MODIFICARI IN DISTRIBUTIA GEOGRAFICA A FLUXURILOR DE INVESTITII EXTERNE DIRECTE

MODIFICARI IN DISTRIBUTIA GEOGRAFICA A FLUXURILOR DE INVESTITII EXTERNE DIRECTE

In ultimele trei decenii, orientarea si distributia geografica a fluxurilor de IED a fost influentata de ritmurile de crestere economica inregistrate de diferite tari si regiuni ale lumii. Astfel, cea mai mare pondere a IED s-a orientat spre zonele cele mai competitive ale globului, si anume tarile dezvoltate (OCDE). In sprijinul acestei afirmatii, in tabelul 2.8 sunt ilustrate tendintele ultimului deceniu in ceea ce priveste participarea tarilor lumii la fluxurile de investitii externe directe

Ponderea principalelor grupe de tari in distributia regionala

a fluxurilor de intrari si iesiri de investitii externe directe

(in procente din total)

Tabelul nr.2.8

Sursa: Calculate de autor pe baza datelor World Investment Report,1999-2004,

UNCTAD, Geneva

Asa cum se observa in tabelul 2.8, tarile dezvoltate reprezinta principalii investitori in strainatate, dar si principalele destinatii pentru cele mai multe investitii externe. Pana la sfarsitul anilor , s-a remarcat o participare in crestere a tarilor in dezvoltare in calitate de gazde ale investitiilor externe directe la nivel mondial (ponderi semnificative inregistrand mai ales tarile Asiei de Sud-Est si tarile Americii Latine). In ultimii ani, se observa si o crestere a tarilor in dezvoltare in calitate de sursa a fluxurilor de IED, pe fondul afirmarii internationale a unor companii dintr-o serie de tari in dezvoltare, unele devenind semnificativi investitori in strainatate[1]. Si fluxurile de investitii externe directe catre tarile Europei Centrale si de Est au cunoscut o evloutie ascendenta, insa, la o scara redusa si pornind de la o mult mai scazuta baza, avand in vedere ca pana in 1990 acestea aproape nu existau.

La nivelul anului 2000, totalul mondial al intrarilor de IED s-a ridicat la valoarea de 1.393 mld. USD. In cadrul celor trei grupe de tari, tarile dezvoltate au inregistrat cea mai mare crestere a fluxurilor de IED, respectiv 21% fata de 1999, depasind nivelul de 1.100 mld.USD. Cresterea a fost determinata in principal de valul masiv de fuziuni si achizitii. Fluxurile de IED catre tarile in dezvoltare au crescut cu 8% fata de anul precedent (atingand nivelul de 246 mld.USD) in special datorita cresterii fluxurilor catre Asia, in special a celor catre Hong Kong, iar cele catre Europa Centrala si de Est cu 9% (atingand nivelul de 26 mld.USD). Ponderea ultimelor doua grupe de tari a continuat sa scada in totalul mondial al IED, pentru tarile in dezvoltare fiind cea mai redusa din ultimul deceniu.

In ceea ce priveste evolutia acestor fluxuri la nivelul anului , totalul mondial al investitiilor externe a inregistrat un declin de % fata de anul precedent, nivelul acestora abia ridicandu-se la valoarea de 824 mld. USD. Acest declin, primul dupa 10 ani de crestere neintrerupta, a determinat analistii sa caracterizeze acest an ca fiind unul de criza. La nivelul anului 2001, tarile dezvoltate au atras 589 mld.USD, tarile in dezvoltare 209 mld.USD. iar tarile in tranzitie 25 mld.USD.

Anul 2003 reprezinta cel de-al treilea an consecutiv de declin al fluxurilor de IED, acestea nereusind sa insumeze decat 559 mld.USD, fiind considerat cel mai redus nivel din 1998. Acest declin (de 17,6% fata de anul precedent) a afectat peste 100 din totalul 195 de economii luate in studiu de catre UNCTAD. La nivelul acestui an, tarile dezvoltate si-au continuat evolutia negativa atragand doar 367 mld.USD, tarile in dezvoltare 172 mld.USD, iar tarile din Europa de Est 21 mld USD. Acest declin a afectat o serie de tari printre care: SUA (30 mild.USD in 2003, fata de 314 mld.USD in 2000), Danemarca (2 mld.USD in 2003, fata de 33,8 mld.USD in 2000), Germania (12,8 mld.USD in 2003, fata de 198 mld.USD in 2000), Portugalia (0,9 mld.USD in 2003, fata de 6,8 mdl.USD in 2000), Marea Britanie (14,5 mld.USD in 2003, fata de 118,7 mld.USD in 2000) etc.

