de capital", toate acestea desfasurate pe baza clasificatiei bugetare tip elaborata de Ministerul Finantelor Publice.

In conformitate cu aceste dispozitii legale, veniturile bugetare se inscriu in proiectul de buget ca venituri ordinare, curente si din capital, venituri fiscale, nefiscale si diverse, alaturi de care se prevad, atunci cand este necesar, veniturile extraordinare.

Cheltuielile bugetare se inscriu in proiectele de buget anual, impartite dupa cum urmeaza:

cheltuieli curente, alcatuite din doua grupe: a. cheltuieli de personal (in care intra salarii, impozit pe salarii, contributii pentru asigurari sociale de stat, pentru constituirea fondului banesc destinat platii ajutorului de somaj, pentru deplasari, detasari si transferari) si b. cheltuieli materiale pentru servicii (pentru intretinere si gospodarire, pentru materiale si prestari de servicii cu caracter functional, pentru obiecte de inventar de mica valoare sau scurta durata, pentru carti si publicatii, etc.);

cheltuieli de capital, care - la randul lor - pot avea destinatii diferite si, in consecinta, se impart in: a. cheltuieli de investitii, si b. cheltuieli pentru rezerva de stat.

* Formularea propunerilor bugetare de catre ordonatorii principali de credite

Ordonatorii principali de credite au obligatia de a depune la Ministerul Finantelor Publice, pana la 15 iulie a fiecarui an, propunerile lor pentru proiectul de buget si anexele la acesta, pentru anul bugetar urmator (cu incadrarea in limitele de cheltuieli) si estimarile pentru urmatorii trei ani, insotite de documentatii si fundamentari detaliate.

Cele doua Camere ale Parlamentului (Camera Deputatilor si Senatul) isi aproba bugetele proprii (cu consultarea Guvernului) si le inainteaza Guvernului in vederea includerii lor in proiectul general al bugetului de stat.

Autoritatile administratiei publice locale au si ele obligatia de a formula propuneri proprii privind transferurile consolidate si sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.

Proiectele de buget (definitivate - eventual - in urma propunerilor formulate de Ministerul Finantelor Publice), impreuna cu anexele acestora, se inainteaza (de catre ordonatorii principali de credite) Ministerului Finantelor Publice, pana cel tarziu la data de 1 august a fiecarui an.

La baza propunerilor bugetare formulate de catre ordonatorii principali de credite stau datele si estimarile (pregatite si cuantificate de catre unitatile din subordine si inaintate pe scara ierarhica) care se concentreaza intr-un sistem piramidal la nivelul conducatorilor ministerelor si celorlalte organe centrale de stat sau institutii publice centrale.

* Intocmirea proiectului de buget in sistem piramidal. Proiectele ministerelor si celorlalte organe centrale de stat

In desfasurarea procedurii de elaborare a proiectului bugetului anual de stat, locul cel mai important il ocupa elaborarea proiectelor de bugete ale ministerelor si celorlalte organe centrale de stat.

Propunerile de bugete (in cuprinsul carora se gasesc inglobate si propunerile tuturor unitatilor subordonate) se transmit de catre ordonatorii principali de credite la Ministerul Finantelor Publice, intocmite pe formulare care sunt indicate prin indrumarile metodologice.

Propunerile de cheltuieli, potrivit indrumarilor metodologice, se calculeaza pe baza datelor de fundamentare comunicate de catre Ministerul Finantelor Publice si pe baza altor fundamentari proprii ale ordonatorilor principali de credite, fundamentari ce insotesc proiectul de buget.

Pentru cheltuielile avand natura de investitii ale ministerelor si altor organe centrale de stat, ca si ale institutiilor publice subordonate acestora, este necesara o anumita documentatie tehnico-eonomica, pentru care este prevazuta si o procedura speciala de aprobare. Astfel, pentru investitiile care se finanteaza din bugetul statului este reglementat procedeul intocmirii unor liste de lucrari, utilaje, mobilier si alte obiective de investitii, in cuprinsul carora se specifica fiecare categorie de lucrari, utilaje, etc., cu sumele de bani care reprezinta costul lor, determinate cu ajutorul unor proiecte si devize de calcul al costului, mai ales al lucrarilor de constructii si alte investitii. Aceste liste de investitii, insotite de proiecte, devize de cost, rapoarte de necesitate se centralizeaza de catre fiecare minister sau alt organ central de stat, se anexeaza la bugetele lor anuale si se aproba, urmandu-se o anumita procedura.

Procedura aprobarii investitiilor ministerelor, altor organe centrale de stat si institutiilor publice subordonate acestora implica examinarea documentatilor tehnico-economice de catre Ministerul Finantelor Publice, avizarea de catre acest minister a celor constatate ca fiind necesare si justificate si apoi aprobarea lor de catre Guvern sau de catre ordonatorii de credite in functie de valoarea acestora.

Potrivit legii, documentatiile tehnico-economice aferente investitiilor publice care se realizeaza pe baza de credite externe contractate sau garantate de stat se supun aprobarii Guvernului, indiferent de valoarea acestora.

