OLANDA

Dezvoltarea Legislatiei

Principala lege care priveste drogurilor din Olanda este Legea Opiumului. Insa prima lege a Opiumului a rezultat din participarea Olandei, in anul 1912, la Conventia Internationala a Opiumului de la Haga. O noua lege a intrat in vigoare in 1928; pe 'scheletul' acestei legi s-a alcatuit si prezenta legislatie.

Legea a fost rectificata pentru ultima oara in 1976, stabilindu-se astfel versiunea care este in vigoare acum. Prin aceasta ultima modificare, s-a stabilit o distinctie clara intre drogurile puternice si cele mai putin nocive, asa cum a sugerat intr-un raport guvernamental un 'Grup de Lucru cu Narcotice'. Acest Grup de Lucru a propus infiintarea unei 'scari de risc', bazata pe informatii medicale, farmaceutice, sociologice si psihologice. Prin urmare, Legea Opiumului din 1976 a facut distinctia dintre drogurile care prezinta riscuri inacceptabile (denumite neoficial 'droguri grele') si derivatele din canabis (denumite neoficial 'droguri blande'). Legea Opiumului cuprinde de asemenea prevederi care pedepsesc traficul de droguri. Conform Codului Penal pot fi luate masuri de confiscare a bunurilor ilegale folosite sau rezultate din comiterea infractiunii, precum si masuri de prevenire si combatere a activitatilor de spalare de bani. Legea care priveste abuzul de substante chimice elaborata in martie 1995 permite monitorizarea comertului cu precursori, respectand astfel Directiva Europeana din 14 decembrie 1992. Alte legi care se refera la sanatate si prosperitate au o relevanta ridicata in ceea ce priveste consumul si consumatorii de droguri.

Arestarea si condamnarea consumatorilor care detin cantitati mici de droguri pentru uzul personal nu reprezinta o prioritate pentru politica Olandei asupra drogurilor. Acest lucru este specificat in inscrisurile emise de catre Biroul Procurorului Public (inscrisul din 1996 revizuit in 2001)

Alte legi care fac referire la consumul de droguri sunt: Legea Prevenirii Colective si Sanatatii Publice; Legea Educatiei Primare; Legea Educatiei de Baza pentru Educatia Secundara; Legea Institutiilor de ingrijire precum si Legea Distribuirii de Medicamente. Legea ofera posibilitatea consumatorilor care au de-a face cu autoritatile politiei sa le fie suspendata pedeapsa cu conditia ca acestia sa urmeze in mod obligatoriu un tratament, posibilitate denumita 'Suspendarea detentiei pe parcursul desfasurarii procesului penal'. O noua lege ('Grija' din punct de vedere penal pentru dependenti) a intrat in vigoare in aprilie 2001, care permite Curtii sa incredinteze pe acei dependenti pasibili de o pedeapsa privativa de libertate mai mica de 2 ani unui centru special pentru tratamente intensive.

O parte din politica nationala a drogurilor este abordata la nivel local. O parte din competenta primarului este sa analizeze supararea oamenilor determinate de existenta drogurilor. Politica drogurilor la nivel local, care trebuie sa se alinieze la cea nationala, este coordonata de catre Primar, Procurorul-sef si Seful Politiei, in asa numitele consultatii tripartite.

Substante aflate sub control

Substantele ilegale sunt prezentate in Legea Opiumului si impartite in doua liste: substante care prezinta un risc inacceptabil si altele:

Lista I, droguri care prezinta un risc inacceptabil:

a)      pe langa altele, mai sunt opiaceele, cocaina, uleiul de canabis;

b)     Codeina

c)      Amfetaminele si Acizii Lisergici, Dietilamida (LSD)

Lista II

a)      tranchilizante si barbiturate

b)     canabis (fara a fi inacceptabile)

Impartirea pe liste are un impact real in urmarirea faptelor ilegale: pedepsele referitoare la lista II sunt considerabil mai mici decat cele care se refera la lista I.

Consumul si posesia drogurilor

Legea olandeza asupra drogurilor se bazeaza pe separarea pietei de canabis (cunoscut ca fiind un drog bland) si celelalte droguri (droguri grele). Prevederile Codului Penal care stau la baza legii drogurilor trebuie intelese in acest context.