1.Participarea tarilor dezvoltate la fluxurile mondiale de investitii

In general, investitorii de talie mondiala isi orienteaza capitalurile lor spre zonele cele mai competitive ale globului, in principal tarile dezvoltate membre OCDE. Pe parcursul ultimilor cinci decenii, CTN-urile din doar opt tari (SUA, Marea Britanie, Germania, Franta, Japonia, Olanda, Suedia si Elvetia) au generat aproximativ 75% din stocurile mondiale de IED. In perioada contemporana, asistam la o serie de modificari, in unele situatii importante, in planul distrubutiei IED pe categorii de tari.

La nivelul anului 2003, in cadrul grupului tarilor dezvoltate, Triada reprezenta aproximativ 60% din fluxurile de intrari de IED si 85% din fluxurile de iesiri de IED, respectiv UE (52,74%; 55,03%), SUA (5,30%; 24,79%) si Japonia (1,12%; 4,70%), aceste ponderi fiind afectate de conjunctura nefavorabila din ultimii trei ani. Declinul inregistrat de fluxurile mondiale de IED la nivelul anilor 2001-2003 a afectat in primul rand tarile dezvoltate. Cauzele acestei evolutii se regasesc in:

continuarea incetinirii investitiilor corporative cauzata de inrautatirea conditiilor economice si perspectivele de reducere a profiturilor;

o stagnare in consolidarea unor industrii si declinul inregistrat de cotatiile bursiere pe principalele piete financiare;

declinul fuziunilor si achizitiilor transfrontaliere[3] (in special SUA si Marea Britanie);

reducerea creditelor intra-companie acordate filialelor de companiile lor mama (care a contribuit la reducerea investitiilor);

reducerea eforturilor de atragere a IED la nivelul acestor economii;

retragerea unor investitori[4];

necesitatea masurilor de reducere a costurilor care a redus capacitatea financiara a corporatiilor de a se angaja in IED;

in cateva tari dezvoltate, cea mai mare contributie au avut-o platile intra-companie derulate intre filiale si companiile mama. Este cazul companiilor americane, ale caror filiale externe, atrase fiind de ratele dobanzilor mai reduse din SUA, au cautat sa beneficieze de aceasta conjunctura si si-au onorat platile in contul creditelor contactate de la nivelul companiilor mama.

Desigur, asa cum am mai afirmat, interpretarea datelor statistice la nivelul unui an nu este relevanta in studiul fluxurilor de IED. In acest sens, datele din tabelele de mai jos vin sa sustina aceasta afirmatie, cand, pe fondul unei conjuncturi nefavorabile, clasamentul international la nivelul anului 2003 cunoaste modificari substantiale fata de anul 2000.

Topul tarilor dezvoltate gazda de IED in anii 2000 si 2003 (in mld.USD)

Tabelul nr.2.9

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2004

(*Pentru anul 2000, datele includ si Belgia).

Topul tarilor dezvoltate sursa de IED in 2000 si 2003 (in mld.USD)

Tabelul nr.2.10

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2004

(*Pentru anul 2000, datele includ si Belgia).

Urmarind participarea statelor lumii la evolutia fluxurilor de IED, se remarca faptul ca SUA raman prima tara din lume cu o pozitie dominanta in ceea ce priveste intrarile si iesirile de IED. O economie dinamica si corporatii inalt profitabile, o piata interna uriasa, fac din SUA[5] cea mai atractiva locatie pentru investitiile externe directe ce provin de oriunde din lume.

Desi, stocul extern de IED isi continua evolutia ascendenta, in termeni absoluti, aportul SUA la IED globale s-a diminuat de la circa 50% in 1960 la circa 25% in 2000-2003. In ceea ce priveste stocul intern de IED, in prezent SUA gazduiesc aproximativ 20% din totalul mondial.

Pe parcursul ultimelor decenii, SUA s-au transformat dintr-un exportator net de IED in cel mai mare receptor de IED (ramanand in acelasi timp si un exportator important de IED). Aceasta pozitie a fost alimentata, in proportie considerabila, de penetrarea de filiale straine in sectorul prelucrator intern; la mijlocul anilor 90, ponderea acestora fiind de circa 20%. Pana in anii `70, industria americana a beneficiat de un avans tehnologic evident in majoritatea sectoarelor. Pe masura erodarii acestuia, s-a dovedit mai profitabila gazduirea de firme externe in economia SUA. Ponderea multinationalelor americane in productia privata americana (exceptand sistemul bancar) a scazut de la circa 33% la 25%, intre anii 1977-1993; aceasta evolutie ascunde importante deosebiri intre domenii, CTN-urile americane continuand sa domine sectorul prelucrator intern. Desigur, aceasta diminuare poate fi pusa pe seama dezvoltarii sectorului serviciilor, mai degraba decat cum ca CTN-urile americane si-au redus ponderea pe piata interna in favoarea filialelor straine.

