GEOGRAFIA ACTIVITATIILOR INDUSTRIALE: INDUSTRIA CARBONIFERA

GEOGRAFIA ACTIVITATIILOR INDUSTRIALE: INDUSTRIA CARBONIFERA

_{1. REZERVELE DE CARBUNI SI PRINCIPALELE TARI PRODUCATOARE}

Carbunii reprezinta o importanta sursa de energie primara

Exista si alte criterii de clasificare: dupa destinatie, dupa tipul materiei vegetale din care s-au format

Exploatarea incepe

in sec. XI-XII

Au avut rol deosebit in dezvoltarea transporturilor feroviare si maritime

Carbunele de pamant este o roca sedimentara caustobiolitica si provine din incarbonizarea resturilor vegetale. Procesul de transformare se desfasoara lent, in absenta oxigenului atmosferic, la presiuni si temperaturi ridicate care depind de adancimea la care se afla acumularile vegetale.

Formarea carbunilor a avut loc in ere geologice diferite. Substantele carbunoase sunt intalnite chiar in strate precambriene. Acumularile de carbune dateaza insa din permo- carbonifer pana in neozoic.

Pentru clasificarea carbunilor se tine seama de origine, vechime, compozitia, putere calorica, umiditate, reziduuri provenite din arderea si prelucrarea lor. Dupa aceste criterii au fost deosebiti carbunii superiori (antracit, huila) si carbunii inferiori (carbune brun ,lignit si turba).

Ca urmare a puterii calorice pe care o degaja, carbunii sunt folositi pe scara larga in industria energetica. Carbunii superiori dezvolta 7.000-9.000 kcal /kg, iar cei inferiori 2.600-5.000 kcal/kg.

De asemenea, carbunii superiori sunt folositi la obtinerea cocsului care rezulta din procesul de carbonizare la temperaturi inalte. Cocsul, la randul lui, este utilizat drept combustibil in siderurgie la topirea minereurilor , dar si ca materie prima sau produs auxiliar la fabricarea fontei , a carburii de calciu si a altor derivate industriale.

In secolul XIX, carbunii au avut un rol fundamental in dezvoltarea industriei (aceasta perioada mai este numita si secolul carbunilor)

Primele evaluari ale resurselor carbonifere au fost facute la Congresul International de Geologie de la Torino (1913), ele fiind apreciate la cca. 7 100 mld. tone, cu urmatoarea repartitie

:America de Nord 68%, Asia 17%, Europa 10%, Africa 3% , Australia 2%.

Intensificarea lucrarilor de identificare a noilor zacaminte a

condus la marirea potentialului resurselor carbonifere la cca. 16

_{500 mld. tone}

Figura 1 Repartitia rezervelor de carbuni

Rezervele economice exploatabile sunt insa mult mai mici, cu putin sub 1.000 mld tone si pot asigura consumul mondial, la nivelul actual de cca. 4,5 mld. tone, pentru aproape 200 de ani. De altfel, rezervele de carbuni detin 80% din totalul rezervelor de combustibili fosili.

Repartitia geografica a rezervelor carbonifere arata ca 90% din total sunt concentrate in emisfera nordica, in special intre paralelele de 35 si 60. Cele mai mari rezerve sigure apartin

In S.U.A. si Federatia Rusa ponderea carbunilor inferiori este mai mare.

Marea Britanie a trecut la utilizarea hidrocarburilor, Franta s-a orientat spre energia nucleara

Cele mai mari consumuri de carbune le au S.U.A. si China

UE a hotarat sa introduca comertul cu permise de negociere in domeniul gazelor cu efect de sera

In toate scenariile de dezvoltare economica consumul de carbune va creste

S.U.A. (25%), Federatiei Ruse (16%) Chinei (11%), Indiei (9%) Australiei (8%), Germaniei (7%), Africii de Sud (5%),Ucrainei si Kazahstanului, fiecare cate 3,5%. In structura rezervelor mondiale exista o usoara dominare a carbunilor superiori (519 mld. tone) fata de cei inferiori (465 mld. tone). De mentionat, ca fata de petrol si gaze naturale, tarile OECD au o situatie mult mai favorabila pentru ca detin 45% din rezervele totale.

