Restructurarea sistemului bancar

Restructurarea sistemului bancar

Tarile Uniunii Europene au o experienta proprie in ceea ce priveste ritmul si istoria restructurarii sistemelor bancare. Inainte de a studia recentele evolutii, cateva din aceste modele pot fi rememorate atunci cand este posibil, printr-o cuprindere a explicatiilor recentelor evolutii.

La sfarsitul anilor '80 si inceputul anilor '90 procesul de restructurare si concentrare bancara a avut loc in tari mici ale Uniunii Europene, cum ar fi: Danemarca si Olanda. Acest proces a condus la crearea unor largi institutii nationale pregatite pentru competitie in cadrul unei piete unice, sau ca o parte regionala a acesteia.

La inceputul anilor '90, in plina criza a sistemului bancar scandinav, fuziunile si achizitiile au creat largi institutii in Suedia si Finlanda. Bancile din Marea Britanie deloc mici, in comparatie cu institutii financiare internationale similare au cunoscut un ciclu de fuziuni si achizitii la sfarsitul anilor '80 si inceputul anilor '90. In Spania un proces similar a avut loc la inceputul anilor '90, implicand in special bancile de economii. In aceeasi perioada mai multe tari au intreprins eforturi pentru privatizarea unora din marile banci proprietate publica, prin atragerea investitorilor privati. Mai mult, o tendinta s-a conturat pentru institutiile cu o structura de proprietate mutuala, respectiv 'demutualizarea' (in tari cum ar fi Marea Britanie si Irlanda, Danemarca si Germania) institutii (precum societatile de constructii si bancile de economii) care au avut o organizare mutuala, au abandonat aceasta forma organizatorica si au convertit proprietatea corporatista in alte forme private legale.

Impreuna eforturile de privatizare si 'demutualizarea' au crescut interesul pentru fuziuni si achizitii bancare, crescand numarul institutiilor participante.

Un alt model de fuziuni si achizitii bancare este caracterizat de expansiunea geografica a marilor banci europene in cadrul pietelor emergente (in formare) cum ar fi Asia de Sud-Est, Europa Centrala si de Est si America Latina a institutiilor financiare. Bancile din tarile membre Uniunii Europene s-au extins in tarile emergente, indeosebi in acelea in care intre state au existat legaturi istorice (cum ar fi banci din Italia, Spania si Portugalia in America Latina si de asemenea, in Europa Centrala si de Est cu mai multa precautie). Modelul reflecta actiunea convergenaa a mai multor factori printre care mentionam:

a) modelul de dezvoltare economica centru - periferie;
b) istoric: fostele colonii;
c) psihologic: frica de comunism;
d) structura de productie.

Sistemul bancar european a traversat o perioada de 10 ani in care nivelul internationalizarii bancare pe calea fuziunilor si achizitiilor a fost foarte inalt, chiar si in comparatie cu cel din S.U.A. Nivelul este exprimat prin reducerea numarului de institutii de credit de la 12.256 in 1985 la 9.285 in 1997. Din studiile lui Miskhin (1999) in S.U.A intre anii 1950-1980 numarul bancilor comerciale a ramas relativ stabil intre 13.000 si 15.000, intre 1980 si 1992 a scazut la 11.500 iar intre 1992 si 1997 la 9.200 ceea ce face ca din punct de vedere al concentrarii bancare situatia S.U.A sa fie similara cu a Europei.