Tabloul previzional al fluxurilor de trezorerie

Tabloul previzional al fluxurilor de trezorerie

Cel de al doilea document previzional de sinteza utilizat in gestiunea lichiditatilor, alaturi

de bugetul de trezorerie, este tabloul previzional al fluxurilor de trezorerie, care va evidentia fluxurile viitoare de trezorerie pe cele trei activitati ale intreprinderii. Ideea de baza in realizarea tabloului previzional consta in obtinerea bilantului previzional si a contului de profit si pierderi previzional, care faciliteaza construirea tabloului fluxurilor de trezorerie.

Posibilitatea de a intocmi acest document se explica prin urmatoarele trei aspecte considerate deosebit de importante:

tabloul fluxurilor de trezorerie este inclus in categoria conturilor anuale, alaturi de bilant si contul de rezultate;

intocmirea tabloului previzional al fluxurilor de trezorerie se realizeaza pe baza informatiilor preluate din celelalte doua conturi anuale, la care se adauga informatii suplimentare din anexe;

nevoia de informatii pentru realizarea unor analize financiare complexe sau pentru luarea unor decizii impune intocmirea bilantului si a contului de profit si pierderi previzionale.

Pentru a explica prin ce este util acest nou document previzional si ce informatii ofera in plus fata de bugetul de trezorerie, prezentam cateva dintre deosebirile celor doua documente previzionale:

. Bugetul de trezorerie se intocmeste pe baza datelor previzionale ce privesc incasarile si platile, preluate din celelalte tipuri de bugete corespunzatoare categoriilor de operatiuni, astfel inscriindu-se in procesul bugetar din unitate, in timp ce tabloul previzional al fluxurilor de trezorerie foloseste date din conturile anuale previzionale sau chiar din bugetul de trezorerie (daca

se foloseste metoda directa de calcul al fluxului net degajat de activitatea de exploatare);

. Utilizarea datelor din surse diferite determina ca si informatia pe care o ofera sa fie diferita, astfel incat incasarile si platile inscrise in bugetul de trezorerie sunt prevazute detaliat pe categorii de operatiuni ce au stat la originea lor, in timp ce tabloul previzional al fluxurilor de trezorerie prezinta o informatie sintetica asupra fluxurilor de trezorerie prevazute a fi degajate pe categorii de activitati;

. Tabloul previzional al fluxurilor de trezorerie se intocmeste pentru sfarsitul anului

N+l, in timp ce bugetul de trezorerie poate avea un orizont de un an de zile, de la care se detaliaza

pe fractiuni de timp mai mici, ajungand si la cateva zile. Legatura valorica ce se stabileste intre cele doua documente este data de egalitatea dintre soldul final calculat prin bugetul de trezorerie pentru sfarsitul anului si soldul ce rezulta din tabloul previzional al fluxurilor de trezorerie cumuland fluxul net de trezorerie din desfasurarea activitatii cu situatia initiala a elementelor de trezorerie.

. Elementele de cvasilichiditati, ca elemente structurale de trezorerie influenteaza cele doua documente previzionale prin platile care le generaza in momentul procurarii lor, respectiv prin incasarile obtinute prin vanzare. Cvasilichiditatile, sub forma de valori ce nu prezinta riscuri si care pot fi transformate in lichiditati intr-o perioada scurta de timp, se gasesc inscrise in structura bilantului si nu in tabloul fluxurilor.

Pentru a putea prezenta modalitatea de intocmire a tabloului previzional al fluxurilor de trezorerie evidentiem principalele aspecte ce vizeaza realizarea contului de rezultate si a bilantului previzional.

Contul de rezultate previzional reprezinta o sinteza a bugetelor de exploatare, obiectivul sau fiind acela de a defini rezultatul exercitiului viitor, in timp ce bilantul previzional prezinta imaginea intreprinderii la sfarsitul anului, in conditiile realizarii previziunilor. Astfel, pentru intocmirea celor doua documente previzionale se pot utiliza urmatoarele metode:

l. Metoda procent din vanzari', care poate fi aplicata cu mare eficienta pornind de la urmatoarele doua seturi de ipoteze:

Majoritatea elementelor patrimoniale prezentate prin bilant variaza o data cu vanzarile

Valorile curente ale activelor intreprinderii sunt optime pentru valorile curente ale vanzarilor.