Contributia carbunilor in balanta energetica mondiala este foarte importanta, desi ponderea lor este in scadere. Astfel, contributia la productia de electricitate pe plan mondial este de 33%, cu o estimare de 31% pentru anul 2025. De asemenea, ponderea carbunilor a scazut de la 26% in 1990 la 24% in anul 2003. Declinul productiei de carbune s-a inregistrat indeosebi in Uniunea Europeana, Europa Centrala si de Est, fostele state sovietice. Daca in cazul Europei de Vest scaderea s-a datorat inlocuirii carbunilor cu alta surse de energie, in celelalte state declinul a fost generat de colapsul economic prezent dupa1990. Cresteri ale consumului de carbune s-au inregistrat in S.U.A., Australia, Japonia, Noua Zeelanda, in tarile in curs de dezvoltare din Asia, in special China si India. De altfel, cele mai populate tari ale lumii au o economie bazata pe energia carbunilor, care le ofera circa 75% din productia de electricitate.

Productia carbonifera este influentata in ultimii ani si de cerintele impuse in protectia mediului. Carbunii sunt considerati ca fiind sursa cea mai puternica pentru emisiile de gaze cu efect de sera. In decembrie 1997 s-a negociat la Kyoto Protocolul privind reducerea acestor emisii pana in 2012 cu 5% fata de nivelul anului 1990. Angajamentul luat de tarile industrializate a fost respectat partial (S.U.A. au renuntat la angajament). In schimb, unele tari din UE (Marea Britanie, Germania) au propus reduceri mult mai mari (60% pana in 2050).

Productia mondiala de carbuni a crescut continuu, desi ponderea acestui combustibil a scazut in balanta de energie primara. In

1890 se extrageau 512 mld. de tone, iar in 1910 s-a ajuns la 1,5 mld. de tone datorita cresterii numarului de masini cu abur si cresterii cererii de carbune cocsificabil. Perioada urmatoare, pana in 1950, cunoaste o crestere mai lenta datorita impunerii petrolului pe piata energetica (in 1950 productia mondiala de carbuni a fost de 1,8 mld. tone). Crizele petrolului au determinat o crestere a cererii de carbuni energetici, astfel ca evolutia productiei mondiale este mai rapida pana in 1985 (4,4 mld. tone

), dupa care urmeaza o perioada de constanta, dupa 1990 nivelul productiei mondiale fiind de cca. 4,5 mld. tone.

In structura productiei domina net carbunii superiori, care reprezinta 78%, dintre marile producatoare doar Germania are o productie dominata de carbunii inferiori.

Productia mare si intrarea in functiune a centralelor nucleare permit un

export semnificativ

Cel mai mare consumator indian este sectorul energetic

Industria carbonifera nu

este in declin, spre deosebire de Europa

Exploatarile din S.U.A inregistreaza cea mai mare productivitate din lume

R.P.Chineza a avut o crestere deosebita a industriei carbonifere dupa anul 1950 si produce astazi 33,5% din totalul mondial, carbunii fiind principala sursa de energie a tarii Zacamintele sunt de calitate superioara, grosimea stratelor este mica iar adancimea de exploatare redusa permite in multe situatii exploatarea in cariera. Regiunea de nord - est detine cele mai mari zacaminte: Fushun, cu mari exploatari in cariera, provinciile Benxi si Shanxi. (exploatari de huila). In partea nordica a tarii, cele mai importante bazine sunt:Taiyuan si Datong. In China centrala si de Sud domina zacamintele de carbuni inferiori, cele mai mari exploatari fiind in provinciile Yunnan si Hunan .

India este a doua producatoare asiatica si a treia mondiala, cu o productie aproape in exclusivitate formata din huila. Cele mai mari exploatari se afla la vest de Calcutta, `n statele Bengalul de Vest, Madhya - Prades, Bihar. In partea central estica se remarca zacamintele de pe Valea Godavari iar in regiunea estica exploatarile din apropiere de Madras. India a cunoscut o crestere rapida a productiei datorita cererii siderurgiei nationale si exportului spre Japonia.

Productia de carbune inferior este data indeosebi de exploatarile de suprafata din statul Tamil Nadu, care detine 90% din rezervele de carbune inferior.

