EUROPA CENTRALA

Unitati naturale importante ca peisaj: Muntii Alpi, Podisurile prealpine, Muntii Carpati, Masivele hercinice.

Muntii Alpi. Alpii se desfasoara arcuit, intre Marea Ligurica si Campia Panonica, aproximativ intre Nice si Viena pe o lungime de peste 1.200 km. Latimea lor variaza intre 125 km si 265 km, fiind mai mare in compartimentul estic.

Se remarca totodata o simetrie altimetrica transversala, zonele centrale fiind si cele mai inalte.

Muntii de pe latura interna si externa a lantului alpin, in general cu altitudini sub 000 m, formeaza sirurile unitatilor prealpine. In timp ce Alpii de Vest se desfasoara arcuit, Alpii de Est au orientare vest-est, rasfirandu-se digital spre Campia Panonica, in buna parte datorita formarii unor mici bazine tectonice intramontane (Graz, Klagenfurt, Maribor, Ljubljana).

Alpii au rezultat din coliziunea placii Eurasiatice si Africane care a antrenat un mare volum de roci sedimentare acumulate in trei fose inclusiv depozite vulcanice aduse de pe uscaturile vecine. Importante mase de roci au fost deplasate pe mari distante.

Structural, Alpii se caracterizeaza printr-o simetrie accentuata, avand in centru o zona cristalina (sisturi cristaline, granite, gnaise), iar pe flancuri cate o zona sedimentara formata din sisturi, calcare, gresii etc.

Stilul, intensitatea si varsta recenta a miscarilor tectonice au facut din Alpi cel mai maret edificiu orogenic european. La impunerea sa in peisaj au contribuit prin contrast sectoarele de scufundare vecine (Campia Panonica, Campia Padului, valea Rhnului, Marea Ligurica), spre care trecerea se face rapid. Sistemul fluviatil, cel glaciar si periglaciar au rol fundamental in modelarea reliefului.

Prealpii prezenti pe latura vestica si nordica (Provence, Bavariei, Austriei) dar si in sud (Piemontul si Dolomitici) nu depasesc 2000-3000 m si sunt alcatuiti fie din calcare si dolomite fie din sisturi, gresii etc.

Alpii constituie un important castel de ape. Dunarea este colectorul principal pentru apele de pe latura nord-estica si estica, Rhinul pentru sectorul central-nordic, Rhnul pentru cel extern, nord-vestic si vestic, iar Padul pentru cel sudic. Putine rauri se varsa direct in marile anexe ale Mediteranei.

In pleistocen, Alpii au cunoscut cel putin patru faze glaciare: Gnz, Mindel, Riss si Wrm, ultimele doua lasand importante urme. Datorita altitudinii mari si umiditatii ridicate, in Alpi s-a mentinut o zona glaciara extinsa chiar si in holocen.

Se admite o ridicare actuala a Alpilor cu cca 0,6mm/an.

Clima este in general temperata de munte, influentata local de pozitia Alpilor la contactul cu Europa Sudica, de orientarea si lungimea culmilor si de asemenea de altitudine si de configuratia reliefului. Zona prezinta variatii regionale intre partile de vest si de nord, mai umede si cu diferentieri anotimpuale atenuate, si cele estice, mai continentalizate.

Atat flora cat si fauna Alpilor cunosc o mare varietate de genuri si specii. Se intalnesc peste 5000 de specii de plante vasculare, numai Alpii Mediteraneeni dand circa 2800 de specii.

In general, versantii sudici, mai insoriti, au un suport de caldura mai mare; sunt acoperiti cu paduri de pin si zada, pot fi cultivati si ofera conditii mai optime instalarii asezarilor umane, comparativ cu cei nordici, mai umbriti si mai racorosi, apti pentru dezvoltarea padurilor de brad si molid.

Fauna este cea adecvata biotopurilor mentionate. Ca element specific, se remarca marmota alpina.

Podisurile prealpine (podisurile Elvetiei, Bavariei si Austriei) au forma unui triunghi cu baza sprijinita pe culmile Prealpilor in sud-vest si in sud si cu cele doua laturi inchise de Muntii Padurea Cehiei, Muntii Padurea Bavariei, de culmile Jura Franconiana, Jura Suaba si de Muntii Jura. In ansamblu, reprezinta o zona depresionara interpusa intre Alpi, Jura si zona hercinica a Europei Centrale.

Ghetarii pleistoceni coborati din Alpi au acoperit in totalitate Podisul Elvetiei (patrunzand si in Muntii Jura), jumatatea sudica a Podisului Bavariei si liziera sudica a celui austriac. Clima are un caracter de adapost. In Elvetia, media lunii ianuarie este intre 1-3ºC, iar a lunii iulie 15-18ºC. Precipitatiile sunt abundente (700-800 mm anual). Fhnul se resimte si aici, indulcind clima, fapt la care contribuie si influenta termica a marilor lacuri.

Muntii Carpati respectiv sectorul lor de Nord‑Vest, ocupa aproape trei sferturi din teritoriul Slovaciei. S-au format odata cu intregul sistem alpin.

