Cadrul legislativ care guverneaza strategiile de protectie si conservare si administrarea ariilor protejate

Cadrul legislativ care guverneaza strategiile de protectie si conservare si administrarea ariilor protejate

CONTINUTUL TEMEI

1. Legile care guverneaza problematica protectiei si conservarii mediului in Romania

2. Administrarea (managementul) ariilor naturale protejate

3. Particularitati ale administrarii ariilor protejate din Romania

OBIECTIVE

1. Prezentarea cadrului legislativ care guverneaza strategiile de protectie si conservare ale mediului in Romania

2. Evidentierea mecanismelor care stau la baza crearii si administrarii ariilor protejate

1. Legile care guverneaza problematica protectiei si conservarii mediului in Romania

In Romania, pachetul legislativ in care se regasesc reglementari ce vizeaza domeniul protectiei si conservarii naturii in general, al zonelor si ariilor protejate, in special, cuprinde trei legi:

1. Legea 137/1995 - legea protectiei mediului
2. Legea 5/2000 - privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului National, sectiunea a III-a - zone protejate
3. Legea 462/2001 - pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 236/2000, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice

Legea 137/1995

Conform prezentei legi, Autoritatea Centrala pentru protectia mediului, cu consultarea Autoritatii Centrale de Specialitate care gestioneaza resursele naturale, elaboreaza reglementari tehnice privind masurile de protectie a ecosistemelor, de conservare a biodiversitatii, de gospodarire durabila a resurselor naturale si pentru asigurarea sanatatii umane.

De asemenea, legea stipuleaza faptul ca, la proiectarea lucrarilor care pot modifica peisajul natural al unui teritoriu, sunt obligatorii atat procedura de evaluare a impactului amenajarilor asupra acestuia, cat si avansarea solutiilor tehnice de mentinere a zonelor de habitat natural, de conservare a functiilor ecosistemului, de ocrotire a organismelor vegetale si animale (inclusiv animale migratoare), cu respectarea alternativei si a conditiilor impuse prin acordul si/sau autorizatia de mediu, precum si monitorizarea proprie, pana la eliberarea acesteia.

Suprafetele terestre si acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacerea ecologica sunt gestionate de detinatorii legali, numai in cazul in care acestia se angajeaza sa aplice masurile de conservare stabilite de Autoritatea Centrala pentru protectia mediului. Detinatorii cu orice titlu care aplica aceste masuri vor fi scutiti de impozit, in timp ce detinatorii particulari vor fi compensati in raport cu valoarea lucrarilor de refacere intreprinse.

In contextul legii, protejarea unor specii rare sau amenintate cu disparitia, conservarea biodiversitatii si instituirea de arii protejate sunt prioritare in raport cu alte interese. Autoritatea Centrala pentru protectia mediului, cu consultarea Academiei Romane si a Comisiei Nationale UNESCO stabilesc criteriile pentru instituirea ariilor protejate si de conservare a biodiversitatii.

Referitor la regimul ariilor protejate, in sectiunea a 4-a din capitolul al 3-lea sunt specificate urmatoarele aspecte:

Pentru conservarea unor habitate naturale si a biodiversitatii care defineste cadrul biogeografic al tarii, precum si pentru conservarea structurilor si formatiunilor naturale cu valoare ecologica, stiintifica si peisagistica se mentine si se dezvolta reteaua nationala de arii protejate si monumente ale naturii;

Ariile protejate si monumentele naturii se declara prin acte sau reglementari cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamentele silvice;

Ariile protejate sunt evidentiate in planurile de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii

In conformitate cu articolul 55 al sectiunii a 4-a, autoritatea centrala pentru protectia mediului are urmatoarele atributii:

La propunerea Academiei Romane, declara noi zone pentru extinderea retelei nationale de arii protejate si monumente ale naturii si le incadreaza pe categorii;

Organizeaza retele de supraveghere si de paza ale ariilor protejate si monumentelor naturii si stabileste regimul lor de administrare si de abordare turistica;

Controleaza modul de aplicare a reglementarilor de catre cei ce administreaza ariile protejate si monumentele naturii;

Elaboreaza, editeaza, actualizeaza si difuzeaza catalogul ariilor protejate si al monumentelor naturii, precum si "Cartea Rosie" a speciilor de plante si animale din Romania.

