EUROPA DE EST

EUROPA DE EST

Unitati naturale importante ca peisaj: Muntii Ural, Muntii Caucaz, Campia Europei de Est, Campia Siberiei de Vest, Podisul Siberiei Centrale, Nord-Estul Siberian, Orientul Indepartat Siberian, Carpatii Padurosi, Campia Niprului, Campia Pricernomorie (Pontica)

Muntii Ural. O parte din cutarile paleozoice ural-siberiene, cutarea principala a avut loc la sfarsitul carboniferului. In etapa alpina au fost inaltati pe compartimente de‑a lungul unor linii facturale. Inaltimea maxima 1894 m in vf. Narodnaia. Se afla la interferenta aerului oceanic atlantic cu cel continental siberian. Exista o dispunere zonala bio‑pedogeografica (tundra, padurile, stepa; solurile de tundra, solurile podzolice etc.). Elemente frecvente intalnite in vegetatia de padure sunt zada siberiana, bradul siberian, mesteacanul pitic, stejarul, artarul.

Muntii Caucaz. Important sector al cutarilor alpine, cu o tectonica activa. Altitudinea maxima se inregistreaza in varfurile vulcanice Elbrus (5633 m) si Kazbek (5047 m). Obstacol in calea maselor de aer polar, continentale, atlantice si a celor dinspre deserturile Arabiei si Iranului. Flora tipic caucaziana, endemisme, relicte.

Campia Siberiei de Vest. Intinsa arie acumulativa, cu sectoare subsidente. Are o altitudine cuprinsa intre 150-300 m si o clima continentala cu ierni reci, ingheturi persistente, conditii de dezvoltare a termocarstului. Tundra arctica, silvotundra, taiga, paduri de foioase, silvostepa si stepa.

Podisul Siberiei Centrale. Cuprins intre Enisei si Lena. Aici apare structura precambriana la zi in nucleele Aldan si Anabar. Relief vulcanic in regiunea Muntilor Putorana.

Nord-Estul Siberian. Alcatuit din sisteme montane apartinand etapei tectono - magmatice mezozoice. Clima continentala cu temperaturi medii ale lunii ianuarie sub - 30.-40C. Tundra, tufisuri si paduri.

Orientul Indepartat Siberian. Format din muntii: Anadar, Ciukotka, Koriaci, Djugdjur (1906 m); sunt asociati cu depresiuni joase, importante arii de lasare ca: Anadar-Penjina, Amguen s.a.;

Carpatii Centrali (Carpatii Padurosi). Se desfasoara aproximativ de la izvoarele Siretului si Tisa superioara in sud si pana la Nistru, in nord. Fac parte din sistemul cutarilor alpine, fiind o continuare spre est a Carpatilor de Nord-Vest. Inaltimea maxima trece de 2000 m (vf. Hovarla, 2058 m) in Masivul Cernohora.

Sunt constituiti predominant din depozite de flis puternic cutate in intervalul oligocen - miocen. Postmiocen au fost intens peneplenizati, apoi din nou recutati pana aproape de intervalul cuaternar.

Culmile alcatuite sunt dispuse pe directie NV-SE in trei siruri: Beskizii in partea estica formati predominant din flis intens cutat, Gorganii, cu inaltimi ce trec de 1700 m, constituiti in buna parte din conglomerate, gresii dure, cu vai transversale si Carpatii Pocutiei in sud-est, cu cele mai mari inaltimi (peste 2000 m), cu varful Hovarla (2058 m). Exista o etajare a conditiilor bioclimatice.

Campia Niprului. Este strabatuta de Nipru, care si-a format mai multe terase. Are o altitudine redusa, de 100 - 150 m. In pleistocen a fost acoperita in jumatatea nordica de ghetari de calota (Nipru). In limitele campiei se succed, de la nord catre sud, padurile de foioase, silvostepa si stepa.

Campia Pricernomorie (Pontica) sau sesul situat in partea septentrionala a Marilor Negre si Azov. Se desfasoara din nordul Deltei Dunarii (in vest) pana in Regiunea Jdanov (est). In vest, campia din nordul Marii Negre pana la varsarea Niprului se remarca prin altitudine sub 100 m, un tarm cu limanuri (Nistrului, Kunduk, Niprului), cu cordoane litorale, saraturi; sistemul de modelare torential este prezent, dar si cel de sufoziune si tasare prin modelarea microdepresiunilor si crovurilor existente, de modelare a falezelor lacustre, de deplasare a nisipurilor pe plajele existente.