Alocatiile pentru institutiile publice ale caror cheltuieli curente si de capital se asigura potrivit legii din venituri extrabugetare si alocatii de la bugetul de stat, se stabilesc in functie de programele de activitate ale acestora, existand cerinta ca ordonatorii de credite sa identifice posibilitati de sporire a veniturilor proprii prin identificarea de noi venituri extrabugetare si reducerea corespunzatoare a alocatiilor bugetare.

Subventiile pentru unele produse si activitati, precum si subventiile pentru acoperirea diferentelor de pret si tarif se stabilesc in concordanta cu actele normative care constituie temeiul legal al acordarii lor, pe baza unor fundamentari corespunzatoare, in functie de natura subventiilor solicitate. La fundamentare trebuie avute in vedere restrangerea acordarii subventiilor consecutiv actiunilor de restructurare si de modernizare a activitatilor economice, de rentabilizare a agentilor economici si a efectelor ce decurg din privatizarea societatilor comerciale cu capital de stat. De asemenea, la fundamentarea subventiilor trebuie sa fie avute in vedere exigentele rezultate din armonizarea politicii si a legislatiei in acest domeniu cu cele ale Uniunii Europene, in vederea atingerii parametrilor minimali de performanta necesari aderarii la Uniunea Europeana.

* Rolul Ministerului Finantelor Publice in elaborarea proiectului bugetului de stat

Proiectele de bugete anuale ale ministerelor si celorlalte organe centrale de stat elaborate conform tuturor acestor dispozitii legale se depun la Ministerul Finantelor Publice, insotite de documentatia necesara pentru investitii si de expuneri de motive, atat pentru venituri, cat si pentru cheltuieli, pana cel tarziu la 1 august a fiecarui an.

In categoria bugetelor ministerelor si altor organe centrale de stat sunt incluse si bugetele: Senatului, Camerei Deputatilor, Administratiei Prezidentiale si Guvernului, cu cheltuielile specifice salariilor si altor drepturi banesti cuvenite senatorilor, deputatilor, ministrilor, etc., activitatii curente a acestor organe si - eventual - investitiilor necesare pentru sediile lor, mijloace de transport, etc.

Intre bugetele ministerelor, cel al Ministerului Finantelor Publice cuprinde toate veniturile si cheltuielile care se urmaresc si executa prin acest minister, precum si subventiile care se acorda la cererea judetelor si a municipiului Bucuresti in cazurile in care cheltuielile prevazute in bugetele lor sunt mai mari decat veniturile proprii din acelasi exercitiu financiar.

Ministerul Finantelor Publice are, in legatura cu elaborarea proiectului bugetului de stat, urmatoarele responsabilitati si atributii, stabilite potrivit dispozitiilor legale in vigoare si a indrumarilor metodologice prezentate anterior:

sa examineze daca prioritatile si obiectivele cuprinse in documentul de politica si strategie prezentat de ordonatorii principali de credite sunt in concordanta cu prioritatile politicii guvernamentale si cu datele inscrise in proiectul de buget, precum si daca solicitarile bugetare sunt realiste si fundamentate prin informatiile transmise. In acest scop, Ministerul Finantelor Publice procedeaza la verificarea fundamentarilor prezentate de ordonatorii principali de credite, fie ca ele sunt intocmite pe formularele transmise de Ministerul Finantelor Publice sau reprezinta fundamentari proprii ale acestora;

sa asigure corelarea politicilor sectoriale (sanatate, invatamant, industrie, mediu, aparare nationala etc.) cu resursele posibil de mobilizat in conditii de finantare neinflationista, pe baza propunerilor prezentate de catre ordonatorii principali de credite;

sa grupeze si sa sistematizeze estimarile, pe anii urmatori, formulate de catre ordonatorii principali de credite in proiectele de buget, pe naturi agregate de cheltuieli, in functie de obiectivele prioritare, economice si sociale, care sa permita o larga flexibilitate a managementului bugetar, in scopul informarii Guvernului si Parlamentului asupra perspectivei financiare a anilor urmatori.

Ministerul Finantelor Publice examineaza proiectele de bugete ale celorlalte ministere si alte organe centrale de stat, putand cere modificarea cifrelor de venituri si cheltuieli pe care le socoteste necesare pentru stabilirea echilibrului bugetar intre totalul veniturilor si totalul cheltuielilor bugetare propuse. In ipoteza in care ministerele si/sau celelalte organe centrale de stat vizate nu accepta modificarile cerute de Ministerul Finantelor Publice si nu se conformeaza recomandarilor acestuia, divergentele astfel iscate urmeaza a fi solutionate de catre Guvern. Dupa parcurgerea acestei faze se ajunge la definitivarea proiectelor de bugete ale ordonatorilor principali de credite, pe baza carora Ministerul Finantelor Publice (avand in vedere si propriul proiect de buget) intocmeste proiectul general al bugetului de stat si proiectul legii bugetare anuale pe care le depune la Guvern pana la data de 30 septembrie a fiecarui an.

Proiectul legii bugetului de stat trebuie sa fie insotit de un raport privind situatia macroeconomica pentru anul bugetar pentru care s-a elaborat proiectul de buget si proiectia acesteia in urmatorii trei ani.

