Politica monetara si instrumentele politicii monetare

Politica monetara si instrumentele politicii monetare

1. Politica monetara, componenta a politicii economice

Politica economica reprezinta ansamblul deciziilor autoritatilor publice in scopul orientarii activitatii economice intr-un sens considerat dezirabil de catre o comunitate (natiune).

In cadrul "corpului" teoretic al politicii economice, careul magic al obiectivelor promovate, de regula, prin politica economica: cresterea, ocuparea deplina, stabilitatea preturilor, absenta dezechilibrului balantei de plati, continua sa constituie o referinta, insa obiectivele sunt considerate mult mai complexe, constatandu-se o percepere atat cantitativa, cat si calitativa a acestora, plasand dezbaterea, referitoare la conflictul obiectivelor intr-o perspectiva mai relaxanta.

Intr-o formulare extinsa, politica monetara poate fi definita ca ansamblul interventiilor Bancii centrale sau autoritatilor monetare care se efectueaza asupra lichiditatii economiei, in scopul de a contribui, prin utilizare tehnicilor si instrumentelor monetare, la realizarea obiectivelor politicii economice.

Pornind de la eficacitatea recunoscuta a politicii monetare asupra activitatii economice, precum si de la principalele canale de transmisie, este usor de dedus obiectivele: controlul volumului de moneda pus in circulatie intr-o economie si asigurarea unui nivel adecvat al ratelor dobanzii efectiv practicate.

Instrumentele politicii monetare

A) Actiunea asupra lichiditatii bancare

a.       Taxa (rata) scontului

Taxa scontului reprezinta dobanda uzuala pentru creditele acordate de catre banca de emisiune in cadrul operatilor de rescontare.

Rescontul se poate defini, pentru banca de emisiune, ca o achizitie ferma, cu plata imediata, a unor creante, la termen, prezentate de bancile comerciale.

Pozitia ratei scontului in cadrul esafodajului de dobanzi ale pietei determina si utilizarea ei ca instrument al politicii monetare si de credit.

In principal, actiunea taxei scontului influenteaza piata capitalurilor, sfera creditului si, respectiv, ritmul desfasurarii activitatii economice in ansamblul ei.

Astfel, scaderea taxei scontului determina diminuarea generala a dobanzilor, sporeste eficienta utilizarii creditelor pe baza angrenarii de capitaluri suplimentare.

Dimpotriva, cresterea taxei scontului genereaza sporirea generala a dobanzilor, are ca efect inrautatirea conditiilor de obtinere a creditelor si duce la scaderea profiturilor pentru cei ce utilizeaza capitaluri suplimentare. In consecinta, intreprinzatorii vor manifesta prudenta in dezvoltarea activitatii lor, vor renunta la o parte a creditelor.

b.      Operatiuni pe piata (open market)

Trasaturile specifice operatiilor la piata libera sunt:

nivelul dobanzii practicate variaza in functie de evolutia pietei, fiind determinat de orientarea pe care Banca centrala doreste sa o impuna;

in desfasurarea operatiunilor, Banca centrala are un rol activ, aceasta initiind alimentarea pietei monetare cu lichiditati, in special prin oferte proprii;

operatiile pe piata libera au un dublu sens: in timp ce operatiile de rescont se limiteaza numai la alimentarea cu lichiditati a bancilor comerciale, operatiile pe piata libera permit bancii de emisiune, deopotriva, sa acorde credite, dar si sa imprumute pe aceasta piata, reducand astfel lichiditatile bancilor si, prin aceasta, ale economiei nationale.

Astfel, politica de open market reprezinta interventia Bancii centrale pe piata monetara, asa-numita piata libera sau deschisa (fata de alte piete ale creditului din economie care sunt, mai mult sau mai putin, controlate), pentru a creste sau a diminua lichiditatile agentilor ce opereaza pe aceasta piata, deci, posibilitatile lor de acordare a creditului si de creatie a monedei scripturale.

c.       Rezervele obligatorii

Sistemul rezervelor minime obligatorii, instituit din necesitatea de a asigura o lichiditate minimala, rezida in obligatia bancii care constituie depozite sa consemneze in conturile sale deschise la banca de emisiune o suma dimensionata, de regula, prin cote procentuale aplicate la volumul depozitelor.

Printr-o asemenea operatiune are loc, de fapt, un transfer de resurse de la bancile de depozit la banca de emisiune.

Sistemul rezervelor minime constituie una din masurile guvernamentale care, in raport de interesele conjuncturale, pot fi utilizate fie pentru cresterea volumului creditului acordat in economie, determinand astfel intensificarea activitatii economice (prin reducerea rezervei minime), fie pentru scaderea volumului creditelor acordate economiei si atenuarea dezvoltarii activitatii economice (prin cresterea rezervei minime obligatorii).

B) Actiunea asupra creditelor

a.       Selectivitatea creditelor

Selectivitatea creditelor urmareste controlul nu al volumului, ci al orientarii creditelor bancare in directia dorita de stat.

Pentru a incuraja bancile si celelalte institutii financiare sa finanteze sectoarele numite "prioritare" (la scara nationala sau regionala), statul utilizeaza diverse formule: avantaje fiscale, dobanzi bonificate, deschiderea unor facilitati de refinantare, garantarea creditelor de catre organisme oficiale, alocarea de fonduri pentru dobanda redusa etc.

b.      Controlul creditelor

In logica interventiilor cantitative asupra ritmului de crestere a masei monetare, autoritatile din unele tari aplica modalitati de control direct al creditelor bancare, cu ajutorul unui sistem numit, de obicei, "incadrarea (plafonarea) creditelor".