Articolele 56 si 57 ale Legii protectiei mediului prevad atributiile care revin autoritatii administratiei publice locale, respectiv:

Asigurarea informarii agentilor economici, a populatiei si turistilor cu privire la existenta in teritoriu a ariilor protejate si monumentelor naturii, la semnificatia acestora, la regulile si restrictiile stabilite, precum si la sanctiunile aplicabile pentru nerespectarea statutului acestora.

Punerea sub ocrotire provizorie, in vederea declararii, a unor arii protejate, monumente ale naturii sau a altor obiective care justifica aceasta actiune, la solicitarea Agentiilor pentru Protectia Mediului, a altor organizatii interesate, persoane fizice sau juridice, pe baza documentatiei avizate de catre Academia Romana.

Referitor la detinatorii de terenuri situate in proximitatea ariilor protejate sau pe ale caror proprietati au fost identificate elemente susceptibile de a fi ocrotite, legea reclama obligativitatea respectarii de catre acestia a statutului special de protectie si conservare. De asemenea, sunt strict interzise culegerea si comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloace, detinerea si comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum si dislocarea, detinerea si comercializarea unor piese mineralogice, speologice si paleontologice provenite din locuri declarate monumente ale naturii.

Legea nr. 5/2000

In intelesul prezentei legi, zonele protejate sunt incluse zonelor naturale sau construite, delimitate geografic si/sau topografic, care cuprind valori de patrimoniu natural si/sau cultural si sunt declarate ca atare, pentru atingerea obiectivelor specifice de conservare a valorilor de patrimoniu.

Aceasta lege evidentiaza zonele naturale protejate de interes national si identifica valorile de patrimoniu cultural - national care necesita instituirea de zone protejate; in vederea instituirii de zone protejate, autoritatea administratiei publice locale trebuie sa intocmeasca documentatiile de urbanism si regulamentele aferente acestora, elaborate si aprobate conform legii, care vor cuprinde masurile necesare protectiei si conservarii valorilor de patrimoniu cultural-national din teritoriu.

Prezenta lege este completata de anexe care cuprind teritoriile susceptibile de a fi declarate zone protejate. Anexele 1 si 3 se pot reactualiza periodic, pe masura identificarii unor noi valori de patrimoniu natural sau cultural, precum si a modificarilor survenite in perimetrul ariilor protejate.

Prevederile Planului de Amenajare a Teritoriului National (PATN), sectiunea a 3-a, sunt obligatorii pentru autoritatea administratiei publice centrale si pentru autoritatea administratiei publice locale, care vor asigura preluarea acestor prevederi in documentatiile de amenajare a teritoriului judetelor, municipiilor, oraselor si comunelor.

Lucrarile necesare de salvare, cercetare, restaurare, protejare si conservare, precum si cele de punere in valoare a patrimoniului din zonele protejate de interes national se vor executa numai pe baza avizelor si aprobarilor autoritatii administratiei publice centrale si a forurilor stiintifice din domeniul prevazut de lege. Aceste lucrari se includ in listele de investitii anexate la bugetele ordonatorilor principali de credite, pe baza de documentatii tehnico-economice, elaborate si aprobate conform dispozitiilor legale si se finanteaza in limita fondurilor aprobate cu aceasta destinatie, prin legile bugetare anuale; finantarea partiala sau totala se poate face si de catre alti investitori, persoane fizice sau juridice, din donatii, din alte fonduri alocate de organisme internationale sau din resurse financiare obtinute in baza unor conventii bilaterale.

Legea 462/2001

Prezenta lege defineste conservarea ca un ansamblu de masuri care se pun in aplicare pentru mentinerea sau refacerea habitatelor naturale si a populatiilor de specii salbatice de flora si fauna intr-o stare favorabila.

O specie este considerata intr-o stare de conservare favorabila, atunci cand:

Se mentine si are sanse sa se mentina pe termen lung, ca o componenta viabila a habitatului sau natural

Aria sa de repartitie naturala nu se reduce si nu exista riscul sa se reduca in viitor

Exista un habitat destul de vast, pentru ca populatia speciei sa se mentina pe termen lung

In raport cu prioritatile de conservare, IUCN (1996) a stabilit 10 categorii de specii prioritare: 1. extincte (specii, subspecii sau varietati despre care se stie ca nu mai exista)

2. disparute din salbaticie (care exista doar ca specii cultivate, in captivitate sau ca populatii naturalizate in afara habitatului natural)