Proiectul bugetului statului si proiectul legii bugetare anuale, se supun spre analiza si spre "insusire" Guvernului.

Implicarea de o asemenea amploare in activitatea de elaborare a proiectului bugetului de stat de catre Ministerul Finantelor Publice demonstreaza ca respectivul organ central de stat are o serie de indrituiri, dar si de responsabilitati cu caracter special. In temeiul prerogativelor care ii revin, Ministerul Finantelor Publice are - in mod deosebit - datoria sa verifice temeinicia si corectitudinea proiectelor de bugete ale ordonatorilor principali de credite, precum si sa ceara - atunci cand este cazul - modificari ale veniturilor si cheltuielilor propuse de celelalte ministere, in special din considerente ce tin de necesitatea realizarii si mentinerii echilibrului financiar. Datorita acestor indrituiri speciale cu care este investit Ministerul Finantelor Publice s-a ajuns ca in literatura moderna a finantelor publice sa se sustina existenta unei "superioritati de fapt a ministrului finantelor publice asupra celorlalti ministri", superioritate care s-ar manifesta nu numai la elaborarea bugetului, ci si in etapa procedurala a executarii bugetului de stat.

3. Insusirea proiectului de buget de catre Guvern

Dupa depunerea proiectului bugetului de stat si a proiectului legii bugetare anuale la guvern, acesta procedeaza la "insusirea" lor.

Insusirea proiectului bugetului anual al statului de catre Guvern comporta o ultima, dar atenta, analiza si verificare a cifrelor bugetare de venituri si cheltuieli si aprobarea acestora cu sau fara modificari (in functie de imprejurarile concrete, diferite de la un an financiar la altul), cu acordul unanim al membrilor sai. Insusirea proiectului de buget de catre Guvern inseamna - de fapt - "adoptarea" acestuia in sensul de asumare a raspunderii de catre executiv pentru continutul documentului respectiv. In mod evident, Guvernul isi insuseste proiectul de buget numai daca si in masura in care respectivul proiect (si raportul insotitor) vor exprima politica fiscal-bugetara a Executivului (cuprinsa in Programul de guvernare).

4. Trimiterea la Parlament, de catre Guvern, a proiectului bugetului de stat spre aprobare si adoptare

Dupa ce a fost insusit de catre Guvern, proiectul bugetului de stat - intocmit pentru anul urmator - este inaintat Parlamentului, pana cel tarziu la data de 15 octombrie a fiecarui an. Proiectul de buget care se trimite Parlamentului trebuie sa fie insotit de doua documente anexa: 1. raportul privind situatia macroeconomica a tarii pentru anul urmator si proiectia acesteia in urmatorii trei ani   si, respectiv, 2. proiectul legii bugetare anuale.

Forul legislativ suprem, fiind investit cu dreptul de a aproba bugetul, urmeaza sa procedeze la verificarea pe ansamblu a bugetului, apoi la analizarea si dezbaterea acestuia de o maniera detaliata si, in final, la adoptarea bugetului de stat, printr-o lege special consacrata acestuia.

5. Examinarea bugetului de catre Parlament

Datorita importantei deosebite pe care o prezinta bugetul public national in viata economica, sociala si politica a tarii si avand in vedere ponderea bugetului de stat in cadrul acestuia, in conformitate cu dispozitiile Legii finantelor publice aprobarea bugetului de stat este de competenta exclusiva a Parlamentului.

Parlamentul, luand in examinare proiectul de buget, in vederea aprobarii lui, trebuie sa verifice daca - in functie de conjunctura social-economica care se prefigureaza pentru anul urmator - bugetul va fi in masura sa acopere corespunzator nevoile generale ale societatii.

In numeroase state, aprobarea - de catre Parlament - a bugetului anual de stat este reglementata prin norme speciale ale caror dispozitii implica o anumita procedura de examinare, dezbatere si, in final, aprobare a cuprinsului bugetului anual, de catre comisii bugetare, fie separat in cele doua camere ale Parlamentului, fie de catre cele doua camere reunite, pentru ca -apoi - sa se discute pe articole si sa se voteze legea bugetara anuala.

6. Dezbaterea si aprobarea - de catre Parlament - a bugetului statului

In conformitate cu prevederile Constitutiei noastre, cele doua camere ale Parlamentului Romaniei au drepturi egale privind aprobarea bugetului de stat, drepturi pe care si le exercita prin dezbaterea si aprobarea bugetului anual, in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, altfel spus, Parlamentul isi desfasoara aceste lucrari in plenul sau.

Cu privire la votarea bugetului anual si la cuprinsul legii bugetare anuale, dispozitiile Legii finantelor publice stabilesc ca bugetul statului se aproba de Parlament - pana cel mai tarziu cu 3 zile inainte de expirarea exercitiului bugetar - pe ansamblu, pe capitole, articole si alineate, dupa caz, pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum si creditele de angajament pentru actiuni multianuale. Prin urmare, din dispozitiile legale prezentate rezulta, pe de o parte ca Parlamentul trebuie sa aprobe bugetul anual pana cel mai tarziu in antepenultima zi a exercitiului bugetar anterior, iar pe de alta parte ca bugetul anual al statului trebuie aprobat global, pe ansamblu (adica avandu-se in vedere totalul veniturilor si totalul cheltuielilor bugetare anuale), pe capitole de venituri si cheltuieli, precum si pe ministere si alte organe centrale de stat, respectiv pentru fiecare articol in parte al legii bugetare anuale.

