Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  
Statistica

MODIFICARI IN DISTRIBUTIA GEOGRAFICA A FLUXURILOR DE INVESTITII EXTERNE DIRECTE

finante



+ Font mai mare | - Font mai mic



MODIFICARI IN DISTRIBUTIA GEOGRAFICA A FLUXURILOR DE INVESTITII EXTERNE DIRECTE

In ultimele trei decenii, orientarea si distributia geografica a fluxurilor de IED a fost influentata de ritmurile de crestere economica inregistrate de diferite tari si regiuni ale lumii. Astfel, cea mai mare pondere a IED s-a orientat spre zonele cele mai competitive ale globului, si anume tarile dezvoltate (OCDE). In sprijinul acestei afirmatii, in tabelul 2.8 sunt ilustrate tendintele ultimului deceniu in ceea ce priveste participarea tarilor lumii la fluxurile de investitii externe directe



Ponderea principalelor grupe de tari in distributia regionala

a fluxurilor de intrari si iesiri de investitii externe directe

(in procente din total)

Tabelul nr.2.8

Grup de tari

Intrari de IED

Iesiri de IED

Tari dezvoltate

Tari in dezvoltare

Tarile Europei Centrale si de Est

Sursa: Calculate de autor pe baza datelor World Investment Report,1999-2004,

UNCTAD, Geneva

Asa cum se observa in tabelul 2.8, tarile dezvoltate reprezinta principalii investitori in strainatate, dar si principalele destinatii pentru cele mai multe investitii externe. Pana la sfarsitul anilor , s-a remarcat o participare in crestere a tarilor in dezvoltare in calitate de gazde ale investitiilor externe directe la nivel mondial (ponderi semnificative inregistrand mai ales tarile Asiei de Sud-Est si tarile Americii Latine). In ultimii ani, se observa si o crestere a tarilor in dezvoltare in calitate de sursa a fluxurilor de IED, pe fondul afirmarii internationale a unor companii dintr-o serie de tari in dezvoltare, unele devenind semnificativi investitori in strainatate[1]. Si fluxurile de investitii externe directe catre tarile Europei Centrale si de Est au cunoscut o evloutie ascendenta, insa, la o scara redusa si pornind de la o mult mai scazuta baza, avand in vedere ca pana in 1990 acestea aproape nu existau.

La nivelul anului 2000, totalul mondial al intrarilor de IED s-a ridicat la valoarea de 1.393 mld. USD. In cadrul celor trei grupe de tari, tarile dezvoltate au inregistrat cea mai mare crestere a fluxurilor de IED, respectiv 21% fata de 1999, depasind nivelul de 1.100 mld.USD. Cresterea a fost determinata in principal de valul masiv de fuziuni si achizitii. Fluxurile de IED catre tarile in dezvoltare au crescut cu 8% fata de anul precedent (atingand nivelul de 246 mld.USD) in special datorita cresterii fluxurilor catre Asia, in special a celor catre Hong Kong, iar cele catre Europa Centrala si de Est cu 9% (atingand nivelul de 26 mld.USD). Ponderea ultimelor doua grupe de tari a continuat sa scada in totalul mondial al IED, pentru tarile in dezvoltare fiind cea mai redusa din ultimul deceniu.

In ceea ce priveste evolutia acestor fluxuri la nivelul anului , totalul mondial al investitiilor externe a inregistrat un declin de % fata de anul precedent, nivelul acestora abia ridicandu-se la valoarea de 824 mld. USD. Acest declin, primul dupa 10 ani de crestere neintrerupta, a determinat analistii sa caracterizeze acest an ca fiind unul de criza. La nivelul anului 2001, tarile dezvoltate au atras 589 mld.USD, tarile in dezvoltare 209 mld.USD. iar tarile in tranzitie 25 mld.USD.

Anul 2003 reprezinta cel de-al treilea an consecutiv de declin al fluxurilor de IED, acestea nereusind sa insumeze decat 559 mld.USD, fiind considerat cel mai redus nivel din 1998. Acest declin (de 17,6% fata de anul precedent) a afectat peste 100 din totalul 195 de economii luate in studiu de catre UNCTAD. La nivelul acestui an, tarile dezvoltate si-au continuat evolutia negativa atragand doar 367 mld.USD, tarile in dezvoltare 172 mld.USD, iar tarile din Europa de Est 21 mld USD. Acest declin a afectat o serie de tari printre care: SUA (30 mild.USD in 2003, fata de 314 mld.USD in 2000), Danemarca (2 mld.USD in 2003, fata de 33,8 mld.USD in 2000), Germania (12,8 mld.USD in 2003, fata de 198 mld.USD in 2000), Portugalia (0,9 mld.USD in 2003, fata de 6,8 mdl.USD in 2000), Marea Britanie (14,5 mld.USD in 2003, fata de 118,7 mld.USD in 2000) etc.

1.Participarea tarilor dezvoltate la fluxurile mondiale de investitii

In general, investitorii de talie mondiala isi orienteaza capitalurile lor spre zonele cele mai competitive ale globului, in principal tarile dezvoltate membre OCDE. Pe parcursul ultimilor cinci decenii, CTN-urile din doar opt tari (SUA, Marea Britanie, Germania, Franta, Japonia, Olanda, Suedia si Elvetia) au generat aproximativ 75% din stocurile mondiale de IED. In perioada contemporana, asistam la o serie de modificari, in unele situatii importante, in planul distrubutiei IED pe categorii de tari.

La nivelul anului 2003, in cadrul grupului tarilor dezvoltate, Triada reprezenta aproximativ 60% din fluxurile de intrari de IED si 85% din fluxurile de iesiri de IED, respectiv UE (52,74%; 55,03%), SUA (5,30%; 24,79%) si Japonia (1,12%; 4,70%), aceste ponderi fiind afectate de conjunctura nefavorabila din ultimii trei ani. Declinul inregistrat de fluxurile mondiale de IED la nivelul anilor 2001-2003 a afectat in primul rand tarile dezvoltate. Cauzele acestei evolutii se regasesc in:

continuarea incetinirii investitiilor corporative cauzata de inrautatirea conditiilor economice si perspectivele de reducere a profiturilor;

o stagnare in consolidarea unor industrii si declinul inregistrat de cotatiile bursiere pe principalele piete financiare;

declinul fuziunilor si achizitiilor transfrontaliere[3] (in special SUA si Marea Britanie);

reducerea creditelor intra-companie acordate filialelor de companiile lor mama (care a contribuit la reducerea investitiilor);

reducerea eforturilor de atragere a IED la nivelul acestor economii;

retragerea unor investitori[4];

necesitatea masurilor de reducere a costurilor care a redus capacitatea financiara a corporatiilor de a se angaja in IED;

in cateva tari dezvoltate, cea mai mare contributie au avut-o platile intra-companie derulate intre filiale si companiile mama. Este cazul companiilor americane, ale caror filiale externe, atrase fiind de ratele dobanzilor mai reduse din SUA, au cautat sa beneficieze de aceasta conjunctura si si-au onorat platile in contul creditelor contactate de la nivelul companiilor mama.

Desigur, asa cum am mai afirmat, interpretarea datelor statistice la nivelul unui an nu este relevanta in studiul fluxurilor de IED. In acest sens, datele din tabelele de mai jos vin sa sustina aceasta afirmatie, cand, pe fondul unei conjuncturi nefavorabile, clasamentul international la nivelul anului 2003 cunoaste modificari substantiale fata de anul 2000.

Topul tarilor dezvoltate gazda de IED in anii 2000 si 2003 (in mld.USD)

Tabelul nr.2.9

Locul in anul 2000

Volumul intrarilor de IED

Tara

Locul in anul 2003

Volumul intrarilor de IED

SUA

Germania

Marea Britanie

Luxemburg*

Canada

Olanda

Franta

Spania

Danemarca

Irlanda

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2004

(*Pentru anul 2000, datele includ si Belgia).

Topul tarilor dezvoltate sursa de IED in 2000 si 2003 (in mld.USD)

Tabelul nr.2.10

Locul in anul 2000

Volumul iesirilor de IED

Tara

Locul in anul 2003

Volumul iesirilor de IED

Marea Britanie

Franta



SUA

Luxemburg*

Olanda

Germania

Spania

Canada

Elvetia

Suedia

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2004

(*Pentru anul 2000, datele includ si Belgia).

Urmarind participarea statelor lumii la evolutia fluxurilor de IED, se remarca faptul ca SUA raman prima tara din lume cu o pozitie dominanta in ceea ce priveste intrarile si iesirile de IED. O economie dinamica si corporatii inalt profitabile, o piata interna uriasa, fac din SUA[5] cea mai atractiva locatie pentru investitiile externe directe ce provin de oriunde din lume.

Desi, stocul extern de IED isi continua evolutia ascendenta, in termeni absoluti, aportul SUA la IED globale s-a diminuat de la circa 50% in 1960 la circa 25% in 2000-2003. In ceea ce priveste stocul intern de IED, in prezent SUA gazduiesc aproximativ 20% din totalul mondial.