Consumul de droguri nu este o infractiune. Cu toate acestea, exista locuri in care consumul de droguri este interzis, precum in scoli sau in mijloace de transport in comun. Este de competenta autoritatilor responsabile, nu a guvernului sa asigure respectarea acestor reguli.

Faptul ca, consumul de droguri nu se pedepseste, corespunde cu practica judiciara din Olanda si din alte tari. In Olanda se pune accent pe principiul ca trebuie facut tot ce este posibil pentru ca, consumatorii de droguri sa nu intre in sfera criminala, loc in care nu vor mai fi sub supravegherea institutiilor responsabile cu ingrijirea si prevenirea. Prin lege se urmareste cu prioritate investigarea si urmarirea productiei si traficului de droguri.

Detinerea unor cantitati mici de droguri pentru uzul personal prezinta o importanta redusa. Oricine este gasit ca detine mai putin de 0.5 grame de droguri prezentate in Lista I (droguri grele) nu va fi urmarit penal, desi politia va confisca drogurile si va lua legatura cu o agentie de tratament. Cat despre canabis, detinerea a maximum 5 grame nu va insemna investigare si urmarire penala. Atunci cand principiul separarii pietelor intre droguri periculoase si canabis a fost adoptat in 1976, magazinele de cafea s-au autointitulat treptat ca locuri oficiale/neoficiale de vanzare a canabisului, in conditii stricte.

Cafenelele sunt tolerate in incercarea de a tine tinerii care experimenteaza canabisul departe de alte droguri mult mai periculoase. Vanzarea unor cantitati mici de canabis in cafenele este infractiune dar urmarirea penala se incepe daca proprietarul magazinului nu indeplineste conditiile impuse de Procurorul General:

intr-o singura tranzactie nu pot fi vandute mai mult de 5 grame/persoana

se interzice vanzarea 'drogurilor grele'

nu se face reclama drogurilor

magazinul nu trebuie sa cauzeze vreo neplacere

nu le este permisa vanzarea bauturilor alcoolice si este interzisa vanzarea catre minori (sub 18 ani).

Primarul poate dispune inchiderea unui astfel de magazin daca una din conditiile mentionate mai sus nu este indeplinita (art. 13a din Legea Opiumului).

Detinerea canabisului sau a altor droguri in vederea efectuarii comertului cu acestea este considerata o infractiune mult mai grava decat cea a posesiei, productiei sau consumului pentru uz personal si va fi pedepsita. Pedeapsa maxima pentru detinerea unei cantitati mai mici de 30 grame de canabis este o luna inchisoare si/sau 2300 amenda

Daca substanta detinuta nu este canabis, pedeapsa maxima va varia de la 1 an inchisoare si/sau 4500 amenda pentru cantitati mai mici (pentru consum propriu) si 8 ani inchisoare si/sau 45000 pentru producerea unor astfel de substante. Maximul amenzii poate fi marit cu o treime daca aceeasi infractiune a mai fost savarsita de mai multe ori.

Traficul de droguri si infractiunile la care se refera

O alta distinctie este facuta intre consumatorii de droguri si traficanti.

Consumatorii de droguri sunt condamnati atunci cand au comis o infractiune precum vanzarea, furtul, talharia sau jaful. O lege speciala - 'Grija din punct de vedere penal pentru dependenti - a intrat in vigoare in 2001 si are ca scop tratamentul consumatorilor-infractori in institutiile abilitate.

Conform prevederilor Legii Opiumului, importurile si exporturile ilegale de droguri constituie infractiuni grave. Pedeapsa pentru comertul cu droguri grele este cuprinsa intre 12 si 16 ani inchisoare. In contrast, pedeapsa maxima pentru importul sau exportul oricarei cantitati de canabis este de 4 ani inchisoare si/sau 45000 amenda. Legea olandeza care reglementeaza drogurile nu prevede expres comertul cu droguri ca fiind o fapta sanctionabila. Desi pedepsele pentru import/export pe de-o parte si vanzarea pe de cealalta parte sunt diferite, toate aceste fapte trebuie sa fie considerate fapte de comert ilegale.

