Nicolae Hoanta in cartea "Evaziunea
fiscala" delimiteaza trei tipuri de societati instalate in tarile de refugiu
fiscal: societati holding, societati de baza si societati fictive.
Societatile holding - sunt acele societati care detin un
portofoliu de participatie fara a exercita ele insele o activitate de
afaceri. Ele sunt inregistrate in paradisuri fiscale sau in tari
dezvoltate care le ofera regimuri fiscale privilegiate, permitand
"constituirea de sanctuare financiare la adapostul oricarei impozitari".
Intr-o alta tipologie apare ca o forma a companiilor offshore.Instalate in tari precum
Liechtenstein, Luxemburg, Elvetia, Monaco, Hong Kong, Singapore, Bermude
au functiuni multiple. Ele gestioneaza in acelasi timp portofoliul de
valori mobiliare pentru societatea de grup, obtin participatii, procura
sursele de finantare, prin lansarea de imprumuturi internationale si
incaseaza redevente, onorarii si comisioane. Centrele respective poarta
denumirea de 'offshore financial centres' (centre financiare de
dincolo de tarm, granita) si furnizeaza 'offshore funds'.Holdingul permite asadar
localizarea optima a beneficiului grupului. "Daca la un moment dat,
conditiile fiscale oferite de teritoriul in care este localizat grupul devin
mai putin interesante, atunci holdingul se dizolva cu usurinta,
transferandu-se in alt stat, mai primitor" (I, 2000).Pentru a avea un maximum de eficienta
fiscala, compania holding va fi incorporata intr-una din jurisdictiile
offshore potrivite si utilizata pentru finantarea firmelor localizate in
zone cu impozitare ridicata. Holding-urile sunt utilizate in principal in
urmatoarele activitati:detinerea
filialelor straine si primirea dividendelor/dobanzilor la imprumuturi de
la acestea in conditii de eficienta fiscala;desfasurarea operatiunilor de management financiar la nivelul
grupului in zone unde pot fi oferite cele mai bune si ieftine servicii
catre companiile de pretutindeni ale grupului;acordarea de imprumuturi firmelor din cadrul grupului, cu practicarea
unor rate ale dobanzii atragatoare;obtinerea de finantare de la institutii ce sunt si ele inmatriculate
intr-o zona cu fiscalitate redusa si prin urmare acordarea de finantare la
un cost mai redus.
Societatile de baza ('base companies') - nici acestea nu au o activitate
proprie, fiind inregistrate in tari cu presiune fiscala redusa, unde
gestioneaza trezoreria grupului care le-a creat, concentrand si
administrand beneficiile comerciale si financiare realizate in alte tari
cu fiscalitate ridicata de catre filialele si intreprinderile din grupul
fondator.
Societatile fictive, de fatada sau paravan ('sham
companies') - nu au baza in tarile de refugiu, ci se rezuma la o
simpla 'cutie de scrisori' existenta vremelnic pe langa o banca,
avocat sau contabil avand un dublu scop: sa stabileasca in tarile de
refugiu profiturile realizate cu ocazia anumitor operatiuni si sa faca mai
dificil controlul fiscal asupra contabilitatii intreprinderii din grup
Companiile offshore sunt fie societati
(asociatii) cu raspundere limitata (Limited Liability Company), fie societati
pe actiuni (Corporation) , fie fundatii de administrare a fondurilor sau
trusturi. Aceste companii au dreptul sa exercite orice fel de activitate
legala, fara a fi necesara exprimarea scopului in actele de inregistrare.
Singurele activitati care necesita aprobare speciala sunt cele desfasurate de
banci si societatile de asigurare.
Societate cu raspundere limitata - este o asociere intre persoane fizice, in
care partenerii sunt considerati actionari si au raspunderea limitata la
cota de participare la capitalul social, profitul fiind considerat de fisc
drept venit personal si impozitat in consecinta.Acest tip de
companie constituie o tehnica deosebit de apreciata pe teritoriul SUA.
Companiile cu forma juridica de tip LLC sunt supuse sistemului de
impozitare 'cursiv'[1].
Pentru ca o societate de tip LLC sa fie scutita de impozit trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:actionarii companiei sa fie nerezidenti,compania sa nu
desfasoare comert in SUA sau cu firme din SUA, LLC sa nu aiba un sediu
permanent altul decat cel inregistrat in SUA. Deci, actionarii
LLC trebuie sa fie persoane fizice sau juridice rezidente in paradisuri
fiscale, ei fiind cei care datoreaza impozitul.
Societatile pe actiuni (Corporation) - denumirea generica de corporation se refera
la societatile pe actiuni chiar daca in denumirea acestora intalnim
cuvintele: Limited, Corp., Inc. etc. Spre deosebire de societatile pe
actiuni recunoscute de legislatia romaneasca, in SUA, societatile pe
actiuni se pot constitui si fara capital social.
Compania Internationala (International Business Company- IBC) - companiile de tip IBC sunt specifice
zonelor apartinand Coroanei Britanice. Sunt societati pe actiuni, dar se
infiinteaza de catre 1-2 fondatori care nu au nici un drept patrimonial
asupra firmei. Firma este practic detinuta de cel ce subscrie actiunile,
insa decizia emisiunii de actiuni apartine fondatorilor sau persoanelor
desemnate de acestia.Pentru prima data a fost
definita in legislatia din Insulele Virgine Britanice (BVI), in 1984, prin
International Companies Act, in urma esecului tratativelor cu SUA privind
prelungirea tratatelor de evitare a dublei impuneri, dintre cele doua
state. Autoritatile din BVI au inventat IBC pentru a putea asigura in
continuare clientilor americani o protectie fiscala maxima, in special
prin garantarea unei confidentialitati impenetrabile (M, 2004).
Compania nerezidenta - este cea mai putin pretentioasa entitate, utilizata in special in zona
de influenta a legilor britanice, poate fi incorporata intr-un anumit
paradis fiscal si sa isi desfasoare activitatea in alta tara in functie de
interesele actionarilor sai.
Compania exceptata sau scutita (exempted company) - companiile de acest tip sunt scutite de la
prevederile fiscale normale, fiind firme obisnuite care beneficiaza, in
jurisdictii cu un regim fiscal normal, de facilitati acordate in anumite
conditii. Exceptarea sau scutirea se acorda in fiecare an pe baza unei
declaratii a responsabililor firmei, care se angajeaza ca nu vor face
afaceri in sau cu firme inmatriculate in acel stat, altele decat firme
nerezidente sau exceptate (M, 2004).
Nu compania datoreaza impozitul, ci actionarii companiei, daca nu
hotarasc altfel.
