| CATEGORII DOCUMENTE |
1. Introducere
2. Definire riscuri bancare. Clasificare
3. Prezentarea generala a conexiunilor dintre riscuri
II. LICHIDITATEA BANACRA
1. Definirea lichiditatii
2. Importanta lichiditatii bancare (rol si functii)
3. Gestiunea lichiditatii bancare
4. Abordari ale lichiditatii, respectiv ale riscului de lichiditate
5. Indicatori de masurare a lichiditatii bancare
6. Impactul lichiditatii asupra bancii si asupra intregului sistem
sistem bancar
7. Nevoia de lichiditate a unei banci
8. Metode de analiza a lichiditatii bancare
III. OPTIMIZAREA LICHIDITATII BANCARE
Metode de optimizare a lichiditatii bancare
adecvarea capitalului
adecvarea capitalului - in viziunea Basel II
2.Impactul unei gestionari inadecvate a riscului de lichiditate
asupra bunei functionalitati a bancilor
Managementul lichiditatii bancare in Romania
Norme bancare internationale cu privire la lichiditatea bancara
Bancile reprezinta instituutii specializate in circulatia capitalului de imprumut si care au drept obiectiv obtinerea de profit.
Rolul bancilor in economie este determinat de cele doua functii pe care acestea le indeplinesc si anume constituirea de resurse prin atragerea disponibilitatilor banesti temporare ale clientilor , plasarea acestora spre fructificare si asigurare mecanismului de efectuare a platilor.
Bancile , privite prin prisma istorica a rolului lor , sunt intermediarii financiari intre detinatorii de capital si utlilizatorii acestuia , prin activitatea de colectare de resurse financiare, concomitent cuu plasarea acestora pe piata bancara . In exercitarea acestor activitati bancile isi urmaresc principalul lor scop si anume maximizarea profitului in corelatie cu diminuarea riscurilor asumate.
Cu toate ca o parte din fluxurile de fonduri dinspre unitatoile excedentare catre cele deficitare se desfasoara prin imprumuturi sau subscrieri (contracte de asociere ) directe, diversitatea nevoilor financiare manifestata la nivelul acestei determina necesitatea existaentei intermediarilor financiari. Asemenea multitudini de cerinte financiare au in vedere marimea , maturitatea , cadrul legal, lichiditatea , divizibilitatea , amortizarea, rentabilitatea si riscul transferurilor de fonduri disponibile. Spre exemplu : multe dintre unitatile excedentare detin sume sume relativ mici pe care prefera sa le converteasca cu usurinta in numerar si sa le depuna pentru scdaente apropiate ; pe de alta parte uitatile deficitare doresc, de cele mai multe ori , sume mari cu scadente indepartate si cu siguranta ca nu vor fi obligati sa le returneze dacat la datele programate .
In aceste conditii , pentru a facilita realizarea fluxului de fonduri dintre unitatile excedentare si cele deficitare , institutiile de intermediere financiara formeaza doua piete distincte . Institutiile financiare , mai intai vand unitatilor excedentare diverse instrumente de debit pentru ca apoi sa achizitioneze titluri de valoare sialte instrumente financiare de credit . In acest fel , intermediarii financiari reusesc sa-si acomodeze structura activelor cu cea a pasivelor astfel incat asteptarile atat ale debitorilor finali cat si ale creditorilor primari din economie sunt satisfacute. Intermediarii financiari constituie pur si simplu propriile lor datorii mult mai convenabile cu deficitele unitatilor debitoare din sistem.Acest lucru este posibil pentru ca detinerea unui portofoliu diversificat de active permite reducerea riscului de investire cu o mai mare usurinta decat unitatile deficitare la nivel individual. In mod simetric , intermediarii financiari asista unitatile deficitare in atragerea fondurilor necesare intr-o forma si la un nivel dezirabil.
In cazul unui sistem financiar dezvoltat , unitatile excedentare au posibilitatea de a alege dintr-o varietate larga de active financiare, de la tilturi ale unitatilor deficitare pana la numeroase produse financiare oferite de intermediarii financiari, iar unitatile deficitare pot opta pentru atragerea de putere de cumparare , intr-o forma convenabila , fie direct de la unitatile cu disponibilitati financiare , fie de la institutiile financiare . Lichiditatea si uurinta tranzactionarii titlurilor si produselor financiare care fac obiectul fluxurilor directe sau indirecte dintre unitatile excedentare si cele deficitare sunt cu mult imbunatatite de existenta pietei finanaciare secundare. O asemenea piata incurajeaza eficienta economica deoarece alocarea fondurilor disponibile se bazeaza in primul rand pe abilitatea unitatii de a adiuce profit si pe capacitatea sa de plata, si mai putin pe o forma sau alta de finantare .
Bancile au calitatea de intermediari principali in relatia economisire - investire : bancile , pe de o parte , emit propriile lor titluri , negociabile , in scopul mobilizarii activelor monetare disponibile in economie, iar pe de alta parte , achizitioneaza titlurile emis ede agentii deficitari in vederea fructificarii resurselor mobilizate in numele deponentilor sai.. Fara un sistem bancar functional, toate tranzactiile s-ar desfasura sub form ade barter , numerar sau credite specifice, cumparator sau vanzator, iar volumul activitatii economice ar cunoaste niveluri mult mai reduse de dezvoltare.
In ultima perioada de timp au avut loc evenimente ce au influentat activitatea bancilor si concurenta in sistemul bancar. Functiile bancilor traditionale s-au extins atat pe piata nationala cat si pe piata internationala , ceea ce a condus la o crestere accentuata a incertitudinii si la multiplicarea riscurilor specifice activitatii bancare.
Principalele probleme cu care se confrunta bancile rezulta din accentuarea riscurilor ca urmare a greutatilor in previziunea cu acuratete a evolutiei viitoare a activelor si pasivelor bancare.
O lunga perioda de timp gestiunea riscurilor a fost tratat in cadrul gestiunii globale a bancii . De ex. se considera ca este suficient sa asiguri echilibrul intre active si pasive pentru a reduce riscul . Ca exceptie se acorda o importanta deosebita riscului de credit prin selectarea clientelei .
In prezent gestiunea riscului urmareste consumarea si controlul acestora . Fiecare banca trebuie sa faca un inventar al riscurilor existente si pentru fiecare risc se cauta si se aplica masuri care sa permita mentinerea acestuia in cadrul unor limite acceptabile . Este dificil sa se elimine riscul acesta fiid in stransa legatura cu performantele bancii . de regula , banca cauta ca pentru un nivel propus al rezultatului sa diminueze riscul.
Mediul bancar actual a fost puternic influentat in ultimul timp de o serie de factori dintre care cei mai importanti sunt urmatorii :
- cresterea rolului pietelor financiare
Dezvoltarea acestei piete in conditiile in care se manifesta o volatilitate crescuta , in special in domeniul valutar, a dus la dezvoltarea de noi opotrtunitiati de plasament dar si la asumarea de riscuri noi pentru societatile bancare . In acest context s-a manifestat si procesul dezindermendierii care a obligat bancile sa caute noi modalitati de actiune pe piata pentru a nu-si pierde rolul jucat in domeniul creditului.
- dereglementarea
Este un proces de eliminare a unor reguli existente in domeniul bancar . aceasta a permis bancilor sa se orienteze si spre alte activitati restrictionate anterior si in acelasi timp sa accepte riscuri noi.
- cresterea concurentei
Cresterea mediului cocurential dtermina bancile , in lupta pentru atrgerea si mentinerea clientilor sa acccepte riscuri mai mari. Aceasta crestere este determinata pe de o parte de largirea sfereai de activitate a bancilor spre domenii dominante de alte institutii financiare , iar pe de alta parte de procesul de globalizare care a permis extinderea geografica a bancilor .
Gestiunea riscurilor cere initial o identificare a spectrului de riscuri existent si ca apoi riscurile sa fie masurate , urmarite si controlate . in general cele mai multe riscuri sunt riscurile financiare dar apar si o serie de riscuri operationale.
Bancile prin activitatea specifica lor se caracterizeaza prin multiplele dimensiuni ale riscurilor ce le afecteaza performantele .Toate riscurile sunt definite ca pierderi asociate unor evolutii adverse a rezultatelor (calificate ca risc "down side" sau "vers la bas").
Performantele unei banci sunt strans legate de riscurile pe carte aceasta banca si le asuma , de aceea se considera ca ricurile si performantele bancare sunt doua elemente indisociabile.
Riscul reprezinta probabilitatea de producere a unor evenimente .
Riscul bancare reprezinta probabilitatea ca intr-o tranzactie sa nu se obtina profitul asteptat sau chiar sa apara o pierdere.[2] Riscul este un fenomen care apare pe parcursul derularii operatiunilor bancare si care provoaca efecte negative asupra activitatilor respective prin deteriorarea calitatii afacerilor , diminuarea profiturilor sau chiar inregistrarea de pierderi, afectarea functiunoalitatii bancii.. Acesta poate fi provocat in interiorul bancii, de caytre client sau din cauza mediului concurential extern.
Francezii Michael Rouch si Gerard Naullen in lucrarea "Le control de gestion bancaire et financiere" definesc riscul bancar ca fiind : un angajament purtand o incertitudine data cu o probabilitate de castig sau prejudiciu, fie acesta din urma degradare sau pierdere.
Riscul reprezinta pericolul de a suferi o pierdere[3]. Administrarea ia in considerare factori masurabili sau nu , care ameninta sau pot influenta negativ realizarea obiectivelor unei firme si implica aplicarea unor solutii strategice si operationale in vederea anularii efectelor negative.
Riscul poate fi definit ca un eveniment incert dar posibil , originea lui aflandu-se in incertitudine , este pagubitor , efectele lui o data produse nu mai pot fi inlaturate.[4]
In cadrul activitatilor bancare expresia "riscul este meseria mea" se potriveste ca o manusa deoarece colectarea banilor disponibili de pe piata si utilizarea acestora in vederea obtinerii de profit este o activitate foarte dificila deoarece plasarea banilor se bazeaza pe previziuni , prognoze, promisiuni aspecte ce sunt greu de verificat.
Gestionarea riscurilor pentru managementul unei banci presupune studierea posibilitatilor de investitii pe pietele monetar - financiare care sa aduca profit actionarilor si clientilor bancii, dar in acelasi timp sa permita reduicerea posibiliattilor de pierdere la un nivel acceptabil.
Modul; in care o banca abordeaza riscurile si felul in care decide sa le gestioneze , reprezinta un criteriu importanta in stabilirea structurii otrganizatorice a bancii si a atitudinii acesteia pe piata
Conducerea unei banci cand decide comportamentul fata de anumite riscuri ce pot aparea in activitatea bancii, va lua in considerare propria atitudine fata de risc, perceptia personala asupra nivelului riscului, experienta bancii in domeniu si responsabiliatatile fata de terti.
Riscul reprezinta in mod normal posibilitatea ca o tranzactie (de exemplu un plasament al unei banci) in urma caruia se asteapta un anumit profit sa esueze sau sa nu obtina profitul scontat
Una dintre principalele activitati bancare este reprezentata de gestionarea riscurilor astfel incat acestea sa nu aiba o influenta negativa asupra performantelor bancii respective .
Gestionarea riscurilor bancare ( "risk management") reprezinta ansamblul instrumentelor , tehnicilor si dispozitivelor organizatorice necesare bancii pentru a reusi a-si indeplini obiectivele.
Introducerea unei gestiuni dinamice a bilantului (respectiv riscurilor bancare) a fost realizata pentru prima data , in SUA in decursul anilor '70 sub denumirea "Assets and Libilities Management" si s-a generalizat in celelealte tari sub denimirea de "Managementul Activelor si Pasivelor Bancare" . O asemenea modalitate de gestionare a activitatii consta in cautarea formelor de manifestare a riscurilor , pornind de la analiza fiecariui post de bilant , depasindu-se astfel examinarea soldurilor contabile. Gestiunea activelor si pasivelor vizeaza toate riscurile financiare (rata dobanzii , rata de schimb , lichiditatea , ratele de faliment), iar metodologia parcurge rea urmatoarelor etape: inventar, evaluare, consolidarea ratelor financiare respectiv acoperirea acestora prin optiuni in functie de gradul de risc la care se expune banca respectiva . Diferitele probleme care au stat la baza falimentelor bancare au condurs la perfectionarea evaluarii riscurilor . Astfel s-au dezvoltat urmatoarele metode : RAROC (" Risk Adjusted Return on Capital ") propusa de Banker's Trust si metoda VAR care a fost propusa de J.P. Morgan .
Evaluarea riscului prin metoda RAROC presupune luarea in considerare a costului mediu al riscului si determinarea randamentului asupra fondurilor proprii astfel :
RAROC= (Venit Brut din Exploatare - Prima de risc) / Capital total
Limita acestei metode este luarea in considerare numai a fondurilor proprii reglementate pentru masurarea soliditatii unei banci.
Gestionarea riscurilor joaca un rol foarte important in strategia bancii si in ansamblul tehnicilor si modalitatilor de gestionare a riscurilor - gestiunea activelor si pasivelor ("Assets and Libilities Management") ocupa un plan central.
Orice banca trebuie sa aiba in vedere ca riscurile bancare sunt multiple si multidimensionale si trebuie definite cat mai bine posibil in perspectiva masurarii , urmaririi , controlaii si limitarii lor.
Riscurile bancare sunt analizate si gestionate atat din punct de vedere cantitativ cat si din punct de vedere calitativ. , ele nu pot fi tratate intr-o maniera exhaustiva datorita faptului ca domeniul riscurilor bancare este un domeniu vast si in continua miscare.
In gestionarea riscurilor bancare exista mai multe obiective , mai multe masuratori, estimari , tehnici , proceduri si instrumente de control si limitare a acestuia. Nu exista o tehnica universala ce poate fi aplicata pentru fiecare risc in parte. Un rol important in gestionarea riscurilor bancare il are abordarea specifica fiecarei banci in parte pe care o foloseste pentru administrarea riscurilor pe care si le asuma cat si modul in care banca respectiva previzioneaza evolutia riscurilor respective.
I 3.Clasificarea riscurilor bancare[11]
Divesitatea riscurilor cu care se confrunta o banca in activitatea ei zilnica , precum si diversitatea situatiilor care conduc la aparitia acestor riscuri duce la gruparea riscurilor pe grupe si clase atat pentru oi mai buna intelegere a acestora de catre banchei cat si pentru o mai buna gestionare a lor.
Literatura de specialitate realizeaza o clasificare a riscurilor bancare, dupa mai multe criterii. In continuare vom aminti clasificarea facuta de "Banca Reglementelor Intenationale". Aceasta institutie clasifica riscurile astfel:
a) Riscurile financiare sunt considerate cel mai important grup de riscuri bancare, datorita faptului ca proasta lor gestiune produce cele mai multe falimente bancare. Aceste riscuri se nasc pe pietele financiare si se concretizeaza in evolutii nefavorabile ale situatiei financiare sau rezultatele institutiei ca urmare a modificarilor inregistrate pe pietele financiare.
Aceasta categorie de riscuri cuprinde riscuri cuantificabile legate de variatia ratei de dobanda, riscuri legate de asiguararea lichiditatii si finantarii operatiunilor , riscurilor pierderilor din operatiunile de piata, mai exact, in aceasta grupa sunt incluse urmatoarele riscuri:
riscul ratei de dobanda;
riscul cursului de schimb;
riscul de lichiditate;
riscul titlurilor cu venit variabil.
Riscul ratei de dobanda reprezinta sensibilitatea rezultatelor financiare la variatia nivelului ratelor dobanzii. Acest risc se refera, mai exact, la modificarile ce intervin in venitul net din dobanzi si in valoarea de piata a capitalului bancii ca urmare a schimbarilor in nivelul ratelor de dobanda. In conditiile cresterii sau descresterii ratelor de dobanda , venitul net din dobanda si valoarea de piata a capitalului banci vor inregistra fluctuati mai mari daca banca isi asuma riscuri mari si respectiv fluctuatii mici daca riscurile asumate sunt mici.
Riscul ratei dobanzii afecteaza banca atat in calitate de debitor cat si in calitate de creditor . El este legat in principal de modificarile care intervin in valoarea activelor si apsivelor bancii si a castigurilor obtinute din gestionarea acestora ca urmare a modificarilor ratei dobanzii, depinzand de diferentele nete intre scadentele activelor si pasivelor bancii.
Riscul valutar (cursului de schimb) este riscul evolutiilor nefavorabile ale rezultatelor ca urmare a evolutiilor ratelor de schimb, mai exact, diminuarea profitului net bancar si/sau modificarea marjei dobanzii bancare, datorita modificarilor suferite de cursul valuatar pe piata.
Riscul de lichiditate reprezinta probabilitatea ca banca sa nu-si poata onora platile fata de clienti, ca urmare a devierii proportiei dintre credite pe termen lung si creditele pe termen scurt si necolerarii cu structura pasivelor bancii.
Riscul titlurilor cu venit variabil apare in urma tranzactionarii titlurilor pe pietele financiar- bancare.
b) Riscurile legate de parteneri.Aceasta grupa de riscuri cuprinde:
riscul clientelei;
riscul aparut pe piata interbancara;
riscul de tara ;
riscul de credit.
Riscul clientelei reprezinta probabilitatea ca in timp clientul sa devina insolvabil sau sa nu-si poata onora obligatiile catre banca..
Riscul aparut pe piata interbancara reprezinta riscul aparut in operatiunile pe pita monetara , ca urmare a variatiei ratelor dobanzilor.
Riscul de tara reprezinta riscul care intervine in intr-o afacere cu unul sau mai multi parteneri dintr-o alta tara datorita evolutiilor politice, militare , legislative sau sociale aflate direct sau indirect , total sau partial sub controlul guvernului tarii respective. Risc de tara este considerat si atunci cand un stat se afla in imposibilitatea de a-si onora obligatiile financiare fata de un alt stat sau fata de institutiile financiare internationale.
Riscul de credit reprezinta nesiguranta pentru banca (creditor) in ce, priveste dorinta si/sau abilitatea debitorului de a-si indeplinii obligatiile dsale potrivit conditiilor si termenelor stabilite in contractul de credit. Acest reprezinta valoarea maxima pe care banca poate sa o piarda ca rezultat al incapacitatii deplata a debitorului fara a lua in considerare garantiile oferite de catre acesta.
c) Riscuri comerciale . Aceasta categoorie de riscuri cuprinde:
riscul de produse;
riscul serviciilor;
riscul de plata;
riscul de imagine.
Riscul de produse poate aparea atat din punct de vedere al productiei, transportiului livrarii dar si din cel al pretului.
Riscul serviciilor poate aparea atat din punctul de vedere al prestarii serviciilor dar si din punctul de vedere al tarifelor
Riscul de piata este riscul ratelor dabanzilor al preturilor , al cursului de schimb.
Riscul de imagine apare atunci cand o societate bancara este implicata fie intr-un scandal mass-madia , fie se afla in criza de lichiditate sau este insolvabila .
d) Riscuri legate de forta de munca. Aceste riscuri sunt determinate de structura, numarul , pregatirea profesionala, eficienta, imagine inadecvata a personalului bancii.
e) Riscuri operationale si tehnice Comitetul de la Basel a adoptat o definitie standard pentru riscul operational si anume : " riscul unei pierderi directe sau indirecte rezultata din procese interne , personal sau sisteme inadecvate sau care a cazut / esuat / dat gres sau din cauza unor evenimente externe. . Aceste riscuri pot avea consecinte extrem de importante asupra atingerii obiectivelor bancare. Datorita naturii lor non-financiare , gestionarea acestor riscuri se face indirect prin ameliorarea sistemului de urmarire a operatiunilor si precizarea regulilor de respectare.
f) Riscuri ale gestiunii interne . Aceasta categorie de riscuri cuprinde urmatoarele elemente:
riscul de reglementare;
riscul deontologie (ale personalului);
riscul de insuficienta functionala;
riscul resurselor umane;
riscul de comunicare (comunicare interna a societatii bancare si comunicare externa);
riscul controlului intern total si financiar.
Riscul de reglementare este asem,anator celui legal dar cu incidenta asupra reglemenrtarilor interne proprii societatii bancare respective.
Riscul de strategie apare datorita alegerii unei strategii inadecvate la un moment dat pentru buna functionare a institutiei bancare respective.
I 4. PREZENTARE GENERALA A CONEXIUNILOR DINTRE RISCURI
In orice activitate bancara riscul exista permanent datorita caracterului specific al acitivatii bancare. Riscurile trebuie sa fie identificate , cunoscute si utilizate inbstrunmente, tehnici si/sau metode specifice de diminuare si/sau evitare a influentei negative asupra activitatii bancare . Conexiunile existente intre principalele riscuri bancare si un control neadecvat al acestora vor conduce la un impact negativ semnificativ asupra activitatii bancare.
Este foarte important ca in gestiunea riscurilor, conducerea bancii sa analuizeze, supravegheze si controleze riscurile bancare atat individual cat si in interdependenta deoarece factorii care au determinat aparitia sau majorarea unei categorii de risc bancar pot influenta, indirect insa si cresterea unui alt risc.
De exemplu:
Gestiune riscului de lichiditate este influentata semnificativ de riscul de credit mai exact de modul in carte banca respectiva isi gestioneaza portofoliul de credite . In cazul in care o banca detine un numar mare de credite neperformante ea isi asuma un grad ridicat de credite neperformante ea nu va avea cerinte suplimentare de lichiditate dar nu-si va putea recupera costurile resurselor atrase in vederea reali8zarii angajamentelor care s-au dovedit a fi neperformante si nicidecum nu va obtine un profit , astfel creste riscul de lichiditate asumat de banca . In acest sens un exemplu poate fi reprezentat de banca Bankoop care asumandu-si un risc mare de credit concretizat in credite neperformnate a ajuns in imposibilitate de plati si in final la faliment .