Practica judiciara

Oficial, politia nu are dreptul de a nu se implica atunci cand ia la cunostinta despre savarsirea unei fapte penale, care priveste drogurile. Cu toate acestea exista cateva exceptii de la aceasta regula generala. Acestea privesc infractiunile cu grad de pericol social mai redus si unele infractiuni nominalizate explicit, precum furturile minore din magazine. In practica, politia poate exclude anumite cazuri daca acestea respecta politica impusa de Serviciul Urmariri.

Politica urmaririi penale este stabilita prin directivele emise de catre Procurorul General. Directivele, adoptate in 1996, modificate si rectificate in 2001, prevad procedura investigarii criminale, a urmaririi si a pedepselor pentru fiecare infractiune in parte care priveste drogurile. In continutul acestor directive sunt specificate cantitatile care sunt considerate 'cantitati mici de droguri' pentru consum personal, conditiile de functionare a cafenelelor si infractiunile la Legea Opiumului.

In Olanda, investigatiile criminale si urmarirea penala sunt cunoscute sub denumirea de 'principiul concordantei'. Aceasta inseamna ca Serviciul Urmariri din Olanda (singurul autorizat sa poata urmari pe cale judiciara) poate decide prin autoritatea pe care o detine scoaterea de sub urmarire, daca in acest fel face un serviciu interesului general al societatii. Puterea acestui Serviciu este folosita frecvent. In aceste situatii, s-a decis sa se impuna o 'ocolire' a urmaririi penale care poate sa fie conditionata sau neconditionata. Articolele din Codul Procesual Penal care fac acest lucru posibil sunt 167 si 242. Serviciul Urmariri se foloseste de aceste posibilitati in cazul constatarii unor infractiuni minore pentru a face loc unor cazuri mult mai grave si mai importante. O forma particulara de 'ocolire' a urmaririi penale este 'tranzactia'. Toate infractiunile care sunt pedepsite cu mai putin de 6 ani inchisoare (in practica curenta reprezinta 90% dintre infractiuni) dar si toate contraventiile pot fi prelucrate si stabilite de catre Procurorul Public, redand posibilitatea suspectului sa fie gratiat. Aceasta inseamna ca Procurorul Public va propune suspectului sa plateasca o suma stabilita de bani ori sa indeplineasca alte conditii. In schimb, Procurorul Public nu va aduce cazul in fata instantei de judecata. Suma de bani ceruta de catre Procurorul Public nu trebuie sa depaseasca suma amenzii stabilita pentru infractiunea respectiva.

Scenariul 1: detinerea heroinei pentru consum personal de catre o persoana adulta

Conform inscrisurilor emise de catre Procurorul Public, detinerea heroinei pentru consum personal poate fi pedepsita cu cel mult un an inchisoare si/sau o amenda in valoare de 4500 . Aceste inscrisuri aloca spatii mici cercetarii si investigarii unor astfel de cazuri. Ca masuri, se vor confisca drogurile iar persoanele se vor supune unor tratamente intensive. In practica, detinerea unor cantitati mai mici de 0.5 grame nu face obiectul politiei. Pedepsele cresc daca se detin cantitati mai mari de 0.5 grame si daca exista suspiciuni de trafic.

Scenariul 2: infractiuni contra proprietatii comise de catre consumatori in vederea finantarii dependentei de droguri.

Aceste infractiuni cad sub incidenta legii penale olandeze si poarta o denumire generala de 'aspecte negative legate de droguri'.

Din 1993, a fost instituita o politica nationala pentru a reduce aceste aspecte negative prin luarea unor masuri administrative de ordine publica (combaterea neregulilor care se comit in incinta cafenelelor). Astfel de nereguli pot atrage pedeapsa inchisorii de 6 luni daca sunt implicate valori mai mici.

Recent a fost adoptat un inscris emis de catre Procurorul Public in 1999, propunand un nou sistem prin care sa se combata acest gen de infractiuni. In cazul furtului in forma simpla a fost introdus un sistem de calcul. Punctele sunt atribuite de catre legea penala si de catre imprejurarile in care s-a comis infractiunea: valoarea prejudiciului, starea de recidiva, modul de operare (singur sau in complicitate). In functie de numarul de puncte alocat de catre legea penala, poate urma neinceperea ori inceperea urmaririi penale. Un sistem similar este folosit in cazul furturilor din locuinte ori din magazine.