* Solutiile aplicabile in cazul cand bugetul nu poate fi adoptat in termenul legal

Exista situatii in cand Parlamentul nu reuseste sa dezbata proiectul bugetului de stat si sa voteze legea bugetara anuala pana la finele exercitiului financiar in curs de desfasurare, respectiv anterior momentului pasirii in anul caruia ii este consacrat noul buget. Pentru inlaturarea neajunsului decurgand dintr-o asemenea imprejurare, in doctrina si - mai cu seama - in practica finantelor publice s-au cristalizat doua solutii care - diferit de la un stat la altul - sunt, in mod obisnuit, puse in aplicare:

aprobarea unor douasprezecimi bugetare provizorii sau

incredintarea guvernului de a indruma (conduce) activitatile economico-sociale ghidandu-se dupa cifrele de venituri si cheltuieli din exercitiul financiar care tocmai a expirat, pana la data adoptarii bugetului.

Douasprezecimile bugetare provizorii sunt bugetele ale caror cuantum de venituri si cheltuieli reprezinta a dousprazecea parte din cifrele prevazute si propuse in legea de adoptare a bugetului de stat (care, insa, nu s-a putut adopta in termenul legal). Aceste douasprezecimi bugetare (care - in fapt - se prezinta sub forma unor "mini-bugete") sunt examinate, mai intai de catre comisiile de specialitate ale celor doua camere ale parlamentului si, apoi, discutate si, respectiv, aprobate de catre plenul forului legislativ suprem. Odata adoptate, douasprezecimile bugetare provizorii se pun in executare, de catre guvern, pentru a se asigura continuitatea - fireasca - a intregii activitati de la nivelul societatii.

Incredintarea guvernului sa indrume "executia bugetara" pe baza cifrelor de venituri si cheltuieli utilizate in cadrul bugetului din exercitiul financiar expirat este procedeul care - datorita simplitatii si operativitatii lui - este preferat si, deci, mai des utilizat. Acest procedeu a fost consacrat si de legislatia noastra postrevolutionara. Astfel, Constitutia Romaniei si Legea finantelor publice stabileau ca daca bugetul de stat nu a fost adoptat anterior expirarii exercitiului bugetar, se aplica, in continuare (din nou), prevederile bugetului anului precedent.

Dupa anul 1989, Guvernele care s-au succedat si Parlamentul Romaniei - nereusind sa adopte in termen bugetul - au aplicat, in practica bugetara aceasta solutie.

Este remarcabil faptul ca in anul 2001, dupa unsprezece ani, Parlamentul si Guvernul Romaniei au reusit sa urmeze procedurile de elaborare si adoptare a bugetului de stat si bugetului asigurarilor sociale de stat in termenele prevazute de Constitutie astfel ca, pentru prima oara dupa anul 1989, in anul 2002 legea bugetului de stat si cea a bugetului asigurarilor sociale de stat au intrat in vigoare la data de 1 ianuarie.

Cu toate ca - asa cum aratam mai sus - in ultimii ani s-a reintrat in normalitate, respectandu-se prevederile legale privind necesitatea adoptarii noului buget inainte de a se pasi in anul bugetar caruia ii este consacrat documentul respectiv, legiuitorul - precaut - a prevazut in mod expres ca - in cazul cand legile bugetare anuale nu au fost adoptate inainte de expirarea exercitiului bugetar - Guvernul va indeplini sarcini echivalente cu cele prevazute in bugetul precedent, cu precizarea ca limitele lunare de cheltuieli nu vor putea depasi - de regula - 1/12 parte din prevederile bugetului anului anterior (cu exceptia cazurilor deosebite, temeinic justificate de catre ordonatorii principali de credite) sau, dupa caz, 1/12 parte din sumele propuse in proiectul de buget (neadoptat), in situatia in care acestea sunt mai mici decat cele din anul precedent

7. Executarea bugetului

Executia bugetara sau executarea bugetului, cea de-a treia si cea mai ampla etapa a procedurii bugetare, consta in realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor bugetare; ea cuprinde - in consecinta - ansamblul actelor si operatiunilor destinate a conduce la realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor prevazute in legea bugetara anuala. In vederea realizarii executiei bugetare sunt indeplinite acte, fapte si operatiuni cu privire la incasarea, pastrarea si eliberarea fondurilor banesti in si, respectiv, din bugetul public national, astfel devenind posibila indeplinirea sarcinilor si atributiilor statului.

Executarea bugetului se realizeaza printr-o succesiune de acte si operatiuni a caror coerenta este asigurata de procedura executiei bugetar.

In procedura executiei bugetului de stat sunt implicati atat functionari cu atributii de conducere (denumiti ordonatori de credite), cat si functionari carora le revin numai atributii executive (contabili).