Riscul de faliment (de capital) si riscul de lichiditate (de finantare) pot fi analizate sistemic, in stransa lor interdependenta. Astfel un risc sporit de creditare genereaza riscul lichiditatii , iar in conditiile in care societatea bancara in cauza nu poate atrage rapid de pe piata resurse , apare riscul de faliment (de capital ) de aceea mentinerea unui grad adecvat de lichiditate este extrem de important pentru minimizarea riscului sitemic (datorat riscului de contagiune prin decontarile interbancare)
O politica excesiva de creditare , corelata cu o lichiditate inadecvata reprezinta o cauza foarte frecventa a falimentului bancar .[14]
Riscul de lichiditate este asociat cu riscul ratei de dobanda in aceea ca activele riscante sunt " imperfect lichide". O banca nu poate lichida aceste active fara luarea in considerare a riscului unor pierderi, cauzate de schimbarile privind nivelul ratelor dobanzii.
Daca ratele de dobanda cresc atunci valoarea activelor financiare pe care banca decide sa le vanda pentru a obtine lichiditati va scade iar unele dintre ele vor fi astfel vandute in pieredere. Aceste lucruri implica anumite costuri pentru banca iar riscul de lichiiditate va fi diminuat dar nu redus definitiv, banca va obtine fonduri care ii vor permite sa depaseasca deficitul de lichiditate dar nu-si va putea procura lichiditati pe termen foarte lung. Daca banca respectiva banca respectiva nu are capacitatea de a demonstra ca nu-si asuma riscuri foarte mari atunci cand imprumuta , va fi obligata sa plateasaca dobanzi mai mari pentru imprumutarea unor fonduri lichide.. In situatia in care banca nu are posibilitatea de a obtine fondurile respective ea va fi nevoita sa gaseasca alte surse de lichiditate.
Daca o banca previzioneaza un evolutie ndescrescatoare a ratelor de dobanda atunci va urmari cresterea venitului net din donbanzi modificandu-si structura bilantului prin detinerea mai multor pasive senzitive decat active senzitiveceea ce vaduce la reducerea pozitiei de lichiditate a bancii . Mai multe pasive ajung nla scdenta intr-o perioda mai scurta de timp in comparatie cu activele. De obicei acest decalaj intre active si pasive nu reprezinta o problema pentru banca dar dar nu se urmareste cu acuratete si nu se previzioneaza corect trendul ratelor de dobanda pot aparea probleme severe de lichiditate, banca nemaiputandu-si indeplini obiectivul initial al managementului riscului ratelor de dobanda .
Daca o banca doreste imbunatatirea pozitiei de lichiditate prin atingerea unui anumit nivel pozitiv al GAP-ului de lichiditate va urmari obtinerea unui excedent al activelor scadente comparativ cu pasivele scadente in acelasi orizont de timp.dar in aceasta sitiuatie se inregistreaza o reducere a veniturilor nete din dobanzi generate de activele plasate la termene inferioare , in vederea cresterii liciditati.
Pentru o buna gestionare a riscurilor si evitarea aparitiei unor crize , in cadrul fiecarei banci riscul de lichiditate si riscul de rate de dobanda trebuie sa fie analizate de catrea acelasi comitet (ALCO - Assets and Liabilities Committee) pentru aplicarea unopr strategii corelate de management al riscului.
Cresterea gradului de risc de lichiditate poate fi accentuata si de o gestionare inadecvata a riscului de frauda . In momentul in care intr-o banca exista actiuni frauduloase exista o mare probabilitate ca banca respectiva sa inregistreze un nivel al lichiditatii ireal in raport cu celexistent in realitate.; de exemplu o banca care inregistreaza in contabilitate existenta unor depozite colaterale pentru anumite credite acordate in favoarea anumitor persoane sub alta forma decat cea a depozitelor colaterale (deci in pasiv si nici decum sub forma elementelor extrabilantiere) va inregistra surse suplimentare de lichiditate care de faprt nu exista si nu le va putea folosi in cazul aparitiei unor crize. Totodata exista si posibilitaea evitarii inregistrarii in contabilitate a unor surse pe care banca nu le va utiliza apeland la nevoie la surse suplimentare care implica anumite costuri pentru banca.
accepta depozite de la clientii care doresc sa-si pastreze fondurile in banca respectiva si sa se asigure ca are suficiente fonduri lichide pentru a plati acestor depozitari sumele pe care doresc sa le retraga din conturile bancii ;
sa ofere credite performante unorclienti solvabili si sa-si poata onora obligatiile legate de aceste credite , in orice momnent dupa aprobarea creditelor.
In contextul managementului lichiditatii bancii, termenul de lichiditate se refera la abilitatea bancii de a-si onora obligatiile fiinanciare asumate , de a efectua in orice moment plati din conturile pe care titularii le au deschise la banca , la solicitarea acestora.
Conform Comitetului de Supraveghere Bancara de la Basel
Lichiditatea reprezinta abilitatea bancilor de a asigura un nivel corespunzator al activelor si achitarea tuturor obligatiilor ce ajung la scadenta.
Lichiditatea poate fi definita si drept capacitatea activelor de a fi transformate rapid si cu o cheltuiala minima in moneda lichida,respectiv numerar si disponibil in cont curent.
Concret Economistul Edward a. McNally definea lichiditatea ca "detinerea banilor in momentul in care banca are nevoie de acestia "
Riscul de lichiditate exprima probabilitatea de incetare a platilor, care , pentru o institutie bancara, este in general legata de imposibilitatea de a se refinanta sau de conditii de refinantare ce antreneaza automat pierderi . Acest tip de risc este legat de structura bilantului si este foarte sensibil la posibilele dezechilibre cum este cazul creditelor pe termen mediu si luing finantate prin depozite la vedere.
Din punct de vedere al decontarilor interbancare (platilor) riscul lichiditatii este riscul ca partenerul sa nu poata deconta integral suma datorat la scadenta, ci numai la o data oarecare, ulterioara scadentei . Riscul lichisditatii este atat o problema a costurilor de obtinere a fondurilor, cat si managementului bancar privind relatia cu furnizorii si detinatorii de fonduri. Riscul lichiditatii poate vactiona la nivelul unei plati individuale sau chiar la nivelul intregului agregat.
Riscul de lichiditate apare cand o banca, nu poate sa deruileze o tranzactie mare la un moment dat sau atunci cand banca respectiva nu este capabila sa obtina fonduri pentru a-si achita obligatiile impuse de cash-flow.
Riscul de lichiditate nu trebuie confundat cu riscul de solvabilitate . Riscul de lichiditate se refera la incapacitatea procurarii resurselor necesare pentru a face fata propriilor angajamente la un moment dat , deci se refra la disponibilitatea imediata de fonduri plasate de aceea trebuie deosebit de riscul de solvabilitate care se refera la acoperirea finala a pasivelor existente prin active valorificabile si la capacitatea de acoperire a angajamentelor privind resursele mobilizate prin capital propriu.
In activitatea practica , "atingerea si mentinerea optimului de lichiditate este o adevarata arta a managementului bancar , a carei valoare este confirmata numai de practica avandu-se in vedere nenumarate implicatii generate de o fluctuatie a riscului de lichiditate , atat asupra profitabilitatii institutiei , cat si asupra celorlalte riscuri conexe activitatii financiar- bancare"
Lichiditatea detine un rol semnificativ in cadrul activitatii bancare deoarece lipsa de lichiditate duce la onorarea datoriilor . Acest lucru nu poate fi amanat la infinit si va determina eliminarea de pe piata a bancii respective . Totodata trebuie tinut cont si de faptul ca bancile nu pot defini toate resursele atrase de la clienti in forma lichida , ceea ce ar insemna lichiditaetea totala , pentru ca nu ar mai obtine nici un profit de pe urma acestora dar nici investirea tuturor resurselor atrase in operatiuni de creditare si garntii pe termene mai lungi sau mai scurte de timp nu e posibila deoarece ar implica riscuri majore asumate de banca .
Din acest punct de vedere se poate considera managementul lichiditatii ca fiind " stiinta de a agasi acel punct de echilibru sensibil intre maturitaeta resurselor si cea a plasamentelor, care sa permita bancii sa dispuna permanent de bani atunci cand are nevoie de ei.
Lichiditatea bancara are urmatoarele functii principale:
v Existenta unui nivel adecvat de lichiditate in cadrul fiecarei institutii bancare va permite desfasurarea in conditii optime a procesului de intermediere . Eliminarea oricarei probleme de lichiditate va asigura cresterea increderii si atractivitatii pentru depunatori si plasarea resurselor, astfel atrase , in conditii cat mai bune atat din punct de vedere al calitatii fructificarii banului cat si din punct de vedere al siguranntei . Un deficit de lichiditate , inregistrat chiar si pe o perioda scurta de timp, poate avea un impact major asupra activitatii desfasurata de banca, mai ales daca acest deficit este facut public influentand astfel opini aclientilor actuali sau a potentialilor clienti ai banci respective .
v Prin managementul lichiditatii bancile trebuie sa urmareasca si protejarea intereselor clientilor cat si a actionarilor .
v Lichiditatea permite asigurarea abilitatii de indeplinire a angajamentelor asumate de banca indiferent daca banca isi recupereaza sau nu, la timpul corespunzator , activele plasate pe baza resurselor atrase de la clientela. Fiecare banca trebuie sa fie capabila sa inregistreze o buna corelare a maturitatii plasamentelor cu cea a resurselor pe fiecare banda de scadenta si chiar asigurarea unui excedent de fonduri asigurandu-si astfel capacitatea de a face fata retragerilor efectuate de clienti .
v In cazul in care banca se confrunta cu retrageri neprevizionate aceasta trebuie sa detina fonduri necesare suplimentare astfel incat sa evite "lichidarea fortata a anumitor active (neajunse la scadenta )'.Lichidarea unor active inainte de scdenta este periculoasa pentru banca deoarece aceastra genereaza pierderi prin vinderea activelor la o valoare scazuta si totodata va aduce n semnal negativ pe piata , de aceea acest "inceput al safrsitului " trebuie evitat prin orice metoda.
v Lichiditatea detine si functia de asigurare a independentei bancii fata de sursele de imprumut suplimentare, de pe piata interbancara deoarece acestea au costuri foarte ridicate. Pentru a nu depinde de aceste surse bancile trebuie sa fie prudente si sa previna aceasta situatie prin : Cresterea si diversificarea cilientelei nebancare , sferei de activitate (produselor si serviciilor atrase ) si diversificarea structurii maturitatii resurselor in functie de scadentele plasamentelor .
v Nivelul de lichiidtate detinut de iecare banca in parte trebuie sa asigure evitarea utilizarii fondurilor oferite de Bnaca Centrala (credite de ultima instanta) . Recurgerea , in situatii de criza , la astfel de imprmuturi, implica pierderi semnificative pentru banca respectiva (care apeleaza la imprumuturi) concrestizate in costul acestora , totodata banca care apeleaza la astfel de imprumuturi, va suferi si o deteriorare a imaginii publice a institutiei respective.
II.3. GESTIUNEA LICHIDITATII BANCARE
Gestiunea lichiditatii bancare reprezinta una dintre cele mai importante activitati bancare . Fiecare banca trebuie sa detina proceduri , metode si procese bine definite de evaluare , cuantificare, control , previzionare si optimizare a lichiditatii bancare atat pe termen scurt cat si pe termen lung, totodata bancile trebuie sa realizeze gestionarea zilnica a lichiditatii si sa elaboreze si implementeze politici de gestionare a lichidiattii in situatii de criza . Politicile bancii privind gestionarea lichiditatii trebuie sa se refere cel putin la urmatoarele elemente:
v Compozitia elementelor bilantiere si extrabilantiere;
v Modul de gestionare a lichiditatii pe principalele valute cu care se opereaza atat la nivel individual cat si la nivel agregat;
v Utilizarea anumitor instrumente financiare cum ar fi : instrumentele financiare derivate;
v Lichiditatea activelor si capacitatea acestora de a fi tranzactionate pe piata.
Este foarte important ca fiecare banca sa parcurga toate etapele din gestionarea lichiditatii bancare si sa respecte prevederile impuse de autoritatea de reglementare . Bancile trebuie sa :
v stabileasca pozitia de lichiditate pe baza analizei fluxurilor de numerar viitoare, determinate in functie de evolutiile viitoare ale elementelor atat bilantiere cat si extrabilantiere;
v calculeze indicatorii de lichiditate pentru care va stabili anumite limite pe baza normelor interne dar in conformitate cu reglementarileimpuse de autoritatea de supraveghere . In functie de valorile obtinute se va actiona pentru remedierea lichiditatii detinute sau in vederea valorificarii surplusului de lichiditate in cazul in care acesta exista ;
v elaboreze scenarii proprii pentru determinarea pozitiei lichiditatii ;aceste scenarii se vor elabora pe baza factorilor interni (determinati de specificul bancilor) si factorilor externi (legati de evolutiile pietelor ) pe care actioneaza bancile respective;
v revizuiasaca periodic scenariile utilizate pentru a determina daca acestea mai sunt valabile sau nu;
v mentina o relatie permanenta cu actualii si potentialiii clienti astfel incat sa-i permita si o diversificare a surselor de obtinere a fondurilor pentru a nu-si asuma riscuri foarte mari.In gestiunea bancara este recomandata diversificarea riscurilor;
v mentina permanent planuri actualizate si adecvate situatiilor de criza .
Managementul riscului de lichiditate este realizat de catre specialistii bancari capabili sa analizeze multiplele interddependente intre gestionarea lichiditatii , managementul ratelor de dobanda si riscul de credit intr-un mediu economic aflat intr-o continua schimbare
In cadrul managementului riscului de lichiditate va trebui acordata o atentie deosebita urmatoarelor elemente principale :
v cunoasterea structuriii maturitatii fonduirlor atrase asigura un nivel superior al calitatii prognozelor privind fluxurile nete de fonduri;
v managementul riscului de lichiditate este un proces complex datorita interconexiunilor cu alte riscuri aferente activitatii bancare;
v volatilitatea fondurilor atrase este dependenta , printre altele , si de structura clientilor institutiei , cunoasterea particularitatilor comportamentale ale acestora putand constitui un atuu al managementului lichidiattii;
v diversificarea surselor de fonduri si a maturitatii acestora poate conduce atat la evitarea dependentei de anumitai clienti cat si la diminuarea riscului n de pierderi de resurse importante in termen foarte scurt.
"Riscul lichiditatii" reprezinta variatia inregistrata pentru venitul net si pentru valoarea de piata a capitalului bancii, variatie ce se datoreaza dificultatilor pe care le intampina banca pentru obtinerea fondurilor disponibile imediat. Managementul lichiditatii este un proces care genereaza fondurile necesare pentru obligatiile contractuale ale bancii, cererile de credite sau retragerile de depozite - la preturi rezonabile si in orice moment. Un management al lichiditatii corespunzator (si riscul lichiditatii) este important deoarece permite bancii sa:
demonstreze clientilor sai, fata de concurenta de pe piata, ca depozitele lor sunt "sigure" si de aceea este capabila sa plateasca sumele imprumutate - fapt ce sporeste increderea clientilor in banca respectiva;
onoreze obligatiile de credit, ceea ce faciliteaza mentinerea unor relatii bune cu clientii bancii;
evite vanzarile neprofitabile ale activelor bancii;
reduca dimensiunile riscului de incetare de plati;
evitarea abuzurilor in ceea ce priveste fondurile imprumutate cu discount de banca centrala.
A)Sursele de nesiguranta privind lichiditatea bancii. Planificarea necesarului de lichiditate si masurarea expunerii la riscul de lichiditate
Bancile cunosc faptul ca, in general, doar un mic procent al depozitelor sale este retras intr-o zi. Aceasta implica faptul ca cele mai multe depozite servesc ca "loc central" al depozitelor zilnice de baza si de aceea servesc ca surse pe termen lung. Incertitudinile existente cu privire la retragerile de numerar sunt rezultatul lipsei unor informatii cu privire la:
intentia clientilor de a-si mentine depozitele fara sa efectueze retrageri de numerar din conturile lor;
intentia clientilor ca la scadenta certificatelor de depozit sa-si reinvesteasca fondurile;
intentia beneficiarilor de credite de a-si utiliza liniile de credit si in felul acesta sa-si micsoreze balanta creditelor.
In ciuda acestor incertitudini, in timp, banca trebuie sa fie capabila sa-si dezvolte distributia probabila a volumului depozitelor si retragerilor nete in orice zi.
Opusul depozitelor "core"1 sunt depozitele "volatile"2.
Asa cum depozitele de baza sunt insensibile la rata dobanzii si modificarile in timp, depozitele cu fluctuatii rapide sunt foarte sensibile la orice modificare a ratei dobanzii si a modificarilor in timp, iar retragerile de numerar ale clientilor sunt o reactie a modificarilor ce apar pe piata ratelor dobanzii. Depozitele cu fluctuatii rapide, care au o contributie insemnata la cresterea riscului de lichiditate al bancii, pot fi estimate ca diferenta intre depozitele actuale ale bancii (curente sau potentiale) si cea mai buna estimare a depozitelor de baza corespondente. Un management prudent al lichiditatii va monitoriza functionarea acestor variatii si va utiliza aceasta functionare pentru a putea evalua conditile de lichiditate ale bancii.
Un management al lichiditatii corespunzator si planificarea cerintelor zilnice estimeaza (masoara si previzioneaza) pozitia lichiditatii bancii in timp. Pentru a acoperi iesirile previzionate si pentru protectia impotriva consecintelor negative asociat cu deficitele neasteptate este foarte important sa se administreze si sa se previzioneze fondurile bancii in functie de cerintele zilnice de pe piata.
Printre cele mai importante metode de masurare a pozitiei de lichiditate a bancii, se pot aminti:
compararea unor indicatori siguri - incluzand:
credite/ active;
fonduri imprumutate/ total activ;
componenta procentuala a activelor;
depozite totale/ total pasive;
depozite de baza/ total activ;
imprumuturi si sold operatiuni REPO/ total pasive
angajamente de imprumut (dat) / total activ.
indicele lichiditatii;
analiza GAP;
rata lichiditatii
alti indicatori.
indicatorii 1 si 2 arata ca banca se bazeaza puternic pe utilizarea fondurilor de pe piata monetara mult mai mult decat pe depozitele de baza pentru a face fata obligatiilor de plata (lichiditate);
indicatorul 7 arata ca banca are nevoie de un nivel mai ridicat de lichiditate (in eventualitatea ca apar retrageri de numerar neasteptate);
indicele lichiditatii, care este valoarea ce variaza de la 0 la 1 si este in masura sa reflecte potentiala pierdere ce va fi suportata daca banca isi lichideaza brusc activele la asa-zisul "pret de vanzare incendiar" (valoarea reala de piata ce poate in caz contrar sa fie obtinuta din vanzarea normala a activului respectiv). Indicele lichiditatii este calculat ca medie ponderata a pierderii ce va fi suportata ca rezultat al vanzarii oricarui activ - unde ponderea o reprezinta procentul fiecarui activ in totalul portofoliului bancii. Acesta este:
LI = S Wi x (PFS / PN) unde,
Wi = ponderea activului i in portofoliul bancii;
PFS = "pretul de vanzare incendiar" al activului vandut din portofoliul bancii;
PN = "pretul normal" a activului vandut din portofoliul bancii.
GAP-ul financiar (Fgap) care reprezinta diferenta dintre media creditelor bancii (fonduri utilizate) si media depozitelor (care sunt fonduri atrase):
Fgap = Media creditelor - Media depozitelor
Daca aceasta valoare este pozitiva, arata ca banca trebuie sa finanteze acest "deficit" de lichiditate reducandu-si numerarul si/ sau imprumutand fonduri de pe piata monetara. In general, valoarea fondurilor imprumutate va fi diferenta dintre GAP-ul financiar si valoarea activelor lichide pe care banca va alege sa le utilizeze pentru a-si acoperi deficitul de lichiditate.
Un GAP financiar ce are tendinta de crestere in timp, indica unele probleme viitoare de lichiditate.
B)Metode de gestionare a riscului de lichiditate : rezervate administrarii activelor si pasivelor
Lichiditatea poate fi stocata sau achizitionata - depinde de metoda utilizata pentru promovarea ei. Aceasta inseamna ca, bancile pot si vor utiliza atat activele cat si pasivele ca surse de lichiditate. Lichiditatea poate fi "stocata" prin:
acceptarea de depozite (de exemplu depozitele de baza care includ si certificatele de depozit) sau
achizitionarea de active.
Lichiditatea poate fi de asemenea, "achizitionata" prin:
Lichiditatea bancii poate fi de asemenea, afectata de sincronizarea scadentelor titlurilor, a platilor de dividende si a profitabilitatii si orice modificari in cadrul creditelor si depozitelor. Aceasta sugereaza ca sunt 2 metode principale ce pot fi utilizate pentru administrarea lichiditatii bancii:
managementul activelor, care implica vanzari ale activelor bancii si
managementul pasivelor, care de obicei, este folosita de bancile ce au acces pe piata monetara.