Kazahstan dispune de rezerve care ar putea asigura productia pentru cca. 100 de ani. Principalul bazin carbonifer este Karaganda, situat la nord de lacul Balhas cu exploatari de huila cocsificabila, dar si de carbune brun. Un alt bazin care asigura o productie mult mai mica este Ekibastuz (cca. 10 % din productia tarii). in aceasta tara s-a produs o scadere semnificativa de productie (doar 50% din capacitate)

S.U.A. a detinut multa vreme suprematia in industria carbonifera, iar in prezent se situeaza pe pozitia secunda cu o pondere de

22%, aproape in totalitate carbuni superiori. Cea mai mare parte a productiei este data de regiunea muntilor Appalachi, in care se remarca exploatarile din statele Pennsylvania, Virginia de Vest si Alabama. Calitatea carbunilor este deosebita, iar adancimea mica ofera avantaje pentru exploatare.

O alta regiune carbonifera importanta este situata la est de fluviul Mississippi (Bazinul Central Estic), cu exploatari in statele Illinois, Inidiana, Kentucky, Ohio. Ea este completata cu Bazinul Central Vestic, cu zacaminte pe teritoriile statelor Iowa , Missouri, Nebraska. Cele mai mari rezerve sunt situate in regiunea Muntilor Stancosi (75%), dar participarea la productia tarii este mai redusa (35%). Zacamintele sunt de calitate inferioara fata de regiunea central estica si vestica si se afla pe teritoriile statelor Dakota de Nord, Colorado si Wyoming.

Lignitul mai este obtinut si din statele Texas si Louisiana

(exploatari la suprafata)

Productia de carbune a SUA este asigurata de cca. 3 000 de producatori de marimi diferite, iar 55% din productia de huila provine din exploatari la suprafata.

Carbunele asigura

14% din consumul canadian de energie

Mari rezerve de lignit se afla in statul Victoria, bazinul Gippsland

Africa de Sud dispune de uzine pentru obtinerea benzinei sintetice din carbune

Federatia Rusa a trecut la privatizarea exploatarilor carbonifere

Canada are o productie echilibrata, carbunii superiori au un usor avantaj. Cele mai importante sunt exploatarile din partea estica: Noua Scotie, New Brunswick si cele din provinciile Alberta si Saskatchewan (cele 25 de mine de aici asigura 95 % din productia totala). De remarcat ca 13 mine produc exclusiv pentru export.

.Australia este o mare detinatoare de rezerve si a III-a producatoare mondiala, avand o crestere usoara a productiei in ultimii ani mai ales pentru carbuni superiori. Cea mai mare parte a rezervelor se afla in regiunea Alpilor Australieni unde se remarca bazinele: Sydney, Ipswich, Newcastle, Blair Athol. O mare parte a exploatarilor se face in cariera iar calitatea carbunilor de aici este foarte buna . Rezerve mai mici in nord estul Australiei (Charles), in sud-vest (Collie) si in insula Tasmania.

Africa de Sud se remarca prin existenta unor rezerve formate aproape in totalitate de carbuni superiori . Productia sa a crescut constant dupa 1990 (cu 5 mil. tone pe an) datorita cererii la export ajungand in anul 2003 la aproape 240 mil.t. Zacaminte importante se exploateaza in provincia Transvaal (bazinul Witbank). Alte exploatari se gasesc in provinciile Orange si Natal.

Federatia Rusa are mari bazine carbonifere in partea europeana, dar mai ales in partea asiatica. Bazinul Peciora dispune de rezerve mari de carbuni superiori si este considerat cel mai extins bazin carbonifer al Europei. Cunoscut si sub numele de "Donbasul Polar ", alimenteaza regiunea Sankt Petersburg si chiar regiunea industriala a Moscovei.

Bazinul Moscova poseda rezerve de carbuni energetici si este principala sursa de combustibili pentru industria energiei electrice din aceasta regiune.

In regiunea Muntilor Ural sunt cateva bazine carbonifere care au importanta deosebita pentru industria din aceasta zona: Ekaterinburg, Kizel si Celeabinsk.