De la nord, de la granita cu Polonia, catre sud se disting:

Tatra Mare (Tatra Inalta - Vysok Tatry) un "horst" cristalin, granitic, definitivat prin miscarile neotectonice,

spre sud, dincolo de Culoarul tectonic longitudinal Vh, pana la Culoarul Hron, se ridica Tatra Mica (Tatra Joasa - Nizke Tatry) tot un compartiment cristalin

La sud de Depresiunea Hron (limiteaza la sud masivul Tatra), un culoar tectonic miocen pe o distanta mult mai mare decat precedentele sisteme muntoase, se desfasoara Muntii Meta-liferi ai Slovaciei;

In afara celor trei grupe muntoase reprezentative, care ocupa centrul Slovaciei, catre vest se ridica alte cateva masive cum sunt: Carpatii Mici (Male Karpaty) de 768 m altitudine; Carpatii Albi (Bile Karpaty) sub 1000 m.

- Beskizii, Tatra Mare si Tatra Mica, Javorniky, Vihorlat. Apartin zonei externe a orogenului alpin, zona de flis intens cutata incadrata Platformei Beskidice (Beskizii de Vest si Est).

Masivele hercinice

Este vorba de un ansamblu de platouri joase si masive medii constituite in unele locuri din aflorimente ale soclului hercinic, in altele din cuvertura sedimentara mezozoica sau tertiara. Relieful este reprezentat de un mozaic foarte nuantat, cu masive vechi ce corespund aflorimentelor soclului.

a. Masivele zonei interne, mult mai apropiate de Alpi si de Carpati, au fost puternic inaltate si decupate in blocuri, delimitate de falii.

b. Masivele zonei externe. Extremitatea lor occidentala este traversata de Meuse, vale epigenetica si antecedenta. Reteaua hidrografica este convergenta catre centrul masivului unde Sieg, Lahn si Moselle intalnesc Rhinul printr-o dispunere inversa celei normale. Aceasta se explica prin existenta fracturilor meridiene care au ghidat cursul Rhinului, ca si a micilor cuvete sedimentare tertiare din interiorul masivului.

	Unitatile naturale din Germania: 1. Marse si poldere 2. Campii Coline morenaice 4. Depozite loessoide 5. Masive vechi 6. Bazine de sedimentare (al Germaniei de Sud-Vest) 7. Relief vulcanic 8. Alpii si Podisul Bavariei 9. Limita glaciatiunilor de calota (a), alpina (b)

Campia Nord-Europeana reprezinta un sector vast al unei arii de subsidenta, din care o parte este scufundata sub apele M. Baltice si M. Nordului. Soclul hercinic este acoperit de o groasa cuvertura sedimentara mezozoica si tertiara care ajunge pana in Pliocen, fiind complet mascata de formele de acumulare cuaternara. Morenele deseneaza arcuri de cerc paralele, corespunzatoare la o prima aproximare glaciatiilor succesive (fazelor glaciare).

Glaciatiunile cele mai vechi, Elster (Mindel) si Saale (Riss), au lasat morene in Olanda, Belgia si pe marginile masivelor vechi. Formele caracteristice au fost distruse in intregime de catre solifluxiunea periglaciara ulterioara.

Patrulaterul Boemiei

Podisul Boemiei, situat in partea central‑vestica a Cehiei, este inclus regiunii varisce incadrata de numeroase falii si falii transformante. Altitudinile medii se inscriu in jurul valorii de 500 m. Este traversat de cursul superior al Elbei (Labe) si a afluentului sau Vltava.

Colinele Ceho‑Morave Denumirea confirma aspectul morfografic al regiunii (Colinele Oderului). Altitudinile nu depasesc 900 m, iar culmile apar fie aliniate pe directia nord‑vest sud‑est, fie grupate.

Muntii Metaliferi (Erzgebirge sau Krusne Hory). Culmile sunt orientate pe directia nord‑est sud‑vest. Altitudinea maxima se inregistreaza in varful Klinovec (1244 m).

Pe latura sud-estica, la o altitudine mai coborata, se gasesc Muntii Padurea Boemiei (sau Cehiei), care spre Germania poarta denumirea de Padurea Bavareza.

Sub raport climatic si nu numai, exista diferentieri intre ele doua trepte de peisaj: munte si podis. Spre exemplu, precipitatiile variaza intre 500 si 700 mm in podis si peste 1.500 mm in munti. Cantitatea medie anuala la Praga este de 510 mm.

Apele care strabat tara sunt destul de numeroase si se indreapta catre Marea Baltica (Odra), Marea Neagra (Morava afluent al Dunarii), Marea Nordului, Elba (Labe).

Vegetatia este alcatuita din paduri de foioase, in cea mai mare parte, inlocuite in altitudine de padurile mixte, foioase si conifere, iar mai sus padurile de molid si brad. Solurile: sub covorul vegetal se gasesc argiluviosoluri, cambisoluri si spodosoluri. In podisul Boemiei, regiunea Polabiei, apar rendzinele.