Procedura executiei bugetare comporta urmatoarele faze:

repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare;

executarea de casa a bugetului (sau operatiunile de trezorerie);

realizarea veniturilor bugetare;

efectuarea cheltuielilor bugetare.

Veniturile si cheltuielile aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contracte sau garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile si bugetele institutiilor publice autonome se repartizeaza pe trimestre in functie de termenele legale de incasare a veniturilor, de termenele si posibilitatile de asigurare a surselor de finantare a deficitului bugetar si de perioada in care este necesara efectuarea cheltuielilor.

Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor prevazute in bugetul de stat se aproba:

a) de catre Ministerul Finantelor Publice, pe capitole de cheltuieli si - in cadrul acestora - pe titluri, la propunerea ordonatorilor principali de credite; pe capitole si subcapitole la venituri si pe capitole (si, in cadrul acestora, pe titluri de cheltuieli) pentru bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, la propunerea ordonatorilor principali de credite; pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si pentru transferurile din bugetul de stat catre bugetele locale, la propunerea ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, transmise de directiile generale ale finantelor publice din Ministerul Finantelor Publice;

b) de catre ordonatorii principali de credite, pentru celelalte subdiviziuni ale clasificatiei bugetare, pentru bugetele de venituri si cheltuieli proprii si pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare sau ale ordonatorilor tertiari de credite, dupa caz;

c de catre ordonatorii secundari de credite, pentru bugetele proprii si pentru bugetele ordonatorilor tertiari de credite bugetare.

Repartizarea pe trimestre se face in scopul stabilirii unui echilibru in cadrul fiecarui trimestru intre veniturile si cheltuielile bugetare si pentru a se evita sau atenua eventualele diferente intre volumul veniturilor si cel al cheltuielilor. In principiu, in cazul in care apar, totusi, in cursul executiei bugetare, asemenea diferente, ele sunt mai usor sesizabile si in cuantumuri ce permit acoperirea din fondurile de rezerva bugetara.

Executarea bugetului asigurarilor sociale de stat si ale bugetului asigurarilor pentru somaj se realizeaza independent, veniturile si cheltuielile celor doua bugete evidentiindu-se in conturi deschise la unitatile de trezorerie din teritoriu.

Veniturile bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetului asigurarilor pentru somaj se incaseaza, pe subcapitole conform clasificatiei bugetare, in conturile bugetului asigurarilor sociale de stat si ale bugetului asigurarilor pentru somaj deschise la unitatile de trezorerie, pe seama Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale si a Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca si ale structurilor judetene ale acestora. In aceste conturi se incaseaza contributiile datorate pentru asigurari sociale de catre contribuabili, de catre agentii economici indiferent de forma de organizare sau de structura proprietatii, institutii publice de stat sau ale administratiei publice locale, precum si de orice alte persoane juridice si fizice care au angajat personal salariat.

Cheltuielile bugetului asigurarilor sociale de stat si ale bugetului asigurarilor pentru somaj se efectueaza in conformitate cu dispozitiile din legile prin care au fost reglementate. Din aceste conturi se face plata pensiilor de asigurari sociale, a ajutoarele sociale, a ajutoarele de somaj, precum si a altor plati privind drepturi de asigurari sociale.

Relativ la executia partii de venituri a bugetului de stat este necesara sublinierea faptului ca realizarea veniturilor programate constituie premisa elementara si necesara a efectuarii cheltuielilor prevazute prin legea bugetara anuala, sau astfel spus, o conditie indispensabila a executarii intregului buget anual.

In realizarea veniturilor bugetare sunt aplicabile urmatoarele principii:

nici un impozit, taxa sau alte obligatii de natura acestora nu pot fi incasate daca nu au fost stabilite de lege;

lista tuturor impozitelor si taxelor, precum si a cotelor acestora trebuie sa fie aprobate prin legea bugetara anuala;

este inadmisibila perceperea, sub orice titlu sau sub orice denumire, a unor contributii - directe sau indirecte - in afara celor stabilite de puterea legislativa.

Realizarea partii de venituri din impozite directe presupune intocmirea actelor si operatiunilor de constatare a veniturilor si bunurilor impozabile, intocmirea si emiterea titlurilor de creanta ale statului, plata integrala si la termen a impozitelor individualizate si debitate in rolurile fiscale si - atunci cand este necesar - urmarirea silita a debitorilor in vederea recuperarii restantelor.

Pentru impozitele indirecte, precum si pentru cele care se obtin prin retinere si plata de catre debitorii de venituri impozabile, realizarea veniturilor bugetare implica conformitatea includerii acestor impozite in preturi si tarife, a calculului, retinerii si platii impozitelor pe salarii si a altor drepturi banesti impozabile. Specifice realizarii si acestei categorii de venituri bugetare sunt - in ultima instanta - urmarirea si recuperarea impozitelor neachitate integral si la termenele prestabilite.

In fine, pentru realizarea veniturilor programate a se obtine din taxe de timbru sau alte venituri diverse, se urmareste exactitatea calcului sumelor de bani cuvenite bugetului statului si achitarea lor integrala, cu mentiunea ca in aceste cazuri contabilul insarcinat cu incasarea respectivelor venituri este indreptatit sa verifice legalitatea realizarii veniturilor bugetare.