3. in pericol iminent (specii care prezinta un risc foarte ridicat de a disparea din salbaticie in viitorul imediat

4. in pericol (specii care prezinta riscul de a disparea in viitor, pe termen mediu, putand fi incluse in categoria a 3-a)

5. vulnerabile (specii cu riscul de a disparea in viitor , pe termen mediu, ele putand deveni specii in pericol)

6. dependente de conservare (specii neamenintate in prezent, dar dependente de un program de conservare, fara de care ar deveni amenintata cu disparitia)

7. aproape amenintate (specii aproape vulnerabile, dar care nu sunt inca considerate amenintate)

8. insuficient cunoscute (nu sunt considerate aproape amenintate sau amenintate, deoarece nu exista date suficiente pentru a se putea face o evaluare)

9. cu date incomplete (date inexacte sau insuficiente pentru a putea determina riscul de a disparea al speciei; in multe cazuri, prezenta speciei nu a mai fost semnalata, pentru ca nu au fost efectuate cercetari in acest sens)

10.neevaluate (specii care nu au fost inca analizate pentru a putea fi incadrate intr-o categorie IUCN)

Speciile din categoriile 2 - 4 sunt considerate amenintate cu disparitia, protectia lor fiind realizata prin acorduri internationale (de exemplu, Conventia CITES - Conventia cu privire la comertul international cu specii in pericol)

Categoriile anterior mentionate au in general statut de specii rare, ale caror populatii sunt putin numeroase si care cel mai adesea sunt localizate in arii geografice restranse, rar dispersate pe suprafete largi.

In contextul legii 462/2001, in raport cu prioritatile de conservare, speciile sunt grupate astfel:

1. specii amenintate - specii periclitate, vulnerabile sau rare

2. specii prioritare - specii periclitate si/sau endemice, pentru a caror conservare sunt necesare

masuri urgente

3. specii de interes comunitar - specii care pe teritoriul Uniunii Europene sunt periclitate, vulnerabile, rare sau endemice

4. periclitate, exceptand pe cele al caror areal natural este marginal in teritoriu si care nu sunt

nici periclitate, nici vulnerabile in regiunea vest palearctica

5.vulnerabile, adica a caror trecere in categoria speciilor periclitate este probabila intr-un

viitor apropiat, in caz de persistenta a factorilor cauzali

6. rare, adica ale caror populatii sunt mici si care, chiar daca in prezent nu sunt periclitate sau vulnerabile, risca sa devina; aceste specii sunt localizate in arii geografice restranse sau sunt

rar dispersate pe suprafete largi

7. endemice si necesita o atentie particulara datorita naturii specifice a habitatului lor si/sau a impactului potential al exploatarii lor asupra starii lor de conservare.

Legea 462/2001 stipuleaza reglementarile asupra regimului ariilor naturale protejate in general, asupra conservarii habitatelor naturale, florei si faunei din Romania.

Conform legii, marimea suprafetei de teren supusa regimului special de ocrotire, conservare si utilizare se stabileste pe baza de studii de fundamentare stiintifica.

Referitor la utilizarea publica a spatiului aferent ariilor protejate, se precizeaza faptul ca autorizarea activitatilor umane in perimetrul ariilor naturale protejate si in proximitatile acesteia se face numai cu acordul structurilor de administrare a ariei naturale protejate. Sunt de asemenea incluse reglementari privind modalitatile de administrare a ariilor naturale protejate si a altor bunuri ale patrimoniului natural, puse sub regim special de protectie si conservare

Anexa 2 la Legea 462/2001

TIPURI
de habitate naturale a caror conservare necesita declararea ariilor speciale de conservare

Un asterisc (*) inaintea numelui habitatului semnifica faptul ca este un habitat prioritar.