Bazinul Kuznetk, situat pe raul Tomi, afluent al fluviului Obi, detine cca. 200 de straturi carbonifere si este cel mai important pentru productia tarii (35%). Se extrage indeosebi carbune cocsificabil pentru siderurgia din Siberia de Vest. In partea asiatica se mai remarca bazinele: Kansk-Acinsk cu exploatari la suprafata, Ceremhovo - Irkutsk, la nord de lacul Baikal, cu exploatari huilifere, Tunguska in partea centrala a Siberiei.

Multe bazine carbonifere au o valorificare slaba: Lena, cele din nordul Siberiei (Taimir, Kolima), cele din Extremul Orient (Bureea, Sucean, Sahalin).

Federatia Rusa detine primul loc in lume la rezervele si productia de turba, care se exploateaza din partile de vest si est ale Siberiei.

Programul de restructurare prevede functionarea a 31 mine care ar putea asigura o

productie de peste

80 mil. t. anual

Bazinul Ruhr detine 83% din rezervele de huila

Numarul personalului din industria miniera germana

a scazut de aproape 2 ori comparativ cu anul

1996

Productia carbonifera a Federatiei Ruse a cunoscut o scadere substantiala dupa 1990 (doar 5% din productia mondiala) ca urmare a scaderii cererii interne si a reducerii exporturilor,

Polonia detine rezerve mari de huila in sudul tarii (Silezia Superioara), care insumeaza peste 90 % din rezervele tarii . Celelalte rezerve de huila se afla in Silezia Inferioara - bazinul Walbrzych si in Podisul Lublin. Prezenta a doua cai navigabile importante - Odra si Wisla - este un avantaj deosebit pentru transportul carbunilor spre porturile situate la Marea Baltica. Carbunii inferiori se exploateaza in bazinele Turow si Konin- Turek. Polonia este si un important producator de turba prin exploatarile din nord-estul tarii, in zona Colinelor Mazuriei. Productia de huila a Poloniei provine din subteran, minele fiind situate, aproape in totalitate in Silezia Superioara. Se are in vedere reducerea productiei cu toate ca acest combustibil asigura 95 % din energia electrica a tarii.

Germania se remarca printr-o productie mare de carbuni energetici (20% din totalul mondial). Zacamintele cele mai mari pentru aceasta varietate se afla in Germania de Est, in regiunea Saxono - Turingiana, care produce peste 50% din productia nationala. Rezerve mari se afla si in bazinul Lauchhamer, dar productia este mai scazuta. Exploatari de carbuni inferiori se afla si in Germania de Vest: bazinele Aachen, Ville-Kln.

Bazinul Ruhr reprezinta principala regiune de extractie a carbunilor superiori. Rezervele sunt estimate la peste 20 mld. tone centrate in 124 de strate care contin cei aproape 10 mld. tone de carbuni inferiori. Prezenta carbunilor a constituit unul din factorii potentiali ai dezvoltarii industriale deosebite pe care a cunoscut-o aceasta regiune, alaturi de axa fluviala a Rinului. Bazinul huilifer Saar, din apropierea granitei cu Franta are importanta secundara.

Germania a cunoscut o reducere foarte mare a productiei de carbune. Dupa ce multi ani a atins un nivel de 450 - 500 mil. t., dupa 1990 productia de carbuni superiori s-a redus cu aproape

50%, iar cea de carbuni inferiori cu 24%.

Ucraina are un bazin carbonifer foarte important Donetk, situat pe cursul inferior al Donetului - care asigura aproape intreaga productie. Zacamintele sunt in cea mai mare parte (cca. 60%) formate din carbuni energetici. Acest bazin contine cca. 300 de straturi, dar se exploateaza cca. 100 si este considerat bazinul cu cea mai ridicata pondere a carbunilor cocsificabili din Europa. Pozitia geografica favorabila determinata de prezenta minereurilor de fier de la Krivoi - Rog si de cai de transport naval (Marea Neagra, Canalul Volga - Don), a dus la dezvoltarea deosebita a industriei. Productia de huila a Ucrainei a scazut in ultimii ani cu 40 % si reprezinta in prezent sub 2% din totalul mondial ca urmare a inchiderii multor mine.

