EUROPA SUDICA

EUROPA SUDICA

Unitati naturale importante ca peisaj: Meseta Spaniola, Muntii Iberici, Cordiliera Betica (Muntii Andaluziei), Campia Andaluziei, Muntii Apenini, Campia Padului, Alpii Sloveniei, Podisul Karst, Muntii Dinarici, Muntii Pindului, Muntii Balcani, Podisul Anatoliei, Muntii Pontici, Muntii Taurus

Meseta Spaniola. Meseta reprezinta un podis dezvoltat in limitele structurilor paleozoice, facand parte din cutarile armoricane (hercinice). Ea a functionat ca un soclu relativ rigid inregistrand miscari epirogenetice pozitive sau negative. Culmile (Sierrele) care strabat podisul de la nord-est catre sud-vest si pornesc din vestul sistemului muntos iberic si pana la Oceanul Atlantic sunt rezultatul miscarilor de cutare ale Alpilor care au cuprins si acest masiv producandu-i ample dislocari in partea mediana. Aceste sierre formeaza o culme centrala care poate fi considerata chiar cordiliera.

Catre sud, Castilia Noua se continua cu Sierra Morena, cu un versant impunator spre valea Guadalquivir.

Cele doua Castiliii au functionat in Tertiar-Cuaternar ca doua lacuri (mari interioare) azi in limitele lor intalnindu-se relieful de plaja cu lacuri temporare, ulterior drenate fie spre Atlantic fie spre Marea Mediterana. Ele au adunat multimea apelor curgatoare, constituind zone de apel fapt prezent si astazi desi numarul mare al canalelor au modificat cel putin partial parametrii si consecintele drenajului. Princtre cele mai importante ape se numara: Duero, Tajo si Guadiana.

Regiunea Castiliilor este cea mai secetoasa, cu un climat continental, cu veri foarte calde, ierni friguroase si foarte uscate.

In Sierra de Guadarrama si Sierra de Gredos exista o etajare a vegetatiei dupa cum urmeaza: in partea inferioara etajele termomediteraneean si mezomediteranean, ce includ stejarul verde (Quercus rotundifolia), mai sus etajul supramediteranean cu Q. pyrenaica si Pinus sylvestris, etajul superior, oromediteranean si cryomediteranean cu Cystus si Festuca. Pe unii versanti mai insoriti deci cei sudici pinul este inlocuit cu castanul sau stejarul de pluta. (Enrique Ballcels, Rocamora; C. Pedrocchi V., 1992)

Muntii Iberici se desfasoara aproximativ intre orasul Burgos in vest si raul Jucar in est. Apartin cutarilor armoricane si sunt formati din granite, cuartite, gresii si calcare, acestea din urma alcatuind largi sinclinale. Sunt fragmentati de catre afluentii Ebrului,dar si de Duero, Tajo, Turia, unele din acestea fiind amenajate pentru irigatii, alimentare cu apa sau obtinerea hidroenergiei.

Cordiliera Betica sau Muntii Andaluziei. Face parte din categoria muntilor tineri, (cutari alpine). Ocupa circa ¾ din suprafata regiunii Andaluzia. Aici se gaseste cea mai mare altitudine din toata peninsula Iberica (Pico de Mulhacen - 3478 m in culmea Sierra Nevada; Pico de la Velete - 3392 m).

Varietatea nuantelor climatice (topoclimate) impuse mai ales de fragmentarea, altitudinile si expunerea versantilor au determinat o mare diversitate floristica, in care un rol deosebit il au speciile endemice (ex. Violeta de Sierra Nevada). Frecvent apare terra-rossa, sol dezvoltat pe calcare.

Campia Andaluziei se intinde in lungul fluviului Guadalquivir, avand o larga deschidere catre Oceanul Atlantic.

	Important Campia Andaluziei Campia Padului - Foste golfuri colmatate incepand din tertiar - Ambele cu deschidere la mare - Drenate de cele mai mari rauri din peninsule - Cele mai intens irigate - Cele mai productive agricol si suficient de populate

S-a format prin colmatarea unui golf, in intervalul tertiar-cuaternar, barat de cordoane litorale. Contactul cu cordiliera se realizeaza printr-o treapta colinara judicios amenajata agricol, indeosebi cu culturi comerciale (vie, citrice, maslin).

