EUROPA NORDICA

Europa Nordica

1.Unitati naturale importante ca peisaj:

Alpii Scandinaviei, Podisul Finlandei, Podisul Suediei, Regiunea Centrala a Islandei, Campia Danemarcei

Alpii Scandinaviei si litoralul norvegian se alungesc pe marginea vestica a scutului fenoscandic, indeosebi pe teritoriul Norvegiei si Suediei. Sunt cutari caledonice impuse prin culmi, cu altitudini ce trec de 2000 m si cu o parte cazuta spre Atlantic. Aspectul general este dat de prezenta unor platouri, sectionate de vai transformate succesiv de ghetari si apa marii in fiorduri.

Nordul Alpilor Scandinaviei se remarca prin: inaltimi care depasesc 2000 m, numarul mare al circurilor glaciare, fiorduri, terase litorale suspendate, delte care preced sectorul de obarsie al fiordului (ex. delta raului Tana din podisul Finmark); ghetari, ramasite ale vechii calote pleistocene, dar si blocuri eratice, asa cum apar in arhipelagul Lofoten.

Clima oceanica, cu un plus de umiditate datorita circulatiei vestice si sud-vestice, plus curentul cald al Golfului, introduce una dintre importantele anomalii pozitive ale latitudinii (astfel incat temperaturile medii in luna ianuarie se mentin la 0⁰C).

Acest fenomen face posibil, prin neinghetarea apelor, un transport maritim chiar si in apele din nordul Marii Norvegiei.

In al doilea rand, Alpii Scandinaviei introduc o asimetrie climatica, separand vestul umed, oceanic, de estul din ce in ce mai continental.

Fiorduri in Norvegia

	Peisaje specifice latitudinii LAPONIA Regiunea de dincolo de Cercul polar - eschimosi si reni - licheni si muschi COLINE MORENAICE Saalpauselka Suomenselka
			fjorduri.Sogne - delte.Tana - ghetari.(in) Lofoten - anomalii pozitive ale latitudinii - asimetrie climatica si biogeografica

 

Podisul Finlandei. Relieful s-a format ca urmare a actiunii calotei glaciare (pleistocene). Inaltimile maxime sunt inregistrate in extremitatea nord-vestica (vf. Haltia, 1324 m). In general formale pozitive, cu aspect colinar, sunt in cea mai mare parte siruri morenaice care se desfasoara pe sute de kilometri.

Principalele siruri pornesc din sudul Finlandei ocolind Regiunea Lacurilor. Ele poarta numele de Saalpauselka in estul, sud-estul tarii si Suomenselka in vest.

Clima Podisului Finlandei, temperat continentala este destul de aspra mai ales in Laponia cu temperaturi medii ale lunii ianuarie care coboara -19⁰ in Laponia si cu temperaturi cuprinse in luna iulie cuprinse 17⁰C la Helsinki si 14⁰C in regiunea lacului Inari.

Reteaua hidrografica este reprezentata prin numarul foarte mare al lacurilor, mostenire a epocii postglaciare din care unele cu suprafete care trec de 4000 km² (Saimaa).

Padurea ocupa circa 69% din suprafata Finlandei. Circa 80% sunt paduri de rasinoase din care pe primul loc se afla pinul silvestru instalat pe soluri turboase dar si pe suprafete nisipoase.

Podisul Suediei. Ocupa cea mai mare parte a tarii extinzandu-se intre Muntii Scandinaviei, Marea Baltica si Golful Botnic. Are fundament precambrian si o cuvertura sedimentara care la suprafata este formata din depuneri glaciare, lacustre si maritime.

In jumatatea nordica altitudinile sunt mai mari (823 m vf. Dundret) dar scad in aceeasi directie ca si cele din sud, adica spre golful Botnic.

Vaile sunt tinere avand in vedere retragerea tarzie a calotei glaciare cu rauri paralele si debit bogat, permanent ceea ce a usurat foarte mult amenajarile hidroenergetice.

Aproape in intregime peisajul caracteristic este cel al padurii de conifere (barrskog) formata din molid si pin.

Peisajele de padure se dezvolta intr-un climat temperat-continental caracterizat prin temperaturi medii in luna ianuarie cuprinse intre -3 in sud si -15⁰ in partea nordica si 10 in nord si 17⁰ in sud (Stockholm) cu o perioada de vegetatie de 7 luni. Precipitatiile sunt cuprinse intre 250 mm in nord si aproape 600 mm in sud.

	Barrskog (padure boreala) paduri de pin si molid

Regiunea Centrala a Islandei. Un podis vulcanic cu varfuri (vulcanice), acoperite pe alocuri cu gheata.

Clima arctica, tundra si specii de Betula si Salix.

Geyser - Islanda

Campia Daneza. Caracterele reliefului sunt legate de ultima modelare glaciara, care a dat nastere acumularilor morenaice sub forma unor coline sau campii joase usor valurite, cu impresionante acumulari de nisipuri si pietrisuri, dar si blocuri eratice. Altitudinile nu depasesc 200 m in estul peninsulei Iutlanda.

Regiunea constituie un spatiu de interferente active ale unor mase de aer cu provenienta arctica sau atlantica, unele reci si umede, altele uscate si mai calde incat vremea este destul de schimbatoare chiar in cadrul aceluiasi anotimp. Padurile de fag si stejar au fost inlocuite pe intinse suprafete cu terenuri agricole culturalizand peisajul regiunii.

Test de autoevaluare Studierea acestei secvente v-a familiarizat cu cateva notiuni specifice peisajului arctic - boreal: care sunt notiunile cu care nu ati avut ocazia sa va intalniti? De ce in cea mai mare parte vaile sunt tinere? Care este deosebirea esentiala dintre un fjell si un fjord?