Sistemul bancar francez

Sistemul bancar francez

Trasatura sa dominant rezulta din relatiile privilegiate pe acre le-a intretinut din totdeuna cu statul. Cand in 1966-1967, statul a vrut sa elibereze sau sa liberalizeze bancile, acestea au refuzat sa mearga pana la capat, preferand, dificilele procedure de refinantare, ausmarii directe a responsabilitatii fata de clientele lor. Liberalizarea in curs nu este decat o fatada, bancile prefera foarte clar sa se adaposteasca in spatele procedurilor si al dobanzilor aplicate.

Reglementarile anilor '60 definesc sistemul bancar francez ca fiindu-I caracteristice urmatoarele coordinate:

este un sistem foarte concentrate, patru mari banci (Banque Nationale de Paris, Credit Lyonnais, Societe Generale si Credit Agricole) detinand un rol majoritar in cadrul acestuia;

nu exista o specializare in adevaratul sens al cuvantului (conform modelului englez), nici o descentralizare (tipic Americana), dar nici o segmentare in functie de clientele (dupa modelul german).

In urma proiectelor de reforma si a masurilor luate in anii '60 s-a inregistrat o importanta dezvoltare a aparatului bancar, atat in colectarea resurselor, cat si in angajarea creditelor. Desi la nivelul intregului sistem bancar a operat un process de bancarizare si debugetizare a distribuirii creditelor, statul a continuat sa suporte un cost ridicat in realizarea acestor operatiuni.

Legea bancara din anul 1984 a structurat sistemul bancar francez in trei categorii:

bancile;

alte institutii de credit;

institutiile financiar-bancare.

Bancile se impart la randul lor in banci care sunt member ale Asociatiei Franceze a Bancilor si banci cooperatiste sau de ajutor reciproc. Acestea din urma cuprind, in principal, trei retele: bancile populare, Creditul mutual si Creditul agricol.

In categoria "altor institutii de credit" se include institutiile bancare care asigura plasamente sub forma creditelor, dar nu pot colecta depunerile pe termen scurt. Aceste institutii, de regula, isi procura resursele de pe piata financiara, piata monetara sau pe seama disponibilitatilor pe termen scurt ale altor banci, avand ca principale operatiuni creditul de consum, leasingul, gestionarea titlurilor de valoare, etc.

Institutiile financiar-bancare include de regula societatile de investitii cu capital variabil (SICAV) care au rolul de intermediary intre depunatori si bursa.

Sistemul bancar francez este puternic concentrate, bine implantat in exterior si foarte avansat pe plan tehnologic.