In 2003, intrarile de IED au inregistrat pentru al treilea an consecutiv o reducere substantiala, cea mai redusa din 1992. Cauzele acestei evolutii nefavorabile sunt legate de reducerea transferurilor intra-companie catre filialele externe stabilite in SUA si de reducerea fuziunilor si achizitiilor de firme americane. De asemenea, se observa ca in 2002 si 2003, SUA au inregistrat un deficit al balantei investitiilor externe directe, intrarile fiind considerabil mai reduse decat iesirile. Astfel, surplusul de 171 mld.USD din 2000 s-a transformat intr-un deficit de 122 mld.USD in 2003. Prin urmare, se constata ca pentru prima data in ultimele doua decenii, deficitul comercial al SUA este insotit si de un deficit al IED. In consecinta, in 2003, fluxurile de comertul exterior si IED au generat un deficit in balanta de plati externe a SUA de 617 mld.USD (fata de 208 mld.USD in 2000). Cea mai mare parte a acestui deficit este acoperita de investitiile externe de portofoliu, care in 2003 au atins valoarea de 437 mld.USD (fata de 63 mld.USD in 1999).

De-a lungul perioadei postbelice, Marea Britanie a fost atat un exportator major de IED, cat si o importanta tara receptoare, reflectand politica sa preponderent liberala in privinta IED. Desi initial investitiile CTN-urilor britanice au fost concentrate in Commonwealth, incepand cu anii ` acestea s-au concentrat in tari OCDE. CTN-urile britanice detin avantaje deosebite in domeniul bunurilor de consum produselor chimice si constructiilor de masini si, prin urmare, au infiintat retele globale de productie pentru anumite subdomenii ale acestora.

Pe de alta parte, intrarile de IED in Marea Britanie au fost considerabile: in general, concernele straine au inregistrat niveluri mai ridicate de productivitate comparativ cu firmele interne si, in cateva industrii, in special cea a automobilelor, investitiile interne au fost esentiale pentru transformarea lor. Prin urmare, ponderea filialelor straine in sectorul prelucrator britanic s-a ridicat in anii `90 la circa 25%, astfel incat companiile straine domina in special industria auto si cea a computerelor.

Pe langa deservirea pietei britanice, CTN-urile americane si japoneze, prin unitatile productive amplasate, au transformat Marea Britanie intr-un principal cap de pod convenabil catre piata europeana. Cu toate acestea, mai ales dupa liberalizarea pietelor interne ale serviciilor financiare la mijlocul anilor `80, Marea Britanie a atras puternic IED in serviciile financiare, un numar mare de firme din City-ul londonez fiind preluate de companii straine. Astfel, desi Londra si-a mentinut avantajul ca principal centru financiar in zona sa de fus orar, firmele financiare britanice au pierdut din competitivitate si au cedat teren in fata CTN-urilor straine care opereaza in Londra.

O mare parte din perioada postbelica, Franta a aplicat o strategie industriala de incurajare a campionilor nationali intr-o seriede ramuri. Pe acest fundal, au aparut multe CTN-uri mari, care isi desfasoara activitatea atat in tari OCDE, cat si in tari in dezvoltare. In 1992, peste 50% din vanzari si peste 25% din activele celor mai mari 300 de CTN-uri franceze se realizau in strainatate. Desi, ca parte a politicii sale industriale, guvernul francez a aplicat restrictii asupra intrarilor de IED, o serie de IED erau inca permise si chiar incurajate in anumite sectoare.

La mijlocul anilor ` , Franta si-a liberalizat regimul IED, a abandonat o buna parte din politica sa industriala anterioara si a incurajat activ CTN-urile din afara UE sa se stabileasca in Franta, pentru a obtine astfel acces pe piata europeana. Pe masura cresterii intrarilor de IED, ponderea filialelor straine in sectorul prelucrator francez a crescut la peste 25%.