Pe parcursul ultimelor decenii, SUA s-au transformat dintr-un exportator net de IED in cel mai mare receptor de IED (ramanand in acelasi timp si un exportator important de IED). Aceasta pozitie a fost alimentata, in proportie considerabila, de penetrarea de filiale straine in sectorul prelucrator intern; la mijlocul anilor 90, ponderea acestora fiind de circa 20%. Pana in anii `70, industria americana a beneficiat de un avans tehnologic evident in majoritatea sectoarelor. Pe masura erodarii acestuia, s-a dovedit mai profitabila gazduirea de firme externe in economia SUA. Ponderea multinationalelor americane in productia privata americana (exceptand sistemul bancar) a scazut de la circa 33% la 25%, intre anii 1977-1993; aceasta evolutie ascunde importante deosebiri intre domenii, CTN-urile americane continuand sa domine sectorul prelucrator intern. Desigur, aceasta diminuare poate fi pusa pe seama dezvoltarii sectorului serviciilor, mai degraba decat cum ca CTN-urile americane si-au redus ponderea pe piata interna in favoarea filialelor straine.

In 2003, intrarile de IED au inregistrat pentru al treilea an consecutiv o reducere substantiala, cea mai redusa din 1992. Cauzele acestei evolutii nefavorabile sunt legate de reducerea transferurilor intra-companie catre filialele externe stabilite in SUA si de reducerea fuziunilor si achizitiilor de firme americane. De asemenea, se observa ca in 2002 si 2003, SUA au inregistrat un deficit al balantei investitiilor externe directe, intrarile fiind considerabil mai reduse decat iesirile. Astfel, surplusul de 171 mld.USD din 2000 s-a transformat intr-un deficit de 122 mld.USD in 2003. Prin urmare, se constata ca pentru prima data in ultimele doua decenii, deficitul comercial al SUA este insotit si de un deficit al IED. In consecinta, in 2003, fluxurile de comertul exterior si IED au generat un deficit in balanta de plati externe a SUA de 617 mld.USD (fata de 208 mld.USD in 2000). Cea mai mare parte a acestui deficit este acoperita de investitiile externe de portofoliu, care in 2003 au atins valoarea de 437 mld.USD (fata de 63 mld.USD in 1999).

CASETA 2.2

Impactul crearii NAFTA asupra fluxurilor de IED in America de Nord

Intrarea in vigoare a Acordului NAFTA incepand cu 1 ianuarie 1994 intre Canada, Mexic si SUA a insemnat crearea primului acord de integrare Nord-Sud, care reuneste tari cu nivele diferite de dezvoltare economico-sociala. Acordul a deschis economiilor implicate noi oportunitati pentru comertul transfrontalier cu bunuri, servicii si drepturi de proprietate intelectuala precum si pentru investitii reciproce in aproape toate industriile. Ultima runda de reduceri de taxe vamale a avut loc la 1 ianuarie 2003, mentinandu-se cateva exceptii pentru produsele agricole pana in 2008.

Crearea NAFTA a determinat o expansiune a comertului intra-regional. Exporturile intra-regionale de bunuri si servicii a crescut in 2002 la 56% din totalul exporturilor nord-americane, fata de 49% in 1996 si 34% in 1980. Impactul crearii a fost simtit mult mai puternic la nivelul comertului exterior al Canadei si Mexicului. Astfel daca in ultimii ani '80, 75% din comertul canadian si mexican se derula cu SUA, in 2002, acesta reprezenta mai mult de 85% (atat la nivelul exporturilor, cat si a importurilor). Nu acelasi lucru se intampla insa si pentru comertul SUA, care in perioada 1996-2001 s-a mentinut la acelasi nivel din 1980.

De asemenea, s-a evidentiat si o crestere a fluxurilor de IED la nivelul celor trei economii fata de anii '80, insa este dificil de determinat cat din aceastaa crestere se datoreaza crearii NAFTA. Declinul acestora din 1988-1993 a fost urmat de crestere rapida dupa 1994, in anul 2000 atingand un maxim de 383 mld.USD, pentru a cobori la 64 mld.USD in 2002. Desigur, SUA au avut cel mai mult de castigat. Ponderea SUA in IED nord-americane a crescut de la 71% in 1994 la 88% in 1999, pentru a se reduce la 47% in 2002. Aceeasi evolutie au cunoscut-o si ponderea IED nord-americane in totalul totalul intrarilor de IED la nivelul tarilor OCDE si la nivel mondial.

Mexicul a beneficiat de pe urma cresterii intrarilor de IED. Dar nu se poate determina cu precizie intensitatea cresterii IED intra-regionale, deoarece iesirile de IED din Mexic catre SUA au fost reduse in perioada 1980-1998.

IED intra-NAFTA, exprimate prin stocul extern de IED, s-au redus de la 30% in 1986 la 18% in 1999. Principala cauza a acestei evolutii este reducerea ponderii Canadei in stocul extern al SUA de la 17% in 1989 la 10% in 2000. Crearea NAFTA a reprezentat cauza inchiderii unor filiale americane din Canada si utilizarea exporturilor SUA pentru a deservii piata canadiana. In acelasi timp se asteapta ca localizarea industriilor caracterizate prin economii de scara importante, costuri de transport reduse si un grad diferentiere a produselor redus sa fie regandita odata cu eliminarea restrictiilor tarifare.

Cea mai importanta industrie nord-americana este cea a automobilelor si componentelor auto care reprezinta intre 30% si 50% din comertul intra-regional, in functie de dimensiunea industriei. Industriile auto ale SUA si Canadei au fost integratedin 1965 in urma Auto Pact. NAFTA a continuat integrarea industriei auto a Mexicului intr-o industrie nord-americana auto deja integrata.

Comparand pozitia SUA ca membru NAFTA si tert MECOSUR, se remarca o legatura directa semnificativa intre IED americane si NAFTA, in detrimentul relatiei dintre SUA-MERCOSUR. De asemenea, exista o serie de studii care reflecta o inrautatire a relatiilor dintre Mexic si celelalte tari latino-americane (cu exceptia Costa Rica) dupa 1994. Cele mai afectate sectoare au fost textilele si imbracamintea pentru majoritatea IED in El Salvador, Guatemala si Honduras.

Pana in prezent, nu s-a realizat nici un studiu cu privire la impactul NAFTA asupra IED. In general, se apreciaza ca aparitia NAFTA a produs beneficii in special pentru fluxurile de bunuri si servicii dintre economiile membre. In ceea ce priveste impactul acesteia asupra fluxurilor de IED pentru membrii NAFTA si terti, se recomanda stabilirea unei legaturi intre strategiile firmelor si fluxurile si stocurile de IED la nivel macroeconomic.

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2003

De-a lungul perioadei postbelice, Marea Britanie a fost atat un exportator major de IED, cat si o importanta tara receptoare, reflectand politica sa preponderent liberala in privinta IED. Desi initial investitiile CTN-urilor britanice au fost concentrate in Commonwealth, incepand cu anii ` acestea s-au concentrat in tari OCDE. CTN-urile britanice detin avantaje deosebite in domeniul bunurilor de consum produselor chimice si constructiilor de masini si, prin urmare, au infiintat retele globale de productie pentru anumite subdomenii ale acestora.

Pe de alta parte, intrarile de IED in Marea Britanie au fost considerabile: in general, concernele straine au inregistrat niveluri mai ridicate de productivitate comparativ cu firmele interne si, in cateva industrii, in special cea a automobilelor, investitiile interne au fost esentiale pentru transformarea lor. Prin urmare, ponderea filialelor straine in sectorul prelucrator britanic s-a ridicat in anii `90 la circa 25%, astfel incat companiile straine domina in special industria auto si cea a computerelor.

Pe langa deservirea pietei britanice, CTN-urile americane si japoneze, prin unitatile productive amplasate, au transformat Marea Britanie intr-un principal cap de pod convenabil catre piata europeana. Cu toate acestea, mai ales dupa liberalizarea pietelor interne ale serviciilor financiare la mijlocul anilor `80, Marea Britanie a atras puternic IED in serviciile financiare, un numar mare de firme din City-ul londonez fiind preluate de companii straine. Astfel, desi Londra si-a mentinut avantajul ca principal centru financiar in zona sa de fus orar, firmele financiare britanice au pierdut din competitivitate si au cedat teren in fata CTN-urilor straine care opereaza in Londra.

O mare parte din perioada postbelica, Franta a aplicat o strategie industriala de incurajare a campionilor nationali intr-o seriede ramuri. Pe acest fundal, au aparut multe CTN-uri mari, care isi desfasoara activitatea atat in tari OCDE, cat si in tari in dezvoltare. In 1992, peste 50% din vanzari si peste 25% din activele celor mai mari 300 de CTN-uri franceze se realizau in strainatate. Desi, ca parte a politicii sale industriale, guvernul francez a aplicat restrictii asupra intrarilor de IED, o serie de IED erau inca permise si chiar incurajate in anumite sectoare.