1. Habitate costiere, marine si de dune

I. Bancuri de nisip acoperite permanent cu un strat mic de apa marina;

II. Lagune si golfuri cu bancuri de nisip;

III. Vegetatie perena a tarmurilor stancoase;

IV. Vegetatie anuala cu Salicornia sau cu alte specii in zone namoloase si cu nisip;

V. Pajisti saraturate atlantice (Glauco-Puccinellietalia maritimae);

VI. * Pajisti saraturate continentale;

VII. Stepe si mlastini saraturate panonice;

VIII. Vegetatie psamofila uscata cu Calluna si Genista;

IX. Vegetatie psamofila uscata cu Calluna si Empetrum nigrum;

X. Dune continentale cu pasuni deschise cu Corynephorus si Agrostis;

XI. * Dune continentale panonice;

XII. Dune mobile embrionare;

XIII. Dune mobile de-a lungul tarmurilor (dune albe);

XIV. * Dune de coasta fixe cu vegetatie erbacee (dune gri);

XV. * Dune fixe decalcifiate cu Empetrum nigrum;

XVI. Dune cu Hippophae rhamnoides;

XVII. Dune impadurite ale regiunilor atlantice, continentale si boreale;

XVIII. Depresiuni umede intradunale;

XIX. Dune umede permanente.

2. Habitate de ape dulci

I. Ape oligotrofe cu continut foarte scazut de minerale;

II. Ape statatoare, oligotrofe pana la mezotrofe cu vegetatia din Littorelletea uniflorae si/sau din Isoeto-Nanojuncetea;

III. Ape puternic oligomezotrofe cu vegetatia bentica de Chara spp.;

IV. Lacuri eutrofe naturale cu vegetatie tip de Magnopotamion sau Hydrocharition;

V. Lacuri distrofe naturale si helesteie;

VI. Rauri alpine si bancurile de-a lungul acestora cu vegetatie erbacee;

VII. Rauri alpine si vegetatia lor lemnoasa cu Myricaria germanica;

VIII. Cursuri de apa din campiile de munte cu vegetatia de Ranunculion fluitantis si Callitricho-Batrachian;

IX. Rauri cu bancuri namoloase cu vegetatie de Chenopodian rubri si Bidentian p.p.

3. Habitate de pajisti si tufarisuri

I. Pajisti alpine si boreale;

II. Pajisti umede cu Erica tetralix;

III. Pajisti uscate;

IV. * Tufisuri cu Pinus mugo si Rhododendron hirsutum (Mugo-Rhododendretum hirsuti);

V. Formatiuni cu Juniperus communis in zone sau pajisti calcaroase;

VI. * Pajisti rupicole calcaroase sau bazofile cu Alysso-Sedion albi;

VII. * Pajisti calcaroase pe nisipuri xerice;

VIII. Pajisti boreale si alpine pe substrat silicios;

IX. Pajisti calcaroase alpine si subalpine;

X. Pajisti uscate seminaturale si faciesuri de acoperire cu tufisuri pe substrat calcaros (*situri importante pentru orhidee);

