Politica valutara si a cursului de schimb

1 Regimul cursurilor de schimb

2 Interventiile bancii centrale pe piata valutara

3 Modificarea paritatii monedei nationale

4 Ancorarea monedei nationale si a cursului de schimb

Regimul cursurilor de schimb

Banca centrala are ca obiectiv stabilitatea monedei nationale, respectand reglementarile monetare interne si angajamentele internationale. Actiunile bancii centrale depind de modul in care este configurata politica valutara.

Politica valutara reprezinta ansamblul masurilor, metodelor si instrumentelor cu ajutorul carora autoritatea monetara abilitata cauta sa actioneze pentru a stabili, urmari sau influenta cursul de schimb pe piata valutara.

Piata valutara presupune existenta unui sistem de relatii care se formeaza intre banci, case de schimb si clienti ai acestora, prin intermediul carora se efectueaza operatiuni de vanzare-cumparare valute si devize, contribuind la stabilirea cursului de schimb.

Cursul de schimb reprezinta expresia sintetica a raportului valoric exprimat ca pret al tranzactiei cu devize pe piata valutara.

Trebuie facuta distinctia intre doua regimuri de curs de schimb: flotant ( flexibil) sau fix (fixat).

Cursul de schimb flotant se stabileste liber pe piata valutara prin confruntarea cererii cu oferta de valuta. Poate fi flotant pur cand banca centrala nu intervine pe piata pentru a vinde sau cumpara valuta, sau flotant impur, cand banca centrala intervine, fara a avea obligatia interventiei.

Cursul de schimb fix este stabilit de banca centrala ca un curs oficial al monedei nationale fata de o moneda puternica care nu inregistreaza fluctuatii semnificative sau fixat (ancorat) fata de un cos de monede considerat mai stabil. Odata fixat este stabilit si un culoar de fluctuatie, de regula foarte ingust (1%; 2,25%).

Optiunea pentru un regim de curs de schimb se face in urma unei analize cost - beneficiu, luandu-se in calcul o serie de factori:

Mobilitatea capitalurilor

Diversificarea exporturilor

Mobilitatea factorilor de productie

Inflatia

Deschiderea pietelor

Cursul de schimb se modifica pentru ca cele doua tari ale caror monede il formeaza nu pot avea pe termen mediu si lung aceeasi evolutie. Apar diferente in privinta inflatiei, a ratei de crestere economica, a ratei dobanzii, etc.

Interventiile bancii centrale pe piata valutara

Banca centrala intervine pe piata valutara, folosind canale, instrumente si tehnici dintre cele mai diverse. Cele mai utilizate sunt rata dobanzii si rezerva de schimb.

Modificarea ratei dobanzii antreneaza intrari - iesiri de capitaluri pe termen scurt afectand cererea speculativa de moneda.

Cresterea ratei dobanzii la un nivel superior celui inregistrat pe pietele concurente conduce la intrari de capitaluri, piata respectiva fiind considerata benefica pentru operatiuni pe termen scurt.

Scaderea ratei dobanzii la un nivel inferior celui de pe pietele concurente provoaca iesiri de capitaluri, afectandu-se astfel cursul de schimb al monedei nationale.

Cele mai semnificative consecinte sunt considerate cresterea volatilitatii si scaderea predictibilitatii lui.

Prin utilizarea rezervei de schimb, banca centrala determina corectarea cursului de schimb, contracarand fie o tendinta de apreciere excesiva, fie una de depreciere.

Pentru a contracara aprecierea excesiva, banca centrala procedeaza la vanzarea de moneda nationala si cumpararea de valuta, neexistand nici o limita cu privire la volumul tranzactiilor.

Cand se constata o depreciere a acestuia, banca centrala procedeaza la cumpararea de moneda nationala si vanzarea de valuta, operatiuni limitate de capacitatea de indatorare si nivelul rezervelor.

Eficienta interventiilor bancii centrale depinde de perceptia operatorilor pietei valutare si de credibilitatea bancii centrale, precum si de caracterul dezechilibrului ce trebuie corectat.

Daca fenomenul se manifesta pe termen scurt, interventiile bancii centrale sunt utile.

Daca orizontul de timp este mai larg sunt necesare si alte instrumente de interventie pentru corectarea dezechilibrelor.

