TEHNICI SI POLITICI BANCARE PRIVIND ASIGURAREA LICHIDITATILOR

TEHNICI SI POLITICI BANCARE PRIVIND ASIGURAREA LICHIDITATILOR

1. Lichiditate bancara

Lichiditatea este posibilitatea de a asigura in orice moment efectuarea platilor cerute de catre creditori. Pentru aceasta, institutia de credit trebuie sa aibe suficiente detineri de numerar.

Tinand cont de situatia bancii exprimata bilantier, activele si pasivele se impart din punct de vedere al lichiditatii astfel:

a)     active lichide - in care sunt cuprinse numerarul, disponibilul in contul curent descis la BNR, disponibilul in conturile deschise la alte banci, sumele in tranzit, bonurile de tezaur;

b)     activele nelichide - in care sunt cuprinse credite ipotecare, credite acordate populatiei si acordate agentilor economici.

La acestea se mai adauga cresterea prevazuta a creditelor.

c)      pasivele volatile - cuprind depozitele la vedere (ale populatiei si ale agentilor economici) si imprumuturile pe termen scurt;

d)     pasivele stabile - care cuprind depozitele la termen, capitalul propriu si capitalul suplimentar.

La acestea se adauga cresterea prevazuta a depozitelor.

Modul de formare a surselor lichiditatii bancare se realizeaza pe 2 cai principale:

a) lichiditatea stocata, care include:

- numerar si depozite la banci;

- titluri negociabile;

- titluri primite in pensiune;

- creditele.

b) cumpararea de lichiditati sub forma de:

- credite primite de la BNR;

- credite primite de la alte banci;

- emisiuni de titluri negociabile;

- credite primite de pe pietele financiare straine.

Comitetul de supraveghere de la Bazel obliga bancile sa aibe un plan propriu, explicit si fundamentat de asigurare a lichiditatii, ce se desfasoara pe perioade bine determinate (pe ziua curenta, pe 3 zile, pe saptamani, pe luni, pe trimestre), iar determinarea pe baza benzilor de scadenta, a cifrelor semnificative ale evolutiei lichiditatii, trebuie sa se faca prin stabilirea cat mai corecta si mai inspirata a modificarilor produse de la etapa la etapa.

In acest sens se recomanda bancilor sa foloseasca metoda scenariilor (presupunerea unor situatii de criza si solutiile optime ce trebuiesc adoptate).

Asigurarea lichiditatii este o problema de conjunctura, iar riscul de lipsa de lichiditate, o data aparut, poate, de regula, sa fie rezolvat operativ solicitand insa bancii un efort de costuri, uneori ridicate.

2. Indicatori de asigurare a lichiditatii

2.1. Grupa pasivelor nete

O prima grupa de indicatori de lichiditate are 4 componente distincte, ce pot fi calculate pe baza acelorasi date, respectiv detalierea pe benzi de scadenta a pasivelor si activelor bancare:

a) pasivele nete simple;

b) pasivele nete cumulate;

c) indicele lichiditatii;

d) transformarea medie a scadentelor.

a) Pasivele nete simple - se calculeaza pentru fiecare perioada ca diferenta intre pasivele si activele cu aceeasi scadenta si exprima masura in care activele scadente acopera pasivele scadente.

b) Pasivele nete cumulate - se calculeaza ca diferenta intre pasivele si activele cumulate corespunzatoare fiecarei benzi de scadenta. Acest indicator este folosit pentru a semnala perioada de maxima nevoie de lichiditate.

c) Indicele lichiditatii

I.L. =

Pp - pasive ponderate; Ap - active ponderate

Sistemele de ponderare sunt doua:

- ponderea cu numarul mediu de zile (luni sau ani) corespunzator fiecarei perioade;

- ponderea cu numarul curent al grupei de scadenta respective.

I.L. = = = 0,8

Valoarea optima a acestui indicator este 1 sau 100%.

In cazul nostru banca are o lichiditate adecvata, cu posibilitati de imbunatatire.

d) Transformarea medie a scadentelor - exprima (in numar de zile, luni sau ani) diferenta dintre scadenta medie ponderata a activelor bancare si cea a pasivelor bancare, unde:

= - =

= - = 0.59 luni

In acest exemplu s-a folisit ca sistem de pondere durata medie a fiecarei perioade (a benzii) exprimata in luni, iar rezultatul se exprima deasemenea tot in luni.