Efectuarea cheltuielilor bugetare este supusa unor reguli expres inscrise in Legea finantelor publice. Potrivit acestor reguli:

a) cheltuielile bugetare trebuie sa aiba o destinatie precisa si limitata, in acord perfect cu autorizarile continute in legile speciale si in legile bugetare anuale;

b) nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in buget si nici angajata si efectuata, daca nu exista o baza legala pentru respectiva cheltuiala;

c) nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare.

Efectuarea cheltuielilor aprobate prin legea bugetara anuala, in vederea indeplinirii actiunilor si obiectivelor social-economice, presupune un ansamblu de acte si operatiuni care cuprinde:

solicitarea si punerea la dispozitia ordonatorilor de credite a fondurilor bugetare alocate;

repartizarea fondurilor bugetare pe seama institutiilor publice, a regiilor autonome si, respectiv societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat;

transferuri pentru unitatile administrativ-teritoriale, in cazurile in care acestea nu isi pot acoperi cheltuielile din veniturile proprii, stabilite in conditiile legii;

utilizarea efectiva a fondurilor banesti de catre beneficiari.

Potrivit dispozitiilor Legii finantelor publice nici o cheltuiala nu poate fi efectuata din bugetul statului daca nu are o baza legala.

Baza legala a oricarei cheltuieli bugetare consta, generic vorbind, in cuprinderea ei in Legea bugetara anuala; totodata, insa, existenta bazei legale a unei cheltuieli bugetare presupune atat prevederea cheltuielii in bugetul institutiei publice, a ministerului sau organului central de stat, in interesul sau folosul careia ea urmeaza a se efectua, cat si deschiderea sau repartizarea creditului bugetar necesar acoperirii respectivei cheltuieli.

8. Efectuarea cheltuielilor bugetare (Creditele sau alocatiile bugetare)

Creditele bugetare sau alocatiile bugetare reprezinta sume de bani puse la dispozitia unor beneficiari si in limita carora se poate decide efectuarea de cheltuieli pe seama resurselor provenite de la bugetul statului.

Finantarea de la bugetul statului prin intermediul creditelor bugetare prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:

beneficiarii de credite sau alocatii bugetare pot fi numai institutiile publice, organele de stat si unele unitati economice;

scopul pentru care sunt alocate fondurile bugetare trebuie sa fie bine precizat prin lege;

fondurile bugetare se acorda beneficiarilor cu titlu gratuit (fara echivalent);

creditele acordate de la bugetul de stat nu se ramburseaza (beneficiarii nu sunt obligati sa le restituie).

Creditele bugetare se primesc de catre beneficiari in cadrul unei proceduri speciale care implica deschiderea, repartizarea si utilizarea acestora pe baza actelor savarsite de catre ordonatorii de credite bugetare.

Procedura creditelor bugetare presupune mai multe etape: deschiderea creditelor bugetare, angajarea creditelor bugetare, constatarea lichiditatii creditelor bugetare, ordonantarea creditelor bugetare si utilizarea sau plata creditelor bugetare.

Competenta deschiderii creditelor bugetare apartine Ministerului Finantelor Publice, care, la inceputul exercitiului bugetar si al fiecarui trimestru dispune transmiterea - prin unitatile de trezorerie - a sumelor de bani corespunzatoare creditelor bugetare cuvenite ordonatorilor principali de credite. In temeiul acestor dispozitii, sumele de bani reprezentand credite bugetare sunt trecute din conturile bugetului de stat in conturile ordonatorilor principali de credite. Apoi, din creditele bugetare astfel deschise, ordonatorii principali repartizeaza si transmit - prin dispozitii bugetare - creditele bugetare cuvenite ordonatorilor secundari, respectiv tertiari. Operatiunea de trezorerie care se realizeaza de aceasta data consta in trecerea sumelor de bani din conturile ordonatorilor principali in conturile bancare ale ordonatorilor secundari sau, dupa caz, tertiari. Aceleasi dispozitii si operatiuni sunt aplicabile in continuare intre ordonatorii secundari si cei tertiari, acolo unde este cazul.

Deschiderea creditelor bugetare, conform procedurii prezentate, ofera posibilitatea ordonatorilor de credite de a utiliza sumele de bani alocate prin aceste credite, cu alte cuvinte, se poate trece la efectuarea cheltuielilor pentru care s-au primit creditele bugetare. Ordonatorii principali de credite pot dispune - pana cel tariu la data de 25 a fiecarei luni - retragerea creditelor bugetare deschise si neutilizate din conturile proprii sau ale institutiilor subordonate, dar numai in cazuri temeinic justificate si cu avizul Ministerului Finantelor Publice.

In conformitate cu dispozitiile Legii finantelor publice, angajarea oricaror cheltuieli din bugetul statului se poate face numai in limita creditelor bugetare aprobate, ceea ce inseamna ca toate cheltuielile scadente vor putea fi efectuate numai in limita creditelor bugetare puse la dispozitia ordonatorilor care angajeaza respectivele cheltuieli.