3 Modificarea paritatii monedei nationale

Atunci cand banca centrala considera ca nu mai poate asigura corespunzator paritatea monedei nationale, poate opta pentru modificarea acesteia. In conditiile unui regim de curs de schimb flotant, actiunea bancii centrale poarta numele de apreciere/depreciere a monedei nationale.

In cazul unui regim fix actiunea se numeste valorizare/devalorizare a monedei nationale.

Deprecierea/devalorizarea are drept scop ameliorarea competitivitatii, cresterea exporturilor si scaderea importurilor, echilibrarea balantei de plati.

Intreprinzatorii trebuie sa dispuna de capacitatea fizica de a spori productia sau de a reduce cererea interna.

Nivelul preturilor nu trebuie sa creasca imediat pentru ca astfel ar conduce la anularea efectelor benefice ale unei astfel de actiuni.

Consecintele negative ale unei asemenea actiuni sunt legate de cresterea puternica si rapida a inflatiei. Contracararea acesteia poate fi realizata prin aplicarea unui program de redresare economica si dezvoltare echilibrata a celor doua sectoare, cel destinat productiei interne si cel destinat exportului.

Aprecierea/valorizarea are la baza necesitatea contracararii presiunilor inflationiste si raspunde la solicitarea partenerilor comerciali ai tarii respective de reducere a competitivitatii economice.

Are drept efect o crestere a importurilor si o scadere a exporturilor si are consecinte deflationiste.

Cursul de schimb se modifica atunci cand inflatia, rata dobanzii si rata de crestere economica evolueaza diferit in cele doua state ale caror monede il compun. El nu poate fi pastrat nemodificat pe termen lung pentru ca doua state nu pot avea aceeasi evolutie.

Poate fi fixat la o moneda puternica sau la un cos de monede care nu inregistreaza fluctuatii semnificative sau se poate mentine fix in conditiile in care politica monetara si valutara este elaborata si implementata de un organism international.

4 Ancorarea monedei nationale si a cursului de schimb valutar

Ancorarea monedei nationale la o moneda puternica reprezinta o varianta a cursurilor de schimb fixe. Ancorarea (atasarea) monedei nationale are drept scop reducerea rapida si semnificativa a inflatiei pana la nivelul celei existente in tara fata de a carei moneda s-a realizat ancorarea.

In timp, chiar tari dezvoltate ale Europei (Marea Britanie, Franta) au ancorat monedele nationale la o alta moneda - marca germana - urmarind o reducere a inflatiei si o stabilitate a preturilor.

Practic se infiinteaza un consiliu monetar sau valutar care preia de la banca centrala conducerea politicii monetare si emite moneda nationala in limita existentei rezervelor de valuta; valuta fata de care moneda nationala respectiva s-a ancorat.

Exemplu semnificativ de ancorare si infiintare a unui consiliu monetar este Argentina, care a reusit sa ajunga in anul 1994 la o inflatie de 4%  anual in conditiile in care in anul 1989 inregistra o inflatie cu patru cifre. Moneda nationala a fost ancorata la dolar, Argentina beneficiind de suportul financiar al FMI.

Avantajele infiintarii unui consiliu monetar:

Reducerea rapida si semnificativa a inflatiei

Eliminarea finantarii deficitului bugetar de la banca centrala

Echilibrarea balantei de plati

Pornind de la aceste avantaje, statele Europei Centrale si de Est aflate dupa anul  1990 in tranzitie catre economia de piata au procedat la ancorarea monedelor nationale fie la o alta moneda fie la un cos de monede, urmarind un proces de macrostabilizare economica.

Exemple relevante in acest sens:

Estonia a atasat moneda nationala, coroana, la marca germana in 1992

Lituania a atasat moneda nationala lita la dolarul american in 1994

Bulgaria a atasat moneda nationala leva la dolarul american in 1994

Letonia a atasat moneada nationala latul la un cos de monede DST (Drepturi Speciale de Tragere, moneda internationala compozita formata din cinci monede cu diferite ponderi), in anul 1995

Polonia si Ungaria au ancorat zlotul si forintul la un cos de monede format din 55% EUR si 45%USD, respectiv 70%EUR si 30%USD cu marja de fluctuatie de 7% respectiv 2,5%, dupa anul 1999.