Scenariul 3: distribuirea de droguri la o scara mai mica de catre consumatori cu scopul de a-si finanta dependenta

Acest scenariu cade sub incidenta Legii Opiumului care considera vanzarea drogurilor drept o infractiune grava. Daca drogul vandut este canabis si nu depaseste 30 de grame, se aplica pedeapsa de o luna inchisoare, sau amenda. Daca nu este vorba de canabis, pedeapsa creste la un an inchisoare si/sau amenda in valoare de 4500 . Starea de recidiva ridica pedeapsa. Inscrisurile emise de catre Procurorul General in 1996 au un rol important in aceste cazuri. Acestea mentin diferenta dintre cele doua liste de droguri, si de asemenea fac o distinctie clara intre consumatori si traficanti. Astfel, in cazul distribuirii la un nivel mai scazut, investigarea cazului este urmata de detentia la sediul politiei. Inaintea inceperii procesului penal se va acorda o atentie marita in vederea tratamentului si reabilitarii celor in cauza.

Prevenire, ingrijire si tratament

Guvernul creeaza conditii pentru dezvoltarea, implementarea si evaluarea programelor de prevenire. In ceea ce priveste prevenirea drogurilor in scoli, pot fi mentionate 3 legi:

Legea Educatiei Primare care doreste ca promovarea unui comportament sanatos sa fie o problema prioritara in scolile primare (art. 9.1.h WBO). Municipalitatile si serviciile de sanatate sunt responsabile cu implementarea unor masuri de prevenire colectiva in ceea ce priveste sanatatea tinerilor in Legea Prevenirii Colective si Sanatatii Publice.

Legea Educatiei de Baza pentru Educatia Secundara creeaza conditii pentru o educatie generala si moderna care sa contina probleme pentru promovarea sanatatii. Proiectul Scolilor si Substantelor Sanatoase are la baza aceasta lege a educatiei.

La 1 aprilie 1996 a intrat in vigoare Legea Institutiilor pentru ingrijire. Aceasta lege a pus in miscare un proces de ingrijire care a fost semnificativ impulsionat de catre politica guvernului impotriva neregulilor. Existenta unor facilitati de a intra in contact cu dependentii care comit nereguli este inadecvata. Se poate intra in contact cu acestia mult mai eficient astfel: fie stabilind anumite facilitati in ceea ce priveste pedepsirea acestora, prin trimiterea in centre de ingrijire adecvate, fie imbunatatind sistemul existent de ingrijire a dependentilor. Pentru o eficacitate maxima, trebuie sa fie folosite urmatoarele concepte: oportunitatea clientilor sa treaca de la o facilitate la alta si sa urmeze acele facilitati in care obiectivele tratamentului sa fie cel putin aceleasi cu rezultatele tratamentului anterior.

Pentru a asigura o ingrijire eficienta, este important sa se ajunga la o legatura stransa intre sectoarele de ingrijire, si sa se asigure o compatibilitate intre modurile de tratament ale acestora.

Dependentii care au comis infractiuni mai putin grave sunt presati sa participe la programe de tratament. Dependentii arestati pot opta pentru tratament suspendandu-se astfel arestarea preventiva, cu conditia urmarii unui tratament clinic pana la sfarsit; vor beneficia de permisiunea judecatorului sa paraseasca inchisoarea pentru a fi admisi intr-o clinica de ingrijire imediat dupa ce au efectuat cel putin jumatate din pedeapsa, insa pana la maxim 6 luni (art. 47 Procedura inchisorii). Mai mult decat atat, o parte din pedeapsa poate fi inlocuita cu sanctiuni alternative, precum munca in folosul comunitatii care trebuie sa respecte un anumit numar de ore. Aceasta activitate este supravegheata de catre agentiile stagiare.

