TEHNICI DE ACORDARE SI VERIFICARE A CREDITULUI BANCAR

TEHNICI DE ACORDARE SI VERIFICARE A CREDITULUI BANCAR

Operatunile de creditare cuprind doua domenii distincte: a) creditarea activitatii curente si b) creditarea activitatii de investitii.

Creditarea activitatii curente

Creditarea activitatii curente consta in acordarea de imprumuturi pe termen scurt (pana la cel mult 12 luni) sub forma creditarii pe obiect, pentru formarea stocurilor si efectuarea de cheltuieli.

Creditele se acorda prin conturi separate de imprumut, pe baza situatiilor de stoc sau de cheltuieli prezentate bancii de agentul economic solicitant .

Pentru aprobarea si acordarea creditelor solicitate, banca verifica si urmareste:

a. Informarea si documentarea pe baza datelor din "fisa generala a societatii", contractului de societate, statutului de functionare (din care se depun bancii copii autentificate ) si cererea de credite insotita de:

-situatia evolutiva a patrimoniului si principalilor indicatori de rezultate financiare;

-situatia de stocuri sau cheltuieli pentru care se solicita creditul;

-bugetul de venituri si cheltuieli pentru anul in curs;

-ultimul bilant contabil, contul de profit si pierderi, precum si ultima balanta de verificare.

Pe baza datelor rezultate din documentatia prezentata de agentul economic, banca procedeaza la efectuarea analizei economico-financiare de ansamblu, determinand:

- Indicatorii de caracterizare a bonitatii clientului, respectiv lichiditatea patrimoniala, solvabilitatea si rentabilitatea;

- Analiza capacitatii de rambursare a imprumutului consta in analiza realitatii documentatiei prezentate de client;

- Selectarea garantiilor asiguratorii presupune alegerea uneia din garantiile agreate de banca, in functie de volumul capitalului varsat, de patrimoniul inregistrat la zi, de perspectiva realizarii incasarilor si de natura bunurilor ce urmeaza a fi procurate din credite;

- Concluziile analizelor si verificarilor, in urma carora se decide asupra: restituirii cererii de credite, comunicandu-se agentului economic motivele refuzului de a-l credita; acceptarea cererii in vederea negocierii si incheierii contractului de imprumut.

b. Negocierea si incheierea contractului de imprumut

- Negocierea cererii de creditare intre reprezentantii bancii si solicitant consta in convenirea asupra tuturor clauzelor ce fac obiectul contractului de imprumut, precizandu-se: destinatia creditului (numai pentru acele activitati prevazute in statutul societatii, precum si piata asigurata pentru desfacerea produselor fabricate sau marfurilor achizitionate); acordarea creditelor se va face prin cont separat de imprumut, pe baza situatiei de stocuri sau cheltuieli; volumul creditului va fi convenit in functie de necesarul de stocuri si cheltuieli rezultat din situatiile de stocuri si cheltuieli; termenele de efectuare a platilor din credite vor fi convenite in functie de necesitati, stabilindu-se data inceperii efectuarii platilor si data pana la care se poate face ultima plata (platile din credite vor fi efectuate direct din contul separat de imprumut, de regula prin virament, pe baza instrumentelor de decontare convenite in contractele economice incheiate cu partenerii de afaceri); termenele de rambursare a creditelor se stabilesc in functie de termenele prevazute pentru realizarea incasarilor, termene ce pot fi la data fixa, in timpul lunii sau trimestrial, ori conventionale; nivelul dobanzilor se negociaza, asigurandu-se dreptul bancii de a le modifica ori de cate ori, pe parcursul creditarii, dobanda pietei va suferi schimbari; garantiile asiguratorii se stabilesc in functie de situatia patrimoniala la zi si conditiile prevazute pentru fiecare tip de garantie.

- Incheierea contractului de imprumut reprezinta etapa finala a negocierilor, el semnandu-se de reprezentantii legali ai bancii si cei ai agentului economic.

c. Acordarea si utilizarea creditelor. Acordarea efectiva a creditelor se produce dupa indeplinirea tuturor procedurilor referitoare la constituirea garantiilor si asigurarea bunurilor existente, admise in garantie. Creditele se pun la dispozitia imprumutatului la termenele stabilite prin contractul de imprumut si in limita plafoanelor stabilite de banca, in transe.

d. Rescadentarea si rambursarea creditelor.

- Rescadentarea unei rate ajunsa la scadenta poate fi admisa de banca, la cererea imprumutatului. Ratele si termenele de rescadentare se consemneaza intr-un act aditional la contractul de imprumut.

- Rambursarea creditelor se face esalonat, in cuantumul si la datele stabilite in plafonul de credite, din contul de disponibilitati al imprumutatului.

