ALPINISM SI ESCALADA IN MUNTII TRASCAULUI

ALPINISM SI ESCALADA IN MUNTII TRASCAULUI

Spre deosebire de alte masive stancoase din Romania, Muntii Trascaului nu prezinta o succesiune de pereti, constituenti directi ai versantilor, propice pentru practicarea alpinismului pe stanca. In schimb salba de chei formate de parte dintre raurile care strabat masivul, creeaza locuri ideale pentru practicantii acestui sport montan.

Ca si densitate numarul zonelor de escalada poate fi considerat unul dintre cele mai ample din Romania ,comparabil cu intregul areal Bucegi-Piatra Craiului.

Primele trasee de alpinism au fost realizate la finele anilor 40 in Cheile Turzii, urmate de Cheile Valisoarei si Cheile Manastirii.

Un factor important in dezvoltarea alpinismului in aceste zone l-a constituit apropierea si accesul usor din orasele Cluj Napoca, Turda, Aiud, Alba Iulia, zone urbane pentru care vecinatatea acestor chei a dus la formarea unor cluburi de profil renumite in tara.

Pana la finele anilor 80, principalele metode de abordare a peretilor s-au concretizate prin pitonarea unor rute, care vizau urcarea unui perete prin folosirea mijloacelor artificiale pentru avansare, numarul traseelor crescand destul de lent. Schimbari de optica si introducerea principiilor escaladei libere au dus la aparitia in ultimele doua decenii a sute de noi trasee cu grade de dificultate ridicate, dar se constata in paralel o pierdere a interesului pentru rutele lungi si a entuziasmului pentru pitonarea de jos in sus a noi trasee. Acest aspect nu este singular, el fiind sesizat in toate zonele de catarare din lume. Cresterea numarului de rute, a dus implicit la diversificarea lor si cautarea unor noi areale, anumite limite tehnice fiind eliminate odata cu dezvoltarea echipamentului specific. Trebuie remarcat debutul escaladei sportive in Cheile Turzii, care in 1989 numara mai multe trasee echipate special pentru acest gen de alpinsm, decat in tot restul tarii, la ora actuala ramanand una dintre zonele etalon pentru acest sport.

Avand in vedere ca o prezentare exhaustiva Muntilor Trascaului din punct de vedere al numarului de trasee, amplasarea lor si alte detalii tehnice ar necesita o publicatie aparte, ne rezumam doar la descrierea sumara a fiecarei zone luand in considerare numarul de trasee si gradul lor din sectoarele de perete cele mai importante.

Cheile Manastirii

Se constituia ca una dintre cele mai diverse zone pentru practicarea alpinismului din zona Muntilor Trascaului, datorita morfologiei variate a peretilor. Desi au o dezvoltare relativ redusa in lungime ele prezinta pereti cu inaltimi de pana la 180m. cu o structura diversa care alterneaza fetele cazute cu cele surplombante, tavane, diedre, fisuri si hornuri. Stanca prezinta zone puternic erodate, vizibile prin conurile de grohotis, dar si portiuni cu stanca compacta.

Primele trasee au fost pitonate aici in anii 70 in zona fisurilor si hornurilor care ofereau o linie clara de urmat. La inceputul anilor 80 Cheile Manastirii au gazduit mai multe etape si finale ale Campionatelor Nationale de Escalada Viteza, perioada dupa care au ramas doar zona de antrenament pentru alpinistii din orasele invecinate.

Inceputul anilor 90 a marcat si aici inceperea echiparii de trasee pentru escalada sportiva si s-a reusit urcarea majoritatii traseelor "clasice" in maniera libera.

Au fost pitonate pana in prezent 64 de trasee, arealul fiind departe de a fi epuizat, activitatea in aceasta zona nepericlitand specii de plante si animale rare.

Arealul poate fi recomandat doar sportivilor cu pregatire peste medie, rutele cu grade scazute de dificultate fiind putine (51 de trasee au grade de dificultate peste VII), si sunt in general rar pitonate

Cheile Rametului

Aceste chei, de un pitoresc aparte, nu au prezentat pana la ora actuala interes pentru efectuarea de trasee de alpinism. Una dintre considerente fiind departarea relativ mare fata de poteca a peretilor cu reale posibilitati. Cele cateva tentative de abordare de la nivelul vaii au ramas nefinalizate fiind dificil de identificat in teren. Incercarile de realizare a noi rute in peretii situati la mare departare de poteca necesita o precautie deosebita, retragerea in caz de accidente (sau salvarea) fiind dificil de realizat.