XI. * Pseudostepe cu iarba si plante anuale de Thero-Brachypodietea;

XII. * Pajisti bogate in specii de Nardus, pe substraturile silicioase ale zonelor muntoase;

XIII. * Pajisti stepice subpanonice;

XIV. * Pajisti stepice panonice pe loess;

XV. * Pajisti panonice nisipoase;

XVI. Pajisti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilo-lemnoase (Molinion caeruleae);

XVII. Pajisti umede cu ierburi inalte;

XVIII. Asociatii de liziera cu ierburi inalte hidrofile de la nivelul campiilor la cel montan si alpin;

XIX. Pajisti aluviale ale vailor de rauri cu Cnidion dubii;

XX. Pajisti aluviale nord-boreale;

XXI. Pajisti de altitudine joasa (Alopecurus pratensis, Sangiusorba officinalis);

XXII. Fanete montane;

XXIII. Fanete impadurite.

4. Habitate din turbarii si mlastini

I. * Turbarii active;

II. Turbarii degradate inca capabile de o regenerare naturala;

III. Turbarii de acoperire (*daca este activa turbaria);

IV. Depresiuni pe substraturi turboase;

V. Mlastini cu surse de ape bogate in saruri minerale;

VI. * Mlastini calcaroase cu Cladium mariscus;

VII. * Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion);

VIII. Mlastini alcaline;

IX. * Vegetatie pioniera alpina cu Caricion bicoloris-atrofuscae.

5. Habitate de stancarii si pesteri

I. Grohotis stancos al etajului montan (Androsacetalia alpinae si Galeopsitalia ladani);

II. Grohotis calcaros si de sisturi calcaroase ale etajelor montane pana la cele alpine (Thlaspietea rotundifolii);

III. Grohotisuri medioeuropene silicoase ale regiunilor inalte;

IV. * Grohotisuri medioeuropene calcaroase ale etajelor montane;

V. Pante stancoase calcaroase cu vegetatie chasmofitica;

VI. Pante stancoase silicioase cu vegetatie chasmofitica;

VII. Stanci silicioase cu vegetatie pioniera de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii;

VIII. Grohotis si lespezi calcaroase;

IX. Grote neexploatate turistic;

X. Campuri de lava si excavatii naturale.

6. Habitate de padure

I. Paduri batrane caducifoliate naturale hemiboreale bogate in epifite;

II. Pasuni impadurite;

III. * Paduri mlastinoase caducifoliate;

IV. Paduri tip Luzulo-Fagetum;

V. Paduri tip Asperulo-Fagetum;

VI. Paduri subalpine medioeuropene cu Acer;

VII. Paduri medioeuropene tip Cephalanthero-Fagion;

VIII. Paduri cu stejar pedunculat sau stejar subatlantic si medioeuropean si cu Carpinion betuli;

IX. Stejaris cu Galio-Carpinetum;

X. * Paduri de panta, grohotis sau ravene cu Tilio-Acerion;

XI. Stejaris batran acidofil al campurilor nisipoase cu Quercus robur;

XII. Padure de frasin termofil cu Fraxinus angustifolia;

XIII. * Turbarii impadurite;

XIV. * Paduri aluviale cu Alnus glutinosa si Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion nicanae, Salicion albae);

XV. Paduri mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, riverane marilor fluvii (Ulmenion minaris);

XVI. * Paduri panonice cu Quercus petrae si Carpinus betulus;

XVII. * Paduri panonice cu Quercus pubescens;

XVIII. * Paduri eurosiberiene stepice cu Quercus robur;

XIX. Paduri acidofile cu Picea din etajele alpine montane;

XX. Paduri alpine cu Larix decidua si/sau Pinus cembra;

XXI. Paduri cu Castanea sativa;

XXII. Paduri cu Quercus frainetto;

XXIII. Galerii cu Salix alba si Populus alba;

Paduri de Pinus sylvestris pe substrat calcaros.

2. Administrarea (managementul) ariilor naturale protejate

Administrarea ariilor naturale protejate reprezinta ansamblul de masuri care se pun in aplicare pentru asigurarea regimului special de protectie si conservare, instituit conform dispozitiilor legale.

Odata declarata prin lege, o arie protejata trebuie sa fie efectiv administrata pentru a se mentine atat diversitatea biologica, cat si starea de echilibru a naturii, in general. Cel mai eficient management al unei arii protejate se aplica atunci cand managerii beneficiaza de avantajul informatiilor dintr-un program de cercetare si detin fonduri pentru implementarea planurilor de management. Este adevarat ca, uneori, cel mai bun management presupune lipsa oricaror activitati, interventia umana fiind considerata ineficienta sau daunatoare.

Exemple de management eficient al unei arii protejate pot fi considerate cele din Marea Britanie, unde exista o traditie in implicarea oamenilor de stiinta si a voluntarilor in monitorizarea si administrarea unor rezervatii de talie mica (rezervatiile naturale Monks Wood si Castle Hill - Peterken, 1996, citat de Primack si altii, 2002) ; in aceste areale, efectele diferitelor metode de pasunat asupra florei spontane (populatiilor de plante salbatice), fluturilor si pasarilor sunt imediat resimtite.

Michael Morris de la rezervatia Monks Wood afirma ca : "nu exista o cale unica, buna sau rea, de a administra o rezervatie naturala.Oportunitatea oricarei metode de management trebuie corelata cu obiectivele de management pentru fiecare caz in parte.doar atunci cand obiectivele de management au fost formulate, rezultatele managemetului stiintific pot fi aplicate" (Primack si altii, 2002).

Un aspect important al managementului ariilor protejate il constituie dezvoltarea unui program de monitorizare a componentelor cheie si a unor parametri, ca:

Nivelul apei in lacuri

Numarul speciilor rare si amenintate

Abundenta si dominanta straturilor vegetale (ierbaceu, subarbustiv, arbustiv, arborescent si arboricol)

Perioadele de sosire si plecare ale animalelor migratoare etc.

Tipul informatiei colectate depinde de obiectivele de management ale ariilor protejate. Monitorizarea permite managerilor sa determine nu numai starea de sanogeneza a unor componente ale ariilor protejate, ci si tehnicile de management care sunt utile sau nu. Avand la indemana informatii corecte, managerii vor fi capabili sa ajusteze practicile de management pentru cresterea eficientei administrarii (Primack si altii, 2002).