Strategia managementului activelor implica:
"stocarea" lichiditatii in urmatoarele 4 clase posibile de active lichide si
lichidarea anumitor active pentru a asigura 2 nivele posibile ale lichiditatii:
rezerve primare, care reprezinta acea parte a numerarului bancii existent sau contul de rezerve la banca centrala peste sau la valoarea ceruta ca rezerva legala (de exemplu rezervele excedentare);
Datorita pozitiei castigurilor, altele decat cele din dobanzi din aceste active lichide, este important ca banca sa-si reduca volumul acestor active in timp ce va mentine totusi o cantitate suficienta pentru a evita lipsa de lichiditate a bancii.
rezerve secundare (tampon) care constau in instrumente foarte lichide de pe piata monetara (de ex. imprumuturi de la clientela financiara, certificate de trezorerie pe termen scurt);
Aceste active vor inregistra o calitate superioara (cu un grad de risc de neplata scazut), o scadenta relativ mica (1-6 luni) si au o posibilitate de vanzare imediata cu un risc al pretului scazut si costuri ale tranzactiei mici.
rezerve tertiare, care include titluri de stat cu maturitati de 1-2 ani. Aceste rezerve promoveaza protectia lichiditatii impotriva modificarilor pe termen lung cum ar fi cresterea cererii de credite si/sau reducerea afluxului de fonduri;
rezerve de investitii care constau in orice element cu scadenta pe termen lung si care contribuie la realizarea veniturilor din investitii. Aceste active sunt utilizate pentru obtinerea de lichiditati doar ca ultima solutie.
Avantaje si dezavantaje ale tehnicilor administrarii activelor:
costurile cele mai importante asociate cu aceste proceduri conduc la obtinerea costurilor de oportunitate asociate cu detinerea elementelor cele mai lichide (numerarul, certificate de trezorerie, etc);
asigurarea unei garantii suplimentare a unor depozite sau tranzactii sigure (de ex. imprumuturi de la banca centrala cu discount) va reduce lista garantiilor reale ce pot fi vandute pentru a genera fondurile lichide necesare;
in cazul unui exces temporar de numerar, surplusul poate fi plasat OVER NIGHT pe piata interbancara. Aceasta va genera un plus al veniturilor din dobanzi care va compensa intr-o oarecare masura costurile de oportunitate.
In contrast, strategia de administrare a pasivelor implica achizitionarea (imprumutarea) unor tipuri variate de pasive pe termen scurt (de ex. fonduri interbancare sau certificate de depozit, etc) sau vanzarea unor instrumente de capital pe termen lung (de ex. obligatiuni pe termen lung). Trebuie remarcat faptul ca aceasta metoda de control al riscului de lichiditate expune (implica) banca la inregistrarea unor cheltuieli din dobanzi mari din vanzarea unor pasive sau poate proteja activele bancii de modificarile din cadrul depozitelor bancii.
In general, bancile mici au volum mic de active pentru achizitionarea de fonduri si, de aceea, se bazeaza pe activele pe termen scurt, in timp ce bancile mari au tendinta de a-si obtine lichiditatile din vanzari de pasive si mai putin din active. Termenul "activ lichid" se refera la usurinta cu care un activ poate fi acoperit cu numerar cu pierderi minime.
Cele mai lichide active au o scadenta relativ scurta si sunt usor de vandut.
Termenul "pasiv lichid" pe de alta parte se refera la usurinta cu care o banca poate emite creante cu scopul de a obtine capitalul necesar la costuri rezonabile. Lichiditatea pasivelor bancii si abilitatea acesteia de a imprumuta fonduri cu dobanzi mici este calitatea functionala a activelor de baza ale unei banci, a volumului capitalului de baza si a componentei pasivelor bancii.
Exista mai multe acceptiuni cu privire la lichiditate astfel incat riscul de lichiditate intr-o viziune curenta , poate fi considerat ca "o perana de securitate" utilizata in vederea procurarii activelor lichide > In cazul in care nu exista aceasta asa -zisa perna de securitate iar banca nu are capacitatea de mobilizare a capitalului la un cost normal , se poate ajunge in situatia lichiditatii extreme .
Riscul lichiditatii reprezinta eventualele dificultati , temporare sau importante de a accede la surse de fonduri pentru a face fata nevoilor de aceea putem spune ca lichiditatea arata capacitatea institutiei de a mari capitlurile la un cost rezonabil permanent . Riscul de lichiditate determina amploarea , regiularitatea , marimea nevoilor de finantere previzionate ale institutiei cat si imagiinea globala a situatiei lichiditatii institutiei respective.
Riscul lichiditatii poate fi analizat din doua puncte de vedere si anume un risc al lichiditatii imediate si un risc de transformare in functie de modul in care bancile isi gestioneaza activele si pasivele cat si in functie de existenta si manifestarea unor factori externi, necontrolabili de banca .
Riscul de lichiditate imediata, intalnit de banci este determinat de retragerile masive si nesteptate ale creditorilor ei . O a doua situatie intalnita de banci , riscul de transformare , impune bancilor sa ia in considerare urmatoarele elemente :
-resursele si plasamentele trebuie analizate in functie de lichiditatea si excibilitatea lor reala si nu juridica , stfel exista situtii in care depozitele la vedere sunt mai stabile decat depozitele la termen, depozitele interbancare sunt mai volatile decat depozitele clientilor sau situatii in care conturile debitoare ale clientilor pe termen scurt sunt deseori mai imobilizate (neonorate) decat creditele cu scadenta mai indepartata. Noile inovatii financiare maresc riscul de lichiditate prin dezvoltarea angajamentelor de credit cum ar fi multi options facilities, micsorandu-l prin dezvolatrea pietelor financiare de creante negociabile.
Riscul de transformare (numit si risc de conversie ) apare in situatia in care banca desi are resurse pe termene mai scurte , a efectuat pe seama lor plasamente pe termene mai lungi, pe care nu le poate transforma rapid in lichiditati.
Indicatorii lichiditatii bancare ne dau o imagine foarte buna despre gradul de lichiditate si eficienta gestiunii lichiditatii institutiei bancare pentru care sunt calculati. Orice banca este indicat sa-si cunoasca lichiditatile de care dispune , sau de care are nevoie in orice moment, pentru a face fata obligatiilor imediatein momentul in care trezorierul bancii stabileste pozitia monetara el trebuie sa ia in calcul uurmatoarele elemente : numerar, disponibil bancii respective in contul de rezerve la Banca Nationala, disponibilul in contul de rezerve la alte banci si sumele de incasat de l alte banci pentru instrumentele de plata onorate de banca.
Numerarul este format din monedele metalice si bancnotele aflate in posesia bancii la ghisee si in tezaurul acesteia. Acesta este planificat si estimat in functie de volumul incasarilor si platilor zilnice in numerar Soldul numerarului se compara cu plafonul de casa, iar in functie de aceasta situatie , sucursalele pot fi alimentate de la centrala in cazul in care exista un excedent este depus la centrala iar in cazul in care platile sunt mai mari decat incasartile si deci exista un deficit se alimenteaa tezaurul bancii cu disponibil in cont curent loa banca centrala.
Fiecare banca detine la banca centrala un cont de rezerva format din moneda scripturala . Rezerva minima obligatoriu se stabileste de catrea banca centrla avand caracter obligatoriu.
Contul de rezerva este alimentat in primul rand de valoarea instrumentelor de plata onorate pentru celelalte banci cat si de incasarile din transferuri electronice de fonduri , de cumparari de rezerve de la alte banci , de imprumuturi de la Banca Centrala , de incasarea valorii titlurilor scadente ale datoriri publice si depunerea excedentului propriu de numerar
Disponibilul in cont curent la alte banci consta in depozite la vedere la bancile corespondente .
Disponibilitatile la alte banci sunt facute in functie de mai multi factori : dobanzile la disponibil, operativitatea decontarilor si alte relatii de parteneriat. disponibilitatile nu reprezinta numai plasamente de la alte banci comerciale , ele sunt reprezentate si de numeraruldin caserie care nu trebuie sa fie neglijat.
Sumele de incasat de la alte banci reprezinta valoarea instrumentelor de plata (CEC-uri) onorate de banca , depuse la bancil;e corespondente sau la Banca Centrala , fiind considerate in tranzit si pentru care nu s-a oprit inca nici un credit .
Dupa ce aceasta situatie a fost centralizata , se intocmeste o situatie a activelor si pasivelor interbancare pe benzi de scadenta , in care sunt trecute disponibilitatile la bancile comerciale atat la vedere cat si la termen (depozite), precum si disponibilitati ale altor banci comerciale la banca respectiva . Aceasta situatie se raporteaza zilnic la Banca Nationala , fiind foarte utila pentru calcularea indicilor lichiditatii imediate si generale.
Analiza acestor lichiditati este esentiala si de mare importanta . In momentul in care se constata disponibilitati - la sfarsitul unei raportari zilnice de la toate sucursalele - ele se pot folosi prin plasarea ori in depozite la alte, ori in credite, ori pentru a imprumuta alte banci solicitante de disponibilitati. Exista diverse moduri de plasamente a lichiditatilor , important n fiind obtinerea unui profit mai mare cu riscuri cat mai mici.
Exista un sistem relativ complex de indicatori dintre care cei mai importanti sunt:
1.Lichiditatea globala => reflecta posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a se transforma pe termen scurt in lichiditati , pentru a satisface obligatiile de plati exigibile.
Lichiditate
globala = Active lichide / Datorii
curente
Activele lichide sunt reprezentate de : disponibilitatoi la B.N.R., disponibilitati banesti, depozite la alte banci si alte active.
Datoriile curente sunt reprezentate de resursele atrase la vedere.Acest indicator are o valoare optima de 15% dar variaza in functie de dezvoltarea pietelor financiare secundare si de volatilitatea depozitelor la vedere.[34]
2.Lichiditate imediata (de trezorerie) => reflecta posibilitatea elementelor patrimoniale de trezorerie (numerar, cont curent al BNR de aface fata datoriilor pe termen scurt.[35]
Lichiditate = Active curente - depozite la banci si institutii financiare
imediata Pasive curente
|
Nr.crt |
Perioda | |||
|
Depozite | ||||
|
Disponibil BNR |
|
|||
|
Disponibil la alte banci | ||||
|
Casa | ||||
|
Dispnibil PF+PJ | ||||
|
Depozite si deisponibil la alte banci | ||||
|
Lichiditate imediata (2+3)/ 5+6) | ||||
|
Lichiditate globala (1+2+3)/(5+6) |
Ex. Consideram urmatoarele date referitoare la bilantul unei banci :
Sursa : Raport Banc Post !997 Tabel nr.1
Lichiditatea globala a bancii a scazut de la 71, 36% in iunie 1997 la 26,98% . Aceasta lichiditate scazuta implica riscuri mari dar si un profit mai mare, cunoscut fiind faptul ca lichiditatea este invers proportionala cu profitul.
La lichiditatea globala putem utiliza resurse , dar vom pierde dobanda aferenta de pozitelor la late banci . Utilizand si aceste depozite vom primi dobanda la vedere (dobanda la vedere este mai mica decat dobanda la termen ), deci exista o pierdere (diferenta dintre cele doua dobanzi - la termen si la vedere).
Observam ca lichiditatea imediata va reprezenta un procent mai mic decat cea globala.
Lichiditatea se calculeaza si zilnic , deoarece ea difera de la o zi la alta in functie de miscarile care au loc in conturile luate in calcul.
3.Lichiditatea in functie de total depozite =>reflecta posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a face fata datoriilor reprezentand totalul depozitelor.
4. Lichiditatea in functie de total depozite si imprumuturi =>reflecta posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a face fata datoriilor reprezentand totalul depozitelor si al imprumuturilor .
5. Expunerea bancii in functie de depozite la vedere si total depozite
Expunere= Depozite la vedere
/ Total depozite
Acest indiicator reflecta tendinta de evolutie a depozitelor la termen comparativ cu cea a disponibilitatilor la vedere cu influenta asupra stabilitatii resurselor si nivelului costurilor.
6.Pozitia lichiditatii este un indicator derivat din practica gestiunii de trezorerie si se calculeaza pe zile (pentru saptamana viitoare), pe saptamani (pentru luna viitoare) si luni (pentru anul curent). Optimizaeea acestui indicator consta in obtinerea unei valor nule adica echilibrarea activeloir lichide cu pasivele imediate .
Pozitia lichiditatiii = Active lichide - Pasive
imediate
Acest indicator poate avea valori pozitive sau valori negative .
Daca pozitia lichiditatii este negativa semnifica faptul ca banca are un deficit nal activelor lichide in raport cu obligatile immediate adica activele lichide ale bancii respective sunt insuficiente pentru onorarea integrala a obligatiilor immediate. Inaceasta situatie, pentru acoperirea acestui deficit, banca trebuie sa recurga la surse urgente de finantare precum: imprumuturi de pe piata interbancara , imprumutuyri de la Banca Centrala (pentru nevoi sezoniere), lichidarea unor active de portofoliuinainte de termen sau restructurarea portoofoliului respectiv, titularizarea unor credite.
Prima sursa la care apeleaza in general bancile o reprezinta imprumuturile de la Banca Centrala (deoarece sunt de obicei imprumuturi mai ieftine), dar daca exista restrictii asupra acestei categorii de credite (datorita existentei unei anumite politici monetare) sau daca costul acestor credite (imprumuturi) este prea ridicat atunci o solutie avantajoasa este reprezentata de imprumuturile interbancare (rezervele imprumutate ). Daca deficitul de lichiditate este temporar este preferat un imprumut de pe piata interbancara in vederea acoperirii nevoii de lichiditate pe trermen scurt.
Daca pozitia lichiditatii este pozitiva semnifica faptul ca resursele lichide de care dispune banca depasesc necesarul sau pentru perioda corespunzatoare.
Desi este o situatie favorabila pentru banca, excedentul de lichiditate peste limita admisibila trebuie luat in considerare si controlat . De obicei acest control se face pe baza unor norme interne ale bancii.Bineinteles ca este foarte benefic si recomandat sa avem o rezerva minima de lichiditate dar trebuie tinut cont si de faptul ca activel;e lichide reprezinta plasamentul care aduce cea mai mica rentabilitate si trebuie urmarit ca nivelul lui sa fie minim pentru a se indeplini obiectivul principal al fiecarei banci si anume maximizarea profitului.
In concluzie pozitia lichiditatii trebuie sa fie nula sau cel mult se poate admite un excedent limitat care nu va avea ca rezultat o scadere a rentaboilitatii bancare.
Excedentul (in marime absoluta) se poate stabili fie in functie de cheltuielile de gestiune a portofoliului (daca acestea sunt semnificative), fie in functie de marjea medie de eroare inregistrata anterior la aprecierea in avans a pozitiei lichiditatii
In cazul in care titlurile sunt principalul instrument de gestiune valoarea absoluta limita (a excedentului) este reprezentata de valoarea minima a portofoliului de titluri ale datoriei publice pentru care veniturile realizate in urma plasamentului le egaleaza pe cele de gestiune a acestui. In cazul in care piata interbancara este eficienta se considera ca valoarea absoluta limita este 0.
In cazul in care exista o marime a excedentului de lichiditate peste valoarea limita admisa, se recomanda si justifica plasarea sumelor disponibile pe termen scurt (de preferat cu scadente in periodele cu pozitia lichiditatii negativa) in depozite pe piata interbancara sau folosirea acestora pentru acoperirea nevoilor de lichiditate pe termen scurt.
7.Indicele de lichiditate (liquidity index) este un instrument de analiza globala care se stabileste prin ponderare (aplicand fiecareai calse de categorie examinate cifre de ponderare in crestere si in succcesiune) si raportarea activelor ponderate la pasivele ponderate .
Exista doua sisteme de ponderare :
ponderarea se face cu numarul mediu de zile (luni sau ani ) corespunzator fiecarei periode de analiza ;
ponderarea se face cu numarul curent al grupei de scadente respective.
Poderarea fiind aceasi pentru elementele de activ si pasiv , valoarea indicelui depinde doar de marimea activelor si pasivelor corespunzator fiecarei perioade , iar sistemul de ponderare folosit nu pote schimba valoarea supra sau subunitara a raportului.Este evident insa ca o ponderare proportionala cu numarul mediu de zile corespunzator fiecarei scadente va oferi un rezultat mai precis.[39]
Relatia de calcul a indicelui de lichiditate este urmatoarea :
IL = S Pasivelor ponderate / S Activelor ponderate
IL=indicele de lichiditate
Indicele de lichiditate ne ofera informatii foarte importante despre transformarile de scadente pe care le face banca respectiva pentru a nu avea dificultati in gestionarea lichiditatii astfel, daca :
IL= 1 evidentiaza faptul ca se asigura o corelatie satisfacatoare intre active si pasive, banca nu trebuie sa faca transformari de scadente ;
IL < 1 inseamna ca banca respectiva face transformarea din pasive pe trermen scurt in active pe termen lung in conditiile curbei crescatoare a dobanzii ceea ce va genera avantaj pentru banca.Aceasta este cea mai frecventa valoare a indicelui de lichiditate dar acoperirea activelor pe termen lung din pasive pe termen scurt echivaleaza cu asumarea unui grad special de risc din punct de vedere al acoperirii lichiditatii dar si un potential de castig mai mare datorita unor venituri mari (dobanzile la credite pe termen lung ) si a unor cheltuieli reduse (dobanzile la depozite la vedere sa u pe termen scurt ).
IL > 1 inseamna ca asistam la o acoperire a activelor pe termen scurt din pasive pe teremen lung , adica banca transforma pasivele pe termen lung in active pe termen scurt , rezultand riscul de lichiditate => nu exista practic risc de lichiditate deoarece activele devin lichide inaintea surselor care le-au finantat. O valoare mai mare de 1 a indicelui de lichiditate nu este avantajoasa decat pentru scurtele perioade cand rata dobanzii pe termen scurt > rata dobanzii pe termen lung. Aceata situatie a afecteaza serios profilul bancii dar banca are o pozitie buna de lichiditate.
|
Nr. Crt |
Perioade de scadente |
Pasive |
Active |
Pondere |
Pasive ponderate |
Active ponderate |
|
sub 7 zile 8 zile < P < 30 zile 1 luna < P < 3 luni 3 luni < P < 6 luni 6 luni < P < 1 an 1 an < P < 2 ani 2 ani < P < 5 ani 5 ani > P |
6 206 9 311 8 575 2 595 865 922 1 384 |
3 847 5 775 4 444 6 790 2 264 3 601 5 400 8 542 |
1,5 3,5 7,5 |
62 466 960 648 1 383 4 843 |
38 289 711 2 512 1 698 5 401 |
|
|
Total |
40 663 |
Ex. In tabelul urmator este descrisa transformarea indicelui de lichiditate. Sursa: Raport anual al BRD pe anul 2000 Tabel nr.2
Desi valoarea indicelui de lichiditate este subunitara datorita faptului ca este fortae apropiata de 1 putem afirma ca managementul bancii a fost de caliate , resusind sa asigure o corelatie multumitore a pasivelor cu activele si sa ofere bacii o pozitie buna .
Necesitatile efective de lichiditate determina bancile sa insiste asupra analizei si rezolvarii problemei pe calse de scadente decurgand din duratele diferite de angajare activelor si pasivelor.
8. Rata lichiditatii exprima in procente evolutia gradului de indatorare a bancii fata de piata monetara si se calculeaza periodic in functie de scadenta operatiunilor de imprumut conform formulei :
Rata
lichiditatii = Imprumuturi noi contractate *100
Imprumuturi
scadente in aceasi perioada
Daca rata de lichiditate > 1 insemna ca lichiditatea bancii respective scade datorita cresterii gradului de indatorare .
Daca rata vde lichiditate < 1 semnifica faptul ca lichiditatea bancii respoective creste datorita scaderii graduluui de indatorare.
In cazul in care se inregistreaza o rata de lichiditate in scadere dea lungul timpului evidentiaza faptul ca nevoia de lichiditate a bancii respective creste a crescut.
Ex.Consideram urmatoarele date referitoare la situattia unie banci :
|
Nr. Crt. |
Data |
Imprumuturi scadente (mil.lei) |
Imprumuturi noi (mil.lei) |
Rata lichiditatii |
|
11 noiembrie 12 noiembrie 13 noiembrie 14 noiembrie 15 noiembrie 16 noiembrie 17 noiembrie |
71,42 % 55,55% 71,42 % 77,77 % - - |
Sursa : adaptare dupa Luminita Roxin - managementul riscurilor bancare Tabel nr. 3
Tendinta de scadere a taratei lichiditatii in primele zile ale saptamanii evidentiaza o crestere a nevoii de lichiditate dar ulterior se inregistreaza valori subunitare ale ratei de lichiditate ceea ce semnifica o tendinta de crestere a gradului de indatorare si de dependenta a bancii fata de piata monetara.
9. Raportul Total credite / Total depozite reprezinta proportia din resursele atrase de la deponenti care este imprumutata altor clienti.
Acest raport arata masura in care banca se bazeaza pe propriile resurse in acordarea de credite . Daca acest raport este subunitar se spune ca banca are o lichiditate stocata , deci se bazeaza substantial pe propriile resurse . Daca acest raport este supraunitar se spune ca banca se bazeaza pe un regim de management al pasivelor , adica isi asigura o mare parte din resurse din imprumuturi.