La mijlocul anilor ` , Franta si-a liberalizat regimul IED, a abandonat o buna parte din politica sa industriala anterioara si a incurajat activ CTN-urile din afara UE sa se stabileasca in Franta, pentru a obtine astfel acces pe piata europeana. Pe masura cresterii intrarilor de IED, ponderea filialelor straine in sectorul prelucrator francez a crescut la peste 25%.

CASETA 2.3

Franta adopta noi masuri in directia atragerii de noi IED

In contextul deschiderii economiei Frantei in calea fluxurilor de IED, dar si al conjuncturii internationale nefavorabile, in 2003, primul ministru al Frantei a lansat un pachet de 40 de noi masuri, la nivelul departamentelor guvernamentale implicate, pentru spori atractivitatea Frantei pentru IED. Obiectivul general al acestora a fost identificarea si analizarea punctelor forte si a celor slabe ale economiei Frantei in calitate de gazda pentru IED comparativ cu ceilalti competitori ai sai. Aceasta noua politica este ghidata de recomandarile Consiliului Strategic National pentru Atractivitate, printre ai carui membrii se numara si manageri executivi ai principalelor CTN-uri in Franta.

Programul a fost lansat in 2004. Scopul acestuia este atragerea de investitii si crearea unor echipe de experti in sectoarele dinamice ale economiei Frantei. Masurile vizeaza:

imbunatatirea radicala a conditiilor de intrare si rezidenta pentru managerii expatriati, inclusiv a familiilor acestora;

imbunatatirea sistemul de impunere, in special in domeniile cercetarii-dezvoltarii si inovarii;

imbunatatirea sprijinului infiintarii de noi afaceri;

garantarea investitiilor;

simplificarea legislatiei.

Un loc aparte in cadrul acestui program este ocupat de masurile ce vizeaza stimularea companiilor transnationale in directia stabilirii pe teritoriul Frantei a sediilor si functiunilor de luare a deciziilor ale acestora. La acestea se adauga si afirmarea Frantei ca centru financiar european. Aceasta reprezinta un exemplu prin care o tara dezvoltata cauta sa sprijine offshoring-ul serviciilor.

In acelasi timp, autoritatile franceze sunt preocupate de imbunatatirea imaginii sale la nivel international. In aceasta directie, in septembrie 2004, Franta a lansat o campanie promotionala bazata pe investitiile de succes in franta, intalniri cu potentiali investitori, fiind vizati in special cei din SUA, Marea Britanie, Japonia, Germania si China.

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2004

Cu toate ca Germania a aplicat o politica in mare parte liberala in domeniul investitiilor, intrarile de IED sunt reduse, in timp ce stocurile externe de IED s-au mentinut aproape duble. Forta industriala a firmelor germane si nivelurile salariale ridicate au descurajat intrarile de IED, astfel incat ponderea filialelor straine in sectorul prelucrator intern a ramas redusa. Cu toate acestea, CTN-urile germane si-au creat o vasta retea de unitati productive in strainatate, dupa anii `90, acestea investind masiv in tarile Europei de Est.

Suedia reprezinta un principal investitor la scara mondiala. Majoritatea firmelor prelucratoare din Suedia sunt CTN-uri, in multe cazuri cu traditie, acestea orientandu-se activitatile in principal in celelalte tari OCDE. Politica privind IED in strainatate a fost liberalizata in anii 70, iar cea referitoare la intrarile de IED abia in anii 80. In contextul liberalizarii, atat intrarile de IED, cat si ponderea filialelor straine in sectorul prelucrator suezed au inregistrat o evolutie ascendenta.

Pe ansamblu, Uniunea Europeana si-a sporit ponderea atat ca sursa, cat si ca receptor de IED, in 2000, fluxurile de intrari de IED ajungand la 671 mld.USD (cel mai ridicat volum investitional atras de UE), pentru ca in 2003, pe fondul conjucturii nefavorabile, sa atinga doar 295 mld.USD. La baza acestei evolutii nefavorabile s-au aflat: incetinirea ritmului de crestere economica in tarile UE, reducerea fuziunilor si achizitiilor transfrontaliere, reducerea imprumuturilor intra-companie, deprecierea dolarului american comparativ cu euro (aproximativ 16% in 2003).

Majoritatea investitiilor atrase de tarile UE au fost stimulate de adancirea procesului de integrare. In Europa, proiectul pietei unice interne a avut un efect insemnat asupra repartizarii fluxurilor de investitii directe in strainatate. Incepand cu a doua jumatate a anilor `80, fluxurile intra-europene au cunoscut o crestere semnificativa. Astfel, in 1993, cea mai mare parte a stocurilor de investitii in strainatate ale tarilor din UE erau localizate in cadrul UE.

Cu toate acestea, in anii 80 tarile europene au investit foarte activ si in SUA, devenite o destinatie importanta a investitiilor lor directe la nivel mondial. In anii `90, aceasta tendinta s-a amplificat. La sfarsitul deceniului 10, companiile europene s-au lansat intr-o lunga serie de achizitii in SUA. La randul lor, SUA si-au majorat investitiile in Europa (aproape 50% din stocul lor de investitii in strainatate).[6] Cateva tari membre ale Uniunii Europene se numara printre investitorii majori in strainatate si aproape 50% din aceste investitii se orienteaza catre tari din afara UE. Tarile Uniunii Europene, in special Germania si Austria, reprezinta, incepand cu anii `90, cele mai importante surse de investitii externe directe pentru tarile Europei de Est.

Constientizand efectele negative ale reducerii intrarilor de IED din ultimii ani, o serie de tari vest-europene s-au lansat intr-o adevarata competitie in ceea ce priveste atragerea acestor fluxuri. In tabelul de mai jos, prezentam cateva exemple in aceasta directie.

Exemple de modificari cu caracter politic in directia atragerii IED,

adoptate de tarile dezvoltate, in perioada 2003-2004

Tabelul nr.2.11

Tara

Lege / reglementare / politica

Modificari

Austria

Program de privatizare

Privatizarea companiei de stat tip holding OIAG (care reuneste companii din domeniul otelului, telecomunicatiilor, serviciilor si constructiilor etc.). Strategia guvernului vizeaza mentinerea unui grup majoritar de actionari austrieci (sindicatele partenerilor industriali, banci, companii de asigurari si fonduri private de pensii) in companiile privatizate.

Franta

Politica de investitii externe

Crearea Consiliului National Strategic pentru Atractivitate pentru sporirea atractivitatii economiei Frantei pentru investitii si transferuri de abilitati si experiente.

Reglementarea privind relatiile financiare cu firmele externe

Eliminarea declaratiilor si autorizatiilor, cu exceptia investitiilor realizate in domenii considerate sensibile precum apararea nationala sau sanatatea. Pentru investitiile ce provin din alte tari decat UE este suficienta o declaratie adiministrativa, indiferent de suma investita.

Spania

Reforma sistemului de impunere

Reducerea impozitului pe castigurile din investitiile de capital ale companiilor de la 18% la 15%, cu conditia detinerii respectivelor active cel putin 1 an.

Elvetia

Noua lege a telecomunicatiilor

Deschiderea completa in calea investitorilor a retelei nationale de telecomunicatii, care in prezent este detinuta in totalitate de catre Swisscom.

Portugalia

Regimul contractelor

Stabilirea unui singur regim contractual pentru proiectele de investitii, indiferent de sectorul in care se realizeaza sau nationalitatea investitorului.

Procedurile privind IED

Simplificarea procedurilor privind IED.

Reglementari privind ponderea capitalului strain in companiile privatizate

Anularea anumitor reglementari care limiteaza ponderea capitalului strain in firmele privatizate.

Irlanda

Bugetul pe 2003

Veniturile din investitii (sub forma dobanzilor, redeventelor, rentelor) sunt impozitate cu 25%.

Germania

Documentul privind modernizarea inverstitiilor externe

Eliminarea dezavantajelor fiscale cu care se confrunta fondurile de investitii externe in Germania.

Documentul privind reducerea impozitelor



Evitarea dublei impuneri. Acest document recunoaste platile de impozit pe venit in strainatate.

Politica investitiilor externe

Corporatia pentru Investitii in Germania a inlocuit birourile separate ale comisiilor pentru IED in Germania si ale Consiliului pentru Investitii Industriale ca one-stop shop pentru investori.

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2004

Japonia este cunoscuta drept o participanta modesta la capitolul intrari de IED si de productie straina in sectorul prelucrator. In schimb, CTN-urile japoneze si-au sporit substantial avantajele competitive in domeniile automobilelor si electronicii prin productia in strainatate, astfel incat Japonia a devenit o sursa importanta de IED. In primii ani postbelici, firmele japoneze s-au dezvoltat producand pentru piata interna si pentru exporturi, pentru ca incepand cu anii `70 sa-si demareze procesul de expansiune internationala prin amplasarea de unitati productia in strainatate. Pana la liberalizarea din anii `80, intrarile de IED in economia japoneza au fost extrem de reduse. Chiar si dupa liberalizare (o consecinta atat a presiunii interne, cat si a celei externe), intrarile de IED au ramas reduse. Achizitionarea companiilor japoneze de catre firme straine este ingreunata de natura actionariatului si de dificultatea penetrarii retelele inchise ale producatorilor si distribuitorilor din economia japoneza. Desi datele statistice reale sunt destul de greu de obtinut, acestea arata ca CTN-urile autohtone produc 50% din valoarea adaugata in sectorul prelucrator japonez, ceea ce ilustreaza dominatia lor continua asupra productiei interne.