3:2 = 1,5 6:2 = 3

2.2. Grupa lichiditatilor imediate

a) Pozitia lichiditatii - acest indicator se calculeaza pe zile (pentru saptamana urmatoare), pe saptamani ( pentru luna urmatoare) si pe luni (pentru anul urmator). Marimea pozitiei lichiditatii se determina ca diferenta intre activele lichide si pasivele imediate, unde:

- activele lichide reprezinta contul curent la BNR + plasamente scadente de incasat;

- pasivele imediate reprezinta depozitele volatile + imprumuturile scadente de rambursat.

Optimizarea pozitiei lichiditatii bancare presupune echilibrarea celor 2 elemente si obtinerea unei pozitii nule, fiind acceptat doar un excedent limitat justificat de un comportament prudent.

Daca pozitia lichiditatii este negativa, atunci activele lichide sunt insuficiente pentru onorarea integrala a obligatiilor, fiind necesar a se recurge la surse de lichiditate, ceea ce implica cresterea costurilor bancare.

b) Gradul de indatorare pe termen scurt, unde:

Marimea acestui indicator trebuie sa se situeze in jurul valorii 1. Daca raportul are valori supraunitare banca se afla in postura de a fi nevoita sa atraga resurse, iar invers, banca se afla in ipostaza de surplus a resurselor pe care trebuie sa le fructifice in conditii de mxima profitabilitate si de asemenea, de minim risc.

3. Corelarea operatiunilor active cu cele pasive

Compararea si corelarea activelor cu pasivele se realizeaza pe 2 planuri:

a)     pe planul duratei de mobilizare si asigurare a resurselor;

b)     pe planul pretului creditului.

a) Durata de mobilizare si asigurare a disponibilitatilor este strans legata de pozitia de lichiditate a bancii si devine mijloc de operare pentru evitarea riscului de lichiditate.

Astfel, pentru a avea conditii de lichiditate, banca trebuie sa isi asigure echilibrarea nu numai pe ansamblul ei ci si pe fiecare segment de durata.

Deci, nu numai A=P sau

A1 + A2 + A3 ++ An = P1 + P2 + P3 ++ Pn ci si

A1 = P1 , A2 = P2 An = Pn.

Pentru aprecierea veridica a situatiei de fapt se recurge la instrumente de analiza specifice, si anume:

- indicele de lichiditate;

- pozitia lichiditatii;

- gradul de indatorare pe temen scurt, indicatori analizati anterior

b) Pretul creditului - in calitatea sa de intermediar are drept temei al functionalitatii si profitului ei diferenta dintre cuantumul dobanzilor incaste si dobanzilor de platit.

Dupa anii '80 s-a renuntat la folosirea dobanzilor fixe ai au inceput sa fie practicate dobanzile flotante, aparand astfel categorii de active, pasive si dobanzi variabile sau sensibile, care sunt influentate de modificarea dobanzii de piata.

In raport de acestea, celelalte neinfluentabile au devenit active, pasive si dobanzi nesensibile sau fixe.

O prima modalitate de analiza, functie de aceste noi cerinte, este rata gradului de sensibilitate, determinata ca raport intre activele si pasivele sensibile.

Acest indice exprima gradul de acoperire a activelor cu pasive de aceeasi natura, si anume;

- rata >1 activele > pasivele, fapt ce asigura venituri mai mai bancii;

- rata <1 activele >pasivele, acest fapt determina cresterea cheltuielilor cu dobanzile.

Existenta diferentei dintre active si pasive (denumita gol) pentru acoperirea careia trebuiesc atrase resurse, pune problema practicarii unui nivel de dobanda convenabil exprimat prin rata de acoperire a bresei (a golului).

Exemplu:

Se constata insuficienta pasivelor (de 600) denumita gol si diferenta de dobanzi ce corespunde acesteia (de 56.1).

In consecinta, se calculeaza rata de coperire a bresei (RAB).

RAB = x100 = x100 = 9,35%

Astfel, se stabileste maximul de remunerare ce se poate utiliza pentru resursele atrase in vederea acoperirii golului.

A doua modalitatea ia in considerare ansamblul activitatilor bancare in stabilirea influentei exercitate asupra bancii, prin modificarea dobanzilor la activele si pasivele sensibile, pornind de la ecuatia veniturilor si cheltuielilor bancii, unde:

(ANS x DNS) + (AS x DS) = (PNS x DNS) + (PS x DS) + CPB

AS, PS, DS - reprezinta active, pasive si dobanzi sensibile;

ANS, PNS, DNS - reprezinta active, pasive si dobanzi nesensibile;

CPB - reprezinta costuri si profit bancar.