Cu toate ca Germania a aplicat o politica in mare parte liberala in domeniul investitiilor, intrarile de IED sunt reduse, in timp ce stocurile externe de IED s-au mentinut aproape duble. Forta industriala a firmelor germane si nivelurile salariale ridicate au descurajat intrarile de IED, astfel incat ponderea filialelor straine in sectorul prelucrator intern a ramas redusa. Cu toate acestea, CTN-urile germane si-au creat o vasta retea de unitati productive in strainatate, dupa anii `90, acestea investind masiv in tarile Europei de Est.

Suedia reprezinta un principal investitor la scara mondiala. Majoritatea firmelor prelucratoare din Suedia sunt CTN-uri, in multe cazuri cu traditie, acestea orientandu-se activitatile in principal in celelalte tari OCDE. Politica privind IED in strainatate a fost liberalizata in anii 70, iar cea referitoare la intrarile de IED abia in anii 80. In contextul liberalizarii, atat intrarile de IED, cat si ponderea filialelor straine in sectorul prelucrator suezed au inregistrat o evolutie ascendenta.

Pe ansamblu, Uniunea Europeana si-a sporit ponderea atat ca sursa, cat si ca receptor de IED, in 2000, fluxurile de intrari de IED ajungand la 671 mld.USD (cel mai ridicat volum investitional atras de UE), pentru ca in 2003, pe fondul conjucturii nefavorabile, sa atinga doar 295 mld.USD. La baza acestei evolutii nefavorabile s-au aflat: incetinirea ritmului de crestere economica in tarile UE, reducerea fuziunilor si achizitiilor transfrontaliere, reducerea imprumuturilor intra-companie, deprecierea dolarului american comparativ cu euro (aproximativ 16% in 2003).

Majoritatea investitiilor atrase de tarile UE au fost stimulate de adancirea procesului de integrare. In Europa, proiectul pietei unice interne a avut un efect insemnat asupra repartizarii fluxurilor de investitii directe in strainatate. Incepand cu a doua jumatate a anilor `80, fluxurile intra-europene au cunoscut o crestere semnificativa. Astfel, in 1993, cea mai mare parte a stocurilor de investitii in strainatate ale tarilor din UE erau localizate in cadrul UE.

Cu toate acestea, in anii 80 tarile europene au investit foarte activ si in SUA, devenite o destinatie importanta a investitiilor lor directe la nivel mondial. In anii `90, aceasta tendinta s-a amplificat. La sfarsitul deceniului 10, companiile europene s-au lansat intr-o lunga serie de achizitii in SUA. La randul lor, SUA si-au majorat investitiile in Europa (aproape 50% din stocul lor de investitii in strainatate).[6] Cateva tari membre ale Uniunii Europene se numara printre investitorii majori in strainatate si aproape 50% din aceste investitii se orienteaza catre tari din afara UE. Tarile Uniunii Europene, in special Germania si Austria, reprezinta, incepand cu anii `90, cele mai importante surse de investitii externe directe pentru tarile Europei de Est.

Constientizand efectele negative ale reducerii intrarilor de IED din ultimii ani, o serie de tari vest-europene s-au lansat intr-o adevarata competitie in ceea ce priveste atragerea acestor fluxuri. In tabelul de mai jos, prezentam cateva exemple in aceasta directie.

Exemple de modificari cu caracter politic in directia atragerii IED,

adoptate de tarile dezvoltate, in perioada 2003-2004

Tabelul nr.2.11

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2004

Japonia este cunoscuta drept o participanta modesta la capitolul intrari de IED si de productie straina in sectorul prelucrator. In schimb, CTN-urile japoneze si-au sporit substantial avantajele competitive in domeniile automobilelor si electronicii prin productia in strainatate, astfel incat Japonia a devenit o sursa importanta de IED. In primii ani postbelici, firmele japoneze s-au dezvoltat producand pentru piata interna si pentru exporturi, pentru ca incepand cu anii `70 sa-si demareze procesul de expansiune internationala prin amplasarea de unitati productia in strainatate. Pana la liberalizarea din anii `80, intrarile de IED in economia japoneza au fost extrem de reduse. Chiar si dupa liberalizare (o consecinta atat a presiunii interne, cat si a celei externe), intrarile de IED au ramas reduse. Achizitionarea companiilor japoneze de catre firme straine este ingreunata de natura actionariatului si de dificultatea penetrarii retelele inchise ale producatorilor si distribuitorilor din economia japoneza. Desi datele statistice reale sunt destul de greu de obtinut, acestea arata ca CTN-urile autohtone produc 50% din valoarea adaugata in sectorul prelucrator japonez, ceea ce ilustreaza dominatia lor continua asupra productiei interne.