Dupa o participare relativ modesta la fluxurile de IED, in anul 2003, Japonia a atras doar 6,3 mld.USD si a investit in strainatate 28,8 mld.USD. Volumul redus al investitiilor externe atrase de Japonia s-a datorat recesiunii economice prin care trece Japonia.

CASETA 2.4

Un obiectiv nou pentru politica investitionala din Japonia:

dublarea stocului intern de IED pana in 2006

In ianuarie 2003, primul ministru al Japoniei afirma ca Japonia face eforturi in directia dublarii stocului cumulat de IED in decursul urmatorilor cinci ani. In acest sens au fost avute in vedere cinci prioritati, concretizate in 74 de masuri, dupa cum urmeaza:

diseminarea in strainatate informatiilor privind IED in Japonia;

imbunatatirea mediului de afaceri;

revizuirea procedurilor administrative;

imbunatatirea standardelor de viata si de mediu pentru expatriatii care lucreaza in CTN;

dezvoltarea structurilor si sistemelor la nivel local si national.

In aceessi directie, se depun eforturi inregistrandu-se progrese in implementarea cu succes a unui cod al fuziunilor si achizitiilor realizate in Japonia, cod considerat de o importanta deosebita pentru imbunatatirea mediului de afaceri, tinand cont de faptul ca fuziunile si achizitiile reprezinta principala sursa a IED la nivel global.

In ciuda acestor noi masuri, intrarile de IED in 2003 (6,3 mld.USD) au inregistrat o scadere fata de 2002 (9,2 mld.USD). Intrebarea care se pune este in ce masura masurile prezentate sunt fezabile.

In ceea ce priveste stocul de IED din ultimii 5 ani, Japonia a fost unul dintre performerii acestui domeniu intre tarile dezvoltate. In perioada 1999-2003, o serie de tari dezvoltate si-au dublat stocul intern de IED. Astfel, Japonia (in care stocul intrarilor de IED a crescut cu 95%) s-a numarat printre tari precum Irlanda (in care stocul intrarilor de IED a crescut cu 168%), Austria (156%), Finlanda (153%), Portugalia (122%), Elvetia (102%). Obiectivul fixat in ianuarie 2003 privind dublarea stocului intern de IED de la 50 mld.USD in 2001 la 100 mld.USD in 2006 presupune ca Japonia sa primeasca anual aproximativ 10 mld.USD. Cu toate acestea, Japonia la nivelul anului 2003 nu a resit sa atinga acest obiectiv, ceea ce se constituie a fi o adevarata provocare pentru urmatorii ani.

Japonia reprezinta cea de-a doua mare economie a lumii, avand un mare potential pentru piata IED. In clasamentele UNCTAD privind Indicele Potentialului IED, Japonia ocupa locul 12, iar in ce priveste Indicele Performatei IED se claseaza pe locul 127, pentru perioada 2001-2003, printre factorii care au inhibat intrarile de IED in Japonia se numara si: costurile ridicate privind personalul, noile constructii si cele de operare ale companiilor. In 2003, ponderea intrarilor de IED in PIB (in preturi curente) era in Japonia de 0,1%, fata de 2,8% in UE si 0,8% in SUA.

Principalele avantaje ale Japoniei pentru atragerea de IED sunt dimensiunea pietei si capacitatile tehnologice avansate asociate cu activele create. Japonia detine un potential urias pentru IED in cautare de eficienta si de piata. Sectorul manufacturier este foarte eficient si competitiv la scara globala. De asemenea, exista un consens in ideea ca firmele externe pot sprijini revitalizarea companiilor nationale cu performante mai slabe. In acelasi timp, serviciile reprezinta un sector extrem de atractiv pentru IED, acesta atragand 2/3 din intrarile de IED. De asemenea, acest sector este sprijinit de fuziunile si achizitiile inclusiv in industriile protejate in mod traditional precum comertul cu amanuntul si serviciile financiare. IED acopera o gama foarte larga de servicii de la telecomunicatii la servicii hoteliere si terenuri golf.

Desi economia da semne de redresare, fiind inregistrate rate de crestere economica pozitive, investitorii se confrunta cu costuri de tranzactionare ridicate si o volatilitate destul de inalta a cursului valutar. Dereglementarea din domeniul comertului cu amanuntul va genera noi oportunitati pentru companiile atat nationale, cat si externe (In acest domeniu, Wall-Mart si Carrefour considera piata japoneza destul de greu de exploatat. Un important rival pentru strategia lui Wall-Mart este Jusco, un lant de supermarketuri locale).

Intrarile de IED din ultimii ani au fost stimulate de dereglementarea din sectorul non-manufacturier, cresterea falimentelor corporative, declinul volumului pietei de capital, reducerile achizitiilor de titluri peste granita si expansiunii globale a fuziunilor si achizitiilor. Datorita importantei fuziunilor si achizitiilor in tarile dezvoltate, reformele privind incurajarea acestor activitati au o relevanta particulara. In timp ce legea privind fuziunile si achizitiile este curs de definitivare, nerezolvarea problemei impozitelor percepute asupra companiilor straine va prelungi asteptarea rezultatelor pozitive in aceasta directie. Primarii locali si prefecturile locale vaz in IED o importanta sursa pentru revigorarea economiilor locale si a ocuparii. Perceptia precedenta potrivit careia fuziunile si achizitiile au ca efect pierderea locurilor de munca a fost inlocuita cu accea conform careia aceste procese contribuie la mentinerea acestora (de exemplu: achizitionarea de catre Ripplewood a companiei japoneze Seagaia).

In concluzie, in economia Japoniei, dereglementarea la scara larga se impunea ca o necesitate. Desi mediul investitional japonez si atitudinea fata de IED s-au imbunatatit, deplina implementare a masurilor concrete in vederea promovarii IED in Japonia vor sprijini realizarea obiectivul dublarii stocului intern de IED.

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2004

Din cele prezentate se evidentiaza o evolutie inversa a economiilor analizate. Astfel, in perioada postbelica, Marea Britanie si Olanda, doi importanti investitori traditionali, si-au scazut considerabil participarea la fluxurile mondiale de IED (in termeni relativi), cu toate ca stocurile lor de IED au crescut in valori in schimb, firmele japoneze si germane si-au marit spectaculos aportul la stocurile mondiale de IED, de la niveluri neglijabile in anii 60 la proportii substantiale in prezent, firmele japoneze situandu-se pe locri fruntase la nivel mondial mondial din punct de vedere al stocului extern de IED. De asemenea, in ultimii ani, acestora din urma li s-au alaturat Franta si Suedia, care si-au majorat contributiile la stocul mondial de IED (in termeni relativi).

In acest context, consideram important de subliniat ca statisticile prezentate mai sus pot fi oricand contrazise. In multe din tarile analizate, autoritatile statistice nationale nu pot urmari sistematic intregul volum al tranzactiilor in contul IED, al CTN-urilor sau al productiei internationale, de multe ori acestea limitandu-se in mare masura la industria prelucratoare

Canada dupa o crestere semnificativa a fluxurilor de intrari de IED, dar si de iesiri, la nivelul anului 2000, in special ca urmare a unor fuziuni si achizitii de mare valoare cu parteneri din SUA si Europa Occidentala, a revenit la nivelul inregistrat la nivelul anilor 1998-1999. In ceea ce priveste celelalte tari dezvoltate, la nivelul anului 2002, Australia si-a triplat volumul investitilor, inregistrand un record in ceea ce priveste intrarile de IED, in timp de Noua Zeelanda a inregistrat cel mai redus nivel din 1980 in special ca urmare a retragerii investitorilor olandezi, britanici si americani. Se apreciaza ca, in viitor, participarea tarilor dezvoltate la fluxurile de IED va depinde de insanatosirea economica, increderea investitorilor si reluarea fuziunilor si achizitiilor transfrontaliere.

In concluzie, majoritatea CTN-urilor si a fluxurilor de IED provin din si circula intre tari OCDE. Merita totusi mentionat faptul ca si concentrarea fluxurilor de IED (spre deosebire de stocurile de IED) intre tarile OCDE a scazut, astfel incat, incepand cu 1989, se inregistreaza un declin constant al cotei acestora in fluxurile globale de intrari de IED. In ultimii ani, se inregistreaza o participare in crestere a tarilor in dezvoltare in calitate de tari de origine pentru IED, desi in stocurile globale de IED, acestea reprezinta mai putin de 10%. Aceasta situatie a fost alimentata si de noua geografie a fuziunilor si achizitiilor transfrontaliere, fenomene intalnite in egala masura atat in tari dezvoltate, cat si in tari in dezvoltare. Aceste evolutii se contureaza intr-o caracteristica dominanta a perioadei contemporane, ceea ce o deosebeste net fata de etapele anterioare ale IED transfrontaliere.