Creditarea activitatii de investitii

Pentru completarea resurselor proprii de finantare, agentii economici pot contracta, cu bancile finantatoare, credite pentru investitii. In functie de termenele de utilizare si rambursare, creditele pentru investitii pot fi: pe termen scurt (cel mult 12 luni), pe termen mediu (intre 1 si 5 ani) si pe termen lung (intre 5 si 15 ani).

Creditele pentru investitii au ca obiect:

achizitionarea de animale de munca, productie si reproductie, achizitionarea de masini, utilaje, instalatii si alte mijloace fixe;

amenajarea, modernizarea, dezvoltarea spatiilor si capacitatilor de productie existente;

realizarea unor noi obiective de investitii, prin construire sau cumparare.

Procesul de aprobare si utilizare a creditelor pentru activitatea curenta, are la baza principiul general al prudentei bancare, in care scop se procedeaza la:

a)     analiza creditelor solicitate,

b)    negocierea si incheierea contractului de imprumut.

a) Analiza creditelor pentru investitii. In vederea contractarii creditelor, solicitantul va prezenta bancii cererea tip, autorizatia de constructie, graficul de esalonare a lucrarilor si contractul de antrepriza (daca lucrarile se executa in antrepriza), precum si studiul de fezabilitate.

Studiul cererii de credite, efectuat de banca finantatoare, are in vedere: obiectul si destinatia investitiei;

Examinarea proiectiei surselor de finantare;

Examinarea documentatiei tehnico-economice din care sa rezulte eficienta proiectului; situatia capacitatilor de productie din zona; conditiile de asigurare cu materii prime, materiale si marfuri din tara si import; existenta pietei de desfacere pentru produsele, lucrarile si serviciile sau marfurile ce urmeaza a fi valorificate in urma terminarii investitiei.

b) Negocierea si incheierea contractului de imprumut. Daca in urma analizei economico-financiare rezulta ca solicitantul de imprumuturi prezinta credibilitate si capacitatea de a rambursa creditele, se trece la convenirea cu acesta a clauzelor contractuale privitoare la:

Volumul creditului ce se stabileste ca diferenta intre valoarea totala a investitiilor si sursele proprii de finantare (minim 15-30 %, dupa caz);

Durata de acordare a creditului in functie de durata de executie a investitiei prevazuta in documentatie si perioada de realizare a surselor de rambursare a creditului;

Modalitatea de acordare a creditelor, in sensul ca acordarea creditelor se va face prin contul separat de imprumut intitulat "credite pentru investitii", ce se va deschide la banca. Creditarea va incepe numai dupa epuizarea surselor proprii de finantare. Platile din contul de imprumut se vor efectua, de regula, prin virament, iar cele in numerar, cu aprobarea bancii, numai pentru salarii si alte cheltuieli ocazionale;

Sumele si termenele de efectuare a platilor din credite pot fi convenite astfel: - integral, la o data fixa;

- esalonat, pe masura achizitionarii si efectuarii cheltuielilor creditabile;

Termenele de rambursare a creditelor se inscriu in contractul de credite, ele fiind lunar sau trimestrial, in functie de constituirea surselor proprii pentru investitii. Dobanda se va calcula si percepe lunar;

Nivelul dobanzilor si comisioanelor se negociaza astfel ca bancii sa-i revina dreptul de a modifica nivelurile dobanzilor ori de cate ori pe parcursul creditarii dobanda pietei va suferii modificari;

Garantiile asiguratorii se stabilesc a fi unul din tipurile admise, adica prin gaj propriu-zis, ipoteca conventionala de rangul I, cesiunea de creanta, scrisoarea de garantie bancara, stocuri de materiale si marfuri si dreptul de gaj general.

Verificarea garantiei creditelor. Bancile creditoare efectueaza verificarea garantiei imprumuturilor acordate prin controale faptice asupra existentei garantiilor convenite, a conditiilor de pastrare sau utilizare a acestora. Controlul faptic presupune identificarea tuturor garantiilor cand acestea au fost stabilite separat sau verificarea prin sondaj cand s-a admis in garantie dreptul de gaj general.

In situatia constatarii minusului de garantie se instituie urmatoarea procedura:

- minusul de garantie se inregistreaza de egala valoare in categoria creditelor restante iar plafonul de credite curente va fi diminuat cu aceeasi suma;

- incasarile din zilele imediat urmatoare vor fi utilizate cu prioritate pentru rambursarea creditelor restante;

- daca intr-o perioada de cel mult 60 de zile creditul restant nu va putea fi rambursat, debitorul va fi somat sa le achite in maximum 10 zile, dupa care banca va declansa procedura de executare silita.