Constatarea lichiditatii creditelor bugetare este operatiunea constand in verificarea cuantumurilor banesti ale fiecarei cheltuieli bugetare, spre a se stabili cu certitudine daca acestea sunt reale, certe si exigibile, deoarece numai intrunind aceste conditii sumele de bani pot trece in folosul subiectelor de drept carora le sunt destinate.

Ordonantarea cheltuielilor bugetare reprezinta actul administrativ-financiar prin care se dispune plata sumelor de bani catre beneficiarul fiecarei cheltuieli. Prin Legea finantelor publice se stabilesc urmatoarele rigori, in acest sens:

a. efectuarea cheltuielilor de la buget se poate face numai pe baza de acte justificative, legal intocmite;

b. ordonatorii de credite bugetare pot aproba efectuarea cheltuielilor numai daca acestea au fost in prealabil avizate de catre conducatorul compartimentului financiar-contabil sau de persoanele incredintate cu exercitarea controlului financiar preventiv;

c. incalcarea acestor prevederi - daca nu intruneste elementele constitutive ale vreunei infractiuni - se califica drept contraventie la disciplina bugetara si se sanctioneaza cu amenda.

In fine, plata sau utilizarea creditelor bugetare consta in remiterea sumelor de bani in folosul beneficiarului legal al alocatiei bugetare si in folosirea efectiva a acesteia; plata reprezinta modalitatea de stingere a obligatiei statului in raport cu subiectul de drept titular al creditului bugetar. In cazul neplatii sumelor de bani datorate de stat beneficiarilor legali, in cadrul procedurii utilizarii creditelor bugetare este posibila initierea unor actiuni recuperatorii din partea titularilor creditelor indreptatiti sa primeasca respectivele sume de bani.

Utilizarea creditelor bugetare este subordonata, potrivit dispozitiilor Legii finantelor publice, principiul "afectatiunii speciale" a creditelor bugetare. Aplicarea conforma a acestui principiu impune respectarea urmatoarelor reguli:

a. creditele bugetare aprobate unui ordonator principal nu fi utilizate pentru finantarea cheltuielilor altui ordonator;

b. cheltuielile aprobate pentru acoperirea unui capitol nu pot fi utilizate pentru finantarea altui capitol de cheltuieli"

c. creditele aprobate prin legea bugetara anuala pentru cheltuielile unui exercitiu bugetar nu pot fi utilizate pentru finantarea cheltuielilor altui exercitiu financiar.

De la aceste reguli sunt admise, totusi, in conditii strict delimitate de lege, o serie de exceptii, determinate de unele situatii care - de la un an la altul - nu au putut fi prevazute in perioada intocmirii si aprobarii proiectului bugetului de stat, dar care s-au ivit, producand schimbari ce impun o "ajustare" a cifrelor de cheltuieli initial stabilite. Aceste exceptii permit ca - intr-un cadru legal - in timpul executiei bugetare, anumite cheltuieli sa se efectueze in functie de necesitatile concrete de fonduri banesti dintr-o anumita perioada a anului bugetar, respectiv in functie de obiectivele si actiunile care sunt finantate de la bugetul statului, astfel cum ele se deruleaza efectiv.

In practica executiei bugetare se utilizeaza - de regula - urmatoarele mijloace exceptionale de modificare a destinatiei initiale a creditelor bugetare (si care reprezinta exceptii de la principiul "afectatiunii speciale"): virarile de credite bugetare, transferarea creditelor bugetare, suplimentarea creditelor bugetare, anticiparea creditelor bugetare, blocarea creditelor bugetare, anularea creditelor bugetare.

9. Executia de casa a bugetului

Executia de casa (operatiunile de trezorerie) a bugetelor care compun sistemul bugetar se realizeaza prin trezoreria statului, pe baza normelor metodologice emise de Ministerul Finantelor Publice.

Banca Nationala a Romaniei tine in evidentele sale Contul Curent General al Trezoreriei Statului. Contul curent general al trezoreriei statului este deschis pe seama serviciilor publice descentralizate ale Ministerului Finantelor Publice si trezoreriei generale din cadrul aceluiasi minister.

Functionarea contului curent general al trezoreriei statului si inregistrarea operatiunilor in acest cont se stabilesc prin conventie incheiata intre Ministerul Finantelor Publice si Banca Nationala a Romaniei. In contul curent general al trezoreriei statului Banca Nationala a Romaniei inregistreaza incasarile de venituri si efectueaza platile in limita disponibilitatilor existente in acest cont.

10. Evidenta executiei bugetare

Executia bugetului anual de stat este controlata si indrumata cu ajutorul evidentei contabile bugetare, care se aplica atat pentru bugetul de stat, bugetele ministerelor si celorlalte organe centrale de stat, bugetelor institutiilor publice, cat si pentru bugetele unitatilor administrativ-teritoriale si pentru bugetul asigurarilor sociale de stat.

Evidenta contabila bugetara consta in inregistrarea si sintetizarea datelor privind veniturile si cheltuielile bugetare ale tuturor organelor si institutiilor publice finantate de la bugetul statului, precum si operatiunile de casiere ale executiei acestui buget.