De-a lungul perioadei postbelice, atat fluxurile, cat si stocurile de IED catre tarile in dezvoltare au continuat sa creasca. Expansiunea IED s-a produs la asemenea dimensiuni incat, in prezent, toate tarile din lume gazduiesc stocuri de IED, desigur cu ponderi destul de variate. Totusi, in cea mai mare parte a perioadei postbelice, IED intre economiile OCDE au crescut mai repede decat catre tarile in dezvoltare, astfel incat stocurile de IED (spre deosebire de fluxuri) raman concentrate in mare masura in cele dintai. Daca in 1960, 67% din stocurile de IED erau localizate in tari dezvoltate,  situatie inversa celei de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, in prezent, cota tarilor dezvoltate a crescut la circa 75%.

Concentrarea IED in randul tarilor OCDE a determinat multi sceptici sa afirme ca IED sunt caracterizate de o partinire regionala specifica, in sensul ca sunt organizate in jurul Triadei: Europa, NAFTA, APEC. In acest context se impun precizate urmatoarele doua aspecte:

Desi e posibil sa existe o concentrare regionala de stocuri de IED, datele demonstreaza existenta unor fluxuri inter-regionale considerabile de IED. In termenii acestui studiu, asemenea fluxuri de IED reprezinta, in mod evident, un fenomen global. Faptul ca fluxurile de IED sunt concetrate la nivelul tarilor OCDE reflecta mai degraba o stratificare a acestora decat o tendinta de regionalizare a lor, ceea ce inseamna ca sunt neomogene si organizate ierarhic

Chiar si in conditiile stratificarii, nu par sa existe tendinte accentuate de concentrare regionala a fluxurilor de IED. Estimarile care compara fluxurile comerciale si cele investitionale externe pentru  anii 1985 si 1990 evidentiaza o concentrare regionala mai redusa in cazul fluxurilor de IED comparativ cu cele comerciale.

2.Participarea tarilor in dezvoltare la fluxurile mondiale de investitii

Evenimentul economic major de la sfarsitul secolului al XX-lea a fost reprezentat de intrarea in circuitul economic mondial a unor tari cu dimensiuni si structuri interne diferite. Este vorba de China, de fostele tari socialiste din Europa Centrala si de Est si de ex-URSS, de India si de unele tari din America Latina precum Brazilia sau Mexic. Spre deosebire de Coreea de Sud sau de Taiwan in anii `60, la inceputul anilor 90, toate aceste tari detineau importante capacitati tehnologice la un anumit nivel de dezvoltare. Toate aceste tari s-au lansat cu intensitati diferite in procese de crestere extravertita, devenind teritorii atragatoare pentru firmele globale si angajandu-se in competitia internationala. Deosebirile dintre primul ("tari recent industrializate") si cel de-al doilea grup de tari constau in: numarul mare de locuitori (miliarde de locuitori, nu de cateva zeci de milioane) si structura economiilor lor (industrii rapid modernizabile coexistand alaturi de o masiva forta de munca). Acestea nu reprezinta decat cateva aspecte ce explica faptul ca 67% din investitiile externe in tarile in dezvoltare se concentreaza in tarile Asiei de Sud-Est[8] (Hong Kong, Singapore, Taiwan, Coreea de Sud, China), cateva tari ale Americii Latine (dintre care se remarca Mexic, Brazilia si Argentina[9]) si cateva tari din Europa Centrala (in special Polonia, Ungaria si Cehia).

Tarile in dezvoltare si economiile in tranzitie devin destinatii tot mai importante pentru productia internationalizata. Aceasta situatie este evidentiata, printre altele, de numarul filialelor straine ale CTN-urilor amplasate in tari in dezvoltare, fapt ce a determinat specialistii sa discute de o noua diviziune globala a muncii. Desigur, trebuie subliniat ca implicarea CTN-urilor difera in foarte mare masura. Pana la jumatatea anilor `90, CTN-urile straine generau o proportie neglijabila din productia nationala intr-un numar semnificativ de economii in dezvoltare. In economiile asiatice, CTN-urile straine contribuiau cu circa 10% din productia sectorului prelucrator coreean si 20% din cea taiwaneza, pe fondul existentei unor restrictii nationale privind intrarile de IED. Proportiile asemanatoare erau inregistrate si in Hong Kong, Indonezia si Thailanda. Prin comparatie, in Malaysia, CTN-urile straine justificau peste 40% din valoarea adaugata in sectorul prelucrator; iar in Singapore, ponderea era de circa 70%.

Cu toate acestea, tendinta mondiala de reducere a fluxurilor de IED inregistrata incepand cu 2001 a afectat si tarile in dezvoltare. Reducerea influxurilor de IED catre tarile in dezvoltare incepand cu 2001 a fost cauzata, in principal, de retragerile de capital din tarile afectate de crizele financiare din Argentina si Turcia, avand in vedere efectul de domino al acestora la nivelul celorlalte economii in dezvoltare, pe fondul incertitudinilor suscitate de aceste crize.

Incetarea expansiunii fulminante a sectorului tehnologic si deteriorarea climatului economic din SUA au contribuit, de asemenea, la scaderea fluxurilor de capital destinate economiilor in dezvoltare, si respectiv in tranzitie. Imediat dupa atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, amploarea declinului economic american a devenit mai evidenta, incertitudinile existente pe pietele financiare s-au acumulat, acest lucru evidentiindu-se cu precadere asupra reducerii drastice a noilor emisiuni de obligatiuni. Ulterior, ca urmare a disiparii partiale a incertitudinii si a aparitiei primelor semne de redresare globala, aversiunea investitorilor fata de asumarea de riscuri s-a atenuat, multi investitori revizuindu-si strategiile.

In prezent, desi intrarile de IED sunt prezente in toate tarile in dezvoltare, ele sunt neomogene, economiile cele mai sarace fiind gazdele a mai putin de 1% din stocurile mondiale interne de IED. Incepand cu anii 70, ponderea primelor 10 tari in dezvoltare receptoare de IED a crescut de la mai putin de 50% la aproximativ 67% din stocurile de IED in tarile in dezvoltare. Pe continente situatia se prezinta dupa cum urmeaza.

Africa detine o pozitie marginala in fluxurile si stocurile mondiale de IED. Investitile in Africa sunt mai reduse decat in orice alta principala regiune din lume, ponderea acesteia depasind foarte rar 2%. In anul 2003, Africa a reusit sa atraga 2,6% din totalul mondial (reprezentand 15 mld.USD), in special ca urmare a continuarii procesului de liberalizare a politicilor privind IED, a investitiilor in resurse naturale si a unor fuziuni si achizitii de firme (care au generat transferuri de 6,4 mld.USD), inclusiv privatizari. Cea mai mare parte a fluxurilor investitionale sunt orientate catre: Maroc (cel mai mare receptor de IED in 2003), Algeria, Angola, Chad, Tunisia, Republica Africa de Sud si Nigeria . Progresele Africii din ultimii ani se datoreaza eforturilor deosebite facute de tarile africane pentru imbunatatirea climatului lor de afaceri si promovarea IED. Cea mai mare parte a firmelor care isi indreapta investitiile catre aceasta regiune vizeaza extractia si exploatarea petrolului. De asemenea, in ultimii ani, se remarca sporirea IED in sectorul serviciilor, cele mai vizate domenii fiind: telcomunicatiile, electricitatea si comertul en-detail. De exemplu,la nivelul anului 2003, in Africa de Sud, telecomunicatiile si tehnologia informatiei au depasit domeniile mineritului si extractiei.

In ultimii ani, participarea Americii Latine la fluxurile mondiale de IED a scazut in termeni relativi, insa aceasta continua sa ramana o destinatie importanta pentru IED. La sfarsitul anilor 90, la nivelul principalelor economii latino-americane, ponderea in sectorul prelucrator intern detinuta de CTN-urile straine se situeaza in jurul valorii de 30%. In 2003, America Latina atragea 50 mld.USD, cel mai redus nivel din 1996. La nivelul acestei regiuni, anul 1999 a reprezentat unul de varf datorita achizitiei a trei mari firme din America Latina de catre investitori straini. Desi inregistreaza mari variatii in randul tarilor latino-americane, Mexicul, Brazilia si Argentina reprezinta cele mai atractive destinatii pentru fluxurile de IED provenind din SUA (33% din total), urmata de Spania (16%), Olanda, Marea Britanie, Franta si Canada.

In 2003, Mexicul a reprezentat principala destinatie a IED in regiune, cu un volum al intrarilor de 10,8 mld.USD. Aderarea la NAFTA a facut din Mexic destinatia favorita a investitorilor americani interesati in asamblarea produselor manufacturate, in special datorita accesului la piata, costului fortei de munca si apropierii geografice (majoritatea acestor uzine fiind amplasate la granita cu SUA), ceea ce a condus la extinderea si adancirea integrarii Mexicului in sistemul de productie al SUA..