Primul set de ipoteze vizeaza cea mai mare parte a elementelor de patrimoniu, dar trebuie

tinut cont si de faptul ca exista o serie de particularitati ale acestora care fac ca variatia sa nu depinda in mod direct de vanzari spre exemplu: valorile mobiliare lichide, structura imobilizarilor necorporale, capitalul propriu etc). In acelasi timp, cel de al doilea set de ipoteze are in vedere faptul ca o crestere a vanzarilor nu impune in mod automat o crestere a activelor, in general a celor corporale, pentru ca pot exista situatii in care o parte dintre acestea nu a fost folosita in perioada anterioara la intreaga capacitate, iar cresterea volumului vanzarilor nu face decat sa ridice gradul de utilizare a imobilizarilor existente. Aceasta ultima ipoteza isi gaseste aplicabilitate, in special, in intreprinderile al caror obiect de activitate necesita un volum mare de mijloace fixe pentru prelucrarea si transformarea stocurilor si mai putin in cadrul intreprinderilor cu activitate comerciala.

Etapele care se parcurg in aplicarea metodei 'procent din vanzari' sunt:

a. Se identifica elementele de bilant care variaza direct proportional cu vanzarile;

b. Se raporteaza fiecare dintre elementele din etapa precedenta la cifra de vanzari realizata pentru a se determina care este ponderea pozitiei respective in totalul vanzarilor, iar rezultatul obtinut se va folosi in etapa urmatoare. Informatiile contabile ce reprezinta puncte de referinta sunt preluate din bilantul si contul de rezultate ale perioadei expirate, acestea fiind date efectiv realizate;

c. Se estimeaza nivelul veniturilor si al cheltuielilor si se intocmeste contul de rezultate previzional pentru perioada viitoare, pornind de la previziunea cifrei de vanzari;

d. Se procedeaza la inmultirea cifrei previzionate a vanzarilor cu ponderea fiecarui element patrimonial, calculata in etapa b, pentru a se obtine sumele previzionate ale pozitiilor bilantiere direct variabile cu vanzarile. Daca valoarea activelor detinute de o societate se majoreaza ca urmare a cresterii vanzarilor, atunci si datoriile si capitalurile proprii (componente ale pasivului) trebuie sa creasca in aceeasi masura, astfel incat orice crestere de activ trebuie sa fie finantata de o crestere de pasiv. O parte din aceste resurse sunt generate in mod spontan o data cu cresterea cifei de afaceri, cum ar fi efectele comerciale de platit (datorii comerciale rezultate in urma aprovizionarilor), impozite si taxe, obligatii fata de salariati, care cresc odata cu cresterea cifrei de afaceri. Exista si pozitii bilantiere care nu variaza direct proportional cu valoarea vanzarilor, in general elementele de capitaluri proprii si datoriile pe termen lung, precum si activele imobilizate.

Parcurgerea operatiunilor prezentate pana aici poate duce la obtinerea unui bilant

previzional care nu prezinta echilibru intre activ si pasiv, de obicei in cadrul pasivului aparand un

"necesar suplimentar de fonduri'. Acoperirea necesarului de fonduri se va face prin atragerea de noi surse, fie de la actionari, fie prin contractarea de imprumuturi pe termen scurt sau lung, iar alegerea

se va face plecand de la analiza comparata a costurilor acestor tipuri de imprumuturi si de la eventualele restrictii existente. Restrictiile asupra efectuarii de imprumuturi suplimentare sunt determinate tinand cont de:

nivelul maxim permis al datoriei stabilit prin indicatorul 'grad de indatorare';

capitalul imprumutat estimat deja pentru perioada viitoare;

prin diferenta se determina imprumuturile suplimentare la care se mai poate apela. In cazul acestor imprumuturi se are in vedere nivelul permis al celor pe termen scurt si a celor pe termen lung.

Daca necesarul de fonduri nu se poate acoperi prin contractarea de noi imprumuturi, atunci

se apeleaza la cresteri ale capitalurilor proprii prin atrageri de noi aporturi. Echilibrarea bilantului previzional pe baza de imprumuturi va tine cont de faptul ca apar fluxuri noi generate de costurile fondurilor atrase, care vor influenta, ulterior, contul de rezultate previzional. Utilizarea acestei metode se bazeaza pe ipoteza variatiei elementelor patrimoniale in functie de evolutia vanzarilor. In situatia in care aceasta ipoteza nu se confirma, se poate apela la alte metode de previziune a vanzarilor, ca surse principale ale incasarilor.