Importurile de carbune depasesc productia interna a Marii Britanii

Industria carbonifera din Europa Centrala si de Est a suferit un amplu proces de restructurare

Marea Britanie a dominat industria carbonifera mai mult de 100 de ani. Carbunii au avut o contributie hotaratoare la dezvoltarea industriala a Marii Britanii in secolele trecute. Zacamintele de buna calitate, adancimea mica de exploatare au fost elemente care au favorizat o productie timpurie si cantitativ ridicata. Prezenta minereurilor de fier a determinat dezvoltarea unei puternice siderurgii. In ultimul deceniu productia a scazut foarte mult ajungand la circa 30 mil. tone in ultimii ani fata de 100 mil. tone in 1990 si peste 200 mil tone la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Cea mai mare parte a productiei este data de bazinele: Wales, Yorkshire, Northumberland, 25 % fiind obtinuta in exploatari de suprafata.

Cehia are o productie dominata de carbunii superiori. Principala regiune carbonifera este Ostrava - Karvina din Silezia Ceha cu rezerve de carbuni cocsificabili, de unde se obtine peste 80% din productie. Carbunii superiori se extrag din bazinele Rosice ( la vest de Brno ), Plsen si Kladno (situat la vest de Praga).

Productia de carbuni inferiori este data in cea mai mare parte de

Boemia Nordica si bazinele Most si Sokolov.

Romania dispune de rezerve evaluate la circa 4 mil.t. din care aproape 80% sunt carbuni inferiori. Cea mai mare pondere revine lignitului, peste 70%, cele mai importante bazine carbonifere fiind : Bazinul Olteniei, format din zonele de exploatare Motru, Jilt, Rovinari, Valcea (Berbesti-Alunu) si Mehedinti (Husnicioara), Bazinul Arges (Aninoasa-Godeni), Bazinul Barcau-Crasna. Carbunii superiori (huile) sunt prezenti in Depresiunea Petrosani si Muntii Banatului (exploatari de la 1790). Productia este in scadere continua, cu o prognoza de 24 mil t. in anul 2010. De altfel, numarul personalului din industria miniera a scazut la mai putin de jumatate comparativ cu anul 1997 cand s-au produs cele mai mari disponibilizari. Utilizarea carbunilor este dominant in sectorul energetic.

Fluxurile comerciale cu aceasta resursa sunt mult mai putin intense fata de cele cu petrol si gaze naturale. Aproape in totalitate comertul international cu carbune se bazeaza pe tranzactiile cu huila . Exista si un comert transfrontalier cu lignit, indeosebi in Europa unde principalii exportatori sunt Cehia si Federatia Rusa.

Schimburile mondiale cu carbuni au reprezentat in ultimii ani aproape 11 % din productia mondiala, tranzactiile derulandu-se in special pe cale maritima (450 mil. tone) si mai putin pe cale terestra (50 mil. tone).

In general, 12 tari (Australia, S.U.A., Canada, Polonia, Federatia Rusa, Kazahstan, Cehia, Africa de Sud, China, Indonezia, Columbia si Venezuela) au asigurat aproape in totalitate exporturile mondiale.

Cererea de carbune a Asiei va fi asigurata indeosebi de Australia, S.U.A., China, Africa de Sud

In Europa problemele legate de mediu vor putea influenta cererea de carbune

Scade cererea de carbune cocsificabil ca urmare a extinderii tehnologiei cu arc electric in obtinerea otelului

Retine !

Australia asigura mai mult de 30% % din totalul mondial al exporturilor, principalii beneficiari fiind: Japonia, Republica Coreea, Vietnam. Alte regiuni beneficiare ale exporturilor australiene sunt Europa si America Latina. Se prognozeaza ca Australia va ramane principalul exportator si in urmatoarele decenii.

China a devenit a doua exportatoare in ultimii ani, principala beneficiara fiind Japonia.

Africa de Sud. Exporturile s-au orientat in special spre Uniunea

Europeana (33 mil. tone) si spre Asia (20 mil. tone).

S.U.A. exporta spre Uniunea Europeana, spre Europa Centrala si Estica (inclusiv Romania, Bulgaria), spre America Latina si spre Africa.

Polonia exporta aproape echitabil intre tarile Europei de Vest si

Europei Centrale .

Canada are o productie orientata in proportie de 93% spre export, principalele beneficiare fiind: Japonia, Republica Coreea si tarile U.E.