Sintetizand datele contabile privind realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor bugetare, Ministerul Finantelor Publice formuleaza concluzii periodice privind executia bugetului de stat care sunt prezentate Guvernului. Acesta - in functie de situatia executiei bugetare - dispune intreprinderea actiunilor care se impun. Astfel, in situatiile in care - din concluziile Ministerului Finantelor Publice referitoare la stadiul executiei bugetare - rezulta existenta unor goluri temporare de casa, Guvernul dispune fie utilizarea unei parti din resursele aflate in contul trezoreriei statului, fie emiterea unor bonuri de tezaur (ca forma de imprumut de stat intern). In cazul in care Guvernul constata existenta unui excedent bugetar (realizarea unor venituri peste cele prevazute in buget), el va dispune alocarea acelor fonduri pentru finantarea unor actiuni urgente din domeniile: apararea ordinii publice, sanatate, invatamant, agricultura, cercetare stiintifica, etc.

11. Incheierea exercitiului bugetar

Incheierea exercitiului bugetar anual consta, in esenta, in elaborarea si aprobarea contului general anual de executie bugetara.

Contul general anual de executie a bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si al bugetelor fondurilor speciale este elaborat de catre Ministerul Finantelor Publice, pe baza situatiilor financiare prezentate de ordonatorii principali de credite bugetare, a conturilor privind executia de casa a bugetului statului, precum si in urma verificarilor si analizelor pe care acest minister este dator a le efectua. Astfel intocmit, contul general de executie a bugetului de stat este prezentat Guvernului, care, - dupa ce-l analizeaza - il prezinta spre aprobare Parlamentului, pana la data de 1 iulie a anului urmator. Conturile generale anuale de executie ale bugetului statului, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale si ale ordonatorilor de credite trebuie sa cuprinda, fiecare in parte - in momentul in care este inaintat Parlamentului - la venituri: prevederile bugetare initiale, prevederile bugetare definitive si incasarile realizate, iar la cheltuieli: creditele bugetare initiale, creditele bugetare definitive si platile efectuate.

In cazul in care, in cursul exercitiului bugetar supus aprobarii Parlamentului, s-a recurs la imprumuturi de stat interne sau externe, potrivit dispozitiilor Legii Finantelor publice, Ministerul Finantelor Publice este obligat ca - la sfarsitul exercitiului financiar - sa intocmeasca si sa prezinte Parlamentului un cont general de executie al datoriei publice (ca anexa la contul general de executie al bugetului de stat) in care sa se cuprinda si situatia garantiilor guvernamentale constituite pentru toate imprumuturile de stat existente la acea data.

Cu privire la bugetele locale, organele de decizie ale unitatilor administrativ-teritoriale (primariile) intocmesc si prezinta conturile anuale ale bugetelor locale spre aprobare consiliilor locale, pana la data de 1 iunie a anului urmator.

12. Controlul executiei bugetare

Executia bugetului public national se realizeaza sub controlul unor organe de stat, carora le revin - prin lege - raspunderi specifice in legatura cu activitatea bugetara. Aceste organe cu atributii de control a executiei bugetare sunt:

- Ministerul Finantelor Publice, care exercita un control administrativ specializat, control ce se realizeaza - in fapt - prin intermediul organelor sale: aparatul de inspectie al ministerului, Agentia Nationala de Administrare Fiscala, organele de inspectie judetene si Garda Financiara. Prin acest control de specialitate (care se intinde - practic - pe intreaga perioada a procesului bugetar) se urmareste modul de realizare a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor bugetare, limitarea cheltuielilor de functionare, eliminarea cheltuielilor inoportune si neeconomicoase, utilizarea fondurilor bugetare potrivit destinatiilor pe care acestea le au.

Curtea de Conturi, care exercita un control de specialitate - financiar, denumit control ulterior extern, asupra modului de formare, administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public. Curtea de Conturi exercita si atributii jurisdictionale in conditiile legii. Controlul financiar ulterior al Curtii de Conturi se materializeaza intr-un raport (asupra conturilor de gestiune ale bugetului public national din exercitiul bugetar expirat) pe care acest organism trebuie sa il prezinte anual Parlamentului.

Parlamentul, care exercita un control politic, constand in urmarirea evolutiei bugetare, atat cu privire la realizarea veniturilor, cat si cu privire la efectuarea cheltuielilor bugetare.Controlul Parlamentului asupra bugetului se realizeaza in doua momente: prima data atunci cand se aproba bugetul si se adopta legea bugetara anuala (ocazie cu care se verifica corectitudinea, oportunitatea si necesitatea prevederilor estimative cuprinse in proiectul de buget) si a doua oara atunci cand se aproba contul general anual de executie (prilej cu care se analizeaza modul in care au fost puse in aplicare prevederile legii bugetare anuale). Aprobarea - de catre Parlament - a contului general anual privind executia bugetara are semnificatia "descarcarii de gestiune" pentru Guvern (care, pana la acea data, purta raspunderea pentru modul in care a fost executat bugetul).