Dupa o participare relativ modesta la fluxurile de IED, in anul 2003, Japonia a atras doar 6,3 mld.USD si a investit in strainatate 28,8 mld.USD. Volumul redus al investitiilor externe atrase de Japonia s-a datorat recesiunii economice prin care trece Japonia.

Din cele prezentate se evidentiaza o evolutie inversa a economiilor analizate. Astfel, in perioada postbelica, Marea Britanie si Olanda, doi importanti investitori traditionali, si-au scazut considerabil participarea la fluxurile mondiale de IED (in termeni relativi), cu toate ca stocurile lor de IED au crescut in valori in schimb, firmele japoneze si germane si-au marit spectaculos aportul la stocurile mondiale de IED, de la niveluri neglijabile in anii 60 la proportii substantiale in prezent, firmele japoneze situandu-se pe locri fruntase la nivel mondial mondial din punct de vedere al stocului extern de IED. De asemenea, in ultimii ani, acestora din urma li s-au alaturat Franta si Suedia, care si-au majorat contributiile la stocul mondial de IED (in termeni relativi).

In acest context, consideram important de subliniat ca statisticile prezentate mai sus pot fi oricand contrazise. In multe din tarile analizate, autoritatile statistice nationale nu pot urmari sistematic intregul volum al tranzactiilor in contul IED, al CTN-urilor sau al productiei internationale, de multe ori acestea limitandu-se in mare masura la industria prelucratoare

Canada dupa o crestere semnificativa a fluxurilor de intrari de IED, dar si de iesiri, la nivelul anului 2000, in special ca urmare a unor fuziuni si achizitii de mare valoare cu parteneri din SUA si Europa Occidentala, a revenit la nivelul inregistrat la nivelul anilor 1998-1999. In ceea ce priveste celelalte tari dezvoltate, la nivelul anului 2002, Australia si-a triplat volumul investitilor, inregistrand un record in ceea ce priveste intrarile de IED, in timp de Noua Zeelanda a inregistrat cel mai redus nivel din 1980 in special ca urmare a retragerii investitorilor olandezi, britanici si americani. Se apreciaza ca, in viitor, participarea tarilor dezvoltate la fluxurile de IED va depinde de insanatosirea economica, increderea investitorilor si reluarea fuziunilor si achizitiilor transfrontaliere.

In concluzie, majoritatea CTN-urilor si a fluxurilor de IED provin din si circula intre tari OCDE. Merita totusi mentionat faptul ca si concentrarea fluxurilor de IED (spre deosebire de stocurile de IED) intre tarile OCDE a scazut, astfel incat, incepand cu 1989, se inregistreaza un declin constant al cotei acestora in fluxurile globale de intrari de IED. In ultimii ani, se inregistreaza o participare in crestere a tarilor in dezvoltare in calitate de tari de origine pentru IED, desi in stocurile globale de IED, acestea reprezinta mai putin de 10%. Aceasta situatie a fost alimentata si de noua geografie a fuziunilor si achizitiilor transfrontaliere, fenomene intalnite in egala masura atat in tari dezvoltate, cat si in tari in dezvoltare. Aceste evolutii se contureaza intr-o caracteristica dominanta a perioadei contemporane, ceea ce o deosebeste net fata de etapele anterioare ale IED transfrontaliere.

De-a lungul perioadei postbelice, atat fluxurile, cat si stocurile de IED catre tarile in dezvoltare au continuat sa creasca. Expansiunea IED s-a produs la asemenea dimensiuni incat, in prezent, toate tarile din lume gazduiesc stocuri de IED, desigur cu ponderi destul de variate. Totusi, in cea mai mare parte a perioadei postbelice, IED intre economiile OCDE au crescut mai repede decat catre tarile in dezvoltare, astfel incat stocurile de IED (spre deosebire de fluxuri) raman concentrate in mare masura in cele dintai. Daca in 1960, 67% din stocurile de IED erau localizate in tari dezvoltate,  situatie inversa celei de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, in prezent, cota tarilor dezvoltate a crescut la circa 75%.