10. Rata bresei
RB = (D-DP )/ (A-P)
A = activ
P = pasiv
RB= (D-DP-CPB) / (A-P)
DI = dobanzi
incasate
DP = dobanzi platite
CPB = costul si profitul bancar (ansamblul cheltuielilor
generale si profitul minim de realizat)
Rata bresei exprima de faprt marimea maxima absoluta sau relativa a ratei dobanzii pe care banca o poate plati pentru finantarea unui spor de active (un plasament suplimentar ) relativ la resursele de care dispune deja. Banca trebuie sa decida daca este sau nu avantajos sa finanteze acest nou plasament la ratele de pe piata , in functie de rentabilitatea estimata a acestuia.
Spre exemplu : fie urmatoarea situatie referiitoare la o banca :
|
Rata dobanzii |
Dobanda |
||
|
Active | |||
|
Pasive | |||
|
Gol |
Banca mai are nevoie de resurse in valoare de 1000 . Pentru aceasta este dispusa sa plateasca o dobanda maxima de 120 (daca ar plati o dobanda mai mare ar iesi in pierdere ) Deci rata a dobanzii maxima (rab) pe care este sa o ofere este :
Rab = 120/1000 = 12 %
11. Transformarea medie a scadentelor exprima un numar de zile sau de luni saui diferenta dintre scadenta medie si ponderata a activelor bancare si ce a pasivelor bancare. Pondeararea se face cu valoarea grupei de activ / pasiv corespunzatoare fiecarei perioade.. transformarea medie a scdentelor sugereaza mai bine riscul de lichiditate , intrucat permite exprimarea concreta in unitati de timp , a transformarii practicate.
TS = (Active ponderate / Active ) - (Pasive ponderate / Pasive )
|
Nr. Crt. |
Perioada |
Pasive |
Active |
Pondere |
Pasive ponderate |
Active ponderate |
|
sub 7 zile 8 zile < P < 30 zile 1 luna < P < 3 luni 3 luni < P < 6 luni 6 luni < P < 1 an 1 an < P < 2 ani 2 ani < P < 5 ani 5 ani > P | ||||||
|
Total |
Sursa : Luminita Roxin -" Managementul riscurilor bancare" Tabel nr.4
Pe baza datelor prezentate in tabel se va calcula indicatorul transformarea medie a scadentelor astfel :
Echivalentul luni al acestei valori este 13, 5 iar cel zile 405 , valori foarte ridicate.
II. 6.Impactul unei gestionari inadecvate a riscului de lichiditate asupra bunei functionalitati a bancilor .
Gestiune corespunzatoare a lichiditataii bancare este esentiala pentru evitarea unor consecinte nefaste asupra bunei functionari a bancilor Unul dintre cele mai bune exemple in acest sens este reprezentata de cazul bancii Barings care desi avea o experienta de 200 de ani pe piata bancara a intrat intr-o criza acuta de lichiditate care a dus pana la falimentul acestei banci . Lipsa lichiditatilor s-a concretizat in incapacitatea bancii de a plati marjele aferente pozitiilor deschise pe piata futures la Bursa Monetara Internationala din Singapore si la Bursa de Valori din Osaka . Nevoia de lichiuditate in acele circumstante era enorma si banca nu a reusit s-o acopere in totalitate . Mai exact la sfarsitul anului 1994 fonduirle cerute de Baring Futures la singapore de la Baring Londra si tokyo se ridicau la suma de 354 mil. USD iar in urmatoarea perioada aceasta a ajuns chiar pana la 1,2 mld.USD. Baring Londra nu a reusi tsa acopere decat 835 mil.USD ceea ce a avut consecinte grave asupra functionarii bonitatii si imaginii bancii respective
Situatia bancii Baring a demonstrat ca este esential ca o banca sa aiba o politica adecvata de gestionare a lichiditatii atat pentru situatii normale cat si pentru situatii de criza.
Inadecvarea surselor de lichiditate corespunzator a creat probleme majore Bancii Comerciale Unirea ceea ce a determinat o monitorizare speciala din parte BNR. Problemele de lichiditate inregistrate la aceasta banca au fost declansate ca urmare a retragerii de catre actionarul majoritar a unei parti insemnate din participatia anuntata la majorarea capitalului social. Lipsa lichiditatilor nu au permis banci sa se incadreze la finele lunii mai 2001 in limitele reglementate pentru capitalul minim social si fonduri proprii si a dus la retragerea autorizatiei de functionare de catre BNR. Banca si- a reluat ulterior activitate a datorita noilor investitii primite.Datorita apariteie unor zvonuri cu privire la vanzarea pachetului de actiuni de catre Banca Comerciala Romana si de actionrul semnificativ Bayinder la Banca Turco- Romana si la care s-a adaugat demisia unora dintre conducatorii bancii , Bnaca Turco-Romana a suferit o imporatanta degradare a imaginii si increderii populatiei in operatiunile desfasurate de ea ceea ce s-a concrestizat in cereri masive de retrageri a deozitelor detinute de persoane fizice si juridice . Toate acestea au determinat aparitia unei crize de lichiditate care a fost accentuate de imposibilitatea lichidizarii unui volum insemnat de depozite plsate de manmagementul bancii in mod farudulos la banci din strainatate sub forma depozitelor colaterale pentru unele tranzactii de creditare efectuate de bancile respective in favoarea grupului Bayinder Holdings si inregistrate incorect in contabilitatea bancii ca depozite la termen si nu sub forma depozitelor colaterale (adica elemente extrabilantiere ). Situatia Bancii Turco-Romane a fost ingreunata substantial si de criza financiar - bancara manifestata in Turcia in noiembrie 2000 ducand la imposibilitatea gasirii unor investitori pentru iesirea din criza.Toti acesti factori au determinat falimentul Bancii Turco- Romane.
CreditBank datorita unor nevoi repetate de lichiditate a apelat de nenumarate ori la creditele acordate de BNR inca din 1996 . Accentuarea situatiei de incapacitate de plati a condus in anul 1997 la declararea starii de faliment a bancii CreditBank.
Pentru a stinge efectele negative ale acestui faliment BNR a acordat un credit in vederea restituirii disponibilitatilor si depozitelor poipulatiei in limita unui anumit plafon.
Aparitia efectelor cumulate ale mai mul;tor riscuri.
Ocriza acuta de lichiditate a avut un impact major asupra Bancii Internationale a Religiilor. Aceasta criza de eterminata de o situatie financiare precara a bancii semnalata de autoritate de supraveghere dar nerecunoscuta de banca prin raportarile financiar contabile (risc de frauda). Aceasta situatie a fost declansata datorita acumularii unui volum insemnat de credite neperformante pentu care au fost constituite provizioane necorespunzator. Criza de lichiditate a determinat incapacitatea bancii de a-si constitui rezerva minima obligatorie . Toate acestea au dus la intratrea bancii in stare de insolvabilitate la inceputul lui martie 2000 avand consecinte drept instituirea unui regim special de decontare si ulterior excluderea bancii de pe piata bursiera , extrabursiera si a titlurilor de stat.
Consecinata finala a acestor probbleme ale Bancii Uinternationale a Religiilor a fost intrarea acesteia in stare de faliment.
Chiar si in cazul unei bune gestionari a lichiditatii bancare datorita unor factori necontrolabili de catre banca pot aparea anumite probleme. Un exemplu este reprezentat de cazul Bancii Comerciale Romane , la nivelul careia in anul 2000 datorita aparitiei unor zvonuri (nefavorabile pentru imaginea bancii ) au avut loc cereri masive de retrageri de depozite dar datorita unei strategii adecvate aplicate de BCR cat si de BNR (monitorizarea bancii , mentinerea unei contact permanent cu conducerea acesteia si asigurarea la timp a necesarului de numerar pentru efectuarea platii ) siituatia a foist rezolvata .
II. 7. NEVOIA DE LICHIDITATE BANCARA
1. Sursele de lichiditate bancara
In cadrul gestiunii lichiditatii bancare fiecare banca trebuie sa gestioneze corect sursele sale de lichiditate bancara si sa le coreleze cu nevioile de lichiditate atat pe termen scurt cat si pe termen mediu si lung.
Sursele de lichiditate bancara sunt reprezentate de :
v Activele lichide reprezinta plasamente cu scadente mici pe care banca le poate lichida cand este nevoie de lichiditate suplimentara sau le poate vinde inainte de scadenta farapierdere de valoare. Aceste active cuprind :
Rezerve primare ce sunt reprezentate de : disponoibilitatile detinute de banca ; depozitele la Banca Centrala si depozitele la banci corespondente
Rezerve secundare ce sunt reprezentate de : portofoliul de bonuri de tezaur si alte titluri negociabile
Portfoliul de credite acordate clientilor ajunsela scadenta .
v Imprumuturile sunt reprezentate de :
- imprumuturi contractate de banca pe piata interbancara ;
- imprumuturi de refinantare obtinute de la Banca Centrala ;
- depozitele atrase de la clienti sau certificatele de depozit emise (este recomanadat bancile mici sa ia in considerare ca sursa de lichiditate doar depozitele care pot fi procurate in permanenta de pe o piata regulata, iar bancile mari pot lua in considerare cea mai mare parte a depozitelor ca sursa de lichiditate atat timp cat banca respectiva pote plati rate de dobanzi fara a-si afecta buna functionalitate ).
Trebuie avut in vedere ca prin imprumuturi banca obtine lichiditati ce satisfac nevoi imediate de insa in perspectiva aceste imprumuturi vor crea nevoi suplimentare de lichiditate. In cazul in care se acopera nevoile de lichiditate prin imprumuturi are loc un transfer al nevoi de lichiditate din prezent in viitor. Este bine ca acest transfer sa se faca pentru scadente ce confin mai mult bancii din punct devedere al lichiditatii.
v Surse neconventionale de lichiditate cuprind unele tehnici si instrumente financiare noi utilizate frecvent de banci in vedere obtinerii de lichiditati. Una dintre aceste tehnici este reprezentata de cumpararea de titluri (obligatiuni) emise cu optiune de rascumparare , inainte de scadenta la un pret fix , cunoscut dinainte . Astfel se elimina riscul de piata iar emitentul le va rasumpara iar val;oare incasata este certa.
O alta tehnica este titularizare creditelor prin care banca reuseste sa transforme o creanta sub forma de credit in mai multe creante de valori mai mici sub forma de titluri ce pot fi mai usor gestionate .
Titularizarea reprezinta o tehnica care permite institutiilor financiare sa vanda titluri negociabile la valoarea reprezentand un portofoliu de active specifice . Titularizarea reprezinta o metoda de acoperire a nevoilor de lichiditate la unh moment dat. Prin titularizare riscul de credoit implicat de creantele titularizate este efectiv transferat la investitor . Acest transfer permite investitorului sa diminueze costul finantarii si sa diminueze nivelul de capital regulamentar cerut pentru acoperirea acestor active.
In vederea obtinerii de lichiditati banca poate recurge la emisiunea proprie de note pe piata de capital pentru acoperirea unei nevoi de lichiditatepe termen lung si si emisiunea de titluri pe termen scurt (titluri comerciale ) pentru acoperirea de lichiditati pe termen scurt .
|
1. Pozitia initiala |
|
Active Pasive Disponibilitati........17 100 Operatiuni cu titluri........100 000 Operatiuni cu titluri......75 000 Depozite.............170 000 Credite acordate ........200 000 Imprumuturi interbancare.......10 000 Alte active ..........7 900 Capital.............20 000 Total Activ Total Pasiv............300 000 |
|
2.Perioada cu nevoie de lichiditate scazuta |
|
Active Pasive Disponibilitati........18 000 Operatiuni cu titluri........105 000 Operatiuni cu titluri......84 100 Depozite.............180 000 Credite acordate ........200 000 Imprumuturi interbancare......5 000 Alte active ..........7 900 Capital.............20 000 Total Activ Total Pasiv............310 000 |
|
3.Perioda cu nevoie de lichiditate ridicata |
|
Active Pasive Disponibilitati........15 600 Operatiuni cu titluri.........90 000 Operatiuni cu titluri......84 100 Depozite.............160 000 Credite acordate ........200 000 Imprumuturi interbancare.......20 000 Alte active ..........7 900 Capital............20 000 Total Activ Total Pasiv............290 000 |
2. Nevoia de lichiditate bancara [51] Nevoile de lichiditate ale bancii constau in obligatiile carora banca trebuie sa le faca fata pentru a fi recunoscuta in continuare ca intermediar financiar. Aceste nevoi sunt foarte greu de masurat datorita faptului ca perceptia actualilor si potentialilor clienti asupra actiunilor viitoare si increderea acestora in institutia bancara respectiva , cat si evolutiile viitoare ale pietei monetare , desi au un rol primordial in gestiunea nevoilor de lichiditate sunt foarte greu de previzionat si cuantificat. Ex. Evolutia nevoii de lichiditate bancara pe o anumita perioada de timp :
sursa : Hempel G, Coleman A, Simonson D : "Bank Management"
In urma analizari datelor observam ca au loc retrageri de numerar in valoare de 20 000 $ (fiind lichidate anumite depozite ale clientilor ) de aceea va rezulta o nevoie suplimentara de lichiditate pe care banca o va procura din urmatoarele surse : disponibilitati in valoare de 1500 $, Imprumuturi interbancare de 10 000 $ si vanzari de titluri in valoare de 8500 $. Banca isi mai asigura un excedenta de lichiditati din vanzari de titluri in valoare de 20 000$.
Cele mai imporatante sarcini ale managementului bancar sunt reprezentate de masurarea nevoii de lichiditate bancara si acoperirea acesteia.Este foarte important ca fiecare banca sa detina un nivel optim de lichiditati deoarece profitul pe termen lung la bancii va fi afectat daca banca detine prea multe lichiditati in comparatie cu nevoile sale iar detinerea unui grad foarte scazut de lichiditate poate crea probleme financiare mari unei banci ducand chiar la falimentul acesteia.[52]
a)Masurarea nevoilor de lichiditate bancara [53]
In vederea masurarii nevoilor de lichiditate bancara , una dintre metodele indicate ar fi analiza experientelor anterioare (sursa disponibila tuturor bancilor) si cunoasterea factorilor ce au avut un anumit impact asupra nevoii de lichiditate .
Ex de estimarea a nevoii de lichiditate - a se vedea tabel nr. 7
Dupa masurarea si evaluarea nevoilor de lichiditate orice banca va trece la investigarea celor mai potrivite surse pentru acoperirea acestor nevoi.
b) Nevoile de lichiditate pe termen scurt apar datorita actiuni mai multor categorii de factori .
Factorii sezonieri afecteaza adesea fluxul de depozite cat si cererea de credite . Datorita faptului ca in general contractantii creditelor sunt reprezentati de de detinatorii de conturi (depozite) cresterile sezoniere de credite tind sa se produca odata cu reducerea depozitelor si vice versa (scaderile sezoniere de credite sunt asociate cu cresterile depozitelor). De aceea, bancile care se bazeaza pe acordarea de credite numai anumitor categorii de clienti sunt foarte afectate de factorii sezonieri.
De ex. bancile care sunt specializate in acordarea de credite pentru agricultura vor inregistra un nivel al nevoii de lichiditate in primavara datorita cresterii cererii de credite si reducerii depozitelor si o reducere a nivelului nevoii de lichiditate in toamna datorita cresterii depozitelor si o reducere a cererii de credite . Factorii universali afecteaza si bancile universale , care inregistreaza valori ale depozitelor la sfarsitul anului si valori mai mici cat si cresterea creditelor in lunile iulie-august.
Impactul factorilor sezonieri asupra nevoilor de lichiditate pot fi cel mai bine analizate pe baza datelor centralizate din experiente anterioare ale bancii.
Nevoia de lichiditate pe termen scurt este influentata si de transferurile facute de detinatorii importanti de depozite si de creditele foarte mari acordate clientilor.Nevoile de fonduri pe termen scurt vor implica retrageri mari de depozite si vor determina aparitia unui nivel ridicat al neevoii de lichiditate. Nevoile de fonduri ale unor clienti sunt usor de previzionat si anticipat (de exemplu nevoile de credite ale unui client care a intocmit impreuna cu banca un plan de finantare) dar exista si o alta categorie de clienti ale caror nevoi pe termen scurt nu pot fi previzionate ,determinand transferuri de fonduri sau linii de credit greu de anticipat de catre banca respectiva.
Pentru estimarea nevoilor de lichiditate pe termen scurt creditele sunt clasificate in : credite volatile (credite pe termen scurt ) - acestea pot cunoaste fluctuatii de valoare foarte frecvent in nfunctie de decizile zilnice ale clientilor actuali si potentiali ai bancii si alte credite care cunosc fluctuatii sezoniere. Depozitele sunt clasificate in depozite vulnerabile (la vedere) care cunosc crester si scaderi de sume zilnic si alte depozite (la termen ) care cunosc variatii sezoniere. Managementul bancii va estima lunar creditele volatile si depozitele vulnerabile prin modele specifice ca indici dinamici si ca pondere fata dalte depozite si credite . aceste estimari se fac in functie de experienta bancii din ultimii ani de activitate
c)Nevoile ciclice de lichidiate ale unei banci sunt dificil de estimat . Adesea aceasta categorie de nevoi este necontrolabila de catre banca in gestiunea individuala . Recesiunile sau expansiunile economice , evolutille ratei de dobanda , in special cand bancile sunt connstranse de schimbarea propriilor rate de dobanda datorita unor reguli de politica preventiva , pot crea presiuni semnificative lichiditatii institutiei bancare respective.. In afara de aceste lucruri ,perioada in care apar aceste momente de presiune sunt foarte greu de previzionat, in aceste conditii asigurarea lichiditatii este scumpa. O banca care doreste sa detina lichiditati pentru a preveni efectele negative ale unor perioade de presiune asuupra lichiditatii, va trebui sa detina permanent active slab remunerate inregistrand astfel un grad scazut al riscului de lichiditate dar care nu va compensa impactul negativ al unor castiguri scazute .
Totodata presiunile de lichidiatte pot aparea si datorita retragerilor de fonduri (depozite) efectuate de clienti datorita lipsei de incredere in abilitatile bancii respective de a-si indeplini oblihgatiile , imaginea bancii pe piata fiind deteriorata datorita : lipsei de experienta in operatiunile bancare desfasurate de banca, nerecuperarea unor credite sau o poitica a ratei de schimb dezevantajoasa sau pur si simplu aparitiei unor zvonuri neintemeiate despre activitatea bancii respective.
Metodele utilizate pentru analiza si calculul nevoii ciclice de lichiditate sunt :
Vulnerabilitatea ciclica a creditelor poate fi partial estimata de mai multe banci prin compararea ponderii liniilor de credit curente cu nive;lul maxim al liniilor de credit din perioade de expansiune anterioare. De exemplu : daca o banca detine o pondered a liniilor de credit de 40% iar 62% reprezinta ponderea liniilor de credit din perioada anterioara de "boom" economic se poate estima o crestere cu 22 de puncte procentualea linilor totale de creditare ca nevoie ciclica de lichiditate.
Compararea dinamicii depozitelor cu anumiti indicatori ca : nivelul ratelor dobanzii, evolutia ratelor dobanzii furnizeaza informatii despre intrarile si retragerile de depozite (deoarece curba ratei de dobanda va da o buna aproximatie a anticiparilor agentilor economici despre starile economiei si in functie de aceasata , acestia vor constitui depozite sau vor lichida depozitele existente)
Evaluarea corecta a vulnerabilitatii bancii la retragerile de depozite si lipsa unei imagini corespunzatoare a bancii pe piata. Din acest punct de vedere , cresterea soliditatii bancii este cel mai bun mijloc de a minimiza cererile aleatoare de lichiditate , in special minimizarea de depozite bancare.
Pentru analiza sezonalitatii exista anumite pachete de programe de analiza statistica , in plus valorile reziduale sunt o buna estimare a nevoii ciclice de lichiditate .Astfel daca intr-o perioada anterioara o criza de incredere in sistemul bancar a determinat o scadere a imprumuturilor interbancare cu 10% pentru a fi prudenta banca respectiva va trebui sa detina o resursa alternativa de 10 % din imprumuturile interbancare actuale. Pentru a putea efectua astfel de analize pe piata banca trebuie sa aiba o anumita experienta , iar in cazul unei bancii noi aceasta va putea efectua astfel de analize utilizand o anumita marja de eroare tinanda cont de caracteristicile comporatmentului sistemului bancar in ansamblu si de normele bancare impuse de autoritatile de supraveghere bancara.
d)Trendul nevoilor de lichiditate pe termen lung[55] este analizat de catre banci pentru a previziona cererile de lichiditati din periodele urmatoare .In general nevoile de lichiditate pe termen lung sunt corelate cu tendintele seculare caracteristice comunitatilor de clienti ai bancii si pietele pe catre banca respectiva opereaza. In zonele cu o economie cu dezvoltare accelerata creditele cresc mai repede decat depozitele . O banca aflata intr-o asemenea situatie are nevoie de surse de lichiditate suplimentare in vederea acoperirii nevoii de fonduri generate de cresterea de credite. Pe de alta parte, in "comunitatile stabile", depozitele inregistreaza o crestere constanta in timp ce creditele pot ramane neschimbate. In aceasta situatie banca trebuie sa detina plasamente mai rentabile decat ar fi procedat in alte situatii.
Pentru a masura nevoile de lichidiate pe termen lung ale unei banci , angajamentul bancii trebuie sa incerce sa analizeze evolutiile economiei pe termen lung , pe baza carora pote estima , cu responsabilitate nivelul creditelor si al depozitelor pentru anul urmator sau pote pentru urmatorii 5 ani.