Pe langa acestea, sistemul penitenciarelor are Departamente de Consiliere in probleme de Dependenta unde dependentilor de droguri le este oferita asistenta cu scopul de a-i motiva sa urmeze tratamentele necesare. Institutul Olandez de Est pentru ingrijirea Dependentilor (TVON) se ocupa de organizarea si functionarea Clinicii pentru Dependenta Criminala (FVK) care trateaza acei dependenti care au comis mai multe infractiuni si care au esuat in incercarile de urmare a tratamentelor clinice. Clinica pentru Dependenta Criminala functioneaza din vara anului 1998.

Un alt concept a fost prezentat recent: Facilitatea de ingrijire pentru Dependenti, din punct de vedere penal (SOV), care a intrat in vigoare in aprilie 2001.

Dependentii care in mod repetat savarsesc infractiuni datorita gradului ridicat de dependenta in care se afla si care au esuat in urmarea tratamentelor clinice, vor fi plasati intr-o Institutie de Tratament Penitenciar. Durata maxima de plasare este de doi ani, impartita in trei faze:

Faza 1 are ca scop dezintoxicarea si schimbarea comportamentului. In celelalte doua faze se urmareste reintegrarea sociala. Acest concept se bazeaza, pe rezultatele cercetarilor efectuate in America si Suedia care au aratat efecte pozitive in ceea ce priveste consumul drogurilor, rata criminalitatii, recidiva si comportamentul social. Evaluarea Facilitatii de ingrijire pentru Dependenti a clarificat faptul ca participantii au gasit ca fiind pozitive acest loc obligatoriu si tratamentul conditionat. Fara aceasta institutie obligatorie (Institutia de Tratament Penitenciar) dependentii nu ar fi fost motivati sa termine tratamentul.

In anul 2000 a fost demarat un proiect pilot in municipiul Rotterdam. Pe langa Rotterdam, Facilitatea de ingrijire pentru Dependenti a luat fiinta in majoritatea oraselor mari, si intr-un anumit numar de orase mijlocii. Aproape 350 de locatii exista pentru aceasta institutie in Olanda.

Precursori

Prezenta lege din Olanda care cuprinde prevederi cu privire la traficul cu substante chimice care pot fi folosite la producerea de droguri (Legea care Previne Abuzul de Substante Chimice) a intrat in vigoare in 1995. Aceasta lege are in cuprins prevederi internationale care se refera la un sistem de licentiere pentru manufactura si traficul substantelor chimice legale. O incalcare a acestei legi constituie infractiune economica si se pedepseste cu un maxim de 6 ani inchisoare si amenzi de pana la 450 000 pentru tranzactii ori transport ilegal. De asemenea se pot confisca profiturile obtinute in urma savarsirii unor astfel de infractiuni.

Serviciul de Investigatii al Ministerului Finantelor este responsabil cu respectarea legii pe linia precursorilor si supravegheaza impactul legii asupra populatiei. Acest serviciu este desemnat ca fiind Autoritatea Nationala Competenta.

In 1997 s-a hotarat ca mai multe servicii nationale care lucreaza pe linia drogurilor sintetice si precursorilor, precum Politia, Autoritatea Vamala, Serviciul de Investigatii al Ministerului Finantelor, Serviciul de Investigatii Criminale etc. sa-si combine eforturile si sa coopereze intr-o unitate nationala comuna - Unitatea Drogurilor Sintetice (USD). Principalele obiective sunt sa imbunatateasca sistemul obtinerii de informatii si sa initieze investigatii legate de drogurile sintetice.

Pentru a imbunatati rezolvarea problemelor nationale si internationale care privesc precursorii chimici, reprezentantii ministerelor (Sanatatii, Afacerilor Economice, Justitiei, Afacerilor Externe, Trezoreriei) si reprezentantii Serviciului de Investigatii al Ministerului Finantelor, ai Unitatii Drogurilor Sintetice si Autoritatii Vamale se intalnesc in mod regulat in cadrul Comitetului National de Coordonare pentru Precursori. Acest comitet si-a inceput activitatea in 1999.

Spalarea de bani si confiscarea

Olanda a introdus si schimbat legi pentru a se alinia Directivei Uniunii Europene in ceea ce priveste spalarea banilor, impiedicand astfel organizatiile criminale sa-si continue activitatile ilegale. Asa numita Legislatia Confiscarii a intrat in vigoare in 1993. In acelasi an Legea care priveste Executarea Pedepselor a usurat munca oamenilor legii in vederea deposedarii criminalilor de profiturile ilegale.