Incepand cu anul 2002, Mexicul a inceput sa se confrunte cu o problema legata de competitia internationala in ceea ce priveste costul fortei de munca. Astfel la nivelul anului 2002, 60% din uzinele din Mexic au fost inchise si transferate in tarile Asiei, ceea ce a insemnat pierderea a 200.000 de locuri de munca. Cea mai afectata industrie a fost cea a electronicelor (Canon-Japonia si-a relocalizat investitia din Mexic in Thailanda, Philips-Olanda catre Vietnam si China).

CASETA 2.5

Noi provocari ale IED din maquilaroras mexicane

Maquiladoras mexicane realizeaza, in mod traditional, o mare pondere din exporturile de produse manufacturate (47%). Evolutiile ultimilor ani au alimentat ingrijorarea in ceea ce priveste competitivitatea lor internationala.

In perioada decembrie 2000-aprilie 2004, numarul acestor intreprinderi a scazut de la 3.703 la 2.820 ceea ce a generat pierderea a 220.000 locuri de munca. In acelasi timp, intrarile anuale in maquiladoras au scazut cu aproape 1/3, de la 3 mld.USD in 2000 la 2 mld.USD in 2003.

Realocarea de IED de la nivelul industriilor maquila au fost cauzate in principal de competitia din partea Asiei. O treime din intreprinderile care au parasit Mexicul s-au indreptat catre China, iar 14% catre alte tari asiatice. In acelasi timp, unele companii si-au mutat activitatile in alte locatii din America Centrala si Caraibe (aproximativ 10%). Desigur, competitia in ceea ce priveste locatiile cu costuri mai reduse nu a reprezentat singurul motiv al acestor relocalizari.

Realocarile au vizat in principal textilele si confectiile, precum si materialele si accesoriile electrice si electronice, acestea fiind vinovate de 88% din declinul total al ocuparii mentionat anterior. In schimb, activitati precum asamblarea echipamenteleor de transport au ramas practic neafectate, numarul angajatilor ramanand neschimbat pentru perioada luata in studiu.

Cu toate acestea, apropierea geografica de SUA ramane un principal avantaj pentru Mexic, in special pentru acele unitati care exporta pe piata SUA sau pentru care managementul just-in-time este un important factor.

Incetinirea economica din SUA se pare ca a reprezentat principalul motiv al declinului inregistrat de industriile maquila, succesul restructurarii acestora fiind stanjenit de factori interni. Astfel, aprecierea peso-ului mexican a avut un rol destul de important in pierderea locurilor de munca, ceea ce a inflamat costurile de operare ale CTN-urilor in Mexic (acestea orientandu-se catre acele tari asiatice cu ratele de schimb mai reduse, in particular China). Un alt factor de ingrijorare pentru maquiladoras este legat de cresterea costurilor in contul impozitelor si birocratiei, care a afectat aproape jumatate din maquiladoras, iar un sfert dintre acestea si-au pierdut competitivitatea.

In consecinta, guvernul mexican a demarat o serie de masuri de inlaturarea a problemelor legate de costuri prin simplificarea procedurilor birocratice si eliminarea anumiotir taxe. Astfel, cele mai multe oparatiuni ale maquiladoras vor fi exceptate de la plata impozitului pe venit. Aceasta masura a fost bine intampinata cu reprezentantii industriilor maquila care s-au angajat sa recreeze 50.000 din locurile de munca pierdute. Stimulentele nefinanciare anuntate de guvern includ angajamentul de a decide si raspunde in termen de 15 zile lucratoare unei cereri din partea unei companii pentru stabilirea operatiunilor maquila. In plus, IMM maquiladoras li s-a oferit un certificat guvernamental special , pana in prezent rezervat numai operatiunilor de mare amploare.

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2004

Brazilia reprezinta o alta destinatie importanta pentru IED in aceasta regiune (cu 10,1 mld.USD, in 2003), cea mai mare parte a investitiilor fiind directionata catre sectorul serviciilor. In acelasi timp, industria autovehiculelor a devenit una destul de atractiva pentru investitori precum Ford, Toyota sau Volkswagen avand drept obiectiv exporturile. In acelasi timp, in noile conditii create prin incheierea unui acord de reducere a taxelor vamale cu Mexicul, Brazilia si-a indreptat 52% din exporturile sale din anul 2002 pe piata NAFTA.

In anul 2002, volumului intrarilor de IED in Argentina nu a ajuns decat la 10% din media perioadei 1992-2001, cand aceasta tara atragea 13% din totalul intrarilor in regiune. In ciuda problemelor cu care se confrunta aceasta tara, retragerea investitorilor externi nu a fost masiva, desi cei mai multi inregistreaza fluxuri negative din tranzactiile investitionale intra-firma. Cu toate acestea repartizarea in plan regional a IED este asimetrica, 10 tari concentrand 90% din totatul intrarilor de IED (China, Hong Kong, Singapore, India, Coreea, Malaysia, Thailanda s.a.).

Dupa cum afirmam anterior, cea mai mare parte a IED se concentreaza in tarile Asiei de Sud-Est (Hong Kong, Singapore, Taiwan, Coreea de Sud, China). Acestea sunt atrase de ritmurile inalte de crestere economica inregistrate de tarile din aceasta regiune, imbunatatirea mediului economic si politic, integrarea regionala care incurajeaza investitiile intra-regiune si expansiunea retelelor de productie ale CTN-urilor, imbunatatirea cadrului politicii privind IED.

Aproximativ 50% din investitiile externe care se orienteaza catre Asia de Sud-Est au ca destinatie China, in 2003, aceasta acumuland un stoc intern de IED de peste 500 mld.USD. La nivelul anului 2003, China inregistraza un record in materie de intrari de IED, atragand un volum de 53,5 mld.USD (intreaga regiune a atras 107 mld.USD) ceea ce a plasat-o pe locul doi mondial, dupa Luxemburg, si inaintea SUA. Interesul acestei locatii a fost sustinut de uriasa dimensiune a pietei interne ritmul inalt de crestere economica, cresterea competitivitatii exporturilor si recenta accesiune la OMC. China reprezinta o destinatie extrem de atractiva pentru investitorii in cautare de resurse, eficienta si piata. De asemenea, trebuie spus ca o mare parte din investitiile in China sunt realizate de retelele de companii chineze din strainatate. In aceeasi timp, o mare parte din cresterea record inregistrata de Hong Kong in anul 2000 fata de anul precedent (50%) este atribuita ultimelor evolutii din China. Astfel se apreciaza ca acele CTN-uri care aveau intentia sa investeasca in China si-au "pastrat" fondurile in Hong Kong, in asteptarea primirii Chinei in OMC.

O trasatura distincta a fluxurilor de IED in regiunea Asia de Sud-Est incepand cu anul 2000 o constituie stagnarea evolutiei fuziunilor si achizitiilor internationale (desi ele au ramas la un nivel mai ridicat decat in perioada de criza 1997-1998) si reluarea treptata a investitiilor noi (greenfield). Aceasta evolutie reflecta atat reducerea volumului de active disponibile pe piata, cat si reducerea presiunii in sensul restructurarii corporatiilor, in special in tarile cele mai afectate de criza financiara din deceniul trecut (Indonezia, Malaysia, Filipine, Coreea de Sud, Thailanda).

SUA, Japonia si Marea Britanie reprezinta cei mai mari investitori in tarile Asiei de Sud-Est, iar in viitorul apropiat, printre principalii investitori in regiune se vor numara si China si mai ales Hong Kong.

CASETA 2.6

Studiu comparativ privind performantele investitionale ale Chinei si Indiei

China si India reprezinta doi giganti la nivelul grupului tarilor in dezvoltare. Cu toate ca ambele tari inregistreaza rate inalte de crestere economica, performantele lor in materie de atragere de IED sunt diferite. Fluxurile de IED atrase de China au crescut de la 3,5 mld.USD in 1990 la 53,5 mld.USD in 2003, in timp ce in India acestea au crecut de la 0,4 mld.USD la 4,3 mld.USD in aceeasi perioada[12]. Astfel, in 2003, volumul de IED atras de China a fost de 12 ori mai mare decat India. In topul performerilor in materie de atragere de IED in perioada 1999-2001, China ocupa locul 54 iar India 122. In acelasi timp, cresterea PIB-ului Chinei fost de 3,2% in timp ce cresterea PIB-ului Indiei a fost de 1,1%.

IED au contribuit la rapida crestere a exporturilor manufacturate ale Chinei cu o rata anuala de 15% in perioada 1989-2001. In 1989, filialele externe realizau mai putin de 9% din totalul exporturilor Chinei, pentru ca in 2002, acestea sa realizeze 50%. In unele industrii high-tech, in 2000, ponderea filialelor externe in totalul exporturilor a fost de 91% in circuitele electronice si 96% in telefoanele mobile. Aproximativ 2/3 din intrarile de IED in China in 2000-2001 se indreapta catre industria manufacturiera.