Concentrarea IED in randul tarilor OCDE a determinat multi sceptici sa afirme ca IED sunt caracterizate de o partinire regionala specifica, in sensul ca sunt organizate in jurul Triadei: Europa, NAFTA, APEC. In acest context se impun precizate urmatoarele doua aspecte:

Desi e posibil sa existe o concentrare regionala de stocuri de IED, datele demonstreaza existenta unor fluxuri inter-regionale considerabile de IED. In termenii acestui studiu, asemenea fluxuri de IED reprezinta, in mod evident, un fenomen global. Faptul ca fluxurile de IED sunt concetrate la nivelul tarilor OCDE reflecta mai degraba o stratificare a acestora decat o tendinta de regionalizare a lor, ceea ce inseamna ca sunt neomogene si organizate ierarhic

Chiar si in conditiile stratificarii, nu par sa existe tendinte accentuate de concentrare regionala a fluxurilor de IED. Estimarile care compara fluxurile comerciale si cele investitionale externe pentru  anii 1985 si 1990 evidentiaza o concentrare regionala mai redusa in cazul fluxurilor de IED comparativ cu cele comerciale.

2.Participarea tarilor in dezvoltare la fluxurile mondiale de investitii

Evenimentul economic major de la sfarsitul secolului al XX-lea a fost reprezentat de intrarea in circuitul economic mondial a unor tari cu dimensiuni si structuri interne diferite. Este vorba de China, de fostele tari socialiste din Europa Centrala si de Est si de ex-URSS, de India si de unele tari din America Latina precum Brazilia sau Mexic. Spre deosebire de Coreea de Sud sau de Taiwan in anii `60, la inceputul anilor 90, toate aceste tari detineau importante capacitati tehnologice la un anumit nivel de dezvoltare. Toate aceste tari s-au lansat cu intensitati diferite in procese de crestere extravertita, devenind teritorii atragatoare pentru firmele globale si angajandu-se in competitia internationala. Deosebirile dintre primul ("tari recent industrializate") si cel de-al doilea grup de tari constau in: numarul mare de locuitori (miliarde de locuitori, nu de cateva zeci de milioane) si structura economiilor lor (industrii rapid modernizabile coexistand alaturi de o masiva forta de munca). Acestea nu reprezinta decat cateva aspecte ce explica faptul ca 67% din investitiile externe in tarile in dezvoltare se concentreaza in tarile Asiei de Sud-Est[8] (Hong Kong, Singapore, Taiwan, Coreea de Sud, China), cateva tari ale Americii Latine (dintre care se remarca Mexic, Brazilia si Argentina[9]) si cateva tari din Europa Centrala (in special Polonia, Ungaria si Cehia).

Tarile in dezvoltare si economiile in tranzitie devin destinatii tot mai importante pentru productia internationalizata. Aceasta situatie este evidentiata, printre altele, de numarul filialelor straine ale CTN-urilor amplasate in tari in dezvoltare, fapt ce a determinat specialistii sa discute de o noua diviziune globala a muncii. Desigur, trebuie subliniat ca implicarea CTN-urilor difera in foarte mare masura. Pana la jumatatea anilor `90, CTN-urile straine generau o proportie neglijabila din productia nationala intr-un numar semnificativ de economii in dezvoltare. In economiile asiatice, CTN-urile straine contribuiau cu circa 10% din productia sectorului prelucrator coreean si 20% din cea taiwaneza, pe fondul existentei unor restrictii nationale privind intrarile de IED. Proportiile asemanatoare erau inregistrate si in Hong Kong, Indonezia si Thailanda. Prin comparatie, in Malaysia, CTN-urile straine justificau peste 40% din valoarea adaugata in sectorul prelucrator; iar in Singapore, ponderea era de circa 70%.

Cu toate acestea, tendinta mondiala de reducere a fluxurilor de IED inregistrata incepand cu 2001 a afectat si tarile in dezvoltare. Reducerea influxurilor de IED catre tarile in dezvoltare incepand cu 2001 a fost cauzata, in principal, de retragerile de capital din tarile afectate de crizele financiare din Argentina si Turcia, avand in vedere efectul de domino al acestora la nivelul celorlalte economii in dezvoltare, pe fondul incertitudinilor suscitate de aceste crize.

Incetarea expansiunii fulminante a sectorului tehnologic si deteriorarea climatului economic din SUA au contribuit, de asemenea, la scaderea fluxurilor de capital destinate economiilor in dezvoltare, si respectiv in tranzitie. Imediat dupa atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, amploarea declinului economic american a devenit mai evidenta, incertitudinile existente pe pietele financiare s-au acumulat, acest lucru evidentiindu-se cu precadere asupra reducerii drastice a noilor emisiuni de obligatiuni. Ulterior, ca urmare a disiparii partiale a incertitudinii si a aparitiei primelor semne de redresare globala, aversiunea investitorilor fata de asumarea de riscuri s-a atenuat, multi investitori revizuindu-si strategiile.