Muntii Apenini. Sistem de culmi care se desfasoara pe teritoriul Italiei intre pasul Giovi (472 m) in nord si Calabria in Sud. Apeninii au latimea maxima la paralela orasului Roma.

Altitudinile maxime depasesc 2.900 m (vf. Gran Sasso d'Italia sau Mailo (2.795 m) in culmile Abruzzi si scad catre nord (M-tii Cimone, 2.165 m) si sud (Pollino, 2.267 m). Apeninii s-au ridicat cu ocazia cutarilor alpine, dar cuprind in matricea alpina si structuri mai vechi, hercinice. Sun aspect geomorfologic se impart in trei subunitati: Apeninii de Nord, Centrali si Sudici.

Pe cele doua laturi, tireniana si adriatica, Apeninii se termina prin regiuni colinare neogene, Preapeninii in vest, continuati catre mare cu campii, si Subapeninii, inclusiv campiile litorale adriatice.

Campia Padului. Intre culmile subalpine si Apeninii Nordici se desfasoara intinsa Campie a Padului. Are o larga deschidere catre marea Adriatica. S-a format pe locul unei depresiuni tectonice (fosa Padului) care a functionat mult timp ca un golf, barat apoi de un cordon litoral in spatele caruia procesul de colmatare a creat aceasta intindere de uscat de joasa altitudine. Este prin urmare un vechi bazin aluvial.

Litoralul Campiei Padului este destul de complex, ca peisaje remarcandu-se: laguna Venetiei care adaposteste orasul Venetia, mlastinile din jurul golfului Trieste, lacurile si nisipurile sub forma de dune la sud de delta extinsa si la sud de Monfalcone. Se remarca de asemenea relieful carstic ce marcheaza litoralul Istriei.

Invelisul vegetal spontan aproape ca nu se mai pastreaza, campia fiind intens cultivata. Rarele cranguri de stejar, desisurile de salcie si de plopi de pe malurile raurilor sunt analoage cu cele din vegetatia Europei Centrale.

Alpii Iulieni (Sloveniei) si Podisul Karst. Peisajele sunt dominate de cele specifice treptei montane, respectiv de un sector al sistemului alpin, continuare, intr‑un anumit fel, al Alpilor Venetiei (Italia) si al Alpilor Karawanken (vf. Grintavec, 2558 m), in prelungirea Alpilor Carnici situati la granita intre Italia si Austria.

In Slovenia, Alpii se termina catre sud-est prin Podisul Karst. Aici se desfasoara peisajele specifice treptelor joase ale reliefului, adica ale culoarelor Sava, Drava si Kupa care traverseaza estul tarii indreptandu‑se catre Dunare, (Campia Panonica). In limita acestor culoare, s‑au individualizat cateva depresiuni carstice - Ljubljana si Celje - bine populate, iar in complexul carstic Postojna, dominat de pestera cu acelasi nume, reprezinta una din cele mai cunoscute si vizitate regiuni carstice, inclusiv pesteri din Europa.

Muntii Dinarici. Apartin cutarilor alpine (dinaridele). Inaltimile depasesc 2000 m (Vf. Cyrsnica - 2380 m), iar culmile dispuse pe directia nord-vest sud-est sunt relativ paralele (paralelism impus de afluentii Savei, Neretvei, Drinei, raului Vrbas). Fenomenele carstice sunt foarte extinse (depresiuni carstice - Shkoder, vai cu chei, pesteri, polii).

Platourile si Colinele Rudnik-Miroc din Iugoslavia si culoarul Morava-Vardar. Trapta de peisaj ce corespunde colinelor si platourilor cuprinde regiunea colinara si de podis, cu inaltimi sub 1000 m, fragmentata de catre afluentii Drinei. In ansamblu, formele de relief pozitive, interfluviile, sunt destul de

slefuite, aplatizate cu cat ne departam de regiunea Miro spre vest, datorita si consistentei mult mai reduse a rocilor.

Muntii Albaniei si Campia litorala (Muzakja). Sunt o continuare a Muntilor Muntenegrului (Mokra Planina). In extremitatea nordica se numesc Prokletije si trec de 2500 m. Muntii Albaniei sunt alcatuiti din calcare mezozoice si tertiare in bancuri groase, fapt ce a usurat, in conditiile climatice de aici (circa 2.000 mm anual) dezvoltarea reliefului carstic. Insasi prezenta celor trei lacuri tectono-carstice (scuturi, Ohrid, Prespa) demonstreaza acest lucru.