Cu toate acestea, urmatorii 5 ani (1993-1998) in care s-au aplicat masurile confiscarii nu au avut rezultate conform asteptarilor. Trezoreria s-a bazat pe 50 de milioane de Euro dar numai o cincime din aceasta suma a fost asigurata. Procurorilor le ia mult timp sa dovedeasca existenta a ceea ce infractorii au castigat din activitati ilegale. Procedurile de judecata sunt obositoare si acuzatiile aduse impotriva unor interlopi par dificil de pus in practica. Opt din zece acuzatii aduse de instanta de judecata au dus la confiscarea a cel mult 55000 . Rezultatele pot fi imbunatatite prin largirea experientei cu procedurile legale si investigatiile. Legea Dezvaluirii unor Tranzactii Neobisnuite si Legea Identificarii, ambele din 1993, ar trebui sa fie vazute in aceeasi lumina. Ambele urmaresc sa previna si sa combata spalarea de bani si sunt rezultatul celor 40 de recomandari din partea Puterii Actiunii Financiare ('Financial Action Task Force') si Directivei Uniunii Europene din 10 iunie 1991. Cele doua legi din 1993 obliga institutiile financiare sa stabileasca identitatile clientilor lor. Folosind indicatori obiectivi si subiectivi, tranzactiile financiare neobisnuite vor fi facute cunoscute de catre Biroul pentru Dezvaluirea unor Tranzactii Neobisnuite, o institutie administrativa.

'Noi orizonturi'

In mai 2001 Ministerul Justitiei a prezentat un memorandum numit 'Conspirand impotriva Ecstasy-ului' care a stabilit un plan pentru a carui punere in practica a fost nevoie de o intelegere in valoare de 90 milioane de Euro, pe perioada urmatorilor 5 ani pentru intensificarea investigatiilor criminale si urmarirea celor implicati in activitati ilegale cu Ecstasy. Fortele de politie si Procuratura vor fi improspatate cu personal nou. Urmarirea cazurilor care se refera la droguri sintetice va castiga in interes. Deja existente, Unitatea Drogurilor Sintetice precum si Procuratura vor juca un rol important in acest proces si vor deveni Centrul National Expert pe aceasta problema. Autoritatea vamala va accentua controlul la granite in ceea ce priveste importul precursorilor si altor importuri ilegale precum si exporturile de droguri sintetice. Pe langa faptul ca se ocupa de criminalitatea legata de Ecstasy, o parte din plan prevede o concentrare asupra asistentei legale si cooperarii, cercetarilor in domeniul ecstasy-ului (pentru a cunoaste cantitatile de ecstasy produse, genurile de activitati infractionale cu privire la drogurile sintetice, efectele neurotoxice ale consumului de droguri sintetice) si campaniile de prevenire.

Linkuri

https://www.trimbos.nl

https://www.minvws.nl/index.html

https://www.justitie.nl

https://www.justitie.n1/a beleid/thema/drugs/

https://www.minbzk.nl

https://www.openbaarministerie.nl

https://www.recht4all.nl/wetten/wetten.htm#G

https://www.sidv.nl

https://www.parlament.nl

Referinte

Text revizuit de Mr. Jean Luc Luijs

Institutul Trimbos, Raporturile Nationale din Reitox 1996, 1998,1999, 2000;

Studiu asupra legislatiei si regulilor traficului de droguri in statele membre ale Uniunii Europene, Comisia Europeana, 2001;

Anton van Kalmthout & Jack Derks - 'Urmarirea consumatorilor de droguri in Europa'; EMCDDA 2001

De Ruyver - 'Politica Drogurilor in Uniunea Europeana', Comisia Europeana, 1995;

'Politica Drogurilor in Olanda', Ministerul Sanatatii, Prosperitatii si Sportului, Aprilie 1997; Institutul Trimbos.

Note de subsol:

Raportul National din Reitox, 1996

'Politica Drogurilor in Olanda', Ministerul Sanatatii, Prosperitatii si Sportului, Aprilie 1997

Staatscourant 1999, p. 117