Pentru a putea estima nevoile de lichidiate pe termen lung o banca va trebui sa efectuieze urmatoarle etape :
Sa clasifice fiecare activ din bilant in active lichide care reprezinta activele convertibile inh fonduri utilizabile imediat intr-un interval de timp de maxim 90 de zile si cu pierderi minime de valoare la vanzarea activelor reciproc si active solide.
Sa clasifice fiecare pasiv din bilant in pasive volatile care reprezinta pasivele care au un grad mai ridicat de dkisponibilitate in fata retragerilor si pasive solide care sunt reprezentate de pasivele care nu sunt supuse retraagerilor frecvente .
Fig.1 Panificarea lichiditatii pe termen lung
Sursa : Hempel G, Coleman A, Simonson D - "Bank management- text and cases"
Aceasta schema evidentiaza diferenta dintre activele lichide si pasivele volatile (curente). Aceasta diferenta se numeste gap de lichidiatate . GAP este pozitiv daca activele lichide exced pasivele (sursele de fonduri) volatile , si este negativ daca se inregistreaza un deficit al activelor lichide comparativ cu pasivele curente ..
Liniile puncatet ale graficului reprezinta fluxurile viitoare de fonduri care sunt adunate la total bilant . Prima crestere a activelor provine din cresterea creditelor , in timp ce cresterea depozitelor reprezinta prima sursa de fonduri pentru banca . .
Daca cresterea anticipata a creditelor excede cresterea anticipata a depozitelor banca anticipeaza o nevoie de lichiditate sau prin obtinerea de fonduri.
Pe de alta parte daca cresterea anticipata a depozitelor excede cresterea anticipata a creditelor banca poate imbunatati pozitia lichiditatii sau va incerca sa laseze excedentul de lichiditate cu o rata de profitabilitate mai mare
Fig. 1 ilustreaza metode pentru combinarea nevoilor de lichiditate pe termen scurt cu trendul lichiditatii intr-un model unic pentru masurarea nevoilor de lichiditate .
Volatilitatea depozitelor FNB este aratata in graficul 4
O linie tangenta prin cele mai scazute nivele ale depozitelor indica trendul depozitelor stabile . Suma depozitelor aflate deasupra acestei linii de baza reprezinta nevoile sezoniere de lichiditate , nevoi cauzate de retragerile de depozite efectuate de clienti . In cazul in care au loc au loc mari retrageri de depozit , ce determina o crizaq de lichiditate , rezervele obligatorii constituite vor putea acoperi o parte din lichiditatea ceruta.
Graficul 2 - descrie nevoile de lichiditate generate de cresteri si fluctuarii cererii de credite . O linie tangenta la cele mai inalte puncte reprezinta plafonul catrea care periodic (sezonier ) se astepta creditele sa creasca . Suma pentru care creditele se afla sub plafion in orice moment reprezinta potentialul de nevoi de lichiditati sa egaleze cererile sezonniere de credite.
Graficul 3 - trendul lichiditatii este calculat prin scaderea scaderea depozitelor din linia previziunilor evolutiilor creditelor . Daca cresterea creditelor excede cresterea depozitelor va rezulta existenta unei nevoi de lichiditate . Vice - versa.
De exemplu : Daca depozitele cresc de la 250 mil.$ la 270 mil.$ si cresterea creditelor de la 220mil. $ la 250 mil.$in aceasi perioada de timp rezulta ca va exisa o nevoie de lichiditate de 10 mil.$.
Nevoia sezoniera de lichiditate reprezinta asa - zisele fluctuatile totale de depozite fata de tendintele bazei si fluctuatiile de credite de la tendinta plafonului.
Aceste nevoi sezoniere de lichiditate vor fi adaugate trendului lichiditatii calculat anterior pentru a calcula nevoile totale de lichiditate ale bancii.
Datorita inconvenientelor existente in utilizarea acestei metode (ignora nevoile ciclice d elichiditate , crizele de lichiditate , lipsa de confidenta, evolutiile de credite / depozite datorita unor modificari de reglementari
multe banci adauga nevoi suplimentare de lichiditate pentru prevenirea erorilor si crizelor neasteptate de lichiditate.
Nevoile neprevazute (exceptionale) de lichiditate[56]
Aceasta categorie de nevoi sunt reprezentate de nevoiele cauzate de evenimente neobisnuite cum ar fi : retrageri neasteptate de depozite datorate unor zvonuri ce circula despre banca respectiva , o crestere neasteptata de cerere de credite sau inchiderea (suspendarea) unei importante surse de finantere .
Acesta categorie de nevoi de finantare datorita naturii lor sunt foarte greu de previzionat cu acuratete . In acelasi timp , fiecare banca ar trebui sa aiba un plan (cele mai multe institutii de reglementare cer acest lucru) in ramana lichide (sa detina lichiditati), in cazul in care apar acesti factori . Prin acest plan , de ex. se poate stabili ca surse de urgenta pentru acoperirea nevoii de lichiditate pana la un anumit procent din valoarea depozitelor volatile si creditelor sau imprumuturilor obligatare.
Bancile trebuie sa aleaga dintre active si pasive sau noi surse de lichiditate de urgenta pentru a-si acoperi nevoile de lichiditate .Marea varietate a potentialelor si eventualelor posibilitati de obtinere a lichiditatii este adesea o modalitate de a incurca potentialele solutii . Alegerea uneia dintre princi[palele surse de lichidiatet ar trebui sa depinda de urmatorii factori principali:
Scopul nevoiii de lichiditate ;
Accesul la pietele financiare ;
Filosofia manageriala (conservatoare sau agresiva)
Costul si trasaturile diferitelor surse de lichiditate ;
Evolutiile ratelor dobanzii.
Scopul determinarii nevoii de lichiditate . Existenta nevoi de lichiditate poate genera numeroase probleme in functie de modul in care sunt utilizate fondurile pentru acoperirea nevoii de lichiditate . Nevoile sezoniere de lichiditatee tind sa fie repetitive in cantitate, durata si timing. Previziunea nevoilor de lichiditate este de obicei bazata pe experientele anterioare , iar orice banca trebuie sa fie prudenta in ceea ce priveste alocarea surselor de lichiditate sau modul in care acopera deficitul de lichiditate pentru a nu afecta rezultate le bancare.
Fiecare poate avea acces la pietele financiare in functie de sdimensiunile aceasteia .
In vederea asigurarii lichiditatii necesare bancile mici se bazeaza pe un management atent al activelor si pasivelor bancare, deoarece activele lichide reprezinta sursa primara de lichiditate . Aceste banci pot apela si la imprumuturi interbancare . Multe dintre aceste banci nu au acces direct la imprumuturile de pe piata si nici nu sunt posibile pentru multe dintre ele deaoarece implica costuri ridicate . Pentru bancile mici imprumuturile reprezinta doar o resursa de urgenta pentru acoperirea nevoilor de lichiditate.
Bancile de talie de medie pentru a-si acoperi nevoile de lichiditate pot folosi atat activele lichide cat si imprumuturile. Activele lichide sunt utilizate pentru acoperirea unor nevoi cu caracter ciclic sau de urgenta , greu de anticipat. Cel mai utilizat instrument este certificatul de depozit, dar se utilizeaza si alte instrumente cu scadente pe termen scurt . In cazul in care aceasta categorie de banci inregistreaza nevoi sezoniere de lichidiatte le va acoperi prin imprumuturi directe de pe piata sau imprumuturi de la banca centrala.
Filosofia manageriala este foarte importanta pentru strategia manageriala a bancii . Pe baza filosofiei se stabilesc normele interne ale bancii . Prima norma se refera la masura in care banca depinde de surse volatile (imprumuturi de pe piata). O banca cu op filosofie manageriala conservatoare face apel la surase imprumutate rareori sau poate niciodata, bazandu-se pe activele lichide proprii, iar o banca cu o filosofie manageriala agresiva foloseste imprumuturile de pe piata sunt o resursa permanaenta si ajung sa depaseasca 10% di bilant. O astfel de filosofie implica dependenta bancii de piata si un grad de prudenta bancara ridicat si banca trebuie sa-si consolideze o bonitate foarte buna pentru a avea acces la imprumuturi.
Pentru a determina strategia manageriala in domaeniul lichiditatii se utilizeaza sursa de acioperire cea mai ieftina , in contextul filossofiei manageriale si al accesului pe piata. Astfel costul activeor lichide este reprezentat de costul de oportunitate pe perioada detinerii in portofoliul a acelor active iar pentru fondurile imprumutate cheltuielile pot fi ixe sau variabile in functie de dobanzile platite. In cazul acoperirii nevoii de lichiditate prin emiterea de certificate de depozit costul este reprezentat de cheltuieli fixe mari (prime de asigurare , si constituirea de rezerve ). Imprumuturile realizatre prin certificate de depozit se recomanda pentru finantarea unui deficit de lichiditate permanent sau care este estimat sa dureze o perioada mai mare de timp. In cazul inregistrarii unei nevoi temporare de lichiditate se recomanfda utilizarea contractelor de rascumparare care implica costuri fixe relativ reduse dar cele variabile devin semnificative daca operatia este realizata pe o perioda mare de timp.
In alegerea instrumentului folosit pentru finantarea si alegerea sursei de lichiditate trebuie neaparat tinut cont de previziunile privind evolutiile ratei de dobanda . In cazul imprumuturilor daca dobanzile sunt in crestere atunci banca va prefera sa emita CD cu dobanzi fixe pentru blocarea in costul actual (mai scazut ) al acestora . Ajustarea se face la termen si in functie de evolutia de fapt a raporturilor pe piete. Daca dobanzile sunt in scadere atunci se prefera contractele de rascumparare care se reinnoiesc zilnic si al acaror cost total va creste in ritm descrescator de la o zi la alta ; se foloseste de fapt o sursa de fimnantare pe termen scurt pentru a putea profita de reducerea de rate imediat ce se produce si pentru a nu suporta un cost de oportunitate .
Analiza riscului de lichiditate se realizeaza atat in cadrul sucursalelor bancilor precum si in Centrala bancii respective , la directia trezorerie.
1.1.Importanta analizei GAP
- Analiza GAP este utilizata pentru a se obtine informatii despre starea de lichiditate a bancilor atat pe termen scurt cat si pe termen lung si evidentiaza problemele potentiale ce pot aparea in gestiunea lichiditatii bancii respective in urmatoarea perioada de timp. Aceasta analiza este utilizata atunci cand sursele de finantare ale bancii nu permit asigurarea de fonduri suplimentare , iar detinatorii resurselor isi retrag fondurile de la banca .
- Analiza GAP este utilizata si pentru obtinerea unor informatii generale referitoare la scadentele activelor , pasivelor ibnstitutiei bancare respective, au totodata scopul evidentierii decalajelor dintre active (plasamente) si pasive (resurse), pe baza duratei reziduale pana la scadenta acestora, grupate pe intervale de timp.
- Pe baza informatiilor oferite de analiza GAP , banca respectiva poate adopta anumite masuri si strategii in vederea unei bune functionari a institutiei si totodata pentru indeplinirea obiectivelor acesteia.
- Cu ajutorul analizei GAP bancile pot previziona evolutiile viitoarecu privire la starea lorde lichiditate
- Analiza GAP ajuta la cuantificarea variatiei veniturilor nete din dobanzi. (exista o metodologie adaptata in cazul analizei riscului de dobanda)
1.2. Calcularea GAP-urilor
Analiza de GAP este bazata pe analiza de tip cash-flow, deci o analiza care ia in considerare toate elementele de activ , pasiv cat si elemetele extrabilantierece vor ajunge la scadenta intr-o anumita perioada de timp. In cadrul analizei GAP aceasta perioada de timp se alege in functie de perioda in care activele , pasivele si elementele extrabilantiere vor produce efecte ce pot fi cuantificate si eveluate in prezent. Analiza lichiditatii se realizeaza pe baza maturitatii reziduale a activelor si pasivelor bilantiere cat si a elementelor extrabilantiere.
Maturitaea reziduala scoate in evidenta aspecte legate de lichiditate si reprezinta intervalul de timp cuprins intre data de analiza (care este considerata momentul zero- poate fi trimestrial, lunar, saptamanal , zilnic) si pana la data in care activele , pasivele sau elementele extrabilantiere devin efectiv scadente.
Maturitatea contractuala are un rol definitoriu in stabilirea dobanzilor , analiza rentabilitatii investitilor facute de diferiti clienti, calcularea veniturilor obtinute din dobanzile elementelor de activ si a cheltuielilor datorate dobanzior la elementele de pasiv.
Analiza GAP utilizea, la fel ca si analizele de tip cashflow, scadentele reziduale ale activelor, pasivelor si elementelor extrabilantiere si evidentiaza decalajul dintre plasamnte (active)si resurse (pasive) care au aceeasi scadenta .
Calculul maturitatilor se realizeaza in functie de scenariul cel ma rau posibil : intrarile de fonduri (active) sunt inregistrate la cea mai indepartata maturitate in care se pot realiza iar iesirile de fonduri (pasive) in cea mai apropiata maturitate posibila.
Fiecare instittutie bancara care doreste realizarea unei analize GAP trebuie sa aiba in vedere urmatoarele elemente legate de realizarea acesteia:
Analiza GAP se poate realiza atat pe baza datelor din bilantul contabil cat si pe baza datelor din balanta de verificare zilnica sau pe baza analizei variatiilor celor mai importante posturi de activ si pasiv.
Elaborarea analizei GAP presupune stabilirea anterioara a urmatoarelor elemente:[63]
stabilirea numarului de intevale de maturitati reziduale in care se vor incadra elemntele de activ, pasiv si extrabilantiere ;
stabilirea intervalului de timp corespunzator fiecarei benzi de maturitate reziduala;
elaborarea unei metodologii adecvate de tratare a bilanturilor care contin mai multe valute;
incadrarea elementelor de activ, pasiv si extrabilantiere in benzile de maturitate in functie de particularitatile acestora.astfel:
Activele se incareaza in functie de categoria din care fac parte:
- creditele se incadreaza in benzile de maturitate in functie de datele efective de achitare a amortismentelor (se pot lua in considerare fie numai ratele de credit fie si ratele si dobanzile , in functie de caracteristicile fiecarui credit in parte)
- depozitele ce reprezinta active interbancare se includ in functie de data scadenta a acestora;
- dsponibilitatile la vedere (ce reprezinta active interbancare) se includ in prima banda de scadenta (ex. disponibilitatile detinute de banca respectiva in conturile altei banci - conturile NOSTRO)
-titlurile de stat se incadreaza in benzile de maturitate in functie de data efectiva de scadenta a acestora si de data platii dobnazii aferente fiecarui titlu de stat in parte.
- rezeva minima obligatorie detinuta de fiecare institutie bancara la Banca Centrala se incadreaza in prima banda de maturitate;
- alte active , precum : plasamente pe piata de capital , creante atasate, etc.) se incadreaza in benzile de maturitate in functie de perioda de timp in care acestea vor genera efecte financiare.
Pasivele se incadreaza in functie de categoria acestora si de caracteristicile fiecarei categorii de pasive astfel:
- in cazul depozitelor clientilor bancari si nebancari, acestea se introduc in prima banda de maturitate daca sunt depozite la vedere si respectiv in intervalul de maturitete in care ajung la scadenta daca acestea sunt depozite la termen.
- resursele pe termen lung ale bancii reprezentate de capitalurile si fondurile proprii se vor introduce in cel mai indepartat interval de maturitate;
- celelalte pasive , precum : datorii atasate , operatiunii intersedii s.a. , se introduc in intervalul de maturitate in care vor genera o potentiala modificare de resurse)
Elementele extrabilantiere se introduc in intervalul de maturitate in care vor genera elemente bilantiere (provizioanele pentru riscuri si cheltuieli)
2.Tipuri de GAP[64]
1. GAP-ul la momentul "i" reprezinta decalajul dintre resursele de tinute de banca la momentul "i" si plasamentele facute de banca respectiva la momentul "i".
GapI
= Active scadente in intervalul de
timp "i"-
Pasive scadente in intervalul
de timp "i"
Ex. Presupunem ca activele si pasive in functie de scadente la 31 dec.se clasifica astfel:
|
Nr. Crt. |
Intervale de maturitate reziduala (P) |
Active (mil. USD) |
Pasive (mil. USD) |
GAPI ( Ai - Pi ) |
|
sub 7 zile 8 zile < P < 30 zile 1 luna < P < 3 luni 3 luni < P < 6 luni 6 luni < P < 1 an 1 an < P < 2 ani 2 ani < P < 5 ani 5 ani > P |
0 |
|||
|
Total |
2.GAP-ul cumulat pe o anumita perioda de timp "N" reprezinta suma GAP -urilor pe toate intervale de maturitate ce din peroada de timp respectiva.
GAP cumulat in
perioda "N" = GAP in perioda "N" + GAP cumulat in perioda "N-1"
Tabel nr.4 Sursa : adaptare : Lucian Anghel , Nicolae Danila , Marius Ioan Danila - "Managementul lichiditatii bancare"
|
Nr. crt. |
Intervale de maturitate reziduala (P) |
GAPi ( Ai - Pi ) |
GAP cumulat |
|
sub 7 zile 8 zile < P < 30 zile 1 luna < P < 3 luni 3 luni < P < 6 luni 6 luni < P < 1 an 1 an < P < 2 ani 2 ani < P < 5 ani 5 ani > P |
50 0 5 |
50 0 0 5 + 15 |
Tabel nr.5
Sursa :Lucian Anghel , Nicolae Danila , Marius Ioan Danila - "Managementul lichiditatii bancare"
Grafic nr. 6
3.. Indicele GAP reprezinta raportul dintre GAP-ul cumulat pe o anumita perioada de timp si activele totale ale institutiei bancare pe perioda de timp respectiva.
Indice GAP = GAP cumulat Activ total * 100
Pe baza datelor de mai sus se poate calcula si indicele GAP astfel :
|
Intervale de maturitate reziduala (P) |
GAP cumulat |
Indice..GAP=GAP cumullat*100/( Activ total ) |
|
sub 7 zile 8 zile < P < 30 zile 1 luna < P < 3 luni 3 luni < P < 6 luni 6 luni < P < 1 an 1 an < P < 2 ani 2 ani < P < 5 ani 5 ani > P |
- 50 000 0 + 50 000 + 50 000 0 + 5 000 + 15 000 |
0% + 3.7 % + 3.7 % 0% + 0.37 % + 1.11% |
Sursa : Luminita Roxin : " Managementul riscurilor bancare" Tabel nr.6
Ex de : reprezentare a Indicelui GAP si a GAP-ului cumulat:
Grafic nr.7
Pe baza acestor rezultate se pot face urmatoarele afirmatii despre situatia bancii analizate :
Institutia bancara respectiva inregistreaza GAP-uri negative pe primele doua benzi de maturitate cat si pentru activele , pasivele si elementele extrabilantiere ce au scadentele intre 1 an si 2 ani . Aceste valori negative pe primele benzi de maturitate reprezinta o situatie nefavorabila pentru ca resursele bancii ajung la scadenta mai repede decat plasamntele bancii si atunci aceste resurse pot iesi din sistemul bancii respective creand dificultati in a face fata lichiditatiilor necesare.
GAP-ul cumulat inregistreaza o valoare semnificativa negativa pe perioada de pana la 30 de zile datorita faptului ca pe perioadele de pana la 7 zile , respectiv intre 8 si 30 de zile s-au inregistrat GAP-uri negative.. Acesta valoare negativa a GAP-ului cumulat (GAP = - 150 000 mil.USD) reflecta faptul ca pasivele scadente in urmatoarea luna depasesc cu 150 000 mil. USD activele scadente in aceasi perioada de scadenta .
In acesta situatie bnca este nevoita sa fac rost de noi resurse scadente . Ea va apela la imprumuturi sau va vinde in scur t timp si l apreturi convenabile activele mai putin lichide . Daca nu va obtine resursele necesare banca respectiva se va afla insituatia de a nu putea face fata retragerilor cerute de clientii ale caror depozite au ajuns la scadenta in perioada respectiva de timp.In gestionareaactivelor , pasivelor si elementelor extrabilantiere trebuie tinut cont si de faptul ca in situatii de criza imprumuturile se obtin foarte greu iar vanxzarea activelor poate fi defavorizanta pentru performantele bancare.
In intervalele de maturitate de 1-3 luni si 1an-2ani s-a inregistrat un GAPcumulat egaldatorita faptului ca pe intervalele de maturitate reziduala analizate si cuprinse in cadrul GAP-ului cumulat GAP-urile pozitive s-au compensat cu GAP-urile negative din benzile de scadenta precedente.
Pe baza analizei observam ca se inregistreaza indici negativi in primele doua benzi de maturitate , iar pentru maturitate a reziduala cuprinsa intre 8 zile si 30 de zile se inregistreaza cea mai mica valoare a GAP-ului ceea ce inseamna inregistrarea unui decalaj semnificativ intre resursele si plasamentele scadente in intervalul respectiv, mai exact banca respectiva nu poate acoperi resursele scadente in acest interbval de timp cu plasamntele scadente in acelasi interval. Banca a corectat aceasta valoare negativa (este observat in valorile obtinute ulterior pentru indice) vederea diminuarii riscului de lichiditate .