Cele mai mari importuri sunt realizate de Japonia, Coreea de

Sud, Germania, Marea Britanie.

Pentru anii urmatori se preconizeaza o crestere a cererii de carbune in regiunea Asia Pacific si in America de Nord. In

Europa se asteapta o crestere a cererii pentru carbunii energetici, in special in tarile U.E., ceea ce va duce la o intensificare a comertului mondial cu carbunii folositi pentru producerea de electricitate. Pe de alta parte cererea pentru carbune cocsificabil va ramane relativ constanta datorita proceselor de restructurare din industria siderurgica.

Test de autoevaluare 1.

Acest capitol a prezentat principalele probleme ale industriei carbonifere pe plan mondial

a) Analizati cresterea deosebita a industriei carbonifere din

China

b) Cum apreciati viitorul carbunilor in contextul protocolului de la Kyoto ?

Comentarii privind aceste probleme gasiti la sfarsitul capitolului

Capitolul referitor la industria carbonifera contine elemente privind rezervele de carbune, rolul acestui combustibil in diferite regiuni, distributia marilor producatori, principalele fluxuri

RASPUNSURI SI COMENTARII LA INTREBARILE DIN TESTELE DE AUTOEVALUARE

Testul de autoevaluare 1.

a) Industria carbonifera a Chinei a cunoscut o crestere fortata datorita politicii de industrializare a guvernului chinez. Cea mai mare siderurgie a lumii avea nevoie de carbune. Pe de alta parte, rezervele de petrol si gaze nu sunt prea mari, De abia in ultimii ani guvernul chinez a incurajat exportul de carbune

b) Protocolul de la Kyoto stabileste norme diferentiate privind reducerea gazelor cu efect de sera si in special a dioxidului de carbon de catre tarile industrializate. Marii consumatori, China si India nu au angajamente in acest sens. Tehnologiile performante permit insa utilizarea carbunilor fara probleme.

LUCRAREA DE VERIFICARE NR. 8

Lucrarea de verificare solicitata implica activitati care necesita cunoasterea capitolului Industria carbonifera al cursului de Geografie economica. Raspunsurile la intrebari vor fi transmise prin posta tutorelui pentru comentarii, corectare si evaluare.

Pe prima pagina a lucrarii se vor scrie urmatoarele :

-titulatura acestui curs

-numarul lucrarii de verificare

-numele si prenumele cursantului (acestea se vor mentiona pe fiecare pagina)

-adresa cursantului

Fiecare raspuns va trebui sa fie clar exprimat si sa nu depaseasca 250 de cuvinte. Pentru usurinta corectarii lasati o margine de circa 5 cm, precum si o distanta similara intre raspunsuri.

Mentionati totodata, specializarea universitara absolvita, anul absolvirii, scoala unde activati si pozitia in cadrul corpului profesoral.

Care erau asteptarile dumneavoastra de la acest curs? Problemele la care trebuie sa raspundeti sunt urmatoarele :

1) Cum apreciati evolutia sinuoasa a productiei carbonifere in a doua parte a sec. XX ?

2) Identificati motivele pentru care industria carbonifera nord-americana nu este in declin

3) Situatia industriei carbonifere din Europa Centrala si de Est este asemanatoare. In acest context cum vedeti evolutia acestei ramuri in Romania ?

In evaluarea raspunsurilor fiecare problema va fi notata cu maximum 10 puncte, iar nota finala va reprezenta media aritmetica a notarilor partiale.

_{Bibliografie minimala}

Erdeli G., Braghina C., Frasineanu D., (2000), Geografie economica mondiala, Edit. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti

Gamblin A., (2004), Economia Lumii -2004, Edit. Stiintelor Sociale si Politice, Bucuresti

Negoescu B., Vlasceanu Gh., (2001), Geografie economica. Resursele Terrei, Edit. Meteora Press. Bucuresti

Velcea I., Ungureanu Al., (1993), Geografia economica a lumii contemporane, Edit. Sansa SRL, Bucuresti

*** (2000 -2004), International Energy Outlook, Energy Information

Administration, Washington

*** (2000 - 2004), Coal Information, International, Energy Agency, Paris