STRATEGII BANCARE

STRATEGII BANCARE

Confruntate cu profundele mutatii care s-au produs in mediul lor de activitate , bancile si-au dezvoltat noi strategii orientate spre o serie de obiective , intre care semnificative sunt :

ameliorarea si valorizarea capitalului uman , prin adaptarea politicilor lor de gestionare a resurselor umane;

eliminarea si diminuarea riscurilor , prin strategii de gestionare a riscurilor ;

internationalizarea activitatii si adaptarea ei la noile conditii create dupa lansarea monedei Euro.

Gestiunea resurselor umane ocupa un loc important in strategiile manageriolr de banci , fiind abordata din urmatoarele coordonate :

Numarul de angajati ( componenta cantitativa a strategiei in domeniul RU) care este dimensionat dupa reguli extrem de stricte , concordante cu gradul de automatizare si standardizare a procedurilor si tehnicilor bancare , a performantelor tehnice si de fiabilitate a sistemelor informatice , a parametrizarii de tip industrial a produselor si serviciilor oferite de banca clientilor sai , a circuitelor profesionale si tehnologice a documentelor bancare de orice natura ar fi acestea si in orice directie circula ele.

La inceputul anului 1997 personalul angajat in sectorul bancar prezenta o pondere de cca 2% din totalul populatiei ocupate din UE (exceptie Luxemburgul unde 8% din populatia ocupata lucreaza in sistemul bancar).

Sunt preocupari serioase de ajustari cantitative (dar si calitative ) ale personalului prin actiuni de atragere sau de eliberare a unor categorii de varsta pentru mentinerea in activitate a esaloanelor de varsta considerate performante. Grupa de varsta cea mai numeroasa din activitatea bancara este cea cuprinsa intre 38 si 49 de ani ( exista astazi exceptii foarte numeroase ncare tind sa infirme credibilitatea si reusita unei astfel de strategii !!!!!) .

Se constata insa ca "din banca nu demisionezi dar nici nu te pensionezi "

Gestiunea calitativa a capitalului uman are in vedere pe de o parte recrutarea personalului cu pregatire superioara (cca 80% sunt absolventi universitari ) , asigurarea unui raport optim intre acesta categorie de personal si cel cu studii medii sau tehnice si in final o continua pregatire si perfectionare de specialitate (profesionala , etica , comerciala , etc) , care reclama eforturi financiare serioase (cca. 9% din volumul salariilor)

In acelasi context exista preocupari si pentru inbunatatirea raportului angajatilor pe sexe si dimensionarea normala a locului si rolului femeilor in cadrul bancii. ( 17% in 1986 , cca 51% astazi )

Ca urmare a acestor strategii de RU bancile au inregistrat castiguri de productivitate , unul dintre indicatorii ptoductivitatii bancare ( alaturi de raportul dintre costuririle de exploatare si activele bancare ) este productivitatea bancara la nivel de salariat..

O concluzie : astazi , prin strategii bancare eficiente resursele umane au scazut cantitativ , au crescut calitativ , o data cu cresterea retributiei muncii. Si totusi ,cheltuielile totale de personal au inregistrat un ritm de crestere inferior celui al productiei bancare .

Strategii de gestionare a riscurilor bancare

Strategiile bancare referitoare la riscurile bancare sunt considerate ,in egala masura de teoria dar si de practica bancara , drept centrul strategiilor bancare si reprezinta sursa unor avantaje concurentiale decisive. Sunt semnificative si abordate ca atare , in acivitatea bancara ) 4 strategii fundamentale :

evitarea riscului ;

limitarea riscului ;

transferarea riscurilor;

plata riscurilor

Strategia de evitarea riscurilor consta in evitarea totala a unui tip de risc prin renuntarea la anumite operatiuni. (exp. renuntarea la creditarea in franci elvetieni);

Strategia limitarii riscului vizeaza acceptarea unui risc prin fixarea unor limite a caror depasire este interzisa :nivelul expunerii pe un client , gradul de asigurare cu garantii imobiliare , etc

Transferarea riscurilor , o posibilitate a bancii de a transfera partial sau total un risc daca nu doreste sa-l pastreze. De regula bancile cauta asemenea solutii chiar daca pentru aceste proceduri sunt nevoite sa suporte unele cheltuieli ( exp. plata de prime pentru asigurari , operatiuni de sindicalizare a creditului , cautarea de garantii corespunzatoare , etc.)

Plata riscurilor : este strategia care prevede suportarea , in mod direct a costului unui risc prin plati suportate fie pe cheltuielile exercitiului fie prin constituirea de provizioane. In schimbul unui asemenea risc al carui cost este suportat in proporte de 100% de banca , aceasta va inregistra o marja de rentabilitate suplimentara , ramanand intr-o pozitie deschisa pentru a beneficia de o evolutie favorabila a pietei.

Banca poate utiliza succesiv si simultan mai multe din aceste strategii ,dar acestea raspund , in mod particular , unui tip de risc definit printr-un cost si o frecventa ( Exp. daca nivelul costului este redus atunci banca accepta sa plateasc in cazul aparitiei riscului. Insa daca acest cost este ridicat banca nu are alta solutie decat evitarea sau transferul riscului.Daca frecventa -probabilitatea de manifestare a riscului - este redusa banca va accepta costul dar nu si in cazul frecventelor sporite.

Strategiile internationale a bancilor vizeaza , in special implantarea lor in strainatate (Grupul Societe Generale din Franta are implantari de retea in 80 de tari , de pe toate continentele) , dezvoltarea operatiunilor in devize si operatiuni in moneda nationala cu rezidentii .

In acest context al internationalizarii activitatii lor bancile indeplinesc doua functii :

intermedierea financiara internationala - prin care contribuie activ la circulatia lichiditatilor fara insa a le crea;

fuctia de banci internationale prin care bancile rezidente au oferit nerezidentilor lichiditati exprimate in moneda nationala , contrtibuind astfel la creatia monetara si alimentarea ofertei de lichiditati internationale ( angajamente pe moneda USD , Marca Germana , etc).

Din efectele antrenate de moneda Euro si ca urmare a disparitiei monedei nationale se remarca sporirea concurentei intra - europene , determinand bancile sa adopte strategii pe domenii comerciale :

- activitatea de gros a bancilor si operatiunile de piata a acestora (operatiunile de corespondent ale bancilor s-au divizat in operatiuni din zona Euro si din afara zonei ; bancile acum trebuie sa detina o dimensiune optima si sa pastreze un volum sporit de operatiuni in Euro , etc)

- bancile cu activitatea en detail , acele care actioneaza pe piata persoanelor fizice adopta strategii ofensive de diversificare a gamei de produse si servicii oferite dar si in materie de produse de economisire;

- aparitia si dezvoltarea bancii la distanta se dovedeste un canal de distributie de prima importanta in Europa bancara.

- evolutia strategiilor de specializare a bancilor diferentiate de marimea , experienta pe piata , capacitatea de rezistenta la socul Euro ( mai ales in domeniul structurii gamei de produse si a costurilor acestora ) .

Au fost construite modele de strategii din cele mai diverse, care urmaresc obiective complexe ,cu implicatii majore in viata sistemului bancar , dintre care prezentam mai jos , trei alternative care formeaza asa numitele "modele intriseci" si in cadrul carora se remarca un model strategic pur (A) si doua modele strategige impure (B si C) care conduc la solutii mixte.