Pe baza acestor informatii banca va decide luarea unor masuri ca :
atragerea de resurse suplimentare pe termen de cel putin 3 luni, resurse pe care le va plsa in active lichide cu scadenta de maxim 3 luni (pentru ca se inregistreaza un deficit al resurselor in raport cu plasamentelor in perioada)
Datorita faptului ca resursele syunt aytrase pe ter,mene mai scurte de cat scadentele plasamentelor banca va urmara ca noile plasamente efectuate sa fi corelate din punct de vedereal maturitatii cu resursele atrase pentru a seevita anumite dificultati ce se pot ivi in gestiunea bancii respective. [67]
GAP-urile sunt stabilite in proiectie . Calculul lor , cel mai frecvent este efectuat pe baza activelor si pasivelor existente la data calculului . Profilul GAP-urilor difera in functie de incorporarea riscurilor viitoare noi, care intra mai tarziu in bilantul pe baza caruia se face analiza.
Analiza clasica a GAP-urilor se face in special pentru amanaliza riscurilor existente , in schimb analiza riscurilor potentialului de riscuri global (riscurile prezente cat si cele previzionate ) se face pe baza simularilor .
Gap > 0pentru o anumita banda de maturitate insemna ca activele scadente la momentul "i" sunt mai mari decat resursele bancii respective la momentul "i" , mai exact banca are uun nivel al plasamntelor superior celui al resurselor atrase scadente in acelasi interval.
Aceasta este o situtatie favorabila pentru banca deoarece pote face fata fara probleme platilor solicitate de catre clienti , fiind exclusa o situatie speciala si considerandu-se ca trebuie sa fac fata doar platii sumelor si dobanzilor corespunzatoare respectivului inerval de scadenta.
In cazul in care banca respectiva detine un GAP pozitiv pe intervale reduse de maturitate reziduala inseamna ca detine plasamente pe intervale reduse de timp care sunt superioare fondurilor si resurselor atrase si scadente pe intervalul respectiv de timp., avandu-se in vedere faptul ca in calculul GAP-ului nu sunt vpondearte elementele de pasiv si nici nu sunt introduse toate titlurile de stat in prima banda de scadenta.
GAP < 0[69] pentru o anumita banda de maturitate inseamna ca banca respectiva are un deficit al plasamentelor in raport cu resursele atrase pentru acelasi interval de maturitate, adica resursele scadente ale bancii intr-un interval de timp nu pot fi acoperite cu plasamente scadente in acelasi interval de timp .Banca respectiva realizeaza din resursele detinute pe un anumit interval de timp, plasamente pe o perioda de timp mai mare decat detinerea resurselor . Aseasta reprezinta o situatie nefavorabila pentru banca mai ales daca acest deficit se inregistreaza pentru intervale de maturitate apropiate de momentul zero deoarece banca respectiva neputand face fata plasamentelor atrase cu resursele sale disponibile la momentul respectiv , va fi nevoita sa recurga la fondurile existente in conturile curente la alte institutiii bancare sau la alte active lichide pentru a obtine lichiditatile necesare . Astfel , banca poate obtine lichiditatile necesare si prin vanzarea pe pitata scundara a titlurilor de stat inainte ca acestea sa ajunga la scadenta contractuala sau recurgerea la sumele detinute sub forma depozitelor interbancare la termen inainte ca acestea sa ajunga la scadenta . Acesta situatie nefavorabila este accentuata daca toate resursele scadente sunt solicitate a fi retrase si nici un client nu isi prelungeste depozitul scadent.
GAP- ul negativ in primele benzi de maturitate este frecvent intalnit in cadrul institutiilor bancare.
GAP -ul cumulat se utilizeaza pentru a semnala perioda de maxima nevoie de lichiditate si reprezinta posibilitatea bancii respective de a transfera excedentul de resurse si plasamente scadebnte la momentul "i" la o data vitoare. La fel ca si GAPi un GAP cumulat pozitiv inseamna un ezcedent de resurse in compaartie cu angajamntele bancii iar un GAP negativ inseamna un deficit de resurse in raport cu plasamntele bancii respective dar in cadrul analizei unui indicator GAP cumulat exista avantajul posibilitatii transferului de active si pasive de la un interval de maturitate la altul dar in cadrul aceleiasi perioade de analiza. Totodata se pot identifica si perioadele de timp care pot constitui prin cumulare undeficit important de resurse care poate afecta buna functionare a institutiei bancare respective.
Financial Service Authority evalueaza pozitia lichiditatii a bacii prin intermediul GAP-urilor cumulate nete exprimate ca procent in total depozite (pasive ). S-a luat in calcul total depozite deoarece , in viziunea FSA aceasta ar reprezenta o aproximare a tuturor surselor de finantare externe bancii.
Indicele GAP trebuie sa ia valori de peste in functie de caracteristicile bilantiere ale fiecarei institutie bancara in parte. Nivelul negativ al acestui indice ne arata ca bnca respectiv ase confrunta cu un risc de lichiditate semnificativ.
In cazul in care o banca obtine un nibvel al acestui indice negativ acesta trebuie supravegheat si corectat in scurt timp pentru a se reduce nivelul riscului de lichiditate .
Un nivel pozitiv ridicat al acestui indice poate semnala o necorelare intre maturitatile plasamentelor si cele ale resurselor utilizate , decalaj ce se poate accentua in sensul unor valori negative. Pe celelalte intervale de maturitate .
Daca o banca inregistreaza indici GAP de valori mari in primele intervale inseamna ca institutia se va confrunta cu GAP-uri de valori mari dar de semne contrare si pe celelalte intervale .
Anumite dezechilibre structurale pot determina aparitia acestor GAP-uri de valori imporatnte .O cauza a aparitiei acestor dezechilibrea pote firealizarea unor plasamente pe o perioada lunga de timp utilizand resurse pe o perioda mai scurta de timp. (cu o scadenta mai apropiata decat cea a plasamentelor).
4.GAP - prin ponderare [72]
In cazul in care o institutie bacara se afla intr- o situatie nefavorabila si are nevoie urgenta de lichiditati , aceasta le poate procura fie prin imprumuturi de la alte banci , fie prin desfiintarea inainte de scadenta a depozitelor detinute la alte institutii financiar-bancare sau prin vanzarea unei parti din portofoliul de titluiri detinute. Sau chiar vanzarea unor credite speciale. Orice metoda va folosi acesta va implica anumite costuri pentru banca respectiva . Aceste costuri pot fi evaluate individuaL sau gobal. In cazul in care lichiditatile de care are nevoie banca respectiva in vederea achitarii datoriilor scadente , sunt obtinute prin transformarea activelor lichide in disponibilitati , costurile acestei transformari vor fi evidentiate prin aplicarea unor ponderi elementelor de activ. Aceste ponderi vor fi aplicate elementelor de activ ce vor fi incluse in prima banda de maturitate iar coeficientul de ponderare poate diferi in functie de fradul de lichiditate al activului sau in functie de cat de urgenta este necesara transformarea acestuia in lichiditati. Aceste elementele de activ ce vor fi transformate in disponibilitati pot fi reprezentate de : titluri de stat , obligatiuni emise de corporatii si alte plasamente tranzactionabile pe piata de capital .
Daca analiza GAP prezentata anteror se va realiza cu pondeararea activelor lichide din prima banda de scadenta in functie de costurile transformarii lor in fonduri , atunci se vor obtine informatii semnificative cu privire la starea de lichiditate de care ar putea dispune institutia bancara supusa anlizei la un moment dat pentru a face fata fondurilor necesare achitarii datoriilor la scadente.
Bancle realizeaza mai multe sceanii de criza in care se analizeaza aceste costuri in vederea obtinerii de fonduri atunci cand are nevoie.
Costurile generate de transformarea activelor in lichiditati inainte de scadenta reprezinta pentru banca respectiva mai exact niste pierderi concretizate in pretul mai mic obtinut prin vanzarea titlurilor inainte de data scadenta sau neobtinerea dobanzii aferente datorita retragerii depozitului inainte de scadenta , iar aceasta pierdere este reprezentata de diferenta deintre 100 % si ponderea activului lichidate inainte de scadenta.
3.Limite admise pentru variatia GAP
In functie de caracteristicile bancii respective , de cat de conservatoare sau agresiva este banca in supravegherea riscurilor si modul in care doreste sa-si indeplineasca obiectivele fiecare banca isi stabileste o anumita strategie pentru limitarea nivelului GAP-urilor.
In functie de obiectivele propuse a se realiza exista trei strategii de limitare a GAP-urilor si anume :
-urmarirea detinerii unui risc minim de lichiditate ce va determina totodata si obtinerea unui profit minim
- urmarirea detinerii unui risc mediu de lichiditate ce va determina totodata si profitul obtinut;
-urmarirea obtinerii unui profit maxim , ce va determina totodata asumarea unui risc de lichiditate maxim.
Asumarea unui risc minim de lichiditate (ceea ce va implica mentinerea unei lichiditati solide) este obiectivul unor banci cu un management conservator ,. Aceste banci vor urmari sa detina in permanenta un excedent al activelor lichide , in special in primele intervale de maturitate ( de pana la 3 luni) in raport cu pasivele scadente , pentru asigurarea unui nivel minim si supravegheat de lichiditate. In cazul acestor institutii financiar - bancare este recomandata stabilirea unui interval de variatie a GAP-urilor restrans , iar indicii GAP trebuie sa depaseasca intotdeauna un nivel pozitiv de ex. +10 % sau +15 % .
In cazul adoptarii unei astfel de strategii de conducere banca va renunta la potentiale profituri in vederea asumarii unor riscuri minime de lichiditate .
In cazul in care banca are drept obiectiv asumarea unui risc mediu de lichiditate ceea ce ii va conferi si un profit mediu , va proceda la supravegherea riscului de lichiditate dar si urmarirea utilizarii plasamentelor in functie de oportunitatile de afaceri care apar. In acest caz banca adopta o politica de plasamente care se poate modifica mai repede decat aatragerea de resurse.
Intr-o astfel de situatie banca va stabili culoare de variatie ale indicilor GAP sau numai valori minime, in functie de caracteristicile bilantiere ale fiecarei banci. Indicii GAP trebuie urmariti atat la nivel global , pentu care s-ar putea stabili un interval de variatie de [-15%;+15%], cat si pentru fiecare monede cu pondere in bilant , in acest caz stabilindu-se nivelurile minime de variatie (ex. nivel minim de variatie de " - 15%" pentru USD) Pentru fiecare banda de scadenta trebuie stabiite diferentiat limitele de variatie ale indicilor GAP, iar valoarea marjei de variatie permisa indicilor GAP ar putea fi direct proportionala cu indepartarea benzii de scadenta de momentul zero al analizei.
In cazul in care obiectivul principal al bancii este obtinerea unui profit maxim , in vederea indeplinirii acestuia , banca respectiva isi va asuma un risc de lichiditate maxim. Aceasta strategie este aplicata de bancile cu o politica agresiva in gestionarea riscurilor si poate fi aplicata numai in medii economice putin dezvoltate si in care nu exista o supraveghere riguroasa din partea institutiilor superioare de control. Daca doreste obtinerea unor profituri mari si imediate banca va realiza plasamente pe termene foarte mari fara a le corela cu resursele detinute si scadentele acestora. Datorita acestei necorelari banaca isi va asuma riscuri (atat de lichiditate cat si dee creditare ) foarte mari ce vor avea un impact major asupra bunei functionari a instititiei bancare respective . In aceas5ta situatie nu exista limite de variatie impuse indicilor GAP.
ASPECTE NEGATIVE ALE ANALIZEI GAP
In urma experientelor practice ale bancilor s-a demonstrat ca, desi fezabila , in esenta , analiza GAP prezinta unele insuficiente care rezida din caracterul sau static si ignorarea necesarului maxim de fonduri proprii , caracterizand activele si pasivele existente, fara a modela dezvoltrea viitoare a activitatii.
Una dintre limitele analizei GAP este reprezentata de faptul ca metoda curbei randamentelor este utila numai pentru pozitiile deschise de risc , eliminandu-se riscul curbei randamentelor sau riscul de baza.
IV. PRINCIPII SI NORME BANCARE DE LICHIDITATE
Norme prudentiale privind lichiditatea bancara
Normele bancare privind obligatia bancilor de a-si asigura un nivel minim de lichiditate determinat in functie de scadentele creantelor si angajamentelor bancii. Normele generale de lichiditate au menirea sa asigure acoperire , respectiv sa se mentina in permanmenta inegalitatea :
Active lichide / Pasive exigibile > 100%.
Lichiditatea este de fapt o problema de costuri si in gestionarea acesteia bancile treabuie sa tina cont de faptul ca procurarea de lichiditati acoperitoare excedentare cerintelor inseamna pierderea unor castiguri pe care banca le-ar fi obtinut prin plasarea siurselor respective , efectiv aceste pierderi inseamna costuri pentru banca. Totodata , daca banca respectiva nu a previzionat corect nevoile de lichidtate sau a evitat stabilirea acestora cu cea mai mare acuratete, aparitia unor cereri inoportune de lichiditati conduce la procurarea de resurse in conditii de costuri foarte mari pentru banca.
Asigurarea lichiditatii este o sarcina permanenta si de sensibila variatie pentru fiecare banca si trebuie sa constituie un obiectiv principal al controlului organelor de supraveghere.
Banc Nationala a Romniei reglementeaza lichiditate bancilor prin normele 1/2001 si 1/2002 care se aplica bancilor persoane juridice romane precum si sucursalelor din Romania a bancilor straine .In cadrul acestor norme se definesc urmatoaree elemente :[76]
Riscul de lichiditate fata de o singura persoana reprezinta obligatia bancii fata de orice persoana sau grup de persoane fizice sau juridice care sunt legate economic intre ele in sensul ca una dintre persoane exercita asupra celorlalte , direct saiu indirect putere de control iar nivelul cumulat al obligatiei bancii reprezinta un singur risc de lichiditate pentru banca in sensul ca retragerea de catre una dintre persoane a unui depozit , inchiderea unui cont current si/sau utilizarea unui angajament de finantare primit de la banca poate atrage din partea celorlalte persoane retragerea depozitelor , inchiderea conturilor curente si/sau utilizarea angajamentelor de finantare primite de banca;
Risc mare de lichiditate fata de o singura persoana reprezinta riscul de lichiditate fata de o singura persoana , a carei valoare reprezinta cel putin 10 % din valoarea obligatiilor bilantiere , altele decat imprumuturile , si a angajamentelor de finantare date de banca evidentiate in afara bilantului. In situatia in care unele banci sunt eligibile a fi simultan in doua categorii de persoane fatta de care se calculeaza riscul de lichiditate, aceaste vor fi incluse in categoria fata de care banca inregistreaza expunere maxima;
Durata ramasa de scurs reprezinta durata reziduala a activelor bilantiere , obligatiilor bilantiere , altele decat imprumuturile , si a angajamentelor primate /date de banca evidentiate in afara bilantului , stabilita in functie de scadenta acestora; pentru obligatiunile bilantiere si angajamentele de finantare primite , date de banca , evidentiate in afara bilantului , pentru care sunt prevazute si scadente intermediare, durata ramasa de scurs se stabileste in functie de acestea si de scadenta finala.
Excedent / deficit de lichiditate reprezinta diferenta pozitiva / negativa dintre lichiditatea efectiva si lichiditatea necesara ;
Perioada de observare este intervalul de timp pentru care se determina baza de calcul a rezervelor minime obligatorii stabilite conform regulamentului BNR 4/1998.
Deficit de rezerve reprezinta deficitul determinat in conformitate cu reglementarile BNR privind regimul rezervelor minime obligatorii ;
Grupurile de persoane legate economic intre ele reprezinta persoanele pentru care vor fi luate in considerare , alternative sa cumulative urmatoarele conditii :
sunt afiliate ;
au aceeasi conducere;
interdependenta comerciala directa, care nu poate fi substituita intr-un termen scurt;
sunt membrii ai aceleasi familii;
Indicatorul de lichiditate se calculeaza ca raport intre lichiditatea efectiva si lichiditatea necesara , pe fiecare banda de scadenta. Limita minima a acestui indicator este 1 .
Lichiditatea efectiva se determina prin insumarea pe fiecare banda de scadenta , a activelor bilantiere si a angajamentelor primate evidentiate in fara bilantului;
Lichiditatea necesara se determina prin insumarea , pe fiecare banda de scadenta a obligatiilor bilantieresi a angajamentelor date evidentiate in afara bilantului.
La repartizarea activelor , pasivelor bilantiere pe scadente si , respectiv pe benzi de lichiditate se iau in vedere termenele ramase de scurs pana la expirarea scadentei.
Spre exemplu, un credit acordat la 01.01.2002 , in suma de 20 mld.lei, pe termen de 24 de luni, cu scdente intermediare semianuale de 5 mld.lei, soldul existent la 30 iunie anul curent de 5 mld. Lei va fi repartizat pe banda a 3 a de maturitate (intre 3 si 6 luni ) intrucat perioda ramasa pana la expirarea scadentei finale este de 6 luni .
Lichiditate efectiva
In scopul determinarii lichiditatii efective , activele bilantiere si angajamentele primite de banca evidentiate in afara bilantului se repartizeaza pe benzile de scadenta astfel :
In prima banda de scadenta (pana la o luna inclusiv)
Activele bilantiere cu scadenta la vedere vor fi iinscrise la valoarea contabila diminuata dupa caz cu provizioanle constituite . Activele cu scadenta la vedere sunt reprezebntate de : casa si alte valori , contul curent la banci centrale , conturile de corespondent la banci , depozitele la vedere l abanci si creantele atsate aferente activelor cu scdenta la vedere);
Alte active cu scadenta la vedere , cum sunt conturile curente debitoare si creantele atasate aferente , vor fin inscrise la o valoare ajustata determinata prin prin aplicarea la valoarea contabila diminuata cu provizioanele constituite a coeficientului de ajustare (1-k) .
Coeficientul k se determina prin raportarea soldului creditelor restante aferente clientelei nebancare, incadrate in categoriile "indoielnic" si "pierdere" , la total credite acordate clientelei nebacare , existente in sold la sfarsitul lunii pentru care se face raportarea;
Spre exemplu , creditele restante pana la data de 30 de zile , existente in sold la 30 iunie 2003, la banca NordBank, pentru care s-au constituit provizioane de risc in suma de 0.5 mld. Lei, insumau 3 mld. Lei , iar creditele totale acordate de banca , la aceeasi data clientilor nebancari , insumau 300 mld lei.
K= 3/300 = 0.01
Ca urmare , valoarea creditelor restante care se inscriu pe prima banda de scadenta la banca Nord Bank este de :
(3 mld.lei - 0,5mld.lei) *(1-0,01) = 2,47 mld. lei
Titlurile cu venit variabil inscrise la cota unie burse de valori din tari membre OECD (categoria A) sau di Romania , inregistrate ca titluri de tranzacrtie sau titluri de plasament , vor fi inscrise la o valoarea ajustata reprezentand 50% din valoarea contabila diminuata dupa caz cu provizioanele constituite ;
Titluri cu venit fix cu scadenta pana la un an inclusiv , emise sau garantate de organele administratiei centrale din tari din categoria A , inscrise la cota unei burse de valori din tari de categoria A sau din Romania si titlurile cu venit fix cu scadenta pana la un an inclusiv , negociabile emise sau garantate de organele administratiei centrale din Romania , inregistrate la titluri de tranzactie , titluri de plasament sau titluri de investitii vor fi inscrise la valoarea ajustata reprezentand 90% din valoarea contabila diminuata dupa caz cu proviziuoanele constituite ;
Titlurile cu venit fix cu scdenta mai mare de 1 an , emise sau garantate de organmnele adnministratiei centrale din tari din categoria A , inscrise la cota unei burse de valori din tara dein categoria A sau din Roamania si tuitluri cu venit fix cu scdenta maii mare d eun an , negociabile , emise sau garantate de organele administratiei centrale din Romania , in registrate la tirluri de tranzactie , titluri de plasament sau titluri de investitii , vor fi inscrise la o valoare ajustata reprezentand 70 % din valoarea contabila diminuata , dupa caz , cu provizioanele constituite ;
Alte titluri cu venit fix , altele decat cele mentionate anterior , inscris la cota unei burse valori din tari din categoria A sau din Romania , inrehgistrate la tirluri titluri de tranzactie, titluri de plasament sau tuitluri de investitie , vor fi inscrise la o valorae ajustata reprezentand 60 % din valoarea contabila diminuata , dupa caz , cu provizioanle constituite ;
Creantele atasate aferente titlurilor cu venit fix vor fi inscrise la o valoare ajustata obtinuta prin aplicarea la valoarea contabila , diminuata dupa caz cu provizioanele constituite a coeficientilor de ajustare .
Titlurile cu venit fix mentionate mai sus vor fi luate in calcul in conditiile in care acestea nu sunt afectate garantarii unor imprumuturi primite de banci in cadrul unor operatiuni de pensiune sau de creditare sau nu fac parte din plafonul tehnic de garantare unilaterala , stabbilit de Banca Nationala a Romaniei pentru deconatrea finala a operatiunilor de compensare interbancara .
Creditele restante aferente clientele nebancare , clasificate in categoriile "standard " si "in observatie" , in conformitate cu normele de clasificare vor fi inscrise la valoarea ajustata obtinuta prin aplicarea la o valoare contabila diminuata , dupa caz cu provizioanle econstituite a coeficientului de ajustare (1-k);
Dobanzile restante aferentye creditelor mentionate anterior si creantele atasate aferente acestora vor fi inscrise la o valoare ajustata obtinuta prin aplicarea la valorea contabila diminuiata dupa caz cu provizioanele constituite a coeficientului de ajustare (1-k)
Dobanzile restante aferente creditelor si plasamentelor acordate clientelei bancare , clasificate in categoriile "satnndard" si "substandard ", vor fi inscrise la valorea ajustata obtinuta prin aplicarea la valorea contabila diminuata dupa caz cu provizioanele constituite , a coeficientului de ajustare (1-k);
Coeficientul k se detetrmina prin raoportarea soldului creditelor si al plasamentelor restante , aferente clientelei bancare , incadrate in categoriile "indoiklenic " si "pierdere" , la total credite si plasamente aferente clientelei bancare , existente in sold la sfarsitul lunii pentru care se intocmeste raporaterea.