In contrast, IED in India au vizat intr-o masura mult mai redusa exporturile, cu exceptia tehnologiei informatiei. IED in industria manufacturiera indiana au fost si raman atrase doar de piata interna. Astfel, daca la inceputul anilor 90, IED contribuiau cu doar 3% la exporturile Indiei, in 2002 acestea se estimeaza ca s-au ridicat la 10% din exporturile indiene de manufacturate.

Cea mai mare parte a intrarilor de IED in China in 2000-2001 s-a indreptat catre industriile manufacturiere. In ceea ce priveste India, cele mai atractive sectoare au fost serviciile, echipamentele electrice si electronice, constructiile si industria computerelor.

Incercand sa identificam care sunt principalele motivatii ale acestor diferente vom analiza: indicatorii economici fundamentali ca determinantii de baza, strategiile si politicile nationale de dezvoltare precum si participarea celor tari la retelele internationale.

Indicatorii economici fundamentali (basic determinants). In ceea ce priveste determinantii economici fundamentali ai intrarilor de IED, China se afla pe o pozitie mult mai avantajata decat India. Astfel, PIB-ul, total si pe locuilor, mai ridicat al Chinei o face mult mai atractiva pentru IED in cautare de piete. Nivelul mai ridicat de cunoastere si educatie al Chinei sugereaza ca forta de munca chineza este mai calificata, facand-o mai atractiva pentru IED in cautare de eficienta. De asemenea, China detine importante resurse naturale, infrastructura sa fizica este mult mai competitiva, in special in zonele de pe coasta estica, ceea ce o face atractiva si pentru investitorii in cautare de resurse. In ceea ce priveste India, aceasta are un avantaj in mana de lucru tehnica, in special in tehnologia informatiei. De asemenea, populatia Indiei detine cunostinte foarte bune de limba engleza.

Unele dintre aceste diferente in ceea ce priveste avantajele competitive ale celor doua tari sunt ilustrate de compozitia intrarilor de IED. In informatica si tehnologia informatiei, China a devenit un important centru pentru hardware design si industria manufacturiera pentru companii precum Acer, Ericsson, General Electric, Hitachi Semiconductors, Hyundai Electronics, Intel, LG Electronics, Microsoft, Mitac International Corporation, Motorola, NEC, Nokia, Philips, Samsung Electronics, Sony, Taiwan Semiconductor Manufacturing, Toshiba si alte importante CTN-uri in domeniul electronicelor. India este specializata in servicii IT, call centers, operatiuni si afaceri derulate prin birouri administrative ( business back-office opperations) si cercetare-dezvoltare.

Ritmul rapid de crestere al Chinei a condus la sporirea consumului intern, pentru bunuri de folosinta indelungata si numai, precum instrumente casnice, echipamente electronice, automobile, locuinte si petrecerea timpului liber. Aceasta crestere rapida a timpului liber precum si mediul de afaceri si infrastructura eficiente au atras multe IED in cautare de piete. De asemenea acestea au incurajat cresterea multor firme indigene care au sprijinit industria manufacturiera.

Desigur, mai exista si alti determinanti care justifica atractia investitorilor straini pentru China, printre care enumeram:

China are politici "orientate catre afaceri" mult mai prietenoase decat India;

procedurile de inregistrare si derulare a IED in China sunt mai usoare, deciziile fiind luate mult mai rapid;

China are o legislatie a muncii mult mai flexibila, un climat de munca mult mai bun si proceduri de afaceri de intrare si iesire mult mai bune.

Un studiu recent privind mediul de afaceri releva faptul ca China este mult mai atractiva decat India in mediul macroeconomic, oportunitatile de piata si politicile privind IED. India a inregistrat un punctaj mai bun in privinta mediului politic, fiscalitatii si finantarii. Increderea in mediul investitional din economia Chinei a facut ca, la nivelul anului 2002, aceasta sa detroneze pentru prima data SUA in materie de planuri de IED ale CTN-urilor. Din acest punct de vedere, India s-a situat pe locul 15. Un studiu al Federatiei Camerelor de Comert si Industrie a Indiei evidentiaza faptul ca China depaseste India printr-un cadru politic mai propice pentru IED, cresterea pietei, puterea de cumparare a consumatorilor, rata profitului, legislatia muncii si regimul fiscal.

Politici si strategii de dezvoltare (development strategies and policies). Diferentele in materie de performante ale IED in cele doua tari sunt reflectate si de sincronizarea, progresul si continutul liberalizarii IED precum si de strategiile lor de dezvoltare.

China si-a deschis portile IED in 1979 si a liberalizat progresiv regimul investitiilor. India a permis accesul IED mult mai tarziu, astfel ca nu a facut nici un pas concret catre liberalizarea acestor pana in 1991.

Cele doua tari s-au concentrat pe tipuri diferite de IED si au urmat strategii diferite pentru dezvoltarea industriala. Astfel, mult timp India a urmarit o politica de substituire a importurilor si s-a bazat pe mobilizarea resurselor interne si firmele locale, incurajand IED doar in activitatile de inalta tehnologie. In ciuda manifestarii unei liberalizarii progresive, a existentei unor exigente in materie de impunere in cazul unor societati mixte precum si a unor restrictii de IED pentru anumite sectoare, China a fost, de la deschiderea sa din 1979, favorabila IED, in special a celor orientate catre export, intr-o masura mult mai mare decat firmele locale. Aceste politici de atragere a IED au determinat o serie de firme locale chineze sa-si transfere fonduri in Hong Kong pentru a reinvesti in China in calitate de investitori straini pentru a evita reglementarile restrictive si a beneficia de privilegiile acordate investitorilor straini. In India, s-a folosit aceasta strategie prin utlizarea Insulelor Mauritius, din motive fiscale, insa intr-o masura mult mai mica.

Pe langa acestea, imperfectiunile pietei interne asociate cu problemele outsourcing-ului, reglementarilor si input-urilor locale au condus la o excesiva internalizare a activitatii productive a CTN-urilor din China. Studiile efectuate reflecta ca o parte din CTN-uri cu IED in industria manufacturiera din China s-au realizat datorita imperfectiunilor pietei interne.

Pentru India, situatia este oarecum diferita. Mostenirea unei traditii in ceea ce priveste antreprenoriatul a reprezentat baza unui puternic sector al firmelor locale. Pana in 1990, aceasta s-a combinat cu necesitatea unei infrastructuri legislative si institutionale si politici restrictive in materie de IED. Ca urmare, participarea CTN-urilor in productie adesea a luat forma externalizarii (precum licentierea si alte aranjamente contractuale). Chiar dupa liberalizarea semnificativa a politicilor in domeniul IED, internalizarea nu a fost dominanta, desi, progresul tehnologiei informatiei a facut sa creasca eficienta unor industrii si deci sa poate fi posibila utilizarea outsourcing-ului la nivelul firmelor indiene locale in calitate de subcontractanti.

Aderarea Chinei la OMC in decembrie 2001 a determinat introducerea unor masuri mai favorabile IED. Continuarea liberalizarii in sectorul serviciilor va face ca mediul investitional din China sa fie mai favorabil. De exemplu, China va permite detinerea a 100% din capitalul social de catre un investitor strain in anumite industrii precum: leasing, pastrare si depozitare, comertul en gros si en detail pana in 2004, publicitate si servicii de transport multimodal pana in 2005, asigurari, brokerage pana in 2006, transportul feroviar de marfuri pana in 2007. La sfarsitul anului 2003, comertul en detail in China era liberalizat in totalitate ceea ce a atras IED din aproape toate marile nume de magazine si supermarket-uri precum: Auchan, Carrefour, Diary Farm, Ito Yokado, Jusco, Makro, Metro, Pricesmart, 7-Eleven si Wal-Mart.



Guvernul Indiei si-a propus sa deschida mai multe industrii pentru IED si sa relaxeze pragul proprietatii externe asupra capitalului social al firmelor interne. In identificarea cailor de crestere a intrarilor de IED, in august 2001, Comisia de Planificare a creat un comitet de organizare al IED. Urmand modelul Chinei, in ultima vreme, India s-a preocupat de crearea de zone economice speciale. Zonele economice speciale ale Chinei au avut un succes mult mai mare decat zonele de prelucrare pentru export ale Indiei in ceea ce priveste promovarea comertului si atragerea de IED.

Retelele internationale (overseas networks). Pe langa factorii economici si politici, o alt determinant important pentru majoritatea IED in China a fost si pozitia sa in context regional. Retelele externe de afaceri chineze au realizat semnificative investitii in China continentala, ceea ce nu s-a intamplat si in cazul retelelor internationale indiene si al investitiilor acestora in India. Explicatia rezida din faptul ca retelele chineze sunt mult mai numeroase, mai intreprinzatoare si mai legate familial (guanxi), au o capacitate mult mai mare de a investi in China iar in momentul in care investesc in China beneficiaza de tratamentul covorului rosu (red-carpet treatment). Retelele indiene sunt mult mai reduse ca numar, fiind un grup mult mai profesionist, cu relatii familiale si resurse financiare de a investi in India mult mai reduse decat cele chineze.