2. O alta metoda de intocmire a documentelor de sinteza previzionale este utilizarea datelor din bilantul de la sfarsitul anului N si din bugetele intocmite pe tipuri de activitati. Astfel, in contul de rezultate previzional, se vor inscrie la venituri datele preluate din

bugetul vanzarilor si din planul de productie (pentru productia stocata), iar la cheltuieli se vor prelua date din bugetele aprovizionarilor, productiei, cheltuielilor comerciale etc. Principalele posturi din bilantul previzional sunt determinate astfel:

- imobilizarile se calculeaza pe baza imobilizarilor de la sfarsitul anului N +/- achizitiile /

iesirile din anul N+l preluate din bugetul investitiilor (similar se calculeaza si amortizarea ;

- stocurile se calculeaza tinand cont de stocurile initiale din bilant si cele prevazute prin bugetele de aprovizionare si de productie

- creantele si datoriile se determina pornind de la situatiile din bilantul dat si de la valorile inscrise in bugetul de trezorerie la incasari respectiv la plati;

- elementele de lichiditati sunt date de soldul final al bugetului de trezorerie;

- capitalul social si celelalte elemente de capitaluri proprii se calculeaza pe baza soldurilor initiale si a valorilor prevazute in bugetul activitatii de finantare (cu exceptia rezultatului previzional care se preia din contul de rezultate previzional).

3. Alaturi de cele doua metode discutate, mai poate fi utilizata o alta metoda pentru intocmirea documentelor previzionale prin aplicarea 'procentului din vanzari' pentru contul de rezultate previzional, in timp ce pentru bilantul previzional se face apel la indicatorii de gestiune interna, calculati pe baza datelor din anul precedent si care se aplica pentru anul urmator.

Pentru contul de rezultat previzional se respecta urmatoarele etape:

1. Se calculeaza ponderea fiecarei categorii de cheltuieli in totalul veniturilor din vanzari in anul de baza;

2. Stabilind o rata de crestere a vanzarilor se pot determina vanzarile prognozate pentru anul urmator;

3. Ponderile calculate in prima etapa se aplica la veniturile preconizate si se obtin valorile corespunzatoare pe fiecare categorie de cheltuieli.

Pentru bilantul previzional:

- valorile corespunzatoare elementelor patrimoniale ce nu variaza in functie de cifra de afaceri se calculeaza pe baza soldurilor din bilantul dat si a sumelor prevazute in bugetele corespunzatoare;

- pentru stocuri, creante si datorii din exploatare se calculeaza viteza de rotatie a acestora

in exercitiul curent (raportand cifra de afaceri la stocul mediu). Considerand ca se mentine aceeasi viteza de rotatie si pentru anul de prognoza se calculeaza valoarea medie viitoare a stocurilor/creantelor/datoriilor folosind cifra de afaceri previzionala. Particularizam acest procedeu pentru stocuri cand se determina valoarea stocului final astfel:

Sm = (Si + Sf) / 2

Sf = (2*Sm) - Si

Pentru elementele patrimoniale care nu fac obiectul bugetelor separate si nici nu sunt incluse

in randul celor care depind de cifra de afaceri, cum ar fi imprumuturi pe termen lung sau scurt, valori mobiliare etc, se vor analiza separat in functie de politicile financiare ale intreprinderii (spre exemplu, politica gradului de indatorare).

Observam ca aceasta varianta de intocmire a conturilor previzionale porneste de la ipoteza

ca se mentine aceeasi pondere a cheltuielilor si aceeasi viteza de rotatie a stocurilor ca in anul precedent.

4. Metoda regresiei

Aceasta metoda porneste de la ipoteza conform careia relatia existenta intre un anumit activ

si cifra de vanzari este o relatie de tip linear, situatie in care se poate folosi metoda regresiei liniare, pentru a se estima cresterea valorii acelui activ odata cu o anumita crestere a cifrei vanzarilor. Stabilirea unei relatii de calcul se face pe baza informatiilor din ultimii cinci sau chiar zece ani si se reprezinta grafic. In conditii de inflatie, aceasta metoda presupune transfomari succesive intr-o moneda constanta pentru a se ajunge la date edificatoare.

Pe baza datelor din cele doua conturi anuale previzionale, la care se adauga si alte informatii preluate din bugetele pe tipuri de activitati, se va intocmi un "tablou al fluxurilor de lichiditati previziona ' cu structura cunoscuta. Fluxul net de trezorerie previzional reprezinta, de fapt, variatia

elementelor de lichiditati prevazute in bilantul previzional fata de bilantul anului incheiat.

Utilizarea previziunilor legate de intrarile si iesirile de numerar pe termen scurt, pentru a evalua lichiditatile viitoare, reprezinta unul dintre cele mai utile instrumente pe care le are la dispozitie analistul financiar. In contrast cu indicatorii lichiditatii, acest instrument implica o examinare a surselor si utilizarilor numerarului.