Catre Marea Adriatica si in lungul acesteia se afla o campie joasa, cu lagune si mlastini, cu golfuri si numeroase promontorii in lungul careia se gasesc si cateva din principalele orase ale tarii (Durres, Vlore). Este principala regiune agricola a tarii.

Muntii Pindului (Voreia, Pindos, Notia, Pindos) ocupa jumatatea occidentala a tarii depasind 2.000 m in varful Smolikas. Sunt prezente formele carstice dezvoltate pe calcare mezozoice si tertiare, cu o desfasurare in benzi meridiane, mai ales depresiuni care cantoneaza lacuri, in parte amenajate (L. Kremaston), dar si un relief ruiniform legat de prezenta gresiilor, a marnelor grezoase, mai ales in nord. Se termina printr-un tarm destul de articulat, cu multe insule si peninsule, deseori cu faleze, dar si cu campii litorale fertile datorita irigatiilor, ca aceea de la Arta.

Olуmpus, continuare spre sud a culmii Pieria, flancheaza spre nord Campia Thessaliei. Are inaltimea maxima de 2.911 m si se continua catre sud prin culmea Ossa si mai la sud Othris.

Campia Thessaliei este cantonata intr-un bazin/depresiune tectonica, foarte fertila datorita irigatiilor. Aici se afla unul dintre importantele orase din Grecia Continentala si anume Larissa. Are un climat cu veri foarte secetoase si o vegetatie de tufisuri care au luat locul vechilor paduri.

Muntii Balcani se desfasoara sub forma a doua culmi aproape paralele (planine - datorita caracterului slefuit si cu vegetatie de pasuni), in nord Stara Planina cu inaltimile cele mai mari 2376 m (vf. Botev), iar in sud, dincolo de valea Tundjei -Sredna Gora (1604 m), culme mult restransa ca dimensiuni.

Intre Struma si Mesta se afla Muntii Pirin, apoi Rila (vf. Musala - 2925 m) si Muntii Rhodopi (intre Mesta si Marita). Sunt formati predominant din sisturi cristaline, cu forme greoaie, au relief glaciar (circuri, vai, carsturi) mai ales in Pirin si Rila. Inaltimea Vitosa se ridica la 2290 m deasupra Depresiunii Sofia.

Campia Traciei s-a format intr-o regiune de scufundare situata intre Rhodopi si Marea Neagra. Aceasta depresiune tectonica tertiara s-a colmatat treptat in sud mai ales cu sedimente marine, iar spre nord fluvio-lacustre, cel mai mare aport avandu-l sistemul hidrografic Tundja - Marita.

Campia Macedoniei continua spre vest pe aceea a Traciei, situata fiind in sudul masivelor traco-macedonene. S-a format pe locul unor mici bazine de scufundare, transformate in golfuri si colmatate treptat.

Podisul Anatoliei. Relieful Podisului Anatoliei este reprezentat prin platouri situate la altitudini care variaza intre 1.000-1.500 m, o parte din ele conservand suprafete de eroziune dezvoltate pe o structura granitica si cristalina. Aparitia in partea central-estica (in estul depresiunii Licaonia) a unor depozite vulcanice neozoice, (Erciyes-3.916 m), demonstreaza existenta unor miscari postmiocene insotite de flexuri in lungul carora au aparut masele de lava, baza viitorului relief.

In partea centrala a podisului se intalnesc numeroase depresiuni dintre care mai importanta este cea a Licaoniei. Unele cantoneaza lacuri (depresiunile Tuz si Konya), mlastini si saraturi, altele sunt lipsite complet de o retea de ape.

Singurele artere hidrografice care reusesc sa traverseze Podisul Anatoliei sunt Kizil Irmak, Sakarya, Iesil Irmak.

Vegetatia Podisului Anatoliei o reprezinta stepa cu ierburi xerofile de diferite varietati: stepa de nisipuri, de saratura, de depozite pietroase. Padurile lipsesc in general. Apar izolat pinul si stejarul, indeosebi spre Marea Marmara.

Muntii Pontici. Insotind litoralul Marii Negre, Muntii Pontici au o desfasurare vest-est, prezentandu-se sub forma unor culmi paralele separate de vai longitudinale, adevarate culoare ce apartin bazinelor hidrografice Kizil Irmak, Sakarya si Iesil Irmak. Altitudinile maxime depasesc 3.900 m (vf. Kackar, 3.937 m) in Muntii Pontici de Est, ceea ce a permis instalarea glaciatiei cuaternare, precum si existenta unor ghetari actuali. Ei constituie un obstacol in calea maselor de aer umed venite dinspre mare.

Pe versantii dinspre Marea Neagra (Ibrahim Atalay, Kenan Mortan, 2003) se dezvolta padurile de fag si carpen, apoi de fag cu rasinoase pana la 900 m, urmandu-le la altitudinile mai mari padurile pure de rasinoase.

Muntii Taurus. Pe latura sudica a Podisului Anatoliei se desfasoara sistemul muntos al Tauridelor, Muntii Taurus, care formeaza tot o arie de cutari alpine. Culmile muntoase au aceeasi desfasurare paralela sau aproape paralela cu tarmul mediteranean ca si a celor din sistemul Muntilor Pontici. Sunt alcatuite din sisturi cristaline, calcare, gresii si conglomerate iar morfologia mai complexa a lor este datorata si sariajului mult mai amplu.

3.10. DIFERENTIERI REGIONALE

Spania

Sub raportul dotarii, aportului national si functionalitatii diferitelor regiuni in Spania se deosebesc:

Regiunea Mediteraneana. Include: Catalonia, Valencia, Murcia, partial Andaluzia. Este cea mai populata regiune a Spaniei si cuprinde cele mai importante orase: Barcelona, Valencia, Murcia, Cartagena, Alicante, Almeria, Malaga.

Conditiile naturale sunt favorabile dezvoltarii unor activitati comerciale si de transport, industriale, si agricole. Se remarca rolul orasului Barcelona cu un profil economic complex (industrial, desi multa materie prima se importa): comercial, cultural, administrativ dar mai ales turistic) incluzand si orasele satelit Badalona, Sabadel, Tarrossa, Hospitalet, Valencia - un oras industrial (siderurgie) si comercial; Murcia si Cartagena - un nucleu al industriei siderurgice, petrochimice si a constructiilor navale; Almeria si Malaga - centre ale industriei constructoare de masini si ale industriei usoare; Algeciras - centru petrochimic.

Regiunea se remarca prin potentialul si activitatile turistice dar si printr-o agricultura in principal de piata. Poate fi alaturata regiunii mediteraneene si regiunea Aragon - care graviteaza spre Mediterana - cu orasul Zaragoza, nucleu industrial (constructii de avioane, industrie textila), important nod de comunicatii legat printr-o magristrala cu Barcelona, situat pe un culoar activ din punct de vedere agricol (canalul de irigatie - Canal Imperial de Aragon).

Regiunea Nordica (Navarra, provincia Basca, Cantabria, Asturia, Galicia) ofera conditii naturale optime, cu multe precipitatii, cu zacaminte de carbune si fier cu industrie prelucratoare, mai ales siderurgica (feroasa si neferoasa), apoi chimica si petrochimica. Orasele mai importante sunt: Oviedo, Santander, Gijon, San Sebastian, Bilbao. Sunt prezente constructiile navale, aerospatiale, industria lemnului, industria textila.

Regiunea Centrala cuprinde cele doua Castilii, regiunea Aragon si Andaluzia. Rolul principal il are Madridul, rol de oras polarizant, in care functia industriala este activa prin industria constructiilor de masini (autovehicule, avioane), industria chimica, textila si alimentara cu ramuri traditionale, apoi functia comerciala, cultural-administrativa etc.

Regiunea Sudica (partial Andaluzia). Corespunde in mare masura provinciei Andaluzia si mai cu seama culoarului Guadalquivir. Cele patru orase: Sevilla, Cordoba, Cadiz, Huelva sustin o economie agroindustriala complexa cu: siderurgie neferoasa, chimie, industrie constructoare de masini, textila si o agricultura din care nu lipsesc: cultura vitei de vie, maslinului si citricelor.

Insulele Baleare si Canare In afara de turism se remarca si activitati legate de pescuit si agrucultura (cerealicultura si pomicultura, mai ales citrice si vita de vie) si in mai mica masura industrie (textila, pielarie, ceramica).

Cordoba - oras important din sudul Spaniei, care pastreaza elementele culturale maure, fapt ce ii confera un loc aparte in peisajul multicultural european