In concluzie, ambele tari reprezinta candidate de succes pentru acele CTN-uri care doresc sa-si relocalizeze activitatile lor intensive in forta de munca. Aceasta ar reprezenta un factor major in cresterea exporturilor Chinei. Cu toate acestea, India este mult mai atractiva pentru servicii, in special informatica si tehnologia informatiei. Aproape toate firmele de IT din SUA si Europa sunt prezente in India, in special in Bangalore. Companii precum American Express, Conseco, Dell Computer si GE Capital deruleaza operatiuni in India prin birouri administrative. Alte companii, precum Amazon.com si Citigroup, si-au externalizat serviciile la nivelul firmelor locale sau externe deja existente in tara. Firmele externe dominante in India formeaza centre industriale care realizeaza 60% din cifra de afaceri anuala de 1,5 mld.USD.

Sentimentul investitorilor in China ca o locatie investitionala s-a imbunatatit. Aproximativ 80% din cele 500 de companii analizate de publicatia Fortune sunt in China, in timp ce doar 37% dintre acestea sunt din India. in ciuda imbunatatirii mediului politic din India, interesul investitional al CTN ramane lipsit de entuziasm, cu unele exceptii, precum cele in informatica si tehnologia informatiei.

Perspectivele pentru fluxurilor de IED in China si India sunt promitatoare, ambele tari doresc sa acorde IED un rol in procesul lor de dezvoltare - o decizie independenta. Dimensiunea si potentialul mare al pietei, forta de munca calificata si costul redus al salarizarii raman principalele atractii. China va continua sa reprezinte un magnet pentru fluxuriile de IED iar India cela mai mare competitor al sau. Dar, fluxurile de IED in India incep sa cresca, ajutate de sectorul intreprinzator local dinamic si daca reformele politice continua si Guvernul isi propune drept obiectiv atragerea fluxurilor de IED.

In ceea ce priveste dezvoltarea tehnologica, China devine repede cel mai mare competitor al Indiei. La prima privire, laboratorul de cercetare-dezvoltare al Bayer Shanghai se aseamana unui muzeu de arta. Puternic luminat pe timpul noptii, este vizibil de la o distanta de mile. In timpul zilei, exteriorul semi-transparent aduce o lumina abundenta si impresia unui vast spatiu in interior.

Centrul deschis de cancelarul german Gerhard Schroeder si primul ministru chinez Zhu Rongji in noiembrie 2001, reprezinta un showcase al grupului Bayer in China. Cele patru laboratoare ale sale - testarea si dezvoltarea tehnologiilor pentru materii prime polieuretanice, plastic, carbune, cauciuc si alte materiale noi - sunt dotate cu echipamente sofisticate exploatate de cercetatori cu pregatire doctorala, precum laboratoarele din Germania; SUA si Japonia.

Acest centru al Bayer este noua fata a investitiilor externe in China, intensive in high-tech si cunostinte, foarte departe de vechea imagine a Chinei - fabrica in care angajatii lucreaza multe ore cu salarii reduse sub conditiile saraciei, cu forta de munca cu calificare redusa si servicii cu costuri foarte reduse.

Dupa doua decenii de investitii in high-tech, China este acum gazda unui ansamblu de centre de cercetare-dezvoltare ale celor mai importante multinationale - un fenomen care a condus la afirmatia potrivit careia, in prezent, China reprezinta un competitor important pentru India in ceea ce priveste centrele de activitati tehnologice pentru Asia. Aproape toti gigantii globali din domeniile automobile, tehnologia telecomunicatiilor, computere, software, mecanisme mecanice, electronice, biotehnologii, farmaceutice si alte industrii majore au realizat investitii high-tech in China. Printre acestea se pot aminti: General Electric, General Motors, P&G, Unilever, Microsoft, Intel, IBM, Motorola, Siemens, Ericsson, Nortel, AT&T, Lucent Bell si Samsung.

Chiar si firmele japoneze, cunoscute pentru conservatorismulor lor in a investi in China, au si-au sporit substantial cheltuielile pentru R&D. Incepnd cu 2001, cel putin sase firme majore japoneze - NEC, Oki Electric, Sony, Toshiba, Hitachi, Fujitsu si Matsushita Electic - si-au infiintat noi centre de R&D sau au incheiat contracte joint-venture de R&D cu parteneri chinezi. Aceste proiecte implica lucrul in designul circuitelor integrate, sisteme software, telefoane celulare si alte produse digitale.

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2003

Indicatori privind IED in China si India

Tabelul nr.2.12

Indicatori

Tara

Intrari de IED

(mil.USD)

China

India

Stocul intern de IED

(mil.USD)

China

India

Ritmul anual de crestere al intrarilor de IED (%)

China

India

Ponderea stocului de IED in PIB

China

India

Ponderea fluxurilor de IED in Formarea Bruta a Capitalului Fix (%)

China

India

Fluxurile de IED/locuitor

(USD)

China

India

Ponderea filialelor externe in totalul exporturilor (%)

China

India

PIB

(mld.USD)

China

India

Rata reala de crestere a PIB

China

India

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2003

Spre sfarsitul anilor `90, o serie de tari in dezvoltare au inceput sa se afirme si in calitate de tari de origine ale fluxurilor de IED. Astfel, incepand cu anul 1999, in topul celor mai importante 100 de CTN-uri, au intrat si firme din tari in curs de dezvoltare, precum Hutchison Whampoa (din Hong Kong, China, cu obiect de activitate divers, ocupanta locului 16 in clasamentul primelor 100 CTN-uri, din punct de vedere al indicelui de trasnationalitate, la nivelul anului 2003), Singtel (din Singapore, specializata in domeniul telecomunicatiilor, locul 70), Cemex (din Mexic, specializata in sectorul materialelor de constructii, locul 87), Samsung (din Coreea de Sud, echipamente electrice si electronice, locul 93), Petroleos de Venezuela (din Venezuela, specializata in industria petroliera si a serviciilor conexe acesteia, prezenta in clasamentele din 1999-2002). Transnationalizarea companiilor nu este un fenomen in crestere doar la nivelul tarilor dezvoltate ci si in randul tarilor in curs de dezvoltare. In topul primelor 50 de companii din tari in dezvoltare, doar 13 isi au originea in tari recent industrializate din Asia, America Latina si Africa de Sud. Acestea se orienteaza cu precadere catre sectorul constructiilor, industria alimentara si a bauturilor racoritoare sau diverse alte industrii.



De exemplu, in 2003, Hutchison Whampoa Limited (Hong Kong, China) ocupa locul 17 in topul celor mai performante 100 CTN la nivel mondial, Singtel (Singapore) locul 68, Cemex (Mexic) locul 81, LG Electronics (Republica Coreea de Sud) locul 85.

https://www.unctad.org/fstatistics

In 2002, valoarea totala a fuziunilor si achizitiilor a scazut cu 37% fata de 2001.

De exemplu, Aventis (Franta) si-a vandut unitatea agrochimicale iar Novartis (Elvetia) si-a vandut afacerea de alimentatie si racoritoare lui Associated British Foods.

In secolul al XX-lea, SUA se afirma ca lider mondial reusind sa se impuna pe plan mondial mai ales prin industria prelucratoare. Multi ani ea a fost considerata etalon, celelalte natiuni incercand, multe reusind, sa reduca decalajul de dezvoltare economica si sociala fata de aceasta economie.

SUA au reprezentat o piata foarte atractiva si pentru companiile japoneze, care facusera mari eforturi de a se implanta si in Europa, inainte de a-si reorienta investitiile catre tarile din Asia de Est aflate in anii 90 intr-o puternica dezvoltare.

Sursa: D.Held, A.McGrew, D.Goldblatt, J.Perraton, Transformari globale, Ed.Polirom, 2004

In anul 2002, ponderea acestei regiuni in fluxurile de ISD catre tarile in dezvoltare a fost de 59%. Dintre acestea 10 economii detineau 93% din totalul intrarilor de ISD din 2002.

Argentina a reprezentat o locatie favorita pentru investitorii straini pana la declansarea crizei financiare cu puternice implicatii sociale.

In 1997, Nigeria si Africa de Sud au atras 40% din investitiile indreptate catre acest continent.

In anul 2002, ponderea acestei regiuni in fluxurile de ISD catre tarile in dezvoltare a fost de 59%. Dintre acestea 10 economii detineau 93% din totalul intrarilor de ISD din 2002.

In general, se apreciaza ca fluxurile de ISD ale Chinei sunt supraevaluate, datorita faptului ca investitiile din locatii externe ale investitorilor chinezi sunt incluse tot in categoria ISD, in timp ce ISD in India sunt subevaluate datorita neincluderii reinvestitiilor castigurilor si creditelor intra-companie in datele nationale. Se estimeaza ca la nivelul anului 2002, investitiile din locatii externe ale investitorilor chinezi in China au reprezentat aproximativ 25%, ceea ce ar cobori nivelul ISD la 40 mld.USD. Aderarea Chinei la OMC si extinderea tratamentului preferential si asupra investitorilor nationali vor face ca aceste investitii sa se reduca semnificativ.





Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1590
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved