Structura finantarii locative

Structura finantarii locative

Sectorul personal cuprinde rezidentii individuali, adica populatia, activitatile necorporative, precum si institutiile nonprofit, fiind de regula un furnizor net de fonduri celorlalte sectoare.

Cererea financiara a acestui sector are o importanta deosebita pentru sistemul financiar, deoarece o mare parte din activitatile bancilor si intreaga activitate a societatilor ipotecare sunt direct orientate spre satisfacerea acestei cereri, care domina si fondurile de pensii, companiile de asigurari, fondurile mutuale, fondurile de investitii.

Pe baza informatiilor provenite de la institutiile financiare care finanteaza acest sector, se poate configura un bilant agregat al finantarii locative, in care sunt evidentiate sintetic activele si datoriile sectorului, structura evidentiind situatia specifica economiilor consolidate.

Averea populatiei se delimiteaza in reala, care cuprinde active fizice precum casa, pamantul, autoturismul etc, si financiara, formata dintr-o diversitate de active financiare, grupate ca mai jos.

Numerarul si conturile curente au o pondere redusa, in scadere, datorita schimbarii tehnicilor si instrumentelor de plata, a sofisticarii financiare a finantarii imobiliare.

Titlurile guvernamentale si economisirea publica reflecta cererea de finantare a sectorului public in domeniul consumului curent si imobiliar.

Depozitele bancare si cele de la societatile imobiliare au o importanta semnificativa in finantarea sectorului personal, detinand cca 25-30% din activele financiare.

Creditul comercial leaga creditul ipotecar de finantarea activitatilor necorporatiste.

Titlurile de valoare ale firmelor, private, detinute direct sunt semnificative, cca 10-15%, majoritatea insa fiind detinute indirect, sub forma de investitii in asigurari pe viata, fonduri pentru pensii, fonduri mutuale, care reprezinta cca 50% din activele financiare. Aceste fonduri apartin intermediarilor financiari care investesc in titluri de stat si in actiuni, cca jumatate din activele financiare ale sectorului personal fiind sub forma titlurilor de valoare ale companiilor, fie direct, fie indirect.

Datoriile financiare ale populatiei cuprind resurse temporar atrase care vor trebui sa fie rambursate, cu plata unei dobanzi.

Credite bancare diverse, altele dacat pentru cumpararea de imobile, detin o pondere de cca 15-20% din datoriile financiare.

Imprumuturile imobiliare, detin peste 60% din datorii, in mare parte pe baza de ipoteci realizate prin societatile ipotecare

Credit comercial si de consum detin o pondere mai mica din datorii.

Pe ansamblu si in evolutie bilantul financiar sectorului personal prezinta un sold activ.

Bancile si societatile ipotecare au un rol crucial asupra ambelor componente ale bilantului, dominand insa partea de datorii, partea de active fiind dominata de intermediarii financiari nebancari, precum companiile de asigurari, fondurile de pensii, fondurile mutuale.

Importanta relativa detinuta de diferitele active si pasive financiare variaza in timp, fiind insa necesara cunoasterea surselor de generare a fondurilor si distribuirea acestora in cadrul finantarii sectorului personal.

Sursele fondurilor pot fi divizate in economisire proprie si imprumuturi angajate. Rata de economisire din veniturile individuale variaza in functie de marimea veniturilor, rata inflatiei, facilitatile consumului, variind intre 10% si 60%.

Totodata, recesiunea economica diminueaza increderea consumatorilor, rata de somaj, cresterea datoriilor influentind angajarea creditelor personale de catre populatie.

Folosirera fondurilor de catre populatie depinde de multi factori, indeosebi de starea economiei. Cumpararea de datorii angajate de catre sectorul public, achizitionarea de titluri de valoare ale firmelor, investitiile in polite de asigurare si fonduri de pensii, precum si achizitionarea de stocuri si active (indeosebi locuinte), constituie principalele destinatii ale fondurilor, slabiciunile economiei, indeosebi somajul, restrangand fluxurile acestor fonduri spre stocuri si active fixe.

Presiunile financiare asupra populatiei si caderea ratelor dobanzii aferente activelor lichide influenteaza negativ motivatia de a detine asemenea active, ceeace duce la diminuarea agregatului M0, populatia schimbind lichiditatea monetara in conturi bancare.