In prezent, desi intrarile de IED sunt prezente in toate tarile in dezvoltare, ele sunt neomogene, economiile cele mai sarace fiind gazdele a mai putin de 1% din stocurile mondiale interne de IED. Incepand cu anii 70, ponderea primelor 10 tari in dezvoltare receptoare de IED a crescut de la mai putin de 50% la aproximativ 67% din stocurile de IED in tarile in dezvoltare. Pe continente situatia se prezinta dupa cum urmeaza.

Africa detine o pozitie marginala in fluxurile si stocurile mondiale de IED. Investitile in Africa sunt mai reduse decat in orice alta principala regiune din lume, ponderea acesteia depasind foarte rar 2%. In anul 2003, Africa a reusit sa atraga 2,6% din totalul mondial (reprezentand 15 mld.USD), in special ca urmare a continuarii procesului de liberalizare a politicilor privind IED, a investitiilor in resurse naturale si a unor fuziuni si achizitii de firme (care au generat transferuri de 6,4 mld.USD), inclusiv privatizari. Cea mai mare parte a fluxurilor investitionale sunt orientate catre: Maroc (cel mai mare receptor de IED in 2003), Algeria, Angola, Chad, Tunisia, Republica Africa de Sud si Nigeria . Progresele Africii din ultimii ani se datoreaza eforturilor deosebite facute de tarile africane pentru imbunatatirea climatului lor de afaceri si promovarea IED. Cea mai mare parte a firmelor care isi indreapta investitiile catre aceasta regiune vizeaza extractia si exploatarea petrolului. De asemenea, in ultimii ani, se remarca sporirea IED in sectorul serviciilor, cele mai vizate domenii fiind: telcomunicatiile, electricitatea si comertul en-detail. De exemplu,la nivelul anului 2003, in Africa de Sud, telecomunicatiile si tehnologia informatiei au depasit domeniile mineritului si extractiei.

In ultimii ani, participarea Americii Latine la fluxurile mondiale de IED a scazut in termeni relativi, insa aceasta continua sa ramana o destinatie importanta pentru IED. La sfarsitul anilor 90, la nivelul principalelor economii latino-americane, ponderea in sectorul prelucrator intern detinuta de CTN-urile straine se situeaza in jurul valorii de 30%. In 2003, America Latina atragea 50 mld.USD, cel mai redus nivel din 1996. La nivelul acestei regiuni, anul 1999 a reprezentat unul de varf datorita achizitiei a trei mari firme din America Latina de catre investitori straini. Desi inregistreaza mari variatii in randul tarilor latino-americane, Mexicul, Brazilia si Argentina reprezinta cele mai atractive destinatii pentru fluxurile de IED provenind din SUA (33% din total), urmata de Spania (16%), Olanda, Marea Britanie, Franta si Canada.

In 2003, Mexicul a reprezentat principala destinatie a IED in regiune, cu un volum al intrarilor de 10,8 mld.USD. Aderarea la NAFTA a facut din Mexic destinatia favorita a investitorilor americani interesati in asamblarea produselor manufacturate, in special datorita accesului la piata, costului fortei de munca si apropierii geografice (majoritatea acestor uzine fiind amplasate la granita cu SUA), ceea ce a condus la extinderea si adancirea integrarii Mexicului in sistemul de productie al SUA..

Incepand cu anul 2002, Mexicul a inceput sa se confrunte cu o problema legata de competitia internationala in ceea ce priveste costul fortei de munca. Astfel la nivelul anului 2002, 60% din uzinele din Mexic au fost inchise si transferate in tarile Asiei, ceea ce a insemnat pierderea a 200.000 de locuri de munca. Cea mai afectata industrie a fost cea a electronicelor (Canon-Japonia si-a relocalizat investitia din Mexic in Thailanda, Philips-Olanda catre Vietnam si China).

Brazilia reprezinta o alta destinatie importanta pentru IED in aceasta regiune (cu 10,1 mld.USD, in 2003), cea mai mare parte a investitiilor fiind directionata catre sectorul serviciilor. In acelasi timp, industria autovehiculelor a devenit una destul de atractiva pentru investitori precum Ford, Toyota sau Volkswagen avand drept obiectiv exporturile. In acelasi timp, in noile conditii create prin incheierea unui acord de reducere a taxelor vamale cu Mexicul, Brazilia si-a indreptat 52% din exporturile sale din anul 2002 pe piata NAFTA.

In anul 2002, volumului intrarilor de IED in Argentina nu a ajuns decat la 10% din media perioadei 1992-2001, cand aceasta tara atragea 13% din totalul intrarilor in regiune. In ciuda problemelor cu care se confrunta aceasta tara, retragerea investitorilor externi nu a fost masiva, desi cei mai multi inregistreaza fluxuri negative din tranzactiile investitionale intra-firma. Cu toate acestea repartizarea in plan regional a IED este asimetrica, 10 tari concentrand 90% din totatul intrarilor de IED (China, Hong Kong, Singapore, India, Coreea, Malaysia, Thailanda s.a.).

Dupa cum afirmam anterior, cea mai mare parte a IED se concentreaza in tarile Asiei de Sud-Est (Hong Kong, Singapore, Taiwan, Coreea de Sud, China). Acestea sunt atrase de ritmurile inalte de crestere economica inregistrate de tarile din aceasta regiune, imbunatatirea mediului economic si politic, integrarea regionala care incurajeaza investitiile intra-regiune si expansiunea retelelor de productie ale CTN-urilor, imbunatatirea cadrului politicii privind IED.

Aproximativ 50% din investitiile externe care se orienteaza catre Asia de Sud-Est au ca destinatie China, in 2003, aceasta acumuland un stoc intern de IED de peste 500 mld.USD. La nivelul anului 2003, China inregistraza un record in materie de intrari de IED, atragand un volum de 53,5 mld.USD (intreaga regiune a atras 107 mld.USD) ceea ce a plasat-o pe locul doi mondial, dupa Luxemburg, si inaintea SUA. Interesul acestei locatii a fost sustinut de uriasa dimensiune a pietei interne ritmul inalt de crestere economica, cresterea competitivitatii exporturilor si recenta accesiune la OMC. China reprezinta o destinatie extrem de atractiva pentru investitorii in cautare de resurse, eficienta si piata. De asemenea, trebuie spus ca o mare parte din investitiile in China sunt realizate de retelele de companii chineze din strainatate. In aceeasi timp, o mare parte din cresterea record inregistrata de Hong Kong in anul 2000 fata de anul precedent (50%) este atribuita ultimelor evolutii din China. Astfel se apreciaza ca acele CTN-uri care aveau intentia sa investeasca in China si-au "pastrat" fondurile in Hong Kong, in asteptarea primirii Chinei in OMC.

O trasatura distincta a fluxurilor de IED in regiunea Asia de Sud-Est incepand cu anul 2000 o constituie stagnarea evolutiei fuziunilor si achizitiilor internationale (desi ele au ramas la un nivel mai ridicat decat in perioada de criza 1997-1998) si reluarea treptata a investitiilor noi (greenfield). Aceasta evolutie reflecta atat reducerea volumului de active disponibile pe piata, cat si reducerea presiunii in sensul restructurarii corporatiilor, in special in tarile cele mai afectate de criza financiara din deceniul trecut (Indonezia, Malaysia, Filipine, Coreea de Sud, Thailanda).

SUA, Japonia si Marea Britanie reprezinta cei mai mari investitori in tarile Asiei de Sud-Est, iar in viitorul apropiat, printre principalii investitori in regiune se vor numara si China si mai ales Hong Kong.

Indicatori privind IED in China si India

Tabelul nr.2.12

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2003

Spre sfarsitul anilor `90, o serie de tari in dezvoltare au inceput sa se afirme si in calitate de tari de origine ale fluxurilor de IED. Astfel, incepand cu anul 1999, in topul celor mai importante 100 de CTN-uri, au intrat si firme din tari in curs de dezvoltare, precum Hutchison Whampoa (din Hong Kong, China, cu obiect de activitate divers, ocupanta locului 16 in clasamentul primelor 100 CTN-uri, din punct de vedere al indicelui de trasnationalitate, la nivelul anului 2003), Singtel (din Singapore, specializata in domeniul telecomunicatiilor, locul 70), Cemex (din Mexic, specializata in sectorul materialelor de constructii, locul 87), Samsung (din Coreea de Sud, echipamente electrice si electronice, locul 93), Petroleos de Venezuela (din Venezuela, specializata in industria petroliera si a serviciilor conexe acesteia, prezenta in clasamentele din 1999-2002). Transnationalizarea companiilor nu este un fenomen in crestere doar la nivelul tarilor dezvoltate ci si in randul tarilor in curs de dezvoltare. In topul primelor 50 de companii din tari in dezvoltare, doar 13 isi au originea in tari recent industrializate din Asia, America Latina si Africa de Sud. Acestea se orienteaza cu precadere catre sectorul constructiilor, industria alimentara si a bauturilor racoritoare sau diverse alte industrii.