Dobanzile restante aferente creditelor si plasamentelor acordate clientelei nebancare si creantele atasate aferente acestyora vor fi inscrise la o valoare ajustata , obtinuta pruin aplicarea la valorea contabila diminuata , dupa caz , cu proovizioanele constituite , a coeficientului de ajustare (1-k);
Angajamentele de garantie , executabile la vedere sau pentru care se prevede un termen de valabilitate , vor fi inscrise la valoarea ajustata obtinuta prin aplicarea conmtabila a coeficientului k
Toate elementele mentionate mai sus se vor incadra in prima banda de maturitate adica perioda de timp pana la o liuna , inclusiv.
Toate celelalete categorii de activ altele decat cele mentionate mai sus si decat depozitele interbancare care fac perte din p0lafonul tehnic de garantare unilaterala , satbilit de Bnaca Nationala a Romaniei pentru decontarea finala a operatiunilor de compensare multilaterala interbancara , vor fi repartizatre pe benzile de scdenta in functie de durata ramasa de scurs , la valorea contabila diminuata dupa caz cu provizioanele connstituite .
Creditele curente si creantele atasatev aferente clientelei nebancare vor fi evidentiate la o valoare ajustat diminuata prin aplicarea l;a valoarea contabila aferenta fiecarei benzi de scdenta , diminuata cu provizioanle constituite , a coeficientului de ajustare (1-k).
Pentu a putea fi luate in calcul titlurile care fac obiectul operratiunilor de dare cu imprumut trebuie sa indeplineasca una dintre urmatoarele conditiii :
sunt inscrise la cota unei buirse de valori cuprinse in categoria A din Romania;
sunt emise sau garantate de organele administratiei centrale din Romania .
La determinarea lichiditatii efective , angajementele de garantie de natura cautiunilor , avalurilor si a altor garantii primite de la banci vor fi luate in calcul numi daca sunt irevocabile si neconditionate.Angajamentele de garantie mentionate mai sus, care sunt executabile la vedere sau pentru care se prevede un termen de valabilitate se vor inscrie pe prima bnanda de scdenta , la o valoare ajustata obtinuta prin aplicarea la valorea contabila a coeficientului k . Coeficientul K se determina prin raporaterea soldului mediu al angajamentelor de garantie irevocabile si neconditionate primite, a caror executare a fost solicitata de banca in perioada de 6 luni , a caror executare a fost solicitata de banca in perioada de 6 luni anterioare lunii pentru care se intocmeste raportarea si in termen de 30 de zile de la data la care executarea a fost solicitata ,la soldul mediu al angejamentelor de garantie irevocabile si neconditionate primite, calculat pentru o periooada de 6 luni anterioare lunii pentru care se intocmeste raportarea .
Soldul mediu al angajamentelor de garantie irevicabile si neconditionate primite , a caror executare a fost solocitata de banca in periooada de 6 luni anterioare lunii pentru care se intocmeste raportarea , se determina pe baza medioei aritmetice simple a soldurilor medii lunare . Solsdul mediu lunar se calculeaza pe baza mediei aritmetice simple a soldurilor angajamntelor de garantie irevocabile si necondirtionate , inregistrate la datele de 1, 7, 15, 23, si respectiv ultima zi a anului.
Angajamentele primite evidentiate in afara bilantului , altele decat cele prezentate mai sus vor fi repartizate in benzile de scdentya in functie de durata ramasa d escurs si vor fi evidentiate astfel:
angajamnetele de finantaer eprimite si angajamentele privind tirlurile de livrat , la valoare contabila ;
angajamentele de garantie irevocabile si neconditionate , de natura cautiunilor, avalurilor si a altor garantii primite de la banci , pentru care sunt stabilite scdente certe , la o valoare ajustata obtinuta prin aplicarea la valoarea contabila aferenta fiecarei benzi de scadenta a coeficientului k;
In vederea determinarii lichiditatii necesare obligatiile bilantiere si angajamentele extrabilantiere se repartizeaza pe benzile de scadenta astfel:
Obligatiile bilantiere cu scdenta la vedere , cum sunt : conturile de corespondent ale bancilor , conturile curente creditoare depozitele la vedere ale bancilor cat si al eclientilor se vor inregistra in prima banda de matururitate la o valoare ajustata numai daca valoarea obtinuta din calcul este pozitiva . Valoarea ajustata se detemina prin deducereca din soldul curent aferent fiecarei categorii de obligatii bilantiere , existent la finele lunii , pentru care se intocmeste raportarea , a soldului mediu aferent acestei categorii , calculat pwentru o perioada de 6 luni anterioare lunii pentru care se intocmeste raportarea . Soldul mediu va fi calculat pe baza mediei aritmetice simple a soldurilor medii lunare aferente fiecarui categorii ddee obligatii bilantirrer inregistrate la datele de 1, 7, 15, 23 si , respectiv, in ultima zi a lunii. In cazul in care valoarea ajustata obtinuta este zero sau negativa , obligatiile bilantiere cu scdenta la vedere nu vor fi luate in calcul la deterninarea lichiditatii necesare.
Bancile care in perioada de observare anterioara datei de raportare a indicatorului de lichiditate inregistreaza deficit de rezerve sau care in luna anterioara datei pentru care se intocmeste raportarea inregistreaza niveluri ale indicatorilor de solvabilitate sub limitele minime prevazite de reglementarile BNR vor inregistra categoriile de obligatii bilantiere mentionate mai sus la valoare contabial .
Datoriile atasate aferente obligatiilor bilantiere mentionate anterior vor fi inscrise pe prima banda de scadenta la valorea contabila.
Celelalte categorii de obligatii bilantiere , altele decatvcele mentionate mai sus , vor fi repartizate pe scdente in functie de durata ramasa de scurs , la valoare contabila
Angajamentele de garantie , executabile la vedere sau pentru care se prevede un termen limita de valabilitate , vor fi inscrise in prima banda de maturitate , la valorea ajustata obtinuta prin aplicarea la valorea contabila a coeficientului k. Acest coeficient se determina prin raportarea soldului mediu al angajamentelor de garantie irevocabile si neconditionate date , a caror executare a fost solicitata bancii in perioda de 6 luni anterioare lunii pentru care se intocmeste rapotrtarea , la soldull mediu al angajamentelor de garantie irevoicabile si neconditionate date , calculat pentru o perioada data de 6 luni anterioare lunii pentru care se intocmeste raportarea . soldul mediu al anggajamentelor de garantie irevocabile si neconditionate date, calculat pentru o perioada de 6 luni anterioare lunii pentru care se intocmeste raporatrea , se determina pe baza mediei aritmetice simple a soldurilor medii lunare . soldul mediu lunar se calculeaza pe baza mediei aritmetice simple a soldurior angajamentelor de garantie irevocabile si neconditionate date , inregistrate la datyele de 1, 7, 15 23 si respectiv , in ultima zi a lunii.
Angajamentele date evidentiate in afara bilantului , vor fi luate in calcul fara partea garantata cu depozite colaterale . In cazul acreditivelor si a altor credite documentare nu va fi luata in acalcul partea care are ca sursa de finantare o linie de credit acordata de banca emitenta a respecvtivului acreditiv sau credit documentar
Angajamentele date , evidentiate in afar bilantului, altele decat cele mentionate mai sus vor fi si incluse in prima bancda de scdenta vor fi repartizate in funxctie de durata ramasa de scurs si vor fi evideentiate astfel :
angajamentele de finantare date si angajamentele privind titlurile de primit , la valorea contabila
angajamentele de garantie irevocabile si neconditionate de natura cautiunilor , avalurilor si a altor garantii date altor banci, precum si a garantiilor date clientelei , pentru care sunt prevazute scdente certe , la o valore ajustata obtinuta prin aplicarea la valorea contabila a ferenta fiecarei benzi de scdenta a coeficientului k .
Spre exemplu la data de 30 iunie 2003, soldul depozitelor la vedere ale clientilor nebancari , la banca Nord Bank era de 20 de mld. Lei, iar soldul mediu al acestor obligatii pe lunile decembrie 2003- mai 2003 a fost de 18.5 mld.lei.
Suma ce se va inscrie pe I banda de lichiditate aferenta obligatiilor respective va fi de :
20,0 mld lei - 18,5 mld lei = 1,5 m,ld.lei
Deci numai , 1.5 mld. Lei are necesar banmca Nord Bank pentru a face fata obligatiilor derivand din depozitele la vedere ale clientelei nebancare, intrucat , din experienta ultimelor 6 luni rezulta ca, de fapt , clientii isi mentin un sold mediu capabil al depozitelor , chiar daca acestea sunt la vedere.
Bnacile au obligatia de a raporta Bancii Nartionale a Romaniei - Directia de supraveghere nivelul riscurilor mari de lichiditate fata de o singura persoana .[86]
In cazul in care nivelul unui risc mare de lichiditate fata de o singura persoana depaseste 15% din totalul obligatiilor bilantiere , altele decat imprumuturile , si al angajammentelor de finantare date de banca evidentiate extrabilantier , bancile vor calcula lichiditatea necesara prin inregistrarea la valoarea contabila a obligatiilor biolantiere cu scadenta la vedere pe care le au fata de persoana respectiva.
Cerinte de managemenet si control intern
In vederea limitarii riscului de lichiditate , precum incadrarii in conditiile stanilite de nornmele bancare , bancile sunt obligate sa stabileasac pentu fiecare exercitiu financiar :
a) strategia in domeniul managementuluui lichiditatii , care va fi reanalizata ori de cate ori modificarea conditiilor mediului de afaceri o impune ;
b) strategia managementului lichiditatii in cazuri de criza , materializata intr-un plan alterrnativ care sa prevada solutii pentru depasirea in conditii optime a periodelor de criza
Totodata , bancile sunt obligate sa dispuna de de proceduri administrative si de control intern adecvate care sa permita supravegherea riscului de lichiditate. Procedurile de urmarire si limiatre ale riscului de lichiditate trebuie sa fie aprobate cel putin la nivelul comitetului de risc.. Bancile sunt onbligate si sa desemnneze un conducator care sa asigure coordonarea permanenmta a activitatii in domeniul managementului lichiditatii.
Inn vederea limitarii riscului de lichiditate, bancile sunt oblifgate sa asigure o evidenta extracontabila corespunzatoare, care sa stea la baza intocmirii raportarilor de prudenta bancara prevazute in normele bancaree .
1V.2. NORME BANCARE INTERNATIONALE
Principii si practici utilizate in managementul lichiditatii pe plan international in institutiile bancare
Lichiditatea este cruciala pentru bunul mers al bancii de aceea managwmntul lichiditatii este printre cele mai importante activitati dintr-o banca , el reduce posibilitatea apritiei de probleme serioase..
Problemele de lichiditate la nivelul unei banci pot avea consecinte la nivelul intregului sistemm , de aceea analiza lichiditati nu vizeaza doar aspectul cantitativ ci presupune si urmarirea evolutiei cererii de capital in diverse situatii , inclusiv situatiile de criza.
Managementul lichiditatii tine de natura , complexitatea operatiilor bancii, analiza cererii de capital net in diverse situatii, diversitatea surselor de lichiditate cat si existenta planurilor pentru anumite situatii de urgenta.
Orice institutie bancara care doreste obtinerea unor performante ar trebui sa tina cont , in activitatea sa de management al lichiditatii, de principiile elaborate de "Bank of International Settlements " prin "Comitetul de Supraveghere Bancara de la Basel" .
Aceste principii au in vedere urmatoarele activitati realizate de institutiile bancare :
I. Dezvoltarea unei structuri pentru administrarea riscului d elichiditate;
II. Masurarea/Monitorizarea Cererii (Nevoii) nete de capital;
III. Managementul accesului pe piata
IV. Planuri in situatii de criza:
a) Strategia;
b) Lichiditatea de sustinere;
c) Programe de securitate a activelopr.
VManagementul lichiditatii raportat la valutele straine ;
VIControlul intern in managementul riscului de lichiditate;
VIIRolul dezvaluirilor publice in imbunatatirea lichiditatii;
VIIIRolul supervizorilor (Institutii de supraveghere ) .
I. Dezvoltatrea unei structuri pentru administrarea riscului de lichiditate
Principiul 1 Este necesara existenta in fiecare institutie , strategie ce trebuie corelata cu noivelul de risc atras d banca respectiva. Deci, trebuie sa existe o strategie aprobata de tip "zi de zi" si acre sa foie comunicata in cadrul bancii. Crearea de lichiditate fave parte din activitatile cheie ale bancilor . Multe dintre aceste activitatidepinzand direct sau indirect de abilitatea cu care banca furnizeaza lichiditati pentru clienti. Teoretic orice tranzzactie sau angajament are implicatii asupra lichiditatii si de aceea trebuie stabilite tintele cantitative / calitative pentru a nu fi afectata starea financiara a bancii. Strategia trebuie astfel abordata incat sa permita bancii sa-si protejeze starea de lichiditate si sa faca fata anumitor situtatii de criza.Totodata strategia trebuie sa cuprinda ansamblul politicilor specifice managementului lichiditatii printre care : pozitia si structura activelor si pasivelor , managementul lichiditatii particularizat pe fiecare valuta in parte si tehnici utilizate pentru asigurarea temporara sau pe termen lung a lichiditati.
Riscul operational , de credit, de piata sau un sistem informatic / informational neadecvat afecteaza lichiditatea.
Principiul 2. Board-ul bancii trebuie sa aprobe strategia si politicile referitoare la managementul lichiditatii , sa se asigure ca desfasoara o activitatea corespunzatoare de control si monoitorizare a lichiditatii. Acesta trebuie sa fie in permanenta informat despre starea de lichiditate atat imediata cat si pe termen mediu si lung, in care se afla institutia bancara respectiva.
Comitetul de Directie al fiecarei banci trebuie :
sa aprobe politicile primordiale care determina influenteaza riscul de lichiditate al bancii;
sa se asigure ca managementul executiv administreaza clar si conrect nivelul normar (acceptabil) de lichiditate si adopta toate politicile soi procedurile pentru monitorizarea obiectiva a riscului de lichiditate ;
sa fie in permanent in,format , cu suficiente date (detalii) pentru monitorizarea riscului de lichiditate curent dar si evolutiile viitoare alke acestuia atat din punct de vedere al portofoliilor cheie dar si in ansamblu;
sa aiba in vedere si sa elaboreze planuri ce pot fi aplicate in situatiile de urgenta (lipsa acuta de lichiditate).Aceste planuri trebuie sa fie in permanenta revizuite pentru a face fata in timp util si la costuri rezonabile.
Principiul 3. Bancile trebuie sa aiba o structura de management capabila sa aplice strategia de lichiditate.Fiecare banca trebuie sa stabileasca unn grup de persoane care sa aiba responsabilitatea gestiunii lichiditatii. Acesta este de regula reprezentat de un "Comitet de gestiune a activelor si pasivelor"(ex: ALCO : Asset and Liabilities Committe").
Trebuie avuta in vederea aplicarea unei strategii felexibile, astfel incat sa poata fi efectiv implementata de caytre managementul executiv.Membrii conducerii executive trebuie sa urmareasca in permanenta daca se aplica si se respecta normele , procedurile si politicile pentru administrarea riscului de lichiditate, totodata acestia trebuie sa stabileasca si sa revizuvizuiasca la anumite intervale de timp pozitile de lichiditate ale institutiei bancare respective.
Ecartul cumulat de cash-flow (adica cererea neta de capital ca procent in total pasive pe zi/saptamana/luna), calculat si functie de nivelul cotat pe piata al activelor lichide (cu un discount care sa acopere variatia preturilor) si incluzand iesirile de resurse previzionate.
Activele lichide ca procent din pasivele pe termen scurt, tot in conditii de preturi fluctuante iar la activele lichide cuprind numai activele care prezinta un grad ridicat de lichiditate - active pentru care exista piata si in conditii de criza.
Principiul 4. Orice banca trebuie sa detina un sistem de informatii adecvat pentru monitorizarea si controlul riscului de lichiditate , adica un sistem de informatii rapide, furnizat de persoane autorizate care sa permita decizii optime, chiar in conditii de criza, lichiditatea pe fiecare valuta in parte si trebuie sa reflecte situatia la un anumit moment atat individual cat si agregat. Toate bancile trebuie sa aiba un sistem care sa posede abilitatea de a calcula pozitiile de lichiditate zilnic, pe intervale foarte scurte de timp (pana la 5 zile) si pentru perioade mai indelungate, totodata trebuie sa poata evalua trendul expunerii agregate a banciii in pronbleme de lichiditate.
Acest sistem trebue sa fie destul de flexibil astfel incat sa faca fata diferitelor evenimente neprevazute.
II. Masurarea / monitorizarea cererii nete de capital
Principiul 5. Fiecare banca trebuie sa stabileasca un proces pentru cuantificarea si monitorizarea necesarului net de finantare.
Banca trebuie sa coreleze in permanenta intrarile de fonduri cu iesirile de fonduri pentru a sesiza eventualele diferente nete aparute. Acest lucru se poate face prin calcule simple , simulari statistice sau modele tehnice foarte sofisticate , care iau in calcul schimbarile din climatul economic sau cele ale conditiilor de piata. Este foarte important ca bancile sa ia in considerare nevoia viitoare de capital atat pe termen scurt cat si pe perioade mai lungi si factorii care determina un decalaj foarte mare intre intrarile de fonduri si iesirile de fonduri care ulterioar pot declansa risc de lichiditate.Un factor foarte important este jucat de rolul pe care il are reputatia bancii in procurarea fondurilor necesare in conditii acceptabile pentru banca., totodata eventualele pierderi sau degradari ale agentiilor de rating pot avea impact asupra perceptiei publice si in acest caz reactia este fundamentala cu privire la accesul bancii la fonduri in conditii normale fara pierderi. Alt factor este reprezentat de evenimentele neprevazute ce pot aparea si implica cheltuieli si plati ce afecteaza starea de lichiditate a banci respective.
Orice banca trebuie sa urmareasca ca intrarile de fonduri sa compenseze iesirile defonduri. In acest sens un instrument foarte util este realizarea unei scale mobile de maturitate a diverselor plati/incasari ceea ce va reflecta pentru fiecare perioada selectata de maturitate o situatie a excedentului/deficitului cumulativ net de fonduri luand in calcul activele, pasivele cat si alte evenimente extrabilantiere. Este nevoie de un calendar al acestor scadente , in care sa fie mentionate dobanzile platite/incasate ,deci acesta este un instrument de baza. Necesarul net de fonduri se calculeaza pe baza fluxurilor viitoare .
In cazul aparitiei unor probleme de lichiditate, primul lucru ce trebuie facut este urmarita mentinerea stabilitatii institutiei bancare respective
Principiul 6. O banca trebuie sa analizeze lichiditatea utilizand o varietate de scenarii de tip "what if", adica aceste scenaroii trebuie sa ia in cosiderare ce s-ar intampla datorita actiunii factorilor interni (specifici bancii) dar si factorilor externi (dependenti de piata).
In cadrul fiecarui sceanriu o banca trebuie sa evalueze fluctuatiile lichiditatii.
Strategia in domeniul lichiditatiui trebuie sa fie adaptata la conditiile normale de functionare a bancii dar trebuie sa prezinte solutii si pentru situatiile de criza
In cadrul fiecariu scenaruiu trebuie sa se estimeze probabilitatea evolutiei cashflow-ului de aceea este nevoie de scadentele activelor si pasivelor. De aceea pentru realizarrea evaluarii lichiditatii , o banca trebuie ca in cadrul tabelului de lichiditate sa utilizeze anumite tehnici . De ex. : pentru fiecare sursa de capital o banca trebuie sa decida daca pasivele vor fi:
replatite , rascumparate in intregime la scadenta;
derulate gradual in urmatoarele saptamani;
disponibile in conditii de absoluta necesiate.
De foarte multe ori in conditii de criza, judecata si decizia luata concret in momentul respectiv sunt mult mai utile si eficiente decat elementele teoretice. Este foarte benefic ca in situatiile de criza sa se aleleze si sa se tina cont de rezultatele experientelor asemantoare anterioareale bancii respective sau ale altor banci. Totusi o banca nu va avea informatia perfecta cand trebuie sa aleaga intre mai multe optiuni ceea ce determina adoprtarea unei abordari conservatoare care sa indrume banca sa ia in considerare scadentele mai indepartate ale intrarilor de fonduri si scadente din ce in ce mai apropiate ale iesirilor de fonduri.
Principiul 7. Banca trebuie sa revizuieasca frecvent straegia adoptata in managementul lichiditatii pentru a vedea daca ea continua sa fie valida.Deoarece lichiditatea poate fi afectata de factori ce nu pot fi mereu previzionati cu exactitate ipotezele referitoare la stabuilirea nivelului de lichidiytate trebuie revizuite . exista un numar limitat de ipoteze princpale ce se vor emite. Vom analiza urmatoarele categorii de elemente ce fac obiectul ipotezelor :
Active
Trebuie vizata capacitatea de a fi vandut portofoliul de active ca si colateral la sporirea cashflow-ului si chiar ce active ajustate la scadenta se reinnoiesc si care nu. In estimarea necesarului normal de de fonduri se iau in considerare modelele istorice de derulare si noile decizii de imprumut ; altele prin analize statistice sezoniere , cererea de credite si de imprumuturi ( de ex. pentru consum )Se pot face si proiectii de afacrei sau analize de la caz la caz.
De ex. : in conditii de criza o banca poate decide sa riste periclitand relatiile de faceri refuzand sa acorde noi credite soi imprumuturi pe care in conditii normale le-ar fi acordat sau ar putea sa refuze eventualele imprumuturi deja incheiate , stabilite.
Sporirea accesului la pietele secundare pentru diverse clase de active permite bancilor sa tranzactioneze active mult mai rapid . in conditii normale activele pot fi convertite usor si rapid in cash (numerar) si cu costuri reduse dar mai nou s-a demonstrat ca vinderea activelor nu mai este o solutie asa viabila.
In determinarea lichiditatii activelor acestea pot fi clasificate in patru categorii:
cea mai lichida categorie de active cuprinde numerarul si titlurile de stat ce sunt eliginbile pentru utilizarea drept colateralpentru bancile centrale in operatiunile de open market.
a doua categorie de active o reprezinta celelalte titluri, respectiv actiuni si creditele interbancare ce pot fi vandute.
O categorie de active mai putin lichide este reprezentata de portofoliul de credite acordate de banci si care pot fi vandute. Acestea au un grad de siguranta mai scazut.
Activele cele mai putin lichide sunt reprezentate de activele imobilizate , necautate pe piata ,creditele restante si indoielnice si investitiile subsidiare.
Aceasta este o clasificare relativa deoarece tine de fiecare banca sa le incadreze asa in functie de instrumentele si pietel pe care le ofera , clientii de care dispune si pana la urma tine chiar si de scenariul anticipat in conditii de criza.
Pasivele
In vedrea evaluarii fluxurilor generate de pasivele bancare, o banca trebueie sa evalueze pozitia propriilor pasive in conditii normale de afaceri. Se au in vedere urmatoarele elemente : nivelul normal al depozitelor ce se reinnoiesc la scadenta si al celorlalte pasive cu aceleasi caracteristici; scadenta depozitelor ce nu prezinta o maturitate contractuala (disponibilitatile la vedere si alte tipuri de conturi de economii); nivelul normal de crestere al noilor depozite.
Bancile stabilesc prin diverse tehnici scadenta efectiva pentu pasivele de care dispune . Pentru depozitele la vedere se iau in calcul factori sezonieri, senzitivitatea ratei de schimb si alti factori macroeconomici. La depozitele persoanelor juridice se face o analiza de la caz la caz , fiind tot mai greu de stabilit comportamentul pasivului odata cu sporirea compozitiei alternativelor de investitii in cazul depozitelor.
In cazul aparitiei unei situatii de criza se iau in vedere urmatoarele 4 probleme:
-Ce surse de finantare sunt sigure , indiferent de conditiile existente si daca aceste surse pot fi sporite?
-Ce surse de finantare pot avea probleme in caz de criza si la ce nivel? Este dobanda un instrument de control? (adica nivelul dobanzi boonificate poate controla volumul iesirilor de resurse?)
-Care dintre categoriile de pasive vor suferi daune imediat in conditiile aparitiei unei situatii de criza?
Detine banca anumite solutii de rezerva aplicabile si in situati de criza?
Primele doua categorii sunt considerate a fi optime deoarece conduc la reducerea iesirilor de resurse prognozate - capitalul bancii si pasivele banci neajunse la scadenta devin un fel de "tampon de lichiditate" ( in special cele pe termen lung) De regula prima categorie este sigura pentru banca in marea majoritate a conditiilorpentru ca cel putin in cazul persoanelor fizice sau micilor firme , costul de a se transfera la alta banca in conditii de criza devine prohibitiv.
A doua categorie suporta situatii nefavorabile usoare si se "misca'relativ pe perioada crizelor. Exista doar riscul ca pe perioada crizelor capitalurile interbancare s aramana blocate si relativ inaccesibile.
Restul pasivelor pot fi pierdute la scadenta , ele orientandu-se catre destinatii mai sigure ( in cazul unei situatii de criza). In acest caz o imporatnat majora o au relatiile bancii. Este stiut ca atunci cand sunt probleme pe piata institutiile de prim rang constata o afluenta ridicata de fonduri in dauna altor banci de pe piata. Aceste pasive sunt riscante deoarece pot pasrasi oricand sursele de finantare ale bancii.
Elementele extrabilantiere
Aceste alemente pot avea influenete negative asupra lichiditatii in situatiile de criza.
Srisorile de credit si de garantie financiar -bancara sunt instrumentele de luat in calcul in acest sens, deoarece pot genera iesiri semnificative de fonduri, dar ele sunt de regula independente de situatii bancii.
Swap-urile , optiunile over- de counter (OTC) , contractele forwrad si intreruperea brusca a unor acorduri pot de asemenea iesiri de fonduri.
Bancile trebuie sa evelueze un nivel normal al iesirilor de fonduri si sa previzioneze un nivel al iesirilor si pentru cazurile in care apar anumite situatii nefavorabile, respectiv situatiile de criza.
Alta ipoteze (elemente de influenta)
In afara de necesarul de liciditate obtinut pentru propria activitate , bancile trebuie sa dispuna de fonduri si pentru realizarea altor operatiuni precum: necesitatile de fgonduri utiliztae pentru rolul de banca corespondenta ce furnizeaza servicii bancare sau furnizeaza acces la sistemele de plati pentru alte mici banci autohtone sau alte institutii financiare (mai ales in domeniul comertului).
Banca este vulnerabila si la intarzierile sau stoparile platilor efectuate de clienti sau fata de necesitatea efectuarii unor plati neasteptate (imprumuturi in aceasi zi , iar Bancile Centrale nu prea faciliteaza acest lucru) Trebuie intrebati clientii despre cashflow-ul estimat al acestora. Cand clientii nu pot previziona corect "nivelul zilei" bancile platitoare se pot confrunta cu probleme in ceea ce priveste contul deschis la Banca Centrala si RMO. In aceste conditii bancile vor trebui sa atraga sau sa plaseze fonduridin/in piata prin intermediul facilitatilor overnight. Foarte rar alte tipuri de plati pot afecta lichiditatea (cheltuieli cu personalul, chiriile, salariile, taxele)- in general sunt nesemnificative.
III. Managementul accesului pe piata
Principiul 8. Fiecare banca trebuie sa-si revizuiasca periodic efortul pentru a stabili si mentine relatiile cu detinatorii de pasive; de a mentine diversitatea pasivelor si de a avea drept obiectiv asigurarea capacitatii sale de a vinde activele.
In cadrul managementului lichiditatii, o foatrte mare importanta o are stabilirea modului de acces pe piatasi intelegerea variatelor optiuni privind fondurile disponibile , foarte simplu, o banca trebuie sa inteleaga la cate fonduri si cat capital se poate astepta sa primeasca de pe piata atat in conditii normale cat si in situatii de criza.
Managementul superior al bancii trebuie sa se asigure ca accesul pe piata a fost controlat in mod activde catre colaboratorii potriviti din interiorul bancii. Relatii pot exista si cu partenerii comerciali , bancile corespondente , marii clienti tip corporatii si bineinteles sistemele de plati. . Stabilind relatii puternice cu furnizorii cheie de capital de pe piata se poate obtine o "linie defensiva" de aparare impotriva lichiditatii, devenind o parte importanta a managementului lichiditatii. Frecventa contactelor si a utilizarii surselor de capital sunt doi indicatori posibili ce cuantifica intensitatea relatiei de asigurare "de capital".Riscul de lichiditate in momentul in care are loc o concentraree a resurselor de finantare. Din acest punct de vederec, banca trebuie sa cunoasca compozitia, caracteristicile si diversificarea surselor de finantare. Trezoreria are rolul de a monitoriza optiunile de finantare si a previziona trendul acestora.
Un alt element specific managemetului pe piata este reprezentat de dezvoltarea pietelor pentru vanzarea activelor sau dezvoltarea acordurilor prin care banca se poate imprumuta si garanta cu active.
V. Planuri in situatii de criza
Principiul 9. O banca trebuie sa aiba planuri de criza in ceea ce priveste strategia de sustinere a lichiditatii care sa includa proceduri pentru asigurarea cash-flow-ului in situatii de urgenta.
Abilitatea bancii de a afce fata atat crizelor temporare cat si pe termen lung , in sensul realizarii unora sau tuturor activitatilor la timp sau la un cost rezonabil poate depinde de adecvarea corecta a planurilor sale formulate pentru situatii de criza. Cum bancile se bazeaza din ce in ce mai putin pe propriile surse , drept stabile , de baza , bazandu-se tot mai mult pe surse secundare (piata secundara) de capital, nevoia de planuri de criza devine tot mai critica. Din acest punct de vedere se ridica doua intrebari :
Are managementul strategie in conditii de criza?
Are managemantul proceduri pentru acceasul la capitaluri in conditii de urgenta?
Raspunsurile realiste trebuie sa determine cum o banca poate razbate in conditii anormale , de criza. In plus trebuie identificate si intelese tipurile de evenimente ce pot afecta planurile in m,aterie de lichiditate in cazul unei perioade de criza.
a). Strategia.
Un plan de urgenta referitor la problemele lichiditatii trebuie sa includa referiri la :
Necesitatea ca procedurile sa asigure flux continuu de informatii precise, pertinente managementului superior pentru a lua rapid cele mai bune decizii . In fiecare banca trebuie sa existe o diviziune clara a responsabilitatilor astfel incat fiecare sa stie ce atributii ii revin, sa le inteleaga si sa le indeplineasca in situatii de criza.
Strategia de actiune propriu-zisa prin care sa fie "schimbat" comportamentul activelor si pasivelor dintr-unul normal utilizat in conditii normale de piata , intr-unul adecvat situatiei de criza (de ex. o banca poate constata ca va suferi un deficit de lichiditate datorat viitoarelor sume de numerar care vor intra din activele ce pot fi vandute si iesirile de numerar pentru depozitele ajunse la scadenta ce vor fi lichidate. Intr-o criza , o banca trebuie sa fie mai agresiva in ceea ce insemna tranzactionarea activelor sau chiar sa le vanda ceea ce nu se intampla in conditii normale marind astfel intrarile de capital (numerar).
Mentinerea relatiilor cu clientii , detinatorii de pasive, cu creditorii si cu alti parteneri. Pe masura ce problemele cresc , banca trebuie sa decida la ce active renunta (de regula , aceste active sunt cele care par sa fie in detrimentul relatiilor de afceri si a perceptiei publice; de ex. actiunile si obligatiunile emise de guvern)Relatia cu detinatorii de pasive devine una cheie . daca strategia bancii cere ca si in conditii de piata normala , relatia cu ei sa fie puternica banca va fi mai bine pozitionata in a-si asigura surse de capital pe timpul crizelor.
b). Lichiditatea de sustinere
In planurile de criza trebuie incluse proceduri pentru contracararea "caderilor de cash-flow-uri"in situatii potrivnice. Bancile au la dispozitie cateva astfel de surse de capital , in primul rand facilitatile de credit neutilizate. In functie de graavitatea problemelor , banca decide cum sa actioneze.
Planul de criza trebuie sa evidentieze cat mai rapid posibil suma totala de care dispune din aceste surse si sub ce forma pot fi utilizate. Bancile nu trebuie sa se axeze excesiv pe aceste situatii derezerva , necesitand luarea in calcul a diferitelor conditii (ca perioada de informare ce poate afecta abilitatea bancii de a accesa rapid). De aceea se impun planuri de criza.
Bancile trebuie sa constate in ce conditii si pentru ce scopuri vor stabili "noi linii de capital" , pentru care vor plati un comision, o dabanda cu care sa fie capabila sa depaseasca situatiile de criza.
c). Program de "securitate" a activelor
Existenta provizioanelor de siguranta in vanzarea activelor , extindeeea facilitatilor in domeniul lichiditatii la programe de securitate si amortizarea rapida a pierderilor ce apar in tranzactii cu anumite active pot implica riscuri semnificative asupra lichiditatii pentru institutiile angajate in activitati de creditare pe piata secundara.
Este necesar ca institutiile sa includa in planurile de masuri pentru conditii de criza , in forma completa si riscul potential generat de activitati mai sus mentionate , de creditare pe piata secundara. Avand la baza un sistem de siguranta , de rezerva legat de securitatea activelor se vaputea deetrmina potentialul efect asupra lichiditatii la inceputul fiecarei tranzactii si pe toata durata lor in ideea unei mai bune stabiliri a viitoarelor necesitati de fonduri.
Trebuie neaparat luata in considerare si nevoia de a obtine asa-zisele fonduri "de inlocuire" si de a specifica posibelele surse alternative de capitaluri in eventualiatatea in care sisteele de rezerva si de securitate a activelor nu ofera solutii rapide de amortizare a necesitatilor . O astfel de situatie negativa poate impiedica chiar posibilitatea de a se baza pe reasigurare sau alte imprumuturi atata vreme cat reputatia institutiei iin fata investitorilor / creditoroilor poate fi afectata.
VI. Managementul lichiditatii raportata la valutele straine
Dupa ce in anii 90 au aparut probleme pe diverse piete cu valutele , bancile cu prezenta internationala trebuie sa aiba in vedere , in analiza activelor si pasivelor a lichiditatii cel putin 2 probleme:
Bancile sunt mai putin cunoscute de catre detinatorii de pasive pe pietele valutelor satraine. De aceea referindu-ne la mediul intern al bancii respective (piata nationala ) detinatorii de capital straini nu pot face distinctia intrezvon si realitate , asa cum ar face-o cei de pe piata interna.
In cazul aparitiei unor evenimente neprevazute o banca este posibil sa nu poata mereu sa-si reorienteze lichiditatile spre necesarul din tranzactiile de schimb valutar, la timp pentru a satisface cererea . De aceea acestea sunt importante pentu banci mai ales pentruu valute a caror piata nu este suficient de "lichida" in orice conditii.
Principiul 10. Fiecare banca trebuie sa aiba un sistem de masurare, monitorizare si control a lichiditatii pentru cele mai importante valute cu care opereaza. In plus , la stabilirea nevoilor agregate de lichiditati in valute si a unei neimpotriviri acceptabile cu angajamentele in moneda nationala , bancile trebuie sa adopte analize sepatrate pentru fiecare valuta in parte.
In arbitrajele, dealing-urile in general, in care se utilizeaza monede straine , riscul la care se expune banca este cel d emodificare brusca a ratelor de schimb sau/si chiar lichiditatea pietei ; acesti factori d influenta pot fi fie interni, fie rezultati din exterior. Banca poate constata ca a crescut gap-ul la resursele (capitalurile) sale in valute straine. Mai mult activele in valuta pot fi usor deteriorate , mai ales cand cei care beneficiaza cu imprumuturi nu evalueaza adecvat riscul generat de valutele straine (este neceasara deci o supraveghere zilnica pe fiecare valuta).
Totuldepinde insa si de natura operatiunilloor bancii deoarece pentru unelkle banci ce a mai vulnerabila zona este reprezenatata de depozitele in valuta si liniile de credit pe termen scurt.
A. Formarea si completarea activelor in lei cu cele in valute
Trebuie urmarite conditiile pietei ce pot afecta accesul la valuta si trebuie inteles ca cei care detin depozite in valuta si creditorii vor cauta sa-si puna in siguranta sumele.
Bancile trebuie sa-si castige accesul la sumele alternative de capital pentru a rascumpara pasivele in valuta.
Dca o banca considera ca depozitele in lei pot fi transferate in valuta pentru rascumpararea pasivelor in valuta , trebuie analizata pitata vautara. Nu trebuie sza uite ca pietele valutare pot emite lichiditate si/sau ratele de schimb sa scada considerabil
B. Formarea activelor in valuta.
Cand o banca acorda imprumuturi in valuta isi asuma numeroase riscuri si de aceea din nou se impune o analiza a pietei , a ratelor de schimb , chiar si a valutelor care aparent stagneaza. Scopul este mentinerea unui raport egal aintre activele in valuta si pasivele in valuta.
Bancile locale care acorda imprumuturi in valuta catre agentii locali sunt vulnerabile deoarece in caz de deprecieri bruste cei care sunt imprumutati pot sa nu mai fie capabili sa returneze creditele in valuta si astfel vor rezulta probleme de cash-flow pentu banca creditoare si va creste expunerea acesteia in valuta.
Principiul 11.Bancile trebuie sa -si stabileasca , revizuiasca , periodic limitele in care sa se incadreze cash-flow-ul sau, evidentind eventualele mici neconcordante in timp pe toate valutele in ansamblu si pe fiecare valuta in parte , semnificativa in care banca opaereaza.
Lichiditatea poate de caderire de curs si mai ales in cazul valutelor care nu prezinta o lichiditate foarte mare in criza , nici valutele aparent stabile pot sa nu fie usor convertibile pentru a rambursa depozitele in valuta.
In general o banca are mai putine probleme cu lichiditatea in valuta decat cele in moneda nationla, iar acest lucru tine de abilitatea bancii de a aduce capital in valutele de pe piata in conditiile cele mai convenabile.
VII. Controlul intern in managementul riscului de lichiditate
Principiul 11. Fiecare banca trebuie sa efectueze evaluiari regulate pentru a asigura integritatea procesului de management al riscului de lichiditate; sistemul de control trebuie sa aiba la bbaza urmatoarele:
1). Control puternic al mediului
2). Proces adecvat de identificare /evaluare a riscului de lichiditate
3). Evaluarea de politici , proceduri
4). Revizuirea permanaenta a strategiei.
Trebuie acordata o atentie mai mare modului potrivit de aprobare a diferitelor activitati , limite, alte activitati , alte mecanisme ce da un nivel rezonabil de asigurare a bancii impotriva riscului de lichiditate si prin care se asigura atingerea obiectivelor.
Revizuiri si evaluari regulate in sensul in care personalul bancii actioneaza in spiritul politicilor adoptate si daca insasi ele sprijina obiectivele , sa fie sensibile la orice schimbare semnificativa si sa tina cont de termenele de realizare.
Procedurile pentru stabilirea limitelor de operare , pot varia de la o banca la alta si trebuie revazute periodic ; in cazul depasirii limitelor , cei responsabili iau masuri conform politicilor adoptate ; trebuie totodata revizuite si diversele schimburi in natura instrumentelor folosite , a limitelor controlului intern in vigoare la ultima revizuire.
Auditul intern joaca un rol foarte important in acest sens, iar totul trebuie sa tina cont si de factorul timp.
VIII. Rolul dezvaluirilor publice in imbunatatirea lichiditatii
Principiul 12. Fiecare banca trebuie sa aiba un mecanism care trebuie sa asigure existenta unui nivele adcvat al dezvaluirilor de informatii despre banca in ideea controlarii perceptiei publice asupra organizatiei.
Experienta a aratat ca o banca trece mai usor printr-o o perioada de croiza daca 4exista un flux continuu de informatii despre banca catre public , dar mai ales catre creditori si ceilalti parteneri.
Trebuie stabilit, c parte a plnului de criza, care va fi relatia cu media, cand sunt lansate zvonuri negative despre banca , care va fi reactia deoarece este inevitabil ca ea sa apara imediat Banca astfel alunga temerilor de pe piata si demonstreaza ca problemele sunt sub control.
IX. Rolul supervizorilor
Principiul 13. Fiecare banca tebuie sa aiba , sa realizeze o evaluare independenta a strategiilor , politicilor , procedurilor si practicilor banciii legate de managementul lichiditatii.
Informatiile trrebuie sa fie suficiennte si la timp iar toate acestea la un loc sa asigure banca ca are un plan adecvat in conditii de criza referitor la lichiditate
Fiecare banca trebuie sa verifice daca procesele de management intern legate de risc confirma ceea ce este scris pe hartie. Este necesar sa fie vazuta care este cererea neta de capital .
Supervizorii trebuie sa mentina conducerea superioara activ implicata in procesuul de managemnt al lichiditatii si ceasta trebuie sa furnizeze suficient si la timp informatii detaliate pentru a intelege si controla riscul de lichiditate.
O recomandare este supravegherea zilnica dar care sa ofere informatii nu doar pe ternmen scurt ci si pe termen lung .
In cazul tranzactiilor in valuta sau cand se stie ce moneda anume este cu probleme bancile trebuie sa raporteze in cadrul lichiditatii atat expunerea individuala pentru fiecare valuta cat si cea agregata.
Trebuie urmarite implicatiile la nivel global ale gap-ului de lichiditate in valuta la nivelul intregului sistem bancar.
Riscul de lichiditate trebuie analizat corelativ cu adecvarea capitalului .Supervizorii pot avea propriile planuri de criza, in banmca sau pe piata, trebuie sa fie cautati atat ei cat si Banca Centrala , imediat ce o banca considera ca are probleme.
Edward A. McNally - Economic Development Institute of The World Bank - Basi c Topics in Sound Bank Management , 1996
Ion Nitu - "Managementul riscului bancar"
Luminita Roixin =- " Managementul riscurilor bancare"
www.bnro.ro
Hempel G, Coleman A, Simonson D - "Bank management- text and cases"
Luminita Roxin - "Gestiune a riscurilor bancare "
Norma B.N.R. 1/2001 perivind lichiditatea bancilor
Norma B.N.R. 1/2002 privind modificarea si completarea normei B.N.R. 1/2002
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 5437
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