In 1990, Centrul de Monitorizare si Conservare al UNESCO a coordonat un studiu pe un esantion de 89 de situri naturale, pentru a identifica problemele de management ale acestora. In urma cercetarilor efectuate, s-a constatat:

In Australia, Noua Zeelanda si in insulele pacifice, cele mai serioase probleme de management s-au datorat introducerii de specii exotice;

In America de Sud si in Africa, aceste probleme au fost generate de exploatarea ilegala a vietii salbatice, incendii, pasunat si cultivare a plantelor

Managementul inadecvat a caracterizat cu deosebire tarile in curs de dezvoltare din Africa, Asia, America de Sud si Europa

In tarile industrializate, problemele cele mai importante legate de administrarea ariilor protejate au fost cele determinate de activitati economice ca: minerit, exploatari forestiere, agricultura, amenajari hidrotehnice.

In realitate, data fiind complexitatea strategiilor destinate protectiei si conservarii, nu exista arii protejate care sa nu se confrunte cu anumite probleme specifice din punct de vedere al managementului.

3. Particularitati ale administrarii ariilor protejate din Romania

In Romania, responsabilitatea pentru stabilirea modalitatilor de administrare a ariilor naturale protejate si a altor bunuri ale patrimoniului natural puse sub regim special de protectie si conservare, declarate prin legi sau prin alte acte normative adoptate de Guvern, revine autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, impreuna cu Academia Romana si Comitetul National al Programului MAB; pentru ariile protejate declarate prin hotarari ale administratiilor locale, responsabilitatea administrarii revine autoritatii Administratiei Publice Locale/Judetene.

Modalitatile de administrare a ariilor naturale protejate se stabilesc avandu-se in vedere urmatoarele aspecte:

- categoria ariilor naturale protejate

- intinderea sau suprafata ocupata de acestea

- regimul de proprietate a terenurilor si bunurilor incluse in perimetrul ariilor protejate

- posibilitatile de procurare a resurselor financiare pentru asigurarea personalului si a mijloacelor necesare pentru o administrare corespunzatoare

- capacitatile si interesul unor foruri stiintifice universitare, institutii de cercetare si invatamant din sectorul public sau privat, organizatiile profesionale guvernamentale sau neguvernamentale de a-si asuma responsabilitatile de administrare a unor categorii de arii protejate, cu asigurarea resurselor necesare (financiare si de personal)

Administrarea ariilor naturale protejate si a altor bunuri ale patrimoniului natural se poate face de catre:

1. structuri de administrare special constituite, reprezentate prin:

- administratiile proprii cu personal calificat, special angajat, care asigura administrarea ariilor protejate, potrivit planurilor de management si regulamentelor de organizare si functionare aprobate de catre autoritatea publica centrala pentru protectia mediului; administratiile proprii cu personal calificat special angajat, vor fi numite de catre:

a) autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, in cazurile in care acestea ii sunt direct subordonate, fiind finantate de la bugetul de stat, in limita alocatiilor bugetare acordate

b) organizatiile economice carora li se atribuie dreptul de a administra o arie naturala protejata si care consimt sa asigure din resurse proprii, mijloacele financiare si tehnice necesare unei bune administrari, potrivit planului de management aprobat de catre autoritatea publica centrala pentru protectia mediului

c) consiliile de administrare si organizare sub indrumarea autoritatii centrale pentru protectia mediului, care le aproba componenta si atributiile

- consilii consultative de administrare create pe langa administratiile proprii, alcatuite din reprezentanti ai institutiilor, organizatiilor economice, autoritatilor si comunitatilor respective si care sunt implicate si interesate de aplicarea masurilor de protectie;

Structurile de administrare special constituite vor fi indrumate si supravegheate de un Consiliu stiintific, propus de Academia Romana si aprobat de autoritatea centrala pentru protectia mediului; Consiliile stiintifice evalueaza modul in care sunt aplicate masurile prevazute in planurile de management si prezinta Academiei Romane, anual sau ori de cate ori este necesar, rapoarte cuprinzand constatari, propuneri si recomandari.

Structurile de administrare special constituite se asigura in mod obligatoriu, pentru: rezervatii ale biosferei, parcuri nationale si, dupa caz, zonelor umede de importanta internationala.