Incadrarea creditelor este limitarea, decisa pe cale reglementara, a ritmului de crestere a volumului creditelor acordate de banci, in raport cu anul precedent, luat ca an de baza. Ritmul de crestere a volumului creditelor bancare este determinat, de regula, de ritmul de crestere prevazut al altor contraparti ale masei monetare, precum si de soldul bugetului de stat si de soldul balantei de plati externe.

c.       Presiunea morala

Presiunea morala este susceptibila sa influenteze volumul creditelor, atunci cand, de exemplu, reprezentantii Bancii centrale isi exprima nemultumirea fata de faptul ca anumite banci comerciale incalca dispozitiile lor. In aceste cazuri, conducatorii bancilor comerciale sunt convocati la discutii, in cadrul carora reprezentantii Bancii centrale le comunica dezacordul lor fata de politica de afaceri a bancilor comerciale in cauza, facand totodata apel la spiritul civic al conducatorilor bancilor respective.

3. Efectele politicii monetare

In functie de situatia conjuncturala a economiei, autoritatea monetara poate decide cresterea sau diminuarea ofertei de moneda prin utilizarea instrumentelor de politica monetara, utilizandu-se doua tipuri de masuri reunite in:

politica monetara expansionista (lejera sau usoara)

politica monetara restrictiva sau restransa.

Principalele probleme care sunt urmarite prin cele doua tipuri de politica monetara si efectele acestora se manifesta dupa cum se prezinta in tabelul urmator:

Din tabelul prezentat se desprind principalele probleme carora trebuie sa le gaseasca rezolvare politica monetara: stabilitatea preturilor reflectata in nivelul inflatiei, somajul si recesiunea economica.

4. Eficacitatea politicii monetare

Majoritatea economistilor analizeaza politica monetara din punct de vedere al eficacitatii, prin evidentierea urmatoarelor trasaturi:

viteza si flexibilitate: comparativ cu politica fiscala a carei aplicare necesita deliberari parlamentare, cumpararea si vanzarea titlurilor de catre banca centrala se poate stabili zilnic. Pe aceasta baza sunt influentate oferta de moneda si rata dobanzii.

independenta fata de factorul politic rezulta din durata mandatului consiliului de administratie al bancii centrale, pe o perioada mai mare de timp decat a mandatului politic;

succesul politicii monetare care s-a manifestat, in tarile dezvoltate, in perioada anilor 1980 - 1990 si ulterior pentru a ajuta iesirea economiilor din starea de recesiune din anii '90 - '92

5. Limitele politicii monetare

reducerea controlului. Potrivit unor economisti, modificarile in practica bancilor poate conduce la reducerea controlului bancii centrale asupra ofertei de moneda (ca urmare si a inovatiilor financiare si a modificarilor structurii investitiilor populatiei)

manifestarea unei asimetrii ciclice. In conditiile unei politici monetare restrictive, nivelul rezervelor bancilor comerciale poate fi diminuat pana la contractarea volumului imprumuturilor si respectiv a ofertei de moneda.

Prin practicarea unei politici monetare usoare, bancile comerciale inregistreaza un exces de rezerve necesar pentru a "face creditele". Daca bancile comerciale prezinta probleme de lichiditate, atunci este necesara interventia bancii centrale. Alimentarea sistemului bancar cu moneda obtinuta prin cumpararea de titluri de la agenti economici si populatie are ca principal efect utilizarea sumelor respective pentru plata unor imprumuturi deja existente.

O astfel de asimetrie ciclica nu creeaza probleme majore pentru politica monetara decat in perioadele de declin economic.

modificari in viteza de circulatie a monedei. Observatiile efectuate demonstreaza ca viteza de circulatie a monedei evolueaza in sensul invers al ofertei de moneda, astfel: in perioadele cu inflatie, atunci cand oferta de moneda este restransa prin instrumentele politicii monetare, viteza de circulatie a monedei poate sa creasca si invers. Daca se adopta masuri de crestere a ofertei de moneda, in timpul recesiunii economice, viteza se diminueaza.

impact asupra investitiilor. Anumiti economisti si-au exprimat rezerve cu privire la impactul pe care politica monetara il exercita asupra investitiilor. Astfel, intersectarea curbei investitiilor cu cererea de moneda semnifica doar o modificare particulara in oferta de moneda si nu o modificare semnificativa in echilibrul PIB.

Mai mult, operatiunile de politica monetara pot fi descrise la modul mai complicat, ca o modificare nefavorabila asupra dreptei care exprima cererea de investitii.

De exemplu, o politica monetara usoara, bazata pe cresterea ratei de dobanda poate avea un impact redus asupra investitiilor, dar curba investitiilor se deplaseaza inspre dreapta datorita optimismului in afaceri, progresului tehnologic si anticiparilor cu privire la cresterea pretului capitalului.

In sens invers, o recesiune severa poate sa determine o scadere a increderii in afaceri si investitii, curba investitiilor deplasandu-se spre stanga, ceea ce creeaza "neajunsuri" in cadrul unei politici monetare usoare.

dilema scopului politicii monetare. Una dintre cele mai importante probleme ale politicii monetare consta in a decide ce anume se supune controlului: oferta de moneda sau rata dobanzii, in sensul ca nu pot fi stabilite ca ambele obiective in mod simultan.

Daca obiectivul stabilit de banca centrala consta in stabilizarea ratei de dobanda, motivatia este data de faptul ca fluctuatiile acesteia destabilizeaza investitiile, cererea agregata si venitul national.

Daca se presupune ca in perioada de expansiune economica sporeste PIB, totodata creste volumul tranzactiilor si, astfel, cererea totala de moneda. Ca rezultat, rata de echilibru a dobanzii inregistreaza o crestere.