2. regii autonome, companii si societati nationale si comerciale, autoritati ale Administratiei Publice Locale si servicii descentralizate ale Administratiei Publice Centrale
3. institutii stiintifice de cercetare si invatamant, muzee, organizatii neguvernamentale, cluburi speologice, cluburi de turism etc., constituite potrivit legii, care au calificarea, instruirea si mijloacele necesare pentru a aplica masurile de ocrotire si conservare
4. persoane fizice, cu calitati de custode; pentru a primi calitatea de custode, sunt necesare:

- o calificare, instruire si mijloace necesare pentru a aplica masurile de ocrotire si conservare a bunurilor incredintate;

- atestarea de catre autoritatea publica centrala pentru protectia mediului;

- incheierea unei conventii cu autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, in care pot fi stipulate drepturile si obligatiile persoanei in cauza;

In cazul ariilor protejate ale caror suprafete se extind pe domeniul proprietatii private, bunurile cu valoare de patrimoniu natural existente in perimetrul acestora sunt ocrotite si se conserva de catre proprietari, cu respectarea drepturilor si obligatiilor legale. Daca proprietarul nu consimte sau, desi consimte, nu respecta masurile speciale de ocrotire si conservare stabilite de autoritatea de mediu, ori nu are capacitatea de a realiza aceste masuri, autoritatea centrala pentru protectia mediului, prin imputernicitii sai, va solicita in conditiile legii, masura indisponibilizarii provizorii sau definitive, dupa caz, in vederea instituirii unei administrari speciale asupra bunurilor in cauza.

Modul de valorificare a amenajarilor existente in perimetrul ariilor naturale protejate

Constructiile, dotarile si alte amenajari existente in perimetrul ariilor protejate legal constituite, realizate din investitii publice pe terenuri ce apartin domeniului public, vor fi destinate activitatilor administrative si stiintifice ale celor care le asigura managementul, precum si altor activitati legate de o buna administrare.

In ariile protejate in care este permis turismul organizat, constructiile, dotarile si amenajarile pot fi destinate si acestui scop, precum si activitatilor de educatie si instructie ecologica organizate in cooperare cu institutiile de invatamant si cu organizatiile neguvernamentale care au acest obiectiv.

Pentru completarea resurselor financiare necesare bunei administrari a ariilor naturale protejate, potrivit planurilor de management, administratiile acestora pot institui un sistem de tarife, aprobat de catre autoritatea centrala pentru protectia mediului sau de catre administratia autoritatii publice locale. Tarifele se platesc de catre persoanele fizice si juridice care beneficiaza de bunurile, serviciile si activitatile specifice desfasurate in ariile naturale protejate; sumele provenite din aceste tarife se vor utiliza de catre administratiile ariilor naturale protejate, exclusiv pentru administrarea si protejarea bunurilor patrimoniului natural; cuantumul tarifelor sa stabileste de catre autoritatea publica centrala pentru protectia mediului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.

Riscurile inexistentei structurilor administrative proprii

In lipsa structurilor administrative proprii, asupra ariilor naturale protejate se exercita presiuni antropice a caror intensitate se amplifica de la an la an, materializate in principal prin:

extinderea intravilanului in zonele din imediata vecinatate sau chiar in interiorul ariilor naturale protejate, tintind spre dezvoltarea si realizarea ulterioara a unor constructii sau chiar statiuni turistice

supraexploatarea resurselor naturale, prin pasunat neadecvat si suprapasunat, defrisari ilegale, braconaj, turism necontrolat etc.

administrarea defectuoasa a facilitatilor turistice deja existente in interiorul acestor arii naturale protejate, generand in special cantitati impresionante de deseuri

nerespectarea regimului de protectie, ca urmare a lipsei demarcarii pe teren a limitelor si a zonelor tampon ale ariilor naturale protejate

Teme de autoevaluare

1. Explicati necesitatea existentei unui cadru legislativ menit sa reglementeze organizarea, gestionarea si utilizarea publica a ariilor protejate

2. Motivati necesitatea unei forme de administrare a ariilor protejate

3. Mentionati modalitatile de administrare a ariilor protejate din Romania si riscurile pe care le implica inexistenta unor structuri de administrare proprii

REZUMAT

Teme de control

1. Elaborati un scenariu de administrare a unui parc national sau natural din Romania; identificati principalele probleme care ar putea fi solutionate printr-o administrare competenta a ariei protejate.

2. Relevati disfunctionalitatile inexistentei pana in anul 2